June 11th, 2010 
VR 
Archive for June, 2010
Intalniri pe la targ: generalul Mihai Caraman
Posted in Documentare, Top News 
Tags: die, dss, dst, general mihai caraman, reteaua caraman, sie 
3 Comments »Gelu Voican Voiculescu da o replica amara “jumatatilor de oameni de pe langa canalul de scurgere al istoriei”: “Nu am fost, niciodată, sursa Călugărul!”. COMUNICAT DE PRESA
Comunicat de Presa: Şi cine o să-mi ceară scuze? Nimeni, niciodată!
De douăzeci de ani privesc spectacolul din ce în ce mai tragic al societăţii româneşti. Identific câte un personaj care apare cu timiditate, apoi se dezvoltă cu o alarmantă repeziciune, folosind anumite reţete bazate pe tupeu, insinuare, demagogie ori minciună. De valoare, cultură sau pur şi simplu, bun simţ nici nu mai poate fi vorba.
În ceea ce mă priveşte, paroxismul veniţilor de nicăieri, apare în anumite perioade ale anului. Desigur, în luna „cadourilor”, decembrie, câteodată în martie, apoi în iunie.
Acum, la douăzeci de ani de la Revoluţie mă bucur de un interes „aniversar”. Am înţeles, cu uimire şi cu tristeţe, că celor mai mulţi oameni nu le place să audă decât ceea ce le satisface cele mai mărunte, meschine sau murdare cotloane ale minţii. Cu cât le dai mai multă zeamă din latrină, cu atât sunt mai satisfăcuţi. Şi astfel, cu un instinct de hiene flămânde, cei care nu pot produce nimic constructiv, s-au adaptat uluitor de repede acestei „cerinţe” de piaţă şi au început să care cu propriile lor cavităţi bucale, zeamă din ce în ce mai concentrată. S-au specializat în a distorsiona adevărul!
Din respect pentru cei puţini, care-şi mai pot permite luxul de a gândi liberi, declar simplu, că nu am fost, niciodată, sursa Călugărul! Dacă dosarul care mi-a fost făcut de fosta Securitate a fost numit aşa, nu-i treaba mea. Îi priveşte pe cei care l-au făcut. Eu am fost urmărit timp de douăzeci şi şase de ani, am fost exmatriculat din facultate, am avut microfoane montate în casă, mi-au fost ascultate telefoanele, am fost închis de două ori, am avut percheziţii cu confiscări de cărţi şi înscrisuri. Mai are rost să comentez? Toate acestea sunt adevăruri certificate în dosarele fostei Securităţi. Pentru orice om normal, cu mintea încă întreagă, este limpede că dacă aş fi avut ceva de ascuns, dosarul meu nu s-ar mai fi găsit niciodată.
Din păcate, trăim vremuri tulburate profund de aceste jumătăţi de oameni care nu se pot ridica pe propriile lor picioare, târându-se cu năduf pe lângă canalul de scurgere al istoriei.
Dar, atunci când lucrurile se vor linişti, dosarul meu va putea fi o radiografie a unui regim atroce, care nu trebuie să mai revină niciodată. În decembrie 1989, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, pentru ca nimeni să nu mai trăiască coşmarul comunist. Probabil este prea devreme pentru ca românii să înţeleagă că de douăzeci de ani sunt liberi!
Şi totuşi suntem un popor inteligent…
În rest, îi transmit oricui se osteneşte să murdărească un om, îndemnul „muncitoresc” cară-cară!
Aceste rânduri nu le sunt adresate oamenilor-şarpe care se târăsc cu mişcări ondulatorii şi care se ascund printre ramurile adevăraţilor copaci…
Gelu Voican Voiculescu
10 iunie 2010
Nota mea, VR: Am publicat acest comunicat pentru ca toata presa a vuit despre “dezvaluirile” Mirelei Corlatan, o cunoscuta tismanoloaga, in schimb nimeni nu a publicat replica invinuitului. Or, daca nu cunosti toate fatetele problemei, ramai prost; prost informat, evident.
Asa cum este cazul unor bivolarieni, care au interpretat in felul lor bolnav, sau a unor “ortodocsi” cu ficatul si creierul in piuneze, care au tras la randul lor niste concluzii, ce coincidenta, asemanatoare bautorilor de urina. Fiecarea bea si toarna ce poate…
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: CNSAS, Dinescu, EvZ, gelu voican voiculescu, mirela corlatan, Patapievici, Tismaneanu 12 Comments »Istoria ilustrata a comunismului din Romania, falsificata ca pe vremea comunismului. Lucrarea academicianului Dinu C Giurescu a fost siluita scandalos de Editura Corint pentru a truca adevarul in privinta lui Iulian Vlad in decembrie ’89
Spuneam mai jos ca ieri, la BookFest, a avut loc o Lansare cu bucluc: Academicianul Dinu C Giurescu a fost cenzurat brutal de un redactor de carte de la Editura Corint care a mistificat referirea la generalul Iulian Vlad in lucrarea “România şi comunismul: o istorie ilustrată”. Faptul, incalificabil si de neconceput, a constat in eliminarea totala a notei academicianului Dinu Giurescu si inlocuirea ei cu o alta. Cazul a provocat un oarecare scandal la lansare, mai ales ca eratele care trebuiau sa insoteasca volumele erau imprimate cu litere mici pe niste bucatele de hartie care cam zburasera din volumele prezente. Totodata, se pune problema ca, daca in acest caz s-a descoperit falsul, cate astfel de modificari s-au operat pe text fara stirea coordonatorului istoriei ilustrate a comunismului, Dinu C Giurescu, si a colaboratorilor sai, Alexandru Stefanescu si Ilarion Tiu? Daca era vorba de “Raportul Final” al lui Tismaneanu nu era nici o problema – in tot volumul este “prelucrata” prin aschiere istoria reala -, dar aici e vorba de o lucrare care se dorea stiintifica. In mod cert, cineva trebuie sa raspunda. Editura Corint ar trebui sa retraga de pe piata volumele falsificate si sa retipareasca tirajul compromis.
Pentru clarificare reproduc aici textul original al profesorului, aflat imediat dupa datele biografice ale generalului Iulian Vlad: “In decembrie 1989, a dat ordin de consemnare totala a personalului in unitati. La 17 decembrie a comunicat col. Filip Teodorescu, aflat la Timisoara: “Nu mai iesiti din sedii, ca sa nu se puna pe seama voastra provocarile lor. Si sa nu-l puna pacatul pe careva, daca trebuie neaparat sa iasa, sa aiba arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la inceput.””
Si acum falsul citat al istoricului Dinu C Giurescu, cu care a fost inlocuit textul sau original: “La 31 decembrie 1989 a fost arestat si condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru implicarea sa in represiunea de la Timisoara si Bucuresti, inaintea caderii regimului Ceausescu. A executat doar patru ani din sentinta, la inchisoarea de la Jilava, fiind eliberat in decembrie 1993.”
Dincolo de inexactitatile crase preluate din justitia a la Ion Iliescu, inclusiv de acel “doar”, cand omul si-a savarsit pedeapsa, fara vina, dar conform legii, exista suspiciunea intemeiata ca redactorul de carte responsabil cu siluirea textului nu a actionat de capul lui. Nu m-ar mira ca profesorul Dinu Giurescu sa dea in judecata Editura Corint. Asa ceva chiar n-am mai auzit de cand mi se modificau mie textele pe internet inainte de a se inchide ziarul Ziua, mai ales ultimul, interviul cu Ion Cristoiu care supara mogulii. Ramane intrebarea: pe cine deranjeaza adevarul?
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1989, Corint, Dinu C Giurescu, Dinu Giurescu, generalul iulian vlad, Tismaneanu 1 Comment »Pamflet de presă de la ICR Londra. Lansare Marele Soc si Conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist. Profesorul Vladimir Tismaneanu a condamnat oficial decadenta occidentala
Conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist
Sectia Institutului Cultural Romin din Londra a organizat luni, 7 iunie, conferinţa Perestroika şi stergerea memoriei: Rominia îşi confruntă trecutul legionar-capitalist, al cărei invitat special a fost tovarasul profesor Vladimir Tismăneanu, un om intre oameni, un erou intre eroi, care a condamnat oficial si cu manie proletara decadenta occidentala chiar la ea acasa. Dezbaterea a urmărit să sublinieze importanţa fundamentală a demersului de condamnare a capitalismului în Rominia asumat de cea mai înaltă instituţie a statului – Preşedinţia Republicii Socialiste Kominterniste Rominia – in frunte cu secretarul general al Partidului Comunist Perestroikist din Rominia (PCPR), tovarasul Ion Iliescu.
Profesorul Vladimir Tismăneanu, Preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Capitalist-Fasciste din Rominia şi pentru Condamnarea Rebeliunii Legionare din Piata Universitatii din Iunie 1990, coordonator al Raportului Final al Victoriei Kominternismului asupra Rominiei, Preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Legionarismului şi Memoria Ilegalistilor de la Hotelul Lux din Moscova (IICLMIHLM), a prezentat drumul dificil parcurs de Rominia pentru a ajunge la momentul simbolic esenţial al condamnării capitalismului de tip legionar-fascist ce era gata gata sa se reinstaleze in patria noastra scumpa, RSKR, in decembrie 1989. Tovarasul Tismăneanu a discutat pe larg variile aspecte ale procesului de kominternizare si deznationalizare din ultimii 20 de ani şi parazitismele rezultate prin îndeplinirea mandatului Comisiei, cercetarea si distrugerea arhivelor compromitatoare bolsevismului şi redactarea Raportului anti-capitalist in spiritul Tezelor stradale din Iunie 1990. Nu în ultimul rând, pulitologul de la Universitatea Stefan Gheorghiu a analizat consecinţele actului de condamnare a regimului capitalist-legionar cu reverberatii clare in Piata Universitatii, asa cum a demonstrat indubitabil si tovarasul Ion Iliescu prin capturarea steagurilor verzi instalate de auto-intitulata Liga a Studentilor si puscariasii de drept comun cunoscuti drept Fratii Roncea, insistând atât pe aspecte care ţin de implementarea pe cale ştiinţific-instituţională a recomandărilor Raportului Final, dar şi asupra problematicii justiţiei de tranziţie, respectiv prin executarea tuturor supravietuitorilor efectelor produse de mineri in urma cauzelor rebeliunii legionare extinse intre decembrie 1989 si iunie 1990.
Mesajul principal al conferinţei CC al ICR a fost că actul de condamnare a regimului capitalist-legionar din Rominia a funcţionat drept un act de justiţie morală, dupa cum ne-au invatat tovarasii Sidorovici si Nikolski, si conform directivelor trasate in lucrarea Marele soc. Din finalul unui secol scurt, un dialog intre pulitologul Vladimir Tismaneanu si presedintele Ion Iliescu, care a pus bazele unui proces complex de stergere completa a trecutului romanesc al patriei noastre, Republica Socialista Kominternista Rominia. Mai mult decât atât, Rominia a recuperat decalajul faţă de alte ţări din fostul bloc sovietic şi, în contextul existenţei voinţei politice clare şi decise, are şansa consolidării kominternismului prin intermediul unei culturi bazate pe etica stergerii memoriei colective si inlocuirii acesteia cu istoria prelucrata in laboratoarele fratesti de la Moscova, conform experimentului poporului moldovenesc, din care, dupa cum se stie, se trage cu cinste si tovarasul profesor Vladimir Tismaneanu.
Prezentarea tovarasului profesor Tismăneanu a fost intrerupta de vii aplauze si s-a incheiat cu urale si scandari: “ICR-ICR, Bastionul GDS!” si, mai in surdina, “Iliescu si ai lui, cascadorii rasului” (cenzurat). La final tovarasul Tismaneanu a dat mii de autografe pe cea de a 10-a serie a lucrarii aparute la Editura Politica Humanitas, cu care a facut turul lumii fiind tradusa de ICR chiar si in uigura, Marele soc. Din finalul unui secol scurt, un dialog intre pulitologul Vladimir Tismaneanu si presedintele Ion Iliescu, cu o prefata de Gabriel Liiceanu, o postfata de Horia Roman Patapievici si o introducere neterminata de Silviu Brucan.
Intr-un mesaj difuzat in direct de la Palatul Scinteii de ministrul Kulturii, tovarasul Andrei Plesu, acesta a transmis entuziast indemnul conducatorului nostru, fondatorul statului romin modern, tovarasul Ion Iliescu, alaturi de care am fost cu totii din prima clipa si chiar de dinainte: “Revolutia continua!”.
Discuţiile au continuat cu o agapa tovaraseasca cu mici, bere si caviar în Sala Silviu Brucan de la ICR Londra, în ambianţa acordurilor auditive ale limbilor lui Sorin Iliesiu si cea simbolică a fotografiilor din seria cu un titlu interesant “Kompromat – Ce bine ne e acum, dar si cand s-or trezi romanii” , completat cu subtitlul doct “Sa vezi ce mama de bataie ne vor trage la comemorarea a 20 de ani de la mineriada daca spurcam Piata Universitatii cu labele noastre“.
Mai multe detalii la www.icr-london.co.uk
Anexăm fotografii de la eveniment:
Parintele prof dr Mihai Valica despre Catedrala Mântuirii Neamului, între împlinire, dileme şi deziluzie. Are nevoie BOR sa se imprumute 200 de milioane de Euro de la banci? Cine isi permite sa amaneteze Sfanta Biserica Ortodoxa Romana?
Parintele prof dr Mihai Valica chestioneaza propunerea lui PF Daniel ca Biserica sa se imprumute de 200 de milioane de Euro de la banci pentru Catedrala Mantuirii Neamului. Eu amintesc ca regretatul Patriarh Teoctist a pus piatra de temelie a Catedralei in 1999 si mi-a marturisit, mie personal, ca s-au strans deja banii pentru zidirea ei, de la credinciosi. Cum se face ca in 1999 Biserica avea sumele necesare ridicarii Catedralei si, dupa 11 ani, in ciuda fabricii de bani in care s-a transformat BOR, nu se mai gasesc fonduri? Ce smecherie mai este si asta si cum isi permite un patriarh vremelnic – recunoscut doar prin faptul ca e versat in afacereza si noctambuleza cu iz de SOHO – sa gajeze, sa amaneteze Sfanta Biserica Ortodoxa Romana? (V.R.)
Catedrala Mântuirii Neamului între împlinire, dileme morale şi deziluzie
1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei
Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a Bisericilor în construcţie[1] arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR[2] pentru cetăţenii acestei ţări, precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006.
Potrivit legilor în vigoare Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea şi pacea socială, la identificarea de soluţii concrete şi realiste spre a depăşi grava criză economică şi finaciară. În acest context Patriarhia Română propune ca soluţie anticriză, următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăşi “orice fel de criză”[3]:
1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii şi a iubirii faţă de aproapele;
2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc[4];
3. o “credinţă tare şi cooperare cu scop sfânt” prin contrucţia de Biserici[5];
4. “prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni, care sunt învăţaţi să se respecte şi să se ajute reciproc”, etc[6].
Aceste îndemnuri şi sfaturi părinteşti de profundă spiritualitate şi duhovnicie au adus în sufletul multor preoţi şi credincioşi speranţă, o motivaţie de unitate şi împreună lucrare ecclesială deosebită şi o şansă reală pentru a întări solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi, inclusiv întărirea vieţii spirituale, care permite oamenilor să depăşească criza, fără să se “autodemoleze”, sau să ajungă “la deznădejde sau la dezumanizare”.[7]
Cred că Bisericile vor salva sufletul românului prin harul peste har, care va prisosi în inima lui prin dumnezeieştile Liturghii şi Sf. Taine săvârşite în ele.
Cine priveşte doar la “aspectul că se cheltuie bani” repetă gestul lui Iuda, care îngrijorat că s-a risipit mirul de nard de mare preţ pledează pentru săraci, fără să-i pese de ei (Ioan 12, 4-6).
Istoria criptologiei romanesti. Cand au inceput interceptarile corespondentei postale in Romania. Tradarile secaturilor de la putere (I)
Fragmente din cartea “O ISTORIE A CRIPTOLOGIEI ROMANEȘTI”, de VASILE MAIEREAN și DAN DULCIU, apărută la editura RAO în luna mai 2010 si lansata ieri la Targul de carte BookFest, in prezenta mai multor responsabil la cel mai inalt nivel din serviciile de informatii romanesti de dinainte si de dupa 1989 (foto). Autorii lucrarii: Vasile Maierean — Seful Centrului National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1991 — 2003 si Dan Dulciu — Filolog arabist si specialist in criptologie, expert criptolog la Centrul National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1978 — 2002.
5. ACTIVITĂȚI CRIPTOLOGICE DESFĂȘURATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Activităţile de obţinere a informaţiilor din mesajele cifrate s-au desfăşurat nu numai în zona operaţiunilor militare.
În ianuarie 1915, în cadrul Poştei Centrale din Bucureşti a fost înfiinţat „Serviciul supravegherii ştirilor”, care avea printre atribuţii şi interceptarea corespondenţei poştale, pentru a o reţine şi a o decripta pe cea criptografiată sau codificată şi pentru a opri telegramele cifrate ale ataşaţilor militari inamici. Activitatea acestui Serviciu acoperea întreaga corespondenţă poştală, telegrafică şi telefonică din România şi se desfăşura în sediul Palatului Poştei Centrale din Calea Victoriei.
Din nefericire, tocmai la Poşta Centrală aveau să primească românii o lovitura mişelească, prin activitatea unui mare trădător de ţară, colonelul Victor Verzea, agent al spionajului german si austro-ungar.
Colonelul de artilerie Victor Verzea a fost scos din armată în 1908, pentru divulgarea unor secrete militare ce fuseseră folosite împotriva ministrului de Război, generalul Averescu, de către preşedintele Partidului Conservator, Al. Marghiloman. În 1913, Partidul Conservator venind la putere, Victor Verzea a fost numit director general al Poştelor. Rămas în această funcţie, cu mici intermitenţe, până în noiembrie 1916, acest individ odios a desfăşurat o intensă activitate în favoarea Germaniei şi a Austro-Ungariei:
– A cules şi a transmis spionajului acestor ţări informaţii cu caracter militar, pe care le obţinea intrând, prin natura funcţiei, în birourile Marelui Cartier General, având şi aprobarea de a obţine date despre orice operaţiune militară proiectată de strategii armatei române;
– Toate telegramele cifrate ale armatei, Externelor şi serviciilor de informaţii erau citite zilnic de el, iar datele culese astfel le transmitea germanilor. În plus, le-a dezvăluit acestora şi sistemele de cifrare folosite;
– A exceptat de la cenzură corespondenţa deschisă internă şi externă, precum şi coletele pentru străinătate, dând astfel posibilitatea spionilor să-şi transmită cu uşurinţă mesajele codificate sau cifrate;
– Toate oficiile telegrafico-poştale aflate la comandamentele militare din teritoriu aveau dispoziţii să îi comunice operativ localităţile unde erau dislocate trupele şi deplasările acestora, date pe care le transmitea spionajului german;
– A cenzurat corespondenţa şi a interceptat convorbirile telefonice ale celor mai importante personalităţi politice şi militare, inclusiv ale generalului Averescu, toate mişcările militare proiectate de Marele Cartier General ajungând să fie cunoscute de inamic;
– În contextul retragerii spre Moldova, la sfârşitul lui noiembrie 1916, a primit ordin să distrugă instalaţiile telefonice şi telegrafice, să evacueze personalul în Moldova şi să transporte acolo cele opt milioane de lei aflate în seifurile Poştei. Victor Verzea nu a făcut nimic din toate acestea, ci a predat ocupanţilor instalaţiile şi o parte din bani, restul oprindu-l pentru el.
Ca răsplată pentru toate aceste ticăloşii, nemţii l-au numit, în timpul ocupaţiei, primar al Bucureştilor[1].
Autorităţile judecătoreşti române aflate în Moldova l-au condamnat pe Victor Verzea, pentru trădare, la moarte, în contumacie, pedeapsă ce nu a fost executată niciodată, întrucât în 1920 toate actele de trădare şi spionaj, săvârşite în timpul războiului, au fost amnistiate(!) prin două decrete regale.
“Romania libera” crede ca Omar Hayssam “s-a evaporat”. Si totusi, noi l-am gasit in Siria, putin slabit, printre berbecuti. Iata-l:
Romania libera de ieri la luat la shtanga pe seful statului, chiar in capul de ziar, cum ca “pe ce s-a bazat Traian Băsescu atunci când a dat asigurări că Hayssam va fi adus în ţară?”. Desi interesant, exclusivitate, si, pe deasupra, si deschidere de ziar, articolul nu a intrunit mai mult de 2462 de accesari dupa mai bine de 36 de ore de la postare. Concluzia materialului tip “stire-rationament” – vorba lui Cristoiu – se gaseste chiar in titlu – “E oficial: Hayssam s-a evaporat“. Cu toate parerile Romaniei libere, delegatia de ziaristi romani aflata in deplasare in Siria, inclusiv in zona Homs, unde se afla inchisoarea de maxima securitate invocata in raport cu Hayssam, a avut sansa sa se intalneasca cu Hayssam. Iata-l:
Lansare cu bucluc la BookFest. Academicianul Dinu Giurescu cenzurat brutal de un redactor de carte de la Editura Corint care a mistificat referirea la generalul Iulian Vlad in lucrarea “România şi comunismul: o istorie ilustrată”. FOTO INFO
Ciudatenii peste ciudatenii se mai intampla pe meleagurile cartii in bucla istoriei care parca ne-a intors in anii ’50, in ce priveste noua ocupatie bolsevica a Romaniei culturale. O noua dovada ca nu numai Tismaneanu personal se ocupa de rescrierea si “prelucrarea” istoriei, intr-un stil cu adevarat orwellian, ci si ciracii sai. Lansata azi, la ora 14.00, la Targul de Carte BookFest, România şi comunismul: o istorie ilustrată, coordonata de academicianul Dinu C Giurescu, a aparut cu modificari brutale, corectate printr-o erata cu litere mici care isi lua zborul din fiecare carte deschisa si ateriza direct pe pardosea. Conform scuzelor transmise, un banal redactor de carte de la Editura Corint, Lia Decei dupa cum ii era scris numele pe contracoperta, si-a permis nepermisul: sa-i modifice total textul reputatului istoric si academician cu un altul, scos din burta-i, a ei sau a altuia. Si e vorba de o lucrare stiintifica nu de un articol de ziar. Cum-necum, lucrarea va ajunge in varianta falsificata in librarii si asa va si ramane, pentru ca ma indoiesc ca hartiuta zburatoare va putea inlocui minciuna tiparita. Indrept, macar online, magaria comisa si prezint textul real scris de profesor, aici:
Roncea.ro si Civic Media, impreuna cu Dan Tanasa, resurse pentru Jurnalul National, Adevarul si Realitatea TV in cazul extremistilor maghiari in frunte cu pastorul-informator si agent al politiei politice comuniste Laszlo Tokes. FOTO INFO
Importanta unei voci energice care se exprima online, ca cea a lui Dan Tanasa, “contribuabilul tupeist” din Sfantu Gheorghe, un aparator al drepturilor romanilor in tara lor, este demonstrata aproape zilnic. Numai ieri, de exemplu, dezvaluirile sale cetatenesti despre abuzurile administratiei maghiare a UDMR-PDL din Covasna si Harghita, infaptuite in fata ochilor inchisi ai Ministerului de Interne condus de Vasile Blaga, au produs un articol in Adevarul – Autonomia secuiasca se obţine cu benzină multă, pe bani publici, ilustrat cu o fotografie a Asociatiei Civic Media (multumiri pentru mentionare) – si o interventie in direct la Andreea Cretulescu – Dan Tanasa in direct la “Realitatea te priveste” despre Touaregul lui Borboly Csaba si primele nesimtite ale subprefectilor de Covasna. Iata cum un singur om, cu energia si banutul lui de contribuabil, face treaba unor cohorte de pseudo-ziaristi sau a unei divizii intregi de “Apararea Constitutiei”, oricum pulverizata. Desigur, si el, ca si mine, nu suntem singuri 🙂 . Prieteni mai mult sau mai putin anonimi, care, pe langa faptul ca isi iubesc tara au facut si juramant de credinta pentru Romania si neamul romanesc, ne ajuta pe cat se poate. Asa am primit cu ceva timp in urma Angajamentul dat in fata Securitatii de catre pastorul extremist Laszlo Tokes, in prezent euro-parlamentar si posibil vice-presedinte al Parlamentului European, cunoscut si ca agent al politiei politice comuniste ungare, AVO: EXCLUSIV. Angajamentul lui Laszlo Tokes in fata Departamentului Securitatii Statului. FOTO-DOCUMENT. Documentul a dat prilejul unei expuneri asupra complicitatii CNSAS cu tradatorii Romaniei, in articolul Tokes – simbolul Ungariei Mari şi al “mijloacelor specifice” Securităţii şi AVO, aparut azi si scris de Lavinia Betea, sefa Departamentului Istoriei Recenta a Jurnalului National. Il reproduc cu multumiri mai jos:
DOJA, TOKES ŞI TRATATUL DE LA TRIANON ÎN ROCK-UL BUDAPESTAN
Până la conflictele etnice din martie 1989, Laszlo Tokes acumulase capital imens de simpatie. Declaraţiile naţionaliste ale noului episcop al Eparhiei Reformate de la Oradea şi copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România i-au minat însă prestigiul de erou al “revoluţiei române”.
de Lavinia Betea
10/06/2010
10/06/2010
Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.
Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).
Laszlo Tokes era astfel celebrat în Ungaria prin filiaţie directă cu Doja, liderul răzvrătiţilor din 1514 condamnat la moarte prin torturi menite să-i înfioare pe toţi urmaşii. Simultan, presa din România a început să publice documente “scurse” din arhivele Securităţii. Reieşea din acestea că pastorul Tokes fusese în legătură cu serviciile speciale (comuniste!) din Ungaria. Şi că, prin intermediul acestora, disidentul era “ajutat” financiar în 1989.
Peste alţi ani, când Tokes s-a “radicalizat” atât de mult încât chiar UDMR l-a sancţionat cu o mustrare scrisă, printre documentele Securităţii s-a găsit şi un angajament de informator al lui Laszlo Tokes. Angajamentul datează din 1982, când pastorul reformat intrase în vizorul Securităţii prin participarea la editarea revistei clandestine Ellenpontok. În documentul olograf Tokes se angajase, printre altele: “Să aduc la cunoştinţa organelor de securitate toate datele şi informaţiile ce le voi obţine şi care pot ajuta la clarificarea aspectelor legate de redactarea, editarea şi difuzarea revistei Ellenpontok sau a altor probleme care interesează securitatea statului roman” şi “să răspund cu toată promptitudinea la solicitările făcute de organele de securitate”.
Deşi prin expertiză grafologică n-a fost anulată autenticitatea angajamentului încheiat cu semnătura “subsemnatului” Tokes, CNSAS a stabilit în 2007 că acesta nu e fondat. Alte dăţi însă, în absenţa oricărui angajament scris, membrii CNSAS au votat calitatea de informator sau colaborator al poliţiei politice. Prin “mijloace specifice” lucraseră atât Securitatea română, cât şi AVO – serviciile speciale maghiare; tot cu “mijloace specifice” operează şi CNSAS.
Nota mea: De amintit ca Laszlo Tokes a pierdut un proces cu jurnalista britanica Alison Mutler, sefa Biroului AP in Romania, dupa ce aceasta l-a acuzat de colaborare cu serviciile secrete comuniste din blocul sovietic.
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 0110, agentul laszlo tokes, alison mutler, associated press, avo, dan tanasa, extremism maghiar, FSB, GRU, KGB, laszlo tokes, Securitatea, sie, sri 5 Comments »Tensiune printre credinciosi. Prea Fericitul conducator al obstilor de Audi R8 personalizate, PDG-ul BOR Daniel Ciobotea, incalca Testamentul Cuviosului Vasile, prin prigonirea staretului Macarie, izgonit de la Poiana Marului
“Daca va indrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamint al smereniei mele, sau va indrazni sa faca turburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anathema, si partea lui si locul lui sa fie in tartar impreuna cu Iuda vinzatorul. Si am scris eu insumi cu a mea mina adevarat.
Nevrednicul Staret Vasile in schitul Poiana Marului, 1764, Ghenarie, 3“.
Situatia de anul trecut – Video – se repeta azi:
Arhiepiscopia Buzaului a trimis la manastire o adresa prin care staretul Macarie Besliu era obligat sa aleaga intre traiul cu maicute sau stramutarea la Monteoru, sub amenintarea ca va fi raspopit daca nu alege imediat u parintele a ales sa se retraga la Monteoru u hotarirea Parintelui Arhiepiscop Epifanie, supraparafata de Patriarhul Daniel, de a schimba statutul Manastirii Poiana Marului contravine chiar Testamentului Cuviosului Vasile, ctitorul lacasului, care ii trimite in fundul iadului pe cei care ii incalca vrerea u enoriasii din mai multe comune au inceput demersurile de a-l readuce la Poiana Marului pe staretul exilat
Manastirea de la Poiana Marului, din comuna Jitia, l-a pierdut pe staretul Macarie Besliu, care a fost fortat sa se mute mai sus in munte, in Schitul Monteoru din Vintileasca.
Cu toate ca Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei a comunicat in mai multe rinduri ca nu exista interese pentru izgonirea parintelui de la Poiana Marului, acesta din urma a primit zilele trecute o somatie de la Arhiepiscopul Epifanie prin care i se comunicau doua variante, sub amenintarea cu caterisirea daca nu alege in scris. Astfel, parintele putea alege intre a ramine staret la manastirea Poiana Marului, schimbata in manastire de maici, sau a se muta la Monteoru. „Spre a se evita repetarea unor tulburari sociale privind ordinea publica, rugam pe Pc. Staret Macarie Besliu sa dea ascultare si sa se hotarasca daca ramine in aceasta manastire ca preot slujitor sau se retrage la Schitul Munteoru”, se arata in adresa semnata de pr. Dima Stamate consilier bisericesc si pr. Nicolae Popescu, consilier canonico-juridic.
De teama sa nu fie acuzat ca traieste in mijlocul maicilor, incalcind canoanele, parintele Macarie a ales sa se mute impreuna cu cei patru calugari la Monteoru, metoc al manastirii Poiana Marului, construit tot sub coordonarea sa. Cea mai mare problema pe care o are parintele acum este aceea ca starea de sanatate i se inrautateste, iar la Monteoru se ajunge foarte greu, iar electricitatea aproape ca lipseste. „Planul lor a fost sa scape de mine. Problema este daca ma imbolnavesc nu are cine ma ingriji aici. Iarna nici nu se poate ajunge”, ne-a spus parintele Macarie, care mai spera ca poate reveni la manastirea sa de suflet.
Decizia lui Epifanie a fost luata cu mina Patriarhului Daniel
Din partea Episcopiei ne vin doar rupturi de raspunsuri dupa aceasta decizie care a creat nemultumire printre credinciosii de pe Valea Rimnicului si nu numai. Purtatorul de cuvint de la Buzau, preotul Adrian Ionescu, raspunde la intrebari cu alte intrebari.
