Specialistul american in intelligence Larry Watts, autorul lucrarilor despre istoria secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si “Cei dintai vor fi cei din urma”, este prezent, din nou, in aceasta seara, la emisiunea Luciei Jurca “Intalniri Capitale”, din fiecare vineri seara, impreuna cu istoricul militar Ioan Talpes, fost sef al SIE. Transmisia poate fi ascultata la Radio Romania Bucuresti FM, pe 98.3, intre 21.00 si 22.00, sau online, in direct, chiar AICI. Tema emisiunii de azi: Parteneriatul special dintre Romania si SUA, Relatiile Militare. Discutia va continua si luni, 14 octombrie, de la aceeasi ora.
Invitatul special din aceasta seara este Ross Johnson, fost director al Radio Europa Libera/Radio Liberty si expert al Rand Corporation, Hoover Institute si Woodrow Wilson Center.
In interviul acordat Luciei Jurca acesta afirma ca, incepand cu anii 70 – si poate chiar mai devreme -, Romania a rupt relatiile de subordonare la KGB si a devenit o tinta a KGB. Cel mai curand anul ruperii relatiilor este 1964, dupa cum releva si documentele prezente in cartea lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” (With friends like these…), considera Ross Johnson. Avem nevoie de cat mai multe studii serioase pe baza de documente si nu de discutii vetuste. Teoriile vechi se naruie, indiferent ca este vorba de interese de grup sau individuale, mai spune celebrul analist american.
“Cartea lui Larry Watts, With Friends Like These: The Soviet Bloc’s. Clandestine War Against Romania, pe care am citit-o, este o contribuitie importanta si valoroasa pentru intelegerea Istoriei”, a conchis, textual, Ross Johnson.
In cadrul emisiunii, Ioan Talpes face afirmatii grave, si anume ca, pe langa indivizi care au obtinut ilegal bunuri imobiliare si terenuri pentru care deja fusesera despagubiti, acum exista si pretentia similara venita din partea unor state, ceea ce este inacceptabil. Cu toate acestea, actele in cauza se petrec cu stiinta si chiar contributia celor care ar trebui sa serveasca tara din functiile lor, declara acuzator Ioan Talpes.
Premierul ungar Viktor Orban a dat o lectie Europei si, in special, dupa parerea mea, tarilor vecine Ungariei, prin discursul sustinut, miercuri, la Chatham House, Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale. “If you have an Hungarian friend you don’t need an enemy”, a tinut Orban sa glumeasca-serios in deschiderea conferintei, intr-o engleza onorabila, in tot cazul peste romgleza marinareasca damboviteana. Agentia de intelligence Stratfor i-a dedicat deja o analiza laudativa nationalistului de la Budapesta (vedeti mai jos, sinteza in romana si articolul original aici: Stratfor about Hungary: Why Viktor Orban Is a Good Geopolitical Strategist). In prelegerea sa de la Londra, intitulata “The Role of Traditional Values in Europe’s Future”, Orban sustine cu tarie radacinile crestine ale Europei si democratiei, familia, natiunea, si tot ceea ce la noi este contestat cu vehementa de agentii neo-kominternismului, in frunte cu secretarul general al sectiunii din Romania, tovarasul Traian Basescu (vedeti politicile demente anti-familie emanate de angajatii Cotroceni si, totodata, ai Retelei Soros). Raspunsurile lui Orban la intrebarile participantilor la dezbaterea eleganta sunt, consider eu, mai importante decat discursul sau scris. “Sentimentul national este aur! Slujirea natiunii, sacrificiul pentru ceea ce este mai presus decat tine, sunt de aur. Deci sentimentul national nu este un pericol ci o energie pozitiva care ne poate mobiliza toate capacitatile”, a afirmat Viktor Orban. Daca nu ar mobiliza toate capacitatile unguresti impotriva Romaniei, ar fi, desigur, de apreciat… Dar nationalismul ungar este stramb, atata timp cat este indreptat impotriva altor natiuni, spre deosebire de cel romanesc, care s-a afirmat de-a lungul istoriei noastre ca un sentiment de aparare si inaltare a fiintei nationale. Fara a ma lungi prezint aici intreaga dezbatere, video cat si transcrisa, via Chatham House. Mai adaug ceva: in anii ’90, cand a vizitat Romania, Orban era un baiat ca noi, cu blugii rupti in diverse zone. In timp ce el a fost ridicat incontinuu, in ciuda exceselor sale, noi am fost bagati in sant impreuna cu tot ceea ce putea sa fie viitorul Romaniei. In timp ce in Rusia si in subordonata ei, Ungaria, avem doi lideri puternici, noi ne-am pricopsit cu sluga slugii Moscovei. De ce? Raspunsul e simplu: pentru ca, odata cu lovitura din decembrie 1989, Romania nu a mai apartinut Romaniei. (V.R.)
The Role of Traditional Values in Europe’s Future
Wednesday 9 October 2013 10:00 to 11:00 BST
Location
Chatham House, London
Participants
Viktor Orbán, Prime Minister of Hungary
Chair: Professor Lord Alton of Liverpool
Type: Members Events
The prime minister of Hungary will argue that EU member states must pursue institutional changes to regain control over government finances and create an environment enabling economic growth. He will discuss the policy approach taken in Hungary, based upon what he considers traditional socio-economic strengths and values, as a viable model for the rest of the EU.
Click on the play icon to start playing the audio.
Filesize: 29.47 MB, Length: 42:50
Stratfor: Premierul ungar Viktor Orban, un bun strateg geopolitic
Premierul ungar Viktor Orban este un foarte bun analist geopolitic, un personaj politic mult mai complex și mai riguros decât ar părea la prima vedere, se constată într-o analiză realizată de agenția Stratfor, în urma discursului susținut miercuri de șeful guvernului de la Budapesta la Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale (Chatham House) din Londra.
Cele șase teze argumentate de Orban în respectivul discurs furnizează o explicație foarte clară a logicii geopolitice consistente după care se ghidează în politicile controversate promovate de partidul său Fidesz. Patru dintre aceste teze au fost consacrate explicării falimentului modelului european post-național și a incapacității acestuia de a aduce stabilitatea politică și economică pe care a promis-o. Nu întâmplător, Orban a ales să transmită acest mesaj în Marea Britanie, țară cunoscută pentru tendințele eurosceptice și unde retorica antieuropeană a câștigat teren în ultimele luni.
În discursul său, Orban nu a făcut nicio referire la Rusia, țară care a achiziționat active strategice în centrul Europei pentru a încerca să recâștige din influența pierdută în această zonă, reamintește Stratfor, care consideră că Budapesta nu poate evita o ‘confruntare negociată’ cu Moscova și că toate măsurile luate de Orban pentru a concentra puterea în mâinile sale sunt menite să sporească forța sa de negociere într-o inevitabilă deschidere către Est. De asemenea, protestele europene față de politicile antiliberale adoptate de guvernul maghiar îl preocupă mult mai puțin pe Orban decât susținerea suveranității țarii sale, în actualul context geopolitic de la Marea Baltică până la Marea Neagră, caracterizat, potrivit analizei Stratfor, de dezintegrarea Europei, reafirmarea Rusiei și atitudinea ambivalentă a Statelor Unite.
Experimentul ungar este primul de acest fel în Europa — Orban afirmând în acest discurs că Ungaria este ‘un laborator’—, iar dacă rezultatele acestuia vor fi încununate de succes, el ar putea deveni un model și pentru alți lideri din Europa Centrală, perspectivă îngrijorătoare pentru comentatorii europeni și pentru birocrații de la Bruxelles, care descriu politica Executivul de la Budapesta drept autoritară, dictatorială sau totalitară, mai comentează Stratfor.
În analiza publicată, profilul politic al lui Orban este plasat între ‘setea de putere’ a lui Ceaușescu și democrația liberală a lui Havel, astfel că el este văzut ca un personaj politic complex, care, în pofida greșelilor comise, înțelege realitățile geopolitice neconvenabile și este pregătit să adopte în fața acestora soluții la fel de neconvenabile.
“Ma intilneam prin parc cu Militaru, cu Ionita, cu Magureanu. Am mai avut discutii cu Virgil Ioanid, cu Radu Florian, dar pe alt plan, analizind ce se intimpla […]. Problemele unei posibile miscari alternative la regimul personal al lui Ceausescu le-am discutat mai ales cu cei citiva amintiti mai sus“. – Marele soc, Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu, Editura Enciclopedica, 2004, p. 176.
Parchetul Militar al Tribunalului Militar Corp IV Armată – „nu se constată că elevul Valeriu Gafencu ar fi activat în mişcarea legionară după dizolvarea partidelor politice”. “Considerând că faptele ce se impută numitului elev nu încadrează vreun text penal şi nici infracţiune la Legea pentru apărarea ordinei în stat. Pentru aceste motive suntem de părere ca prezenta chestiune să fie clasată” – cu rezoluţia “se clasează”, semnată de Comandantul Corpului 4 Armată (vezi documentul CNSAS).
Dan Tanasă: Domnule Agache, în urmă cu câteva zile, pe 1 octombrie mai exact, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat definitiv într-un nou dosar ce-i privea pe criminalii tatălui dumneavoastră. Despre ce este vorba și care a fost decizia instanței?
DESPRE OBSCENITATE : sau cum un “expert” in stalinism, educat si hranit in epoca cu acelasi nume, si-a adus aminte de copilarie… Ce ti-e si cu “nostalgicii” astia, cand ii apuca asa,… plictiseala,… decolorati de trecerea anilor peste ei… degeaba !
În spatele lumii virtuale însă, se află un conglomerat de reprezentări ale unor mulţimi de subiecte de conştiinţă: scenografi, regizori sau autori anonimi de pe internet. Astfel că experienţa omului mediatic, în loc să afle un numitor comun în zidirea lui Dumnezeu, în raţiunile pe care El le-a pus în creaţie, în Adevăr, aceasta va fi împrăştiată într-o infinitate de opinii, o adevărată legiune, care reprezintă versiuni individualizate ale adevărului. Iar unde sunt mai multe adevăruri nu este nici un adevăr. Scufundaţi într-o lume care nu este reală, cu mintea plină de tot felul de naraţiuni, în limbaj duhovnicesc, idoli de gând, pentru omul prizonier lumii virtuale va fi tot mai dificil să comunice cu cei de lângă el. Problema este una dintre cele mai importante cu care se confruntă şi se vor confrunta psihologia şi psihoterapia zilelor noastre.
Duminică, la Vlădeni, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la naşterea în ceruri a Părintelui Dumitru Stăniloae, Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a oficiat slujba Parastasului pentru marele teolog ortodox. A fost prezentă Lidia Stăniloae, fiica Părintelui, împreună cu alţi membri ai familiei, printre care nepoţi şi nepoate, dintre care menţionăm pe maica Filofteia, care l-a îngrijit cu devotement pe Părinte în ultimii ani de viaţă, maica Rafaela, Dumitraş şi Gheorghe Stăniloae, primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, oameni care l-au cunoscut pe părintele Dumitru Stăniloae, localnici.
Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul mănăstirii de la Poiana Braşov, arhimandritul Hristofor Bucur, protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga, protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, parohul de la Vlădeni, Ionuţ Ilea, părintele profesor Ovidiu Moceanu şi alţi slujitori ai Domnului.
Parastasul a fost urmat de un simpozion, la care au fost prezentate mai multe comunicări ştiinţifice şi evocări venite din partea doamnei Lidia Stăniloae, care a accentuat comportamentul admirabil al tatălui său în închisorile comuniste, a părintelui profesor Ovidiu Moceanu, care a făcut o succintă prezentare a operei Părintelui, a părintelui Dănuţ Benga, care a subliniat smerenia marelui dogmatist ortodox, a pr. protopop Gheorghe Colţea, care a vorbit cu curaj despre sfinţenia Părintelui, a părintelui profesor Nicolae Moşoiu, care a reamintit celor de faţă că ultima dorinţă a Părintelui, ridicarea unei mănăstiri la Vlădeni, a rămas neîmplinită, şi a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, care a ţinut să sublinieze că rezistenţa Părintelui Stăniloae a fost de natură spirituală, şi nu politică, poziţie pe care Părintele s-a situat de-a lungul întregii sale vieţi. În finalul manifestării, vrednicul părinte Ionuţ Ilea a arătat celor prezenţi o icoană a Cuviosului Mărturisitor Dumitru Stăniloae, realizată de prof. Crina Palas, ca un corolar la leitmotivul comunicărilor prezentate în cadrul simpozionului: sfinţenia de netăgăduit a patriarhului teologiei ortodoxe româneşti.
Prezentăm în continuare un interviu pe care ni l-a acordat doamna Lidia Stăniloae şi mărturia inedită a domnului Gheorghe Stăniloae despre motivul arestării Părintelui Dumitru Stăniloe, aşa cum i-a fost spus de unchiul său. (Florin Palas)
Mărturie a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, nepot al Părintelui Dumitru Stăniloae
Am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Stăniloae într-o zi: Din ce cauză aţi făcut închisoare? Mi-a răspuns următorul lucru: Câţiva ani, în perioada de după instaurarea regimului comunist, ne-am subordonat Bisericii Ruse. Şi am luptat prin cuvânt, pe la cursuri, prin scris, pentru autocefalia bisericii noastre. Ana Pauker, care reprezenta puterea în România, deşi, teoretic, Biserica era separată de Stat, a spus aşa: Păi, dacă Părintele Stăniloae doreşte independenţa faţă de Moscova, până la ieşirea României din lagărul socialist mai este un pas. Este periculos! La zdup cu el!
Doamna Lidia Stăniloae: “Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi”
– Aţi pus accentul astăzi pe suferinţa pe care Părintele Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Consideraţi perioada aceasta un moment esenţial pentru viaţa sa?
– Pentru toată lumea suferinţa este un moment esenţial. Ea ne face să avem în faţa ochilor şi alte perspective decât banalul. Tata spunea că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învăţat să se roage altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit şi noi foarte mult, sunt nişte momente cumplite. Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-aţi trăit şi, slavă Domnului că nu le-aţi trăit. Mă gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conştiinţa poporului român. Ar trebui ca acum aceste suferinţe să se compenseze printr-o altă atitudine. E adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat în temniţă.
Eram urmăriţi, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă rog, au fost consecinţe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Aşa a vrut Dumnezeu. Şi am vrea să avem conştiinţa că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că toată suferinţa, şi a lor, şi a noastră, a adus nişte roade bune în conştiinţa de azi a poporului român.
– Credeţi că locul Părintelui Stăniloae este între sfinţii neamului nostru?
– Am văzut multe icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă pe alte planuri.
– Simţiţi prezenţa Părintelui?
– Sigur că da. Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi. Şi mama a fost o sfântă! Tata a mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reuşit să realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici tata n-o să mai poată rezista prea mult. Şi aşa a şi fost. A murit după cinci luni. Părinţii mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au preţuit, fără manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
Scriam acum câţiva ani de intenţia unor ţărani din satul Vlădeni, având în frunte pe doamna Maria Câmpean, de a ridica o mănăstire cu hramul “Sfântul Dumitru”, în locul numit “Fântâniţa Călugărului”, în urma promisiunii făcute Părintelui Stăniloae. Descoperim acum că, într-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie Plămădeală, în data de 24 mai 1993, Părintele Stăniloae îi transmite acestuia ultima sa dorinţă:
“Mă aflu în Spitalul Elias. Dumnezeu ştie de mă voi mai face bine. Ultima mea dorinţă este să se facă o mănăstire la Vlădeni, fie în partea de vest, în legătură cu Ţara Oltului, fie spre est, în legătură cu Braşovul şi Săcelele”.
În cadrul simpozionului prilejuit de împlinirea a 20 de ani de la naşterea în ceruri a patriarhului teologiei româneşti, părintele profesor Nicolae Moşoiu a reamintit această ultimă dorinţă a Părintelui Dumitru Stăniloae, făcând apel către feţele bisericeşti prezente pentru ridicarea unei smerite mănăstiri. “A fost nu numai ultima dorinţă a Părintelui Stăniloae, a fost dorinţa lui dintotdeauna!”, a întărit şi doamna Lidia Stăniloe, fiica Părintelui. Protopopul Branului, părintele Gheorghe Colţea, a promis că, împreună cu credincioşii, cu autorităţile locale, va împlini dorinţa Părintelui Stăniloae.
“Mă uit numai în zonele astea ale noastre, începând de la Rarău, Călimani, toţi munţii aceştia sunt presăraţi cu nişte nevoitori, care duc pe umerii lor toată povara păcatelor mulţimii“. „Aici este adevărata realitate a Creştinismului nostru ortodox. Aici, în simplitatea lui, în bunătatea lui, în dragostea lui. Aici în Răsărit, la noi, în zona asta, am putea spune că este floarea Ortodoxiei, este mirosul, este aroma pe care o împrăştie peste toate neamurile creştine. Românul în special, dacă a rezistat în vremurile anevoioase, a rezistat numai datorită acestei dragoste, la care s-a adăugat şi răbdarea.” – Parintele Justin
“(…) Acest crampei de poveste ilustraza abia o infima parte din marea si uimitoarea poveste a manastirii de maici de la Petru voda. In ultimii mai bine de trei ani de viata pamanteasca, Parintele Justin insusi a ales sa vietuiasca aici, coborand de la manastirea din deal si asezandu-se intr-o camera de la etaj in azilul-spital pentru batrane. Aici, la Manastirea de maici, a trecut si pragul spre Dincolo, in seara tarzie de 16 iunie 2013… ”
Documentele de arhivă consemnează că petrolierul trimis să spargă blocada impusă de SUA şi care ar fi putut deveni pretextul pentru declanşarea confruntării militare între cele două super-puteri se numea “Bucharest”. Cercetătorul american Larry Watts ne dezvăluie explicaţia, dar şi urmările acestui detaliu inedit al confruntării directe dintre sovietici şi americani asupra relaţiilor cu Bucureştiul
Viorel Ilișoi: “Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!”. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!”
Am ramas surprinsi sa descoperim, ca, in ciuda gradului fantasmagoric al enormitatilor scrise de apologetii naivi sau verosi ai fostului nomenclaturist comunist rebranduit in “neo-con”, acestea nu au ramas fara replica din partea celui agresat dupa clasice metode ale Dezinformarii (culmea, chiar titlul cartii lui Pacepa, care i se potriveste manusa personajului de catacomba).
Primul lucru pe care îl sesizai în prezenţa părintelui Sofian era „pacea lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea” (Filipeni 4, 7). Pacea este semnul prezenţei lui Hristos în om. Netulburarea pe care o simţeai în chipul bătrânului Stareţ era mărturia odihnei Duhului Sfânt în persoana lui.
Sase caini; doi rai. Click pe foto daca vreti sa-i mariti mai mult decat sunt in realitate. 🙂
La o diferenta de varsta de doar un an si o luna, cu aceeasi instructie si aceeasi functie, “Putin Maximus” – urat ieri de Vocea Rusiei, la implinirea a 61 de ani, cu fotografia de mai sus – imparte si aceleasi pasiuni feline si animale canine cu “Basescu Plagiatus”. De ce “plagiatus”? Pai seria de fotografii cu Putin si catelusii lui – sa le spunem Angy si Traianus – este realizata pe 24 martie anul acesta si data publicitatii pe 10 aprilie, de Ria Novosti, iar cea cu Basescu si cainii lui – sa le spunem Seby si Volodea – este postata pe contul “Alaturi de Presedintele Nimanui” pe 3 septembrie a.c.. Go figure!
Dupa 17 ani de cand, proaspat intors din SUA, am inceput sa lucrez la ZIUA, cel mai tanar, ca medie de varsta a redactorilor, si cel mai viu ziar din Romania post-decembrista, iata ca am redebutat in noua ZIUA – ZIUAnews – care apare saptamanal si pe hartie si a carei echipa este tot cea formata de inegalabilul ziarist Sorin Rosca Stanescu (in prezent senator si adeseori ziarist-senator). Ca o continuare a articolului jurnalistei de politica externa si dezvaluiri Luciana Pop, “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian“, am publicat un foto-reportaj cu accente de analiza despre cum se vede lumea de pe Inaltimile Golan. Multumesc, ZIUAnews!
Exclusiv: Kosovo din Siria. Lumea văzută de pe Înălțimile Golan
În urmă cu trei ani, când m-am deplasat în Siria într-o mică delegație de ziariști români hârșâiți, așa-zisa “primăvară arabă” nu începuse încă. Fără îndoială că regimul de la Damasc, la câți “prieteni” are în zonă, se afla într-o permanentă expectativă. Ca mai toate statele din Orientul Mijlociu, bântuite de zeci de războaie în decursul istoriei mai vechi sau mai noi, în special după constituirea statului Israel, în 1948, acestea trebuie să fie mereu în stare de alarmă.
Semnele se simțeau, în aer, și se vedeau, pe străzile Damascului, de unde nu lipseau patrulele de militari înarmați ca pe front. Unul din focarele din care ne imaginam atunci că ar putea să reizbucnească un nou război regional era zona Înălțimilor Golan, platoul sirian ocupat de Israel în urma “Războiului de șase zile” din 1967 și reocupat, pe o suprafață chiar mai mare, în urma “Războiului de Yom Kippur”, din 1973-74. Miza ocupării Înălțimilor de către Israel a fost și rămâne multiplă, geostrategică, dar și geoeconomică. Războiul resurselor este una dintre acestea, biblica Mare a Galileei, Lacul Tiberiada de azi asigurând rezerva de apă atât de necesară Israelului. Dar nu numai atât: ocupând platoul, Israelul a pus capac celei mai mari conducte de petrol existente la vremea aceea în lume. Conducta Trans-Arabian, construită în anii ’50 de o companie familiară românilor – Bechtel – a fost secționată și închisă de Israel, în aplauzele concurenților arabi din Qatar, Emiratele Arabe și Arabia Saudită, astăzi pe lista statelor care, alături de o Românie stingheră, “susțin eforturile SUA de democratizare a Siriei”. Așa că o vizită în fosta capitală a regiunii siriene care îngloba Înălțimile Golan, Quneitra, acum complet distrusă și aflată sub supervizarea “căștilor albastre” ale ONU, era obligatorie. Numele Quneitra, care înseamnă “micul pod”, relevă importanța strategică avută încă de pe vremea când această localitate era un punct nodal pe traseul caravanelor spre Damasc. Ne-am deplasat pentru a vedea un oraș-fantomă, prin care, la vremea aceea, mai treceau, din când în când, pe lângă vehiculele militare ale Armatei siriene și FNUOD (Forța ONU pentru Observare și Dezangajare pe Înălțimile Golan), miri sau mirese siriene, care se duceau ca la abator, pe partea ocupată de Israel, în satele siriene, pentru a întări demografic micile comunități rămase dincolo de granița păzită de ONU.
În exclusivitate pentru ZIUAnews, prezint astăzi o serie din fotografiile realizate atunci în zona demilitarizată, rămasă la fel de distrusă și la fel de minată, la propriu, ca în urmă cu 40 de ani. Între timp, așa-zisul “război civil” a afectat, bineînțeles, și această zonă, “căștile albastre” austriece anunțând în vara aceasta retragerea de pe Înălțimi. Au rămas pe loc militarii filipinezi, după ce Rusiei i s-a refuzat oferta de a înlocui contingentele existente.
Rusia, trebuie subliniat, era văzută la momentul vizitei noastre ca principala aliată a Siriei, astăzi chiar mai mult decât atât, o adevărată salvatoare a Siriei. Dar, să nu uităm, la fel părea Rusia și pentru Serbia bombardată de forțele SUA-NATO, pentru miza Kosovo, o altă importantă regiune extrem de bogată în resurse naturale rare, pe care au pus mâna azi miliardari ai lumii, printre care se numără și George Soros, apropo de Roșia Montană. Serbia, care se sprijinea la fel de tare pe Rusia, a avut surpriza să se trezească abandonată, atunci când alte înțelegeri secrete au avut loc între “mai marii lumii”. O lecție pe care Damascul ar trebui să o rețină, dacă Înălțimile Golan reprezintă, după cum se pare, Kosovo-ul Siriei. Pentru că, iată, ceea ce bănuiam noi în urmă cu trei ani pare să se adeverească: după cum aflăm din articolul ZIUAnews de săptămâna trecută despre Înălțimile Golan – “Cei mai puternici oameni ai planetei au pus mâna pe petrolul sirian” -, miza petrolului prinde din nou contur. “Rupert Murdoch, Jacob Rothschild și Dick Cheney și-au rezervat din timp zăcămintele de petrol din teritoriul ocupat de Israel”, dezvăluia ZIUAnews. Să ne mai mire atunci că “războiale pentru democrație și drepturile omului” sunt câștigate, întotdeauna, de miliardarii planetei reuniți în tot soiul de “cluburi” și “grupuri” “discrete”?
Victor Roncea
Celalalte aproximativ 30 de fotografii pot fi vazute la:
October 11th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
