Desigur, nu mai este nimic nou ca la putere, de 24 de ani, au ajuns diversi cretini si tradatori, manevrati din umbra de sforarii cluburilor, grupurilor si serviciilor secrete de la noi si – mai ales – de aiurea. Interesant – si alarmant – mai este doar de urmarit nivelul de cretinism si antiromanism cu care inunda viata publica aceste marionete. Daca parasutista lui Basescu nu se sfia ca pe bani publici sa promoveze “Tinutul Secuiesc” iata ca popandaul lui Iliescu a ajuns sa fluture steagul comunistilor lui Voronin, care marseaza de ani buni pe propaganda KGB a “Moldovei Mari”. Operatiunea “Moldova Mare” se executa oficial, inclusiv prin asa-zisa Mitropolie KGB a Chisinaului si “Intregii Moldove”, cat si prin baieti din gruparile “patriotii moldoveni” si “miscarea Voievod” (altfel foarte activi si la Pungesti, in paraneza fie spus), personaje din aceiasi categorie cu agitatul Csibi Barna (foto mai jos). Razvan Zamfir a surprins cu acuitate aceasta aparenta stupiditate, petrecuta zilele trecute in campania euro-“moldoveneasca” a lui Victor Ponta. Spun aparent stupiditate pentru ca, in realitate, este o actiune elaborata de incurajare fatisa si “subtila” a separatismului, prin folosirea simbolisticii secuiesti si “moldovenesti” chiar pe elementele campaniei “Mandri ca suntem romani” atentandu-se grav si la simbolul national, vulturul de pe stema Romaniei. Cine a facut-o a stiut ce face. Redau aici imaginile graitoare si preluarea articolului amintit:
“O fotografie face cat o mie de cuvinte”… Ce sa mai adaugi? Poate doar ca numai un cretin putea sa aleaga drept simbolul “Miscarii Prezidentiale” un mar cand un alt cretin a tot vehiculat povestea cu “Alba ca Zapada”, “salvatoarea neamului”. Pai cine merge cu cosul de mere otravite? Buhuhu… Vrajitoarea, nu?, care se crede, vezi Doamne, nu numai cea mai frumoasa din tara dar si cea mai “dasteapta”. Dar, ironia sortii: li s-a potrivit! Ce te faci insa ca, dintr-o gluma, acum vrajitoarea vrea sa dea mere la tot cartieru ‘ (cine stie, cunoaste 🙂 ).
Si Cristi, ce-si zicea el, oare, saracul, asa, dus pe ganduri? “Un fleac, si-asa mi-a ciuruit Basescu cariera, acum ce mai conteaza ca trebuie sa pozez ca candidatul “dreptei” pentru ca nebunul si-a dat seama ca vrajitoarea n-are nici o sansa nici daca trage cu tunu’…”.
Apropo, de unde credeti ca vine marul? Pai tot de unde a aterizat in Romania si frunza de 600.000 de euro. Ieftineaua rau – Shutterstock – , dupa cum arata Radu Florian Mihai intr-o comentariu pe Facebook, la Afisul PMP postat de cunoscutul jurnalist Dan Alexe. Asa ceva… Hai sa vedem, de la aceeasi postare, si ce zice “vocea poporului” despre “miscarea populara”:
Dan Alexe Iată că a ajuns si la noi moda aceea cu “Men’s High Heels Race”/ “Cursa bărbaților cu tocuri”… Cică se pot produce accidente serioase.
Doru Roman Ăştia iar ridică România? N-au mai ridicat-o vreo opt ani doar ca să-i dea drumul de la ultimul etaj, de ne-au terminat de tot?
Stephane Karo Da! Un pas moderne si progresist! Unul pentru toti si toti pentru tocuri.
Victor Roncea Interesant ca din afis lipseste chiar presedintele PMP…
Lucian Sarbu Și ce se vede pe fundal, stema fostei RSR? Cred ei că mai păcălesc pe cineva?
Negrei Cristian combină și macara pe fundal. mie-mi aduce a seceră și ciocan.
Valentin Simionov zici ca-i o reclama la serialul “politicieni disperati”.
Acesta a fost doar un intro. Din acest moment incep sa comentez si eu europarlamentarele.
21 mai 1934, Bucuresti – Procesiunea reînhumarii moastelor domnitorului Constantin Brancovenau în Biserica Sfântul Gheorghe Nou de catre Patriarhul Miron Cristea – tot atunci se implineau 220 de ani de la martiriul domnitorului
Sfantul Constantin Brâncoveanu si cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, au fost martirizati în urma cu 300 de ani, in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august 1714, aceasta fiind chiar ziua de naştere a Domnitorului, care împlinea 60 de ani, cat şi ziua onomastică a sotiei sale, Maria Brancoveanu, a amintit PF Patriarhul Daniel in prelegerea de luni, 19 mai, de la Ateneul Roman, unde i-a conferit Ordinul „Crucea Maria Brâncoveanu” Doamnei Lidia Stăniloae, fiica marelui teolog si mucenic al temnitelor comuniste, Parintele Profesor Dumitru Staniloae.
In cadrul aceluiasi eveniment, concertul Bucuria Învierii dedicat cinstirii Femeilor mironosiţe, Patriarhul a informat ca sfintele moaşte ale Voievodului martir Constantin Brâncoveanu, deshumate recent, pe 15 mai 2014, au fost aşezate într-o raclă strălucitoare, confecţionată din argint aurit, cu mare măiestrie, de maicile de la Mănăstirea Pasărea. Aceasta racla (foto dreapta), realizata prin strădania Preasfințitului Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, impreuna cu cea confectionata pentru Sfânta Ecaterina, Sfântul Paisie și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, au fost sfintite ieri in Paraclisul istoric al Patriarhiei, de PF Daniel.
Dupa cum s-a anuntat, in sicriul lui Constantin Vodă Brâncoveanu s-au găsit un craniu și oseminte depuse în formă de cruce. Patriarhia Romana a informat ca echipa de cercetare condusa de arheologul expert dr. Gheorghe Mănucu-Adameșteanu a fost completată prin prezenţa a doi cercetători de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer”, din cadrul Academiei Române, respectiv dr. Andrei Soficaru și dr. Mihai Constantinescu, care au avut onoarea să continue cercetarea începută în anul 1932 de către profesorul Francisc J. Rainer. Astfel, domniile lor au putut vedea osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu și au observat următoarele: „Craniul aparține unei persoane de sex masculin, cu vârsta de cca. 60 de ani. Acesta prezintă urmele unei perforații de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă cu un obiect ascuțit. De asemenea s-a putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase”. Aceste observații sunt în concordanță cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu și cu observațiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932. Spre cinstirea Sfantului martir Brancoveanu, astazi, 21 mai, la fel ca in urma cu exact 80 de ani, va avea loc o procesiune impresionanta.
De la ora 7:00 va avea loc scoaterea în procesiune a raclelor cu moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ale Sfântului Constantin Brâncoveanu şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. De la ora 7:30 la 9:15, preoţii şi diaconii Catedralei patriarhale vor oficia în altarul de vară al Catedralei patriarhale slujba acatistelor sfinţilor amintiţi. De la ora 9:30 va fi oficiată Sfânta Liturghie, săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, iar la 12:30 va avea loc premierea câştigătorilor Concursului naţional „Sfânta Euharistie – lumina vieţii creştine“.
De la 13:15, în Sala „Europa Christiana“ din Palatul Patriarhiei vor avea loc premierea câştigătorilor Concursului naţional „Icoana ortodoxă – lumina credinţei“ şi vernisarea expoziţiei cu lucrările realizate de aceştia.
De la orele 15.00,va avea loc procesiunea cu moaştele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu de la Catedrala patriarhală până la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, una dintre cele mai reprezentative ctitorii brâncoveneşti (sfinţită în anul 1707), unde a fost înmormântat acest sfânt martir al poporului român, în anul 1720.
Procesiunea, la care vor participa ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi credincioşi, se va desfăşura pe traseul Catedrala patriarhală, aleea Dealul Mitropoliei, cu oprire la Crucea brâncovenească, strada Bibescu Vodă, bulevardul Unirii, strada Sfinţii Apostoli, cu oprire la Biserica „Aşezămintele Brâncoveneşti Domniţa Bălaşa”, strada Palatul Justiţiei, strada Danielopol Gheorghe, strada Poenaru Bordea, strada Operetei, bulevardul Naţiunile Unite, Calea Victoriei, bulevardul Regina Elisabeta, cu oprire la Universitatea Bucureşti (în vecinătatea căreia au existat Mănăstirea „Sfântul Sava” şi „Academia Domnească”, rezidite în anul 1709 de Sfântul Constantin Brâncoveanu şi susţinute material de către familia domnitorului martir), bulevardul Ion C. Brătianu, iar apoi procesiunea se va încheia la Biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”(în jurul orelor 17.00). Acolo, racla cu moaştele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu va fi aşezată spre venerare în baldachinul special amenajat în această ctitorie brâncovenească.
Traseul este similar celui pe care, în urmă cu 80 de ani, în ziua de 21 mai 1934, a avut loc procesiunea solemnă de reînhumare a osemintelor Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu de la Catedrala patriarhală până la Biserica “Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, eveniment pe care il puteti vedea in fotografiile de epoca de mai jos, obtinute de la Biserica unde se afla mormantul Sfantului Martir Brancoveanu, voievod martir care este si patronul spiritual al miscarii Pro Vita ortodoxe, infiintata de Ioan Alexandru in urma cu 24 de ani. Incepand de azi, moastele vor fi puse spre inchinarea dreptcredinciosilor.
In urma cu 80 de ani, sedinţa Sfântului Sinod din data de 30 noiembrie 1934, prezidată de Patriarhul Miron Cristea, consemna evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu lansând ideea canonizării acestuia. Dumnezeu a rânduit ca acest act de canonizare să se întâmple în anul 1992, în zilele de păstorire ale Patriarhului Teoctist (1986-2007), cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Teoctist,
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei
şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Prea iubitului cler şi dreptcredincioşilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milă şi pace de la Dumnezeu, Parintele luminilor, iar de la noi patriarhiceşti binecuvântări.
┼ Bineplăcut lui Dumnezeu şi de mare folos duhovnicesc pentru credincioşi este a cinsti cu laude pe cei care, pentru nevoinţele şi vredniciile lor în viaţa pământească, după trecerea la cele veşnice s-au numărat în randul sfinţilor. Pomenind aceste vase alese ale Duhului Sfânt, dreptcredincioşii Sfintei noastre Biserici preamaresc pe Dumnezeu de la care vine tot ajutorul şi fară de care nimeni nu se poate împărtăşi de darurile cele multe şi felurite ale virtuţilor.
┼ Drept aceea, luând aminte la faptele virtuoase ale binecredinciosului voievod Constantin Brâncoveanu, cel care a cârmuit cu crestinească înţelepciune vreme de 25 de ani Ţara Românească, întemeietor de artă şi cultură românească, ridicând, înnoind sau înzestrând multe biserici, mănăstiri şi alte aşezăminte, miluind pe cei săraci, ajutând cu prisosinţă Sfintele Biserici Ortodoxe surori de aproape sau de mai departe şi mai presus de toate acestea învrednicindu-se a primi moarte mucenicească pentru dreapta credinţă, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul său, Ianache.
┼ Smerenia noastră împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, purtând grija de folosul duhovnicesc al credincioşilor încredinţaţi nouă spre arhipăstorire şi, pe de altă parte, ţinând seama de cele arătate de către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor; drept aceea, urmând rânduiala canonică şi sinodală şi chemând în ajutorul nostru puterea celui Preaînalt,
Hotărâm:
┼ Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache să fie cinstiţi cu sfinţii în ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 16 august, fiind înscrişi în sinaxar, în carţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii noastre .
┼ Mai rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi icoana acestor sfinţi martiri, care să fie primite cu evlavie de către dreptmăritorii crestini, iar chipurile acestora să fie zugrăvite şi aşezate la loc cunoscut alături de cele ale altor sfinţi de neam român, în bisericile ce se vor construi sau reînnoi de acum înainte.
┼ Spre deplina statornicire a celor pe care le-am rânduit în chip canonic, întărim cu semnăturile noastre actul de faţă, ca tomos patriarhal şi sinodal de canonizare, adică de aşezare în rândul Sfinţilor Martiri, a celor acum pomeniţi, spre a-l aduce la cunostinţa evlaviosului cler şi a dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.
Dat în Bucureşti, în anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea
Culegere de date istorice și fotografii realizată de Preot Paroh Dr. Emil Nedelea Cărămizaru
In urma cu un an, pe 20 mai 2013, intr-o zi de luni, la orele 12, Profesorul Gheorghe Buzatu se stingea din aceasta viata inconjurat de sutele sale de carti, la masa sa de lucru de la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana al Academiei Romane – Filiala Iasi. Pleca spre viata vesnica de sub privirea Maresalului Antonescu, dintr-o fotografie pe care o tinea la loc de cinste, ca pe o icoana, pe raftul central din biroul sau. In acest spatiu muncea de la primele ore ale diminetii pana la orele noptii. Ajunsese sa lucreze 15 ore pe zi. Cu totii, cei care aveam privilegiul sa ii fim aproape, ne amintim ca ne trimitea mesaje – pe care si azi le asteptam sau le cautam in mesageria electronica – la toate orele posibile si imposibile, acoperind un spectru foarte larg al subiectelor de interes national, Profesorul fiind racordat la nenumarate surse de informatii de prima mana, din ambele state romanesti dar si din strainatate, in special din Statele Unite.
Anul trecut, in preajma zilei sale de nastere, cand ar fi implinit 74 de ani, am prezentat ultimul sau mesaj jurnalistic transmis prin intermediul e-mail-ului si al comentariilor facute pe blogul profesorului Ion Coja cu privire la un eveniment deranjant: cedarea arhivelor militare chiar celor care s-au dovedit de-a lungul anilor a fi veritabili falsificatori ai istoriei Romaniei. Profesorul Gh. Buzatu si-ar fi dorit ca macar cativa dintre istoricii Romaniei sa protesteze, ca un minim gest de demnitate intru apararea istoriei nationale. Apelul sau a ramas, insa, fara nici un raspuns. Intristat, Profesorul le trimitea istoricilor din agenda sa acest ultim mesaj, impartasit public de un confrate de-al sau, zilele aceastea, la Simpozionul dedicat de INST marelui istoric:
“Stimaţi Colegi,
Vă retransmit acest mesaj, care poate vă interesează?!
Eu cred că este O LECŢIE pentru toţi cei care se joacă cu/de-a arhivele …
NU AŞTEPT, CUM NU AŢI FĂCUT NICI PÂNĂ ACUM, SĂ RĂSPUNDEŢI … Oboseala, plictiseala, inutilitatea, teama de posibila cenzură pe/prin Internet, preocuparea esenţială de-a evita disconfortul în raporturile prezente şi viitoare cu instituţiile-mamă ale Dv. etc. etc. vor reprezenta cel mai bun sfetnic.
Vă rog insistent: 1) NU răspundeţi, căci nu vă confirm; 2) NU mai contează; 3) Menajaţi-vă; 4) Tuturor Românilor din Românica le este rezervat un MARE VIITOR!
Cu sănătate, Gh. B.
Iaşi, 17.5.2013 – 4.10 pm”
Ghilimelele se intrevad, cred, la MARE VIITOR… Lectia la care se referea Profesorul privea cazul lui Nicolae Breban, acuzat in fals drept colaborator al Securitatii si aparat acum de Paul Goma, de la Paris, si de Augustin Buzura, in “Cultura”. Detinatorii arhivelor CNSAS s-au folosit, iata, de aceasta capacitatea doar pentru a falsifica realitatea dupa bunul lor plac, conform prioritatilor de pe agenda unui grup intelectual rival, cu interese antiromanesti, considera Profesorul. Fara alte comentarii.
Dumnezeu sa-l ierte pe marele Profesor si luptator pentru Romania si adevarul istoric si sa ne ierte si pe noi pentru ca in urma sa, pe frontul apararii cauzei nationale, a ramas atata tacere…
Un om căruia i-a plăcut mai mult istoria decât viaţa.
“Gheorghe Buzatu a fost un istoric care, prin opera sa, dar şi prin curaj şi riscul asumat, a răscumpărat prudenţa înjositoare a unor confraţi, însuşindu-şi un loc de frunte între acei veritabili istorici ale căror fapte şi ecou vor creşte cândva la infinit!” – Radu Ciuceanu
În breasla noastră, a istoricilor, deşteptarea s-a făcut fără goarnă. O explicaţie imediată o găsim încă din primii paşi istorici, fie care l-au avut ca protagonist pe faimosul Mihai Roller şi a sa istorie compilată, falsă şi imperativă. Istoria, care reprezintă pentru un popor aşezat pe temelii de sute şi mii de ani coloana vertebrală, ar fi trebuit să fie stânca în care să-şi rupă colţii cei mai vajnici vizionari ai Răsăritului bolşevic. Aceasta s-ar fi petrecut dacă România şi celelalte ţări cotropite de Armata Roşieeliberatoare nu ar fi fost programată la Moscova într-un procentaj de intervenţie şi protecţie sovietică care a condus-o într-un ritm rapid nu numai la un regim politic favorabil U.R.S.S.-ului – gen Finlanda – dar şi la o veritabilă răsturnare şi distrugere a instituţiilor statale.
În cadrul acestei viituri politice, muza Clio a avut cel mai mult de suferit, iar epurarea Academiei Române a însemnat în fond nu numai o încarcerare a istoricilor, dar şi perspectiva funestă a unei alte istorii, care n-a aşteptat să fie predată prin universităţile R.P.R.-ului. Din fericire pentru generaţiile de tineri universitari, la catedră s-au mai strecurat (sic!) şi istorici de valoare care-şi presărau cursurile cu trimiteri la părinţii istoriografiei româneşti, chiar dacă majoritatea erau interzişi, parţial sau total.
Libertatea însângerată obţinută în 1989, cu peste o mie de victime rezultate din o intervenţie a extratereştrilor, fiindcă nu ne putem imagina – cel puţin noi, participanţii direcţi – ca fiind obţinută printr-o confuzie şi o răfuială dirijate de forţe oculte care urmează să fie descoperite în secolele viitoare, a întredeschis timid porţile arhielor, iar curajul cercetătorilor a început să mijească.
Printre ei, cel puţin în aria Moldovei, s-a înscris în fruntea plutonului cel care va ajunge un mare istoric recunoscut, respectat şi, în cele din urmă, chiar temut: Gheorghe Buzatu. Personalitatea sa se înscrie alături de contemporani de acelaşi calibru: Florin Constantiniu, Dumitru Şandru, Gheorghe Brătianu, David Prodan, Camil Mureşan, Ioan Lupaş, Alexandru Lapedatu, Ion Nistor, Silviu Dragomir, Constantin C. Giurescu, Andrei Oţetea, Adrian Rădulescu, P.P. Panaitescu. A scris mult după eliberare fiindcă a simţit şi mai mult. Opera lui se întinde pe sute de articole şi zeci de volume. A bătut arhivele din S.U.A., din Germania, Anglia şi Federaţia Rusă (fondurile Komintern şi Kominform ale Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S.). În arhivele bolşevice a descoperit acea faimoasă directivă din 2 iunie 1947 a NKVD-ului privind acţiunile care se impuneau Poloniei în procesul sovietizării sale integrale. Materialul era uluitor, iar cele 45 de puncte aveau un caracter general pentru toate ţările ocupate de trupele sovietice. Menţionăm art. 40: „Atenţie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi”, art. 41: „Trebuie împiedicată reabilitarea celor condamnaţi în procese politice”, art. 45: „Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă”[1].
Va rămâne în premieră caracterizarea unor lideri comunişti de către centrala Moscovei: Bodnăraş este privit ca „cel mai feroce instrument al Moscovei”, iar în documentele din arhivele americane este taxat ca „străin complet de neamul românesc. Este inteligent, extrem de ambiţios, complet imoral, setos de lux şi de petreceri şi adevărat maestru în tehnica de propagandă, corupţie şi dominaţie sovietică”[2]. Din aceeaşi sursă, Ana Pauker şi toată banda comunistă din România tremură înaintea lui Bodnăraş. Dej nu este nici el ignorat în arhivele americane: „Este crud, de un fanatism feroce, ignorant, lipsit de orice sentiment uman şi un instrument perfect al Moscovei”[3]. Cât despre Ana Pauker, analiza este şi mai virulentă: „Este lipsită de cultură, n-are talent oratoric, nici aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limită, luxoasă, de o cruzime animalică şi imită pe Ecaterina a II-a chiar şi în aventurile amoroase”[4].
Dar prilejul nesperat de nimeni – chiar și de istoricii cei mai vizionari – s-a ivit odată cu Revoluția din decembrie 1989, când mămăliga a explodat (sic!) și mulțimile au prins gustul libertății și a unei efemere puteri.
În anul 2000, Gheorghe Buzatu s-a alăturat unui partid cu pretenții și afirmații naționale care, după zisele unui reprezentant al guvernului, avea posibilitatea, prin presă și tribuna Parlamentului, să exprime în clar interesul național într-o Europă în care fiecare națiune încerca să-și găsească un loc și un rol. Există în viața oamenilor politici, evident de înaltă ținută și valoare, momente sau/și o singură clipă care-l definește în tot ce are mai înălțător și bine conturat în personalitatea sa. Și acest moment care-l apreciem ca fiind în vârful elocinței sale a corespuns unui moment de largă audiență și importanță în viața României postrevoluționare.
Ședința Senatului din 3 noiembrie 2003, dedicată definirii relațiilor externe ale României,a însemnat pentru senatorul Gh. Buzatu o dezbatere cuprinzând legea pentru ratificarea Tratatului de către Camera Deputațilorși Senatului. Remarca vorbitorului este că deja în 4 iulie 2003 de la Moscova aridicat importante probleme referitoare la trecut și viitor. Senatorul Buzatu își exprimă opinia că este greu de crezut că Federația Rusă din momentul în care s-a semnat Tratatul își va schimba politica. De 300 de ani, politica Rusiei a fost și va rămâne aceeași. Ne gândim la ce va fi Rusia democrată de mâine.Rămâne de văzut, dar marile puteri, așa cum a explicat foarte bine un cunoscut om politic britanic, „nu au sentimente, ci ele au numai interese”. Și oratorul conchide: și mie îmi este foarte greu să cred că din acest moment, din 4 iulie, dintr-o dată, Rusia își schimbă politica față de România. [5]
Surprinzător ni se pare acum, într-o realitate trăită cu emoție, predicția savantului român față de destinul Basarabiei noastre. Oratorul se întreabă: Avemvreo declarație a Rusiei din care să rezulte, anume, că Moscova se leapădă – asta e termenul – totuși, de statul moldovenesc, de Republica Moldova? Nu avem. Rusia este – mă rog, orice comparație șchioapătă – prezentă, dar ea nu se amestecă! Știți dumneavoastră cum stă situația![6]
Nu au trecut nici 11 ani de la cuvintele oraculare ale istoricului Gheorghe Buzatu, și o putere răsăriteană care, mereu și-a manifestat vocația imperială de cuceriri și deznaționalizare, încearcă să destabilizeze o pace pe care nedăjduiam cu toții să fie cât mai lungă și spre folosul națiunilor europene.
Gheorghe Buzatu a fost un istoric care, prin opera sa, dar şi prin curaj şi riscul asumat, a răscumpărat prudenţa înjositoare a unor confraţi, însuşindu-şi un loc de frunte între acei veritabili istorici ale căror fapte şi ecou vor creşte cândva la infinit!
Prezentarea in premiera a documentarului are loc luni, 19 mai, la ora 18.30, la Muzeul Tăranului Român, studioul Horia Bernea (sala mare). Proiecţia este urmată de o dezbatere.
The global business of biometrics — using people’s unique physiological characteristics, like their fingerprint ridges and facial features, to learn or confirm their identity — is booming. It generated an estimated $7.2 billion.
Pe 15 mai s-au implinit 24 de ani de la fondarea, de catre poetul Ioan Alexandru, a Asociatiei Pro Vita pentru nascuti si nenascuti, condusa in prezent, la nivel national, de bunul Parinte Nicolae Tanase si, la Bucuresti, de Bogdan Stanciu. Universitatea Emaus, un proiect coordonat de profesorii Ilie Badescu si Petre Anghel, a marcat acest moment aniversar.
Ziua de pomenire a unui an de la trecerea la Împărăţia cea veşnică a Părintelui Justin Pârvu va fi cea de Sâmbătă, 14 Iunie 2014. Toţi cei ce l-am iubit şi vrem să ne exprimăm recunoştinţa la mormântul său suntem aşteptaţi de Părintele Justin să facem slujba de pomenire a sa împreună cu Sfinţii.
Reamintesc ca Parintele Justin Parvu este singurul om din istoria Romaniei care a reusit sa stranga, fizic, 1.000.000 (un milion) de semnaturi, pentru declansarea unui Referendum national, privind actele biometrice, act ignorat, in pofida legii, de autoritatile “supreme” ale statului, din pacate, pentru ele si pentru Romania.
Cititi si:
Cuvântul înainte al Părintelui Justin la lucrarea Dictatura Biomterică
Vrem să fim sclavi sau liberi?
Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Â Această carte este o sinteză a tuturor publicațiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanță deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informații necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viața noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desființarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului, de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forțelor întunericului din toate timpurile, a experiențelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a ființei sale cu desăvârşire. Întotdeauna au fost şi creştini buni, şi creştini răi; întotdeauna au fost şi persecutori, şi preamăritori; au fost şi oameni care s-au sacrificat pentru această învățătură frumoasă, creştin ortodoxă, „pentru că ortodoxia este cea mai mare bogăție pe care o moşteneşte pământul nostru european sau bătrânul continent european, „dar au fost şi denigratori şi trădători care au săpat la surparea temeliei Bisericii lui Hristos. Dar cu cât trădătorii au săpat mai mult, cu atât sângele mucenicilor a înălțat Biserica lui Hristos, pe care nici porțile iadului nu o vor putea birui.
Colegul si mentorul nostru, domnul Corneliu Vlad, unul dintre cei mai fini si precisi analisti ai presei romane din ultimii 50 de ani, a implinit, astazi, 72 de ani. Redactia Ziaristi Online, pe care domnul Vlad a sustinut-o cu entuziasm inca de dinainte de lansarea portalului nostru, ii ureaza La Multi Ani, cu bucurii! Domnul Corneliu Basarab Vlad, jurnalist patriot eminescianist nascut in Basarabia romana, face parte din generatia stralucitilor observatori ai vietii politice internationale printre care se numara si Dumitru Constantin sau regretatii Cristian Popisteanu si Radu Pascal. Celebrul spion-contraspion Florian Garz afirma despre dl. Vlad: “Analistii de mare valoare sunt incomparabili mai putini decat spionii de mare valoare. Din experienta proprie, am curajul sa afirm ca, in ultimii 50 de ani, in Romania nu au existat mai mult de 3-4 analisti de inalta clasa. Unul dintre acestia este Corneliu Vlad.” Autor a numeroase volume de politica externa si istorie recenta, editorialist al ziarului Curentul, distins de Asociatia Civic Media pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti cu Premiul „Mile Carpenisan” 2012 pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, Corneliu Vlad are o capacitatea de invidiat: aceea de previzionar, bazata pe inteligenta sa sclipitoare si experienta profesionala deosebita. Drept dovada, publicam azi o recenzie a cartii sale „Lumea în mişcare. Încotro?”, aparuta la Editura Eminescu in… 1989. Dupa cum se vede, si coperta lucrarii spune multe: degetele mainii sunt nerabdatoare dar, totusi, vointa ii apartine pasarii. Asadar: zboara sau nu zboara porumbelul? Pana la urma, se pare, pasarea a zburat; dar dintr-o cusca-n alta… La Multi Ani, draga Domnule Vlad!
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” (II Tim, 4:7-8)
Pe 15 mai, cand se sarbatoreste si Ziua Familiei, reputata asociatie Pro Vita Romania, condusa in prezent de Parintele Nicolae Tanase a implinit 24 de ani de existenta. Intreaga istorie a fondarii ei o puteti citi aici. Le urez La Multi Ani bravilor salvatorilor de mamici si copii si aparatori ai Familiei Romane.
In Memoriam Ioan Alexandru (1941-2000), poet, om politic creștin, fondatorul mișcării provita din România (foto), prezint si evocarea tulburatoare realizată de Cristi Țepeș pentru Televiziunea Română si republicată cu permisiunea autorului de catre Cultura Vietii si Pro Vita Bucuresti. Totodata, adaug si un excelent film “dedicat celor care au ales sa nu faca avort” si recomandat de aceeasi filiala a Asociatiei Pro Vita, condusa de Bogdan Stanciu, si realizat de colegi basarabeni: “11.30” – Made in Moldova. Felicitari!
Doi tineri, Vadim și Simona sunt puși față în față cu decizia de a păstra sau nu copilul pe care îl poartă Simona. În timp ce Vadim insistă și face tot posibilul ca avortul să aibă loc, Simona este măcinată de dubii. Un șir de întîmplări îl împiedică pe Vadim să ajungă la clinica unde urma să aibă avortul. În timp ce Vadim luptă cu moartea, se produce o minune care le rezolvă pe toate.
Regia: Nicolae Negară
Vadim, convinced his girlfriend Simona, to make an abortion. His way to the clinic is interrupted by a range of obstacles. Once arrived at the doctor, Simona doesn’t find Vadim. Suddenly, Vadim finds himself between life and death. In the end, a miracle happens and resolves everything.
Romfilatelia, companiei de stat aflata sub controlul Postei Romane si a Ministerului pentru Societatea Informationala si condusa de o ciudata directoare, pe numele ei Cristina Popescu – despre care am mai scris si aici: ROMFILATELIA, o institutie plina de surprize. Stefania Maracineanu circula prin lume cu fotografia Mariei Curie – face apologia masoneriei printr-o emisiune de marca postala emisa cu ocazia celei de-a XIII-a “Conferinte Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare”, care se desfasoara zilele acestea (14 -18 mai) la Parlamentul Romaniei (foto). Pe langa emiterea acestei marci postale pe banii nostri, pentru a omagia activitatea unei organizatii oculte, condamnata oficial de Biserica Ortodoxa Romana, textul insotitor, de prezentare a seriei de timbre oficiale ale statului roman, se prezinta ca o propagada desantata in favoarea masoneriei. Dupa parerea mea, cineva, de undeva, ar trebui sa protesteze oficial fata de acest act abuziv pe bani publici al Romfilateliei, societate care pare sa fi devenit o anexa a masoneriei.
Cititi si va cruciti ce poate scrie Romfilatelia, repet, companie de stat a Postei Romane subordonata Ministerului pentru Societatea Informationale si, deci, Guvernului Romaniei, care reprezinta, in plan adminstrativ, cei peste 20.000.000 de crestin-ortodocsi din aceasta tara: “Cel mai important mijloc pentru îndeplinirea rolului asumat porneşte de la valorile la care se raportează, de la dorinţa de a primi în Masonerie oameni care să reflecte modele pentru a transmite tuturor, valorile reale care duc la unire, încredere şi siguranţă în activitatea masonică şi mai ales în viaţa de zi cu zia fiecărui Mason. (…) Masoneria, prin tot ceea ce a făcut şi continuă să facă, a reuşit să redea Lojelor strălucirea gândirii de avangardă, iar societatea românească urmăreşte cu interes să apară semnaleleşi razele de speranţă în momentele dificile ale vieţii sociale.”
Pozitia categorica a Bisericii Ortodoxe Romane fata de masonerie: ” I. Biserica osândeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive:
“1. Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, îndemnându-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale carui învataturi sunt revelate de Dumnezeu. (…)
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca îsi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamântesti decât aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori nestiuti înca nici de ei, având sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista siguranta în viata Statului si în ordinea stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul. Împotriva juramântului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramânt pagânesc.
7. Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobândeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sânul omenirii.”
Radu Balanescu, “marele maestru” al MLNR, afirma in acelasi stil al Comunicatului Romafilatelia ca evenimentul care se desfasoara la Palatul Parlamentului (!) “va atrage, pe lângă reprezentanţi ai Ordinului din peste 200 de ţări ale lumii, şi personalităţi ale societăţii civile, devenind astfel un prilej de reafirmare a valorilor ţării gazdă.”
O propaganda similara face si Adevarul, unde “micul maestru” Cristian Unteanu aduce odele cuvenite sefului si obedientiei, in articolul “Bucureştiul devine centrul vieţii masonice mondiale“: “In acest moment, într-o tara aflata la contactul între giganti se va derula un eveniment care aduce împreuna peste 300 de invitati straini din toate tarile lumii, reprezentând 106 Mari Loji Regulare de pe toate continentele, într-un climat de normalitate, într-o discutie despre elementul fundamental pe care masoneria se încapatâneaza sa-l proclame ca cel mai important dintre toate demersurile societale: alegerea unui om bun si transformarea lui în ceva si mai bun, deschizând calea spre un nou tip de comportament individual cu o privire înteleapta asupra lumii.”
Si evident, cunoastem deznodamantul: Radu Balanescu va fi ales secretar executiv al Conferintei mondiale a masonilor. Felicitari… SRI&SIE?!
Comunicatul Romfilatelia mai jos:
“Colectii anuale
Conferinţa Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare
Cu ocazia desfăşurării în acest an la Bucureşti, în perioada 14-17 mai a Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale dedicată acestui eveniment.
De o importanţă deosebită, desfăşurarea Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare în România este percepută ca un eveniment unic pentru societatea noastră,ca o evocare a unei deosebite aprecieri pe care o dobândeşte România pe plan mondial.
May 22nd, 2014 
VR 
Desigur, nu mai este nimic nou ca la putere, de 24 de ani, au ajuns diversi cretini si tradatori, manevrati din umbra de sforarii cluburilor, grupurilor si serviciilor secrete de la noi si – mai ales – de aiurea. Interesant – si alarmant – mai este doar de urmarit nivelul de cretinism si antiromanism cu care inunda viata publica aceste marionete. Daca parasutista lui Basescu nu se sfia ca pe bani publici sa promoveze “Tinutul Secuiesc” iata ca popandaul lui Iliescu a ajuns sa fluture steagul comunistilor lui Voronin, care marseaza de ani buni pe propaganda KGB a “Moldovei Mari”. Operatiunea “Moldova Mare” se executa oficial, inclusiv prin asa-zisa Mitropolie KGB a Chisinaului si “Intregii Moldove”, cat si prin baieti din gruparile “patriotii moldoveni” si “miscarea Voievod” (altfel foarte activi si la Pungesti, in paraneza fie spus), personaje din aceiasi categorie cu agitatul Csibi Barna (foto mai jos). Razvan Zamfir a surprins cu acuitate aceasta aparenta stupiditate, petrecuta zilele trecute in campania euro-“moldoveneasca” a lui Victor Ponta. Spun aparent stupiditate pentru ca, in realitate, este o actiune elaborata de incurajare fatisa si “subtila” a separatismului, prin folosirea simbolisticii secuiesti si “moldovenesti” chiar pe elementele campaniei “Mandri ca suntem romani” atentandu-se grav si la simbolul national, vulturul de pe stema Romaniei. Cine a facut-o a stiut ce face. Redau aici imaginile graitoare si preluarea articolului amintit:
Posted in 
Tags: 
