Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UN ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATI NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI – PAG. 2
Capitolul II – MECANISMUL POLITIC ŞI DE STAT PRIN CARE S-A INSTAURAT ŞI EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTA
IN TERITORIUL DE NORD-VEST AL ROMÂNIEI – PAG. 40
Capitolul III – MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 50
Capitolul IV – EXPULZĂRILE, DISLOCĂRILE ÎN MASA ALE POPULAŢIEI ROMANEŞTI. ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII ROMÂNILOR LA VIAŢA POLITICA – PAG. 79
Capitolul V – DEPOSEDAREA DE BUNURILEMATERIALE ŞI ALTE FORME DE ASUPRIRE ECONOMICĂ A ROMÂNILOR ŞI A CELORLALTE NAŢIONALITĂŢI OPRIMATE – PAG. 109
Capitolul VI – LAGĂRELE DE INTERNARE, TABERELE ŞI DETAŞAMENTELE DE MUNCA FORŢATĂ, DEPORTĂRILE— MIJLOACE DE OPRIMARE ŞI ELIMINARE A POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI ŞI A CELORLALTE POPULAŢII ASUPRITE – PAG. 118
Capitolul VIII – POLITICA CERCURILOR CONDUCĂTOARE DIN UNGARIA HORTHYSTĂ DE DEZNAŢIONALIZARE ŞI MAGHIARIZARE A ROMANILOR DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 134
In ciuda diferendelor politice acutizate dintre unul din subsemnati 🙂 si Traian Basescu (divergente de viziune politica nationala in raport cu gasti antinationale asupra carora presedintele a fost avizat de subsemnatul in cauza in repetate randuri), purtam aceeasi dragoste familiei Traian si Maria Basescu, pe care o felicitam sincer, impreuna cu familia lui Bebe Ionescu, si le uram tinerilor Elena Basescu si Bogdan Ionescu multa fericire si CASA DE PIATRA!
La fel ca si famiglia USL-ista, clica PDL-ista sufera de o grava criza de cadre din cauza ca s-au cotait ani de zile intre ei prin GDS-ul lui Soros, o structura ermetica, la fel ca si Partidul Comunist din Romania, care, in fapt, i-a plasmuit pe toti, le-a modelat creierasul direct sau prin intermediari.
Hasotti catre Plesu, de unde trona Hunor: “Un predecesor al meu în funcţia de ministru al Culturii este medic veterinar şi este bine că nu aţi avut cuvinte jignitoare şi la adresa lui”
Patapievici şi-a construit o moşie pe care acum o întreţine cu greu. Cu bani de la Vântu. Baconschi, Avramescu, Mihăieş, Voinescu, Tismăneanu, Pătrăşconiu eteconiu şi etechescu mai sug, încă, din cheagul făcut pe vremea când erau plătiţi de Sorin Ovidiu Vântu.
Mesajul preşedintelui Bozgoriei, domnul Traian Orban, transmis cu prilejul sărbătorii „Zilei Limbii Maghiare” în Tinutul Secuiesc (1 septembrie 2012)
“Dragi Maghiari,
Doresc să vă transmit, cu prilejul sărbătorii Zilei Limbii Maghiare in Tinutul Secuiesc, cele mai profunde gânduri de preţuire şi respect pentru faptul că, indiferent de încercările prin care aţi trecut în ultimii 1000 de ani, aţi păstrat vie limba şi conştiinţa bozgorească, mai ales prin crimele asupra romanilor in secolele trecute, prin genocidul din Ardealul ocupat dupa 30 august 1940 si prin epurarea etnica a romanilor din judetele Harghita si Covasna, dupa Marea Revolutie din 1989.
Mă bucur că, în fiecare an, cetatenii români din Tinutul Secuiesc aduc un omagiu limbii maghiare, atat de 15 martie cat si, mai nou, de 1 septembrie, şi sper ca începând de anul viitor Ziua Limbii Maghiare să fie serbată de toti cetatenii românii din ţară şi din întreaga lume, indiferent de vointa lor.
Avem nevoie de această solidaritate pentru a ne promova cu mai multă grijă valorile care ne leagă, pentru că prin limbi ne păstrăm la putere, dupa cum spuneam, indiferent de vointa poporului ca un cur, vorba distinsului cunoscator al limbilor mancurte Horia Roman Patapievici.
Totodata, va asigur ca, asa cum a subliniat si secretarul general al UTC-PCR-PDL, Mihai Razvan (cum altfel?) Ungureanu, imediat cum vom prelua din nou controlul asupra Palatului Victoria va vom oferi inapoi Facultatea de Medicina in frumoasa limba maghiara!
Tin sa multumesc din nou loialilor cetateni maghiari care nu s-au lasat atras in jocuri politicianiste si au boicotat Referendumul pentru ca au înţeles modul ilegal în care a fost decapitată conducerea statului si nevoia de stabilitate a ţării în aceasta perioada.
Asadar, maine, de 1 septembrie, va urez sa aveti la Sfantu Gheorghe o manifestatie impotriva Justitiei Romane si a Statului Roman cat mai autonoma, conform nevoii de stabilitate a Tinutului Secuiesc si de destramare cat mai grabnica a Romaniei si integrarea cat mai rapida a fostelor pamanturi romanesti in Uniunea Statelor Sovietice Unite ale Europei.
La Multi Ani!”
Traian Orban
Palatul Trei Coceni
PS: Multumesc din inima “cetateanului din Cluj”, Arpad Paszkany!
Departamentul de Comunicare Publică
31 August 2012
INFO: Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, se aşteaptă la participarea a 20.000 de persoane la manifestatia pentru “limba maghiara” din 1 septembrie. El a mai afirmat că are senzaţia că „roata istoriei a început să se învârtească în direcţia inversă”.
Cum va arata maine orasul Sfantu Gheorghe, epurat etnic de romani de catre “bunii cetateni maghiari” care au boicotat Referendumul pentru ca “au înţeles modul ilegal în care a fost decapitată conducerea statului” si “nevoia de stabilitate a ţării în aceasta perioada”
Biro Zsolt (CNS): “Singura soluţie pentru rezolvarea cazului Miko este autonomia Ţinutului Secuiesc” * Kelemen Hunor, capul la UDMR, partenerul “Aliantei” de “dreapta” PDL-PCR-UTC: Sentinţa în cazul Colegiului “Mikó” lezează dreptul la proprietate * Antal Arpad, primarul UDMR, partidul ONG al ungurilor “care nu s-au lasat atras in jocuri politicianiste”: “Manifestaţia de la Sfântu Gheorghe va arăta forţa comunităţii maghiare”
Cazul Miko, sau cum a transformat UDMR o speţă imobiliară cu aspecte infracţionale într-o problemă interetnică
De unde nu e foc, nu iese fum. Dar liderii comunităţii maghiare din Transilvania se străduiesc acum, din răsputeri, să aprindă un foc din vreascuri ude.Sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, UDMR, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, Biserica Reformată şi mai multe organizaţii civice organizează un amplu miting de protest, la care este aşteptată prezenţa a circa 20.000 de persoane. Acest fapt este, deja, cunoscut.
Ce se cunoaşte mai puţin este ce anume a generat acest protest şi împotriva cui este orientat.
În esenţă, protestul este generat de o speţă imobiliară cu aspecte infracţionale reclamate nu de români, ci de doi cetăţeni de etnie maghiară, care şi-au apărat proprietăţile. Tot în esenţă, protestul este îndreptat împotriva Justiţiei din România. Prin extensie, protestul este anti-românesc şi secesionist, după cum se va putea vedea din declaraţiile organizatorilor.
Miezul discordiei este clădirea Miko sau Szekely Miko din Sfântu Gheorghe, în care a existat Colegiul cu acelaşi nume. Clădirea a ajuns, abuziv, la Eparhia Reformată din Ardeal. Abuzul a fost constatat printr-o hotărâre a Judecătoriei Buzău, care i-a condamnat la trei ani de închisoare pe Marko Attila, fost subsecretar de stat la Oficiul Regional pentru Relaţii Interetnice din cadrul Ministerului Informaţiilor Publice, pe Tamas Marosan, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal şi pe Silviu Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei, pentru abuz în serviciu contra interesului public. Instanţa a stabilit că cei trei au retrocedat abuziv clădirea Colegiului Szekely Miko către Eparhia Reformată din Ardeal, pe baza unor documente nevalabile.
Clădirea Szekely Miko, a fost construită începând cu anul 1870 de către comunitatea locală, dintr-o donaţie a grofului Miko Imre. A funcţionat ca instituţie de învăţământ şi ca locuinţă de serviciu pentru cadrele didactice.
În 2001 a fost emisă o hotărâre a Consiliului Local Sfântu Gheorghe, prin care clădirea a intrat în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.
Acest act a fost atacat şi anulat în instanţă de Prefectura Covasna. Cu toate acestea, Eparhia Reformată din Ardeal a înscris clădirea în Cartea Funciară în 2002. Eparhia a depus şi o cerere suplimentară pentru înscrirea spaţiilor de cazare ale profesorilor, dar acestea erau cumpărate, din 1997, de către Bendek Levente şi Feher Zoltan. Ce doi au depus o plângere penală la DNA, care a declanşat urmărirea penală pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice împotriva membrilor Comisiei Speciale de Retrocedare.
Clădirea Miko nu a fost niciodată în proprietatea Bisericii Reformate, ci a comunităţii locale. În perioada comunistă, clădirea a fost naţionalizată, dar după Revoluţie a revenit municipalităţii.
Aşa cum am arătat, municipalitatea a „retrocedat” în anul 2001 clădirea Miko Eparhiei Reformate. Superb este că, în continuare, Eparhia a închiriat aceeaşi clădire… municipalităţii, pentru a permite funcţionarea, în continuare, a liceului Szekely Miko.
În afara condamnării celor trei, instanţa a decis ca Eparhia Reformată să restituie municipalităţii 1,1 milioane lei, reprezentând chiria încasată abuziv.
Povestea pare clară, dar lucrurile sunt complicate de faptul că municipalitatea reprezintă interesele comunităţii locale. Chiar dacă s-a comis un abuz în acte, oamenii simpli n-au nimic împotriva acestei forme de subvenţionare a Bisericii Reformate, majoritatea secuilor fiind adepţi ai cultului reformat. Prin urmare, e vorba de o masă uşor de manipulat.
Cu prilejul protestului de sâmbătă, politicienii maghiari vizează internaţionalizarea acestui conflict incipient. Conflictul este cu Justiţia din România şi chiar cu statul român, în ansamblul său şi reprezintă un prilej pentru reluarea dezideratului comunităţii privind obţinerea autonomiei teritoriale.
Se pune presiune pentru judecătorii care vor judeca apelul, pentru invalidarea hotărârii Judecătoriei Buzău.
“Dacă avem în vedere că marele conflict din 1939-1945 şi întregul lui cortegiu de consecinţe nu s-a încheiat nicidecum odată cu capitularea Italiei, Germaniei, Japoniei şi a aliaţilor lor (inclusiv România), ele afectând şi azi evoluţiile internaţionale, atunci, mai mult decât sigur, am putea vorbi chiar de … UN NOU RĂZBOI DE O SUTĂ DE ANI!” – Prof Univ Dr Gh Buzatu
A R G U M E N T
de Gh Buzatu
Prefaţând volumul România sub Imperiul Haosului (1939-1945), apărut în condiţii excepţionale sub egida prestigioasei Case Editoriale R.A.O. (Bucureşti, 2007, 700 p.), am avansat următoarele consideraţii în privinţa valabilităţii şi actualităţii temei asupra căreia îmi îngădui să revin:
„ … Pacea de la 1919 a rezistat exact 20 de ani. Nici o zi în plus ori în minus! Al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939, a beneficiat – dacă s-ar putea spune astfel – de o sumă de premise care, în 1936-1939, s-au aglomerat de o manieră alarmantă, vecină cu insuportabilitatea. În context, un fapt esenţial – la 23 august 1939 – Pactul Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov a pus capăt la toate şi a deschis irevocabil calea războiului.
Dar, ceea ce a fost cel mai tragic, Pactul cuprindea un Protocol secret, care punea în discuţie situaţia unor state suverane şi independente din Europa Est-Centrală, între ele şi România. Astfel că, deşi războiul nu începuse, dar splendorile şi mizeriile s-au făcut în modul cel mai dramatic resimţite pe seama României. Şi nu numai pentru ea. Rezultatul? Războiul s-a dovedit, dacă mai era necesar, un dezastru pentru numeroase state şi popoare, după cum şi Pacea ce avea să rezulte la 1946-1947. În acest fel, s-au adeverit, o dată în plus, fiind preferabil să survină contrariul, cuvintele lui N. Iorga (Pacea are atâta preţ cât războiul din care a ieşit).
Ceea ce trebuie subliniat, în chip special, rezidă în realitatea tragică că, într-o măsură sporită în raport cu leatul 1914, anul 1939 a inaugurat, în istoria europeană şi mondială, epoca haosului. Cu toate că, potrivit unor reputaţi istorici, 1914 şi 1939 pot fi incluşi în aceeaşi serie, ambele conflicte mondiale putând fi contopite într-unul singur, rezultând, fără pretenţii, un al doilea război de 30 de ani (1914-1945), iar, dacă avem în vedere că marele conflict din 1939-1945 şi întregul lui cortegiu de consecinţe nu s-a încheiat nicidecum odată cu capitularea Italiei, Germaniei, Japoniei şi a aliaţilor lor (inclusiv România), ele afectând şi azi evoluţiile internaţionale, atunci, mai mult decât sigur, am putea vorbi chiar de … UN NOU RĂZBOI DE O SUTĂ DE ANI!
“Am observat întâi cã este o harta româneascã. Am desfãcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a fãcut sã nu înteleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei cãutau tãietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama însã cã este altceva. Am urmãrit cu ochii granita care pornea de la Oradea cãtre rãsãrit, alunecând sub linia feratã si am înteles cã cuprindea si Clujul … Am început sã nu mai vãd. Când mi-am dat seama cã granita coboarã în jos ca sã cuprindã secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brasovul! O micã usurare: Brasovul rãmâne la noi.
Când am privit în toatã grozãvia împãrtirea Transilvaniei, am înteles cã puterile care îmi erau mult slãbite mã pãrãsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a fãcut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru …
În clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai trãisem o asemenea senzatie fizicã decât cu 22 de ani în urmã, când o injectie cu novocainã la o operatie mã fãcuse sã trec pentru o clipã pe lumea cealaltã, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.
Acum aveam pentru a doua oarã impresia netã cã am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apã. Dornberg a deschis usa alergând prin multimea care umplea sãlile strigând: “un pahar cu apã, un pahar cu apã…”
Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silã sã-l beau. Am început sã vãd din nou si am avut puterea sã duc mai departe calvarul.
Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cernealã verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase si atâtea gânduri bune pentru tara mea. Am iscãlit tot fãrã sã mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa.”
Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedicã, 1991, p. 212
****
La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Ungaria fura de la Romania Transilvania de Nord. Peste 300.000 de romani se refugiaza in Romania, peste 150.000 sunt deportati de autoritatile unguresti si peste 50.000 de romani sunt exterminati de hortisti.
Perioada 1940-1945 a fost o perioada de cosmar pentru romanii de pe teritoriile din Transilvania de Nord, cotropite de Ungaria. Romane, nu uita! (Altermedia)
Fiecare dintre ei avea o fiică. Fata moşului era harnică, cuminte, frumoasă şi ascultătoare, iar fata babei era urâtă şi rea.
Fiind foarte răbdătoare şi harnică, fata moşului îndeplinea toate muncile grele pe care i le cereau baba şi fata ei să le facă.
Când venea dintr-un loc de la muncă, pleca în altul, iar cele două tot nemulţumite erau. În faţa moşului, fata babei şi baba spuneau mereu vorbe urâte despre fata lui.
Moşneagul îşi cheamă fiica şi o îndeamnă să plece încotro îi va arăta Dumnezeu, pentru că la casa lui nu mai este chip să rămână, fiindcă se face gâlceavă din pricina ei, căci e „rea de gură şi înnărăvită”.
Fata moşului plecă de acasă şi, în drumul ei, întâlni o căţeluşă bolnavă, un păr plin de omizi, un cuptor dărăpănat şi o fântână părăsită. Ea s-a oprit din drum şi i-a îngrijit, apoi a mers mai departe să-şi caute stăpân.
Fata s-a rătăcit şi, în cele din urmă, a întâlnit o bătrână care o găzdui şi o rugă să-i facă de mâncare şi să-i îngrijească copilaşii.
Când Sfânta Duminică (căci ea era bătrâna) se întoarse de la biserică, a găsit copiii hrăniţi şi, fiind foarte mulţumită, o chemă pe fata moşului să-şi aleagă din pod … o ladă.
Fata îşi alege cea mai mică şi mai urâtă ladă şi se întoarce acasă. În drum spre casă, e întâmpinată de cuptor, care-i dă plăcinte, de fântână, care-i potoleşte setea şi-i oferă două pahare de argint, de păr, care-i dă pere dulci, şi de căţeluşa care-i oferă o salbă de galbeni.
Fata ajunge acasă şi, din lada primită de la Sfânta Vineri, umple gospodăria moşneagului cu herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi.
Fata babei privi cu ură la tot ce adusese fata moşului şi plecă şi ea lăudându-se că va aduce mai multe bogăţii. Întâlneşte, ca şi fata babei, căţeluşa bolnavă, părul plin de omizi, cuptorul dărăpănat şi fântâna părăsită, dar nu îngrijeşte pe nimeni.
Ajunge şi ea la Sfânta Duminică unde va face treburile casei cu nepricepere, de şi-a pus mâinile-n cap bătrâna când s-a întors de la biserică.
Înainte de a pleca de la bătrână, îşi alege şi ea o ladă (cea mai mare şi mai frumoasă) şi, în drum spre casă, cuptorul, fântâna, părul şi căţeluşa refuză, la rândul lor, să o ajute. Ajunsă acasă, din lada aleasă, au ieşit balauri care au înghiţit-o pe babă cu tot cu fata ei *.
* Versiunea la zi: se pare ca, de fapt, l-au inghitit pe mos, din moment ce in poza apar doar baba si brigadierii de la Monsters Inc 🙂
September 1st, 2012 
VR 
Teroarea Horthisto-Fascista in Nord Vestul Romaniei (1940-1044)
Posted in 
Tags: 
