Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de decizia Primăriei din Negotin, Serbia, de demolare a fundaţiei noii biserici cu hramul Sfântul Niceta de Remesiana de la Malainiţa, ctitorită de Părintele Protopop Boian Alexandrovici, în pofida faptului că fuseseră acordate toate avizele necesare construcţiei. Considerăm că această decizie constituie o nouă provocare a autorităţilor sârbe de pe Valea Timocului, menită să afecteze păstrarea identităţii de neam şi limbă a populaţiei româneşti de pe acele meleaguri. În acest sens, Patriarhia Română a solicitat sprijinul Ministerului de Externe al României pentru a interveni pe lângă autorităţile în drept şi a nu se da curs respectivei hotărâri a Primăriei din Negotin, respectându-se astfel libertatea de exprimare în limba maternă a credinţei românilor timoceni, în conformitate cu legislaţia europeană. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Comunicat de Presa: Protest la ambasada Serbiei din Bucuresti!
Luand act de ultimatumul de 15 zile dat de autoritatile din Negotin (Serbia), in data de 21 ianuarie a.c., parintelui Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis, pentru daramarea fundatiei celei de a doua biserici romanesti din Valea Timocului, Asociatia Noua Dreapta anunta organizarea unei pichetari de protest in fata Ambasadei Serbiei la Bucuresti (Calea Dorobantilor nr. 34, langa ASE).
Manifestarea este autorizata de Primaria Capitalei si va avea loc luni 2 februarie a.c., intre orele 10:00 – 12:00. Va trimitem totodata in atasament apelul disperat al parintelui Boian Alexandrovici si facem apel la dvs. sa va aplecati asupra situatiei dezastruoase a celor peste 350.000 de romani timoceni supusi de aproape 200 de ani unui intens si agresiv proces de asimilare (limba romana gonita din biserici, interzisa in scoli, cartile sfinte romanesti arse, legaturile cu Romania taiate, circulatia publicatiilor romanesti interzisa).
Conform stirilor de ultima ora, in urma alegerilor de astazi de la Moscova, noul Patriarh al Rusiei este fostul mitropolit al Smolenskului şi al Kaliningradului – Kirill (Gundeaev). Intronizarea celui de-al 16-lea Patriarh al Moscovei si al intregii Rusii va avea loc pe 1 februarie. Kirill, 62 de ani, este considerat un “reformist”, care sustine impartirea lumii crestine intre prima si a treia Roma (vezi si foto).
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat o telegramă de felicitare noului Patriarh ales al Moscovei şi al întregii Rusii Astăzi, 28 ianuarie 2009, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Kiril, noul Patriarh ales al Moscovei şi al întregii Rusii, următoarea telegramă de felicitare: Înaltpreasfinţia Voastră,Vă felicităm pentru alegerea Înaltpreasfinţiei Voastre ca nou Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii şi Vă dorim mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea sfântă la care aţi fost chemat, păstrând cu fidelitate adevărul etern al Evangheliei, într-o lume aflată în rapidă schimbare. Sperăm într-o cooperare frăţească folositoare Bisericilor noastre surori şi Ortodoxiei în general. Cu frăţească dragoste în Hristos, prietenie şi preţuire, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
La festivităţile de întronizare a noului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, care vor avea loc duminică, 1 februarie 2009, în Catedrala ‘Hristos Mântuitorul’ din Moscova, Biserica Ortodoxă Română va fi reprezentată de o delegaţie formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal şi Preasfinţitul Părinte Episcop Casian al Dunării de Jos. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Biserica Ortodoxă Tusă ii alege astazi pe candidaţii din randul cărora il va desemna incepand de marţi pe patriarhul Moscovei şi al intregii Rusii care ii va succeda lui Aleksei al II-lea, decedat la inceputul lunii decembrie, relatează AFP, citata de NewsIn. Un consiliu episcopal care ii reuneşte pe inalţii demnitari ai ortodoxiei provenind din toate ţările fostei URSS, dar şi din alte state unde exista această credinţă, se reuneşte pentru a desemna pană luni trei candidaţi la demnitatea de patriarh. Această adunare este urmată, incepand de marţi, de un sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse care ii cuprinde pe aceiaşi demnitari, precum şi pe reprezentanţi de rang inferior ai clerului şi simpli credincioşi reprezentand parohiile, in total 711 persoane. Aceste persoane trebuie să-l aleagă pe patriarh, in principiu, marţi, chiar dacă dezbaterile pot continua pană joi. Procedurile se derulează cu uşile inchise in catedrala Hristos Mantuitorul din Moscova. După cum se obişnuieşte, nu s-a anunţat niciun candidat, dar potrivit observatorilor şi presei ruse, doi favoriţi se detaşează din randul celor 145 de ierarhi ortodocşi eligibili. Mitropolitul de Smolensk şi Kaliningrad Kirill, numit in decembrie patriarh interimar, este de şase săptămani omniprezent in mass-media. Considerat “mai deschis asupra lumii” decat concurentul său, clericul, in varstă de 62 de ani, a condus in timpul lui Aleksei al II-lea diplomaţia Bisericii ortodoxe ruse şi este singurul ierarh demnitar cunoscut marelui public. In comparaţie cu el, relevă presa, mitropolitul de Kaluga şi Borovsk, Kliment, in varstă de 59 de ani, este un conservator care conduce administraţia Bisericii ortodoxe şi dispune de susţinere puternică in randul clerului. Susţinătorii celor doi şi-au adresat reciproc acuzaţii in ultimele zile, fie că a fost vorba despre bănuieli de corupţie, de presupuse simpatii ale lui Kirill faţă de catolici sau de tentativele lui Kliment de a impune sinodului susţinerea sa. Insă, “dacă războiul informaţiilor compromiţătoare dintre Kliment şi Kirill degenerează in confruntare gravă, atunci se va găsi o persoană de compromis. Mai mult decat orice, Biserica se teme de sciziune”, explică Boris Falikov, de la centrul de studiere a religiilor din cadrul Universităţii ştiinţelor umaniste din Moscova. Ar putea fi aleasă o personalitate de tranziţie, un mitropolit in varstă, cum este Filaret, in varstă de 73 de ani, care conduce mitropolia Minsk şi Sluţk. In ciuda numeroaselor interviuri pe care diverşi inalţi prelaţi le-au acordat presei, niciunul nu a riscat un pronostic asupra identităţii viitorului patriarh. “Dumnezeu cunoaşte acest nume. Noi nu. De aceea ne vom ruga pentru ca Domnul să ne dea cel mai bun patriarh”, declara vineri in cotidianul Gazeta arhimandritul Vsevolod Şaplin, purtător de cuvant al Bisericii ortodoxe ruse. Invingătorul va prelua conducerea unei Biserici care s-a intărit considerabil in timpul lui Aleksei al II-lea, patriarhul ales in 1990 şi care era bănuit de legături cu KGB-ul in timpul perioadei sovietice. De la sfarşitul URSS, numărul mănăstirilor a crescut de aproape 40 de ori, ajungand de la 19 in 1990 la 716 in 2008 şi aproape trei ruşi din patru se declară in prezent ortodocşi, faţă de unul din patru in 1990, arată un recent sondaj al Institutului Vţiom. (ZIUA Online)
Buldozere sarbesti la poarta unei biserici romanesti Zilele trecute am primit un apel din partea parintelui Boian Alexandrovici din Valea Timocului, Serbia. Primaria orasului Negotin tocmai ce ii inmanase parintelui Alexandrovici o instiintare care cerea demolarea fundatiilor celei de-a doua biserici ctitorite la Malainita, in termen de 15 zile – din care trei au trecut deja. Pentru cei care nu stiu: parintele Alexandrovici a construit cu mare greutate, incepand cu anul 2004 singura biserica in care se slujeste in limba romana, in Valea Timocului. De-a lungul anilor, autoritatile sarbe au facut tot posibilul pentru a-l impiedica sa-si duca constructia la bun sfarsit. Initial, au refuzat sa elibereze o autorizatie de constructie, iar cand parintele Boian a ridicat biserica pe pamantul propriu, a fost actionat in justitie. Si in prezent, asupra parintelui Alexandrovici apasa o condamnare la sase luni de inchisoare cu suspendare. Toamna aceasta biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil a imbracat haina nou prin sfintirea picturii. Parintele Alexandrovici a inceput inca din martie 2008 sa ridice o a doua biserica – de data aceasta avand toate aprobarile necesare. Astfel ca decizia de daramare a fundatiilor pentru cea de-a doua biserica vine ca un trasnet din senin, fara niciun fel de fundamentare si fara nicio explicatie. Pe buna dreptate parintele Boian Alexandrovici se intreaba daca mai este loc pentru romani in Serbia, atata vreme cat autoritatile iau masuri contradictorii: in 2008 aproba constructia, iar in 2009 cer daramarea lucrarilor realizate. Pana la urma este o chestiune care tine de statul de drept si de cata incredere se poate avea in autoritatile sarbesti. Experientele romanilor de pana acum nu sunt de natura sa incurajeze increderea in viitor. Conditiile care ar trebui respectate pentru minoritatea romana din Serbia sunt stabilite intr-o serie de documente internationale la care Belgradul este parte, documente care subliniaza niste drepturi de bun simt: dreptul la educatie in limba materna, dreptul la viata spirituala in limba materna, dreptul la mass-media in limba materna. Aceleasi principii sunt prezente si in tratatele bilaterale incheiate de Romania cu Serbia – insa stam in drum din cauza unei scame: este nevoie de o reuniune a unei comisii bilaterale pe probleme de minoritati, reuniune care nu are de gand sa se produca prea curand din motive neexplicate pana acum. Belgradul practica un joc dublu: in provincia Voivodina respecta drepturile romanilor – iar in Valea Timocului nu le respecta. Astfel ca toate monitorizarile internationale au un fel de concluzie printre dinti: vedeti, acolo e bine; in partea cealalta este mai putin bine. Asa ca nimeni nu face nimic. Presedintii Traian Baserscu si Boris Tadici se intalnesc frecvent si se poarta de parca ar fi cei mai buni prieteni – si de fiecare data anunta strangerea relatiilor. Intre intalnirile presedintilor, autoritatile locale sarbe ii tin atat de strans in brate pe romanii din Valea Timocului, incat acestia abia apuca sa mai respire. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei emite rezolutii in care face recomandari – insa de la recomandarile de la Strasbourg pana la primaria din Negotin este cale foarte lunga, si intre timp s-ar putea ca buldozerele sa rada fundatia celei de-a doua biserici romanesti. Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane a luat totusi pozitie toamna trecuta, sarind in apararea parintelui Boian Alexandrovici, care a fost amenintat in mod inexplicabil cu caterisirea din treapta preotiei de catre mitropolitul sarb Iustin. O caterisire fara sens: parintele Boian Alexandrovici nu tine de Biserica Ortodoxa Sarba, ci de Biserica Ortodoxa Romana. Pana la urma, Biserica Ortodoxa Romana nu are puterea sa rezolve singura problemele romanilor din Valea Timocului – desi un cuvant in duhul blandetii adresat bisericii surori poate ar mai usura din povara parintelui Boian Alexandrovici. Durerea cea mare este ca Romania plateste destui bani – in diverse forme – pentru parlamentari, europarlamentari si diplomati care ar trebui sa-si ia rolul mai in serios. Buldozere sarbesti la poarta unei biserici romanestide George DAMIAN
Cuvantul Parintelui Justin Parvu la conferinta organizata impotriva sa de AZEC, mai jos, aici. Inainte, cititi va rog o relatare pitoreasca de la evenimentul cu pricina transmisa de corespondentul special al Blogului Victor Roncea, in timp ce subsemnatul se bucura de Basarabia strabuna. Deci: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea – cu o epigrama la zi in final Razvan Bucuroiu, vizibil afectat, a deschis lucrarile cu o mina de premiul Nobel, in cazul in care ar fi fost primul barbat care ar fi trecut prin chinurile nasterii, chiar atunci, pe loc, sub ochii trimisilor Patriarhiei pentru a putea consemna evenimentul mondial in Cartea Recordurilor. Altfel, se dorea ca invitaţii din partea Palatului Patriarhal să vorbească în afara oricărei dezbateri, şi apoi sa plece, ceea ce s-a si întâmplat cu decanul Facultatii de Teologie, Ştefan Buchiu, in prezenta postului anti-crestin ProTv, care a parasit sala la brat cu oficioşii. Dar lucrurile nu au decurs, apoi, dupa planul organizatorilor, asa cum le-a iesit figura spre temperarea reactiilor credinciosilor in cazul Documentului de la Ravenna prin care a fost recunoscut primatul papal. Echipa de soc Bucuroiu-Codrescu si sclavul lor fericit Tarziu a fost taxata la fiecare greseală. Asa cum la infiintarea FOR-ului se simtea un duh strain, apasator, in sala, de data aceasta se auzea zumzet de aripi, ale emisarilor lui Dumnezeu trimisi sa se amuze de prostia omeneasca… De altfel aliatii nostri inaripati i-au si aratat pisica nebucuratului. Cand a pomenit de mesajul Parintelui Justin Parvu si cei care l-au prezentat pe internet, cartonul ce-i purta scris numele si calitatea de presedinte al AZEC a zburat si cazut la pamant. Un semn, fara indoiala…, pe care l-a inteles si el. Aproape toti cei prezenţi în sală erau împotriva lor. Dupa brambureala lingvistica a lui Bucuroiu, decanul Facultăţii de teologie din Bucureşti, Ştefan Buchiu, a afirmat ca tehnica nu trebuie sa ne afecteze: „Nu de tehnică trebuie să ne teme noi, că tehnica nici nu te mântuieşte, nici nu te coboară-n iad, ci depinde cum o foloseşti. Este străină de ortodoxie orice viziune apocaliptică. Că au fost mulţi profeţi mincinoşi dea lungul timpului care au anunţat sfârşitul şi totuşi sfârşitul nu a venit”. El a mai sustinut, impotriva revelatiei Parintelui Justin Parvu, ca „nu sunt încă semnele vremurilor!”. „Se prooroceşte că va fi o mare cădere din credinţă la sfârşitul veacurilor. Ceea ce nu e adevărat. La noi este o mare creştere în credinţă. Să fim echilibraţi, pentru că contextul în care ne aflăm este plin de libertate. Deci nu este nici un context apocaliptic acum. Steinhard spune că în închisoare fiind era mai liber decît temnicerii lui. Un duhovnic este bun dacă este în ascultare faţă de biserica lui. Asta este ascultare. Nu va supăraţi pe mine. Nu există instituţia duhovniciei. Sunt trei trepte – episcopi, preoţi şi diaconi. Să ascultăm mai bine de duhovnici decât de biserica în sine? Noi spunem că numai Biserica e infailibilă, nu omul”, a afirmat acesta intr-o evidenta necunoastere sau reavointa. “Nu te mântuieşte duhovnicul dacă nu te mântuieşti tu. Să zici că eşti prooroc sau să laşi pe ucenicii tăi să te creadă teolog, iata aici e discutabil. Sfântul care spune despre el că este sfant, nu este…”, a mai aruncat decanul. La auzul acestor blasfemii la adresa stalpilor ortodoxiei, duhovnicii neamului, din sala a intervenit un credincios, revoltat, pe drept cuvant: “Eu am văzut ierarhi care au sărutat mâna unui ierarh! Părintele Patriarh Teoctist mergea la Parintele Paisie Olaru şi îi săruta mâna!”, a spus acesta. Si alte voci s-au ridicat sa-l combata. “Crestin rezonabil” cum e el – s-a vazut si in cazul Ravenna! – Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a intervenit sugerand – scuzati termenul – sa fie lasate comentariile pentru mai tarziu, pentru la sfarsit, cand nu mai e nimeni, eventual… Cristian Curte, un baiat bun pe care l-am mai auzit pe la Radio cu emisiuni faine in miez de noapte (mi se pare ca e si oleaca vanator) a intervenit si a amintit la timp de foarte bine documentatul studiu-raport al Părintelui Mihai Valică, întocmit cu binecuvântarea Înaltului Teofan, pe care l-ai publicat matale in premiera si in care se scrie ca doar Civic Media a reactionat in timp ce AZEC-ul clevetea impotriva Parintelui Justin. Cristi Curte a oferit argumente din lucrarea atat de bine intemeiata in care se arata ca duhovnicii nu pot fi separati de ierarhie dar aceasta trebuie obligatoriu sa se indrepte spre ei caci au darul revelatiei si al inainte-vederii. Amin! Aici s-a ridicat si cel prin a carui gura vorbeste de multe ori Sfantul Duh, teologul infocat Danion Vasile, care a avut cea mai bună şi hotărâtă atitudine, vorbind despre curajul Părintelui Justin şi tăcerea asurzitoare a ierarhilor… Exact asa cum ziceai si matale ca o sa se invoce ca pretext pentru implantarea cipului biometric, decanul a inceput sa vorbeasca despre “beneficiile cipului”, care te ajuta sa-ţi găseşti copiii!!! Aici n-a mai putut sa rabde prea bine vorbitoarea maica Ecaterina Fermo – facuta “isterica” si “penibila” de prietenului lui Tarziu, “credinciosul” Codrescu, pe blogul lui – si care a intervenit categoric observand intemeiat: “cum ne-am trezit peste noapte cu aceste cipuri în paşapoarte, tot aşa ne vom trezi şi cu implanturile de cip!” Parca vad ca da Boc o Ordonanta de Urgenta ca e obligatoriu sa ne punem cip ca altfel nu ne mai da pensia… si asta doar ca sa-si gaseasca el amanta aia unguroaica prin ungherele Guvernului – asta este nota mea personala, sefu’ 🙂 Decanul, din ce in ce mai nervos ridica tonul: “Nu ni se va fura credinţa prin tehnică, nu li s-a furat celor din închisoare… Ce se face fără ştirea mea nu are nici o valoare asupra sufletului meu. Sufletul meu nu depinde de tehnica” a mai spus enervat ridicandu-se pentru a parasi sala. El a fost urmat, dupa cum v-am spus, de cortegiul ProTv, plin de… tehnica.
Urletul duhului
Părintele Coman si-a inceput alocutiunea întrebandu-se, chipurile naiv, ce caută la această dezbatere. A avut o atitudine mai echilibrată decat decanul, dar si foarte vicleană. Adica şi-a manifestat respectul şi dragostea faţă de P. Justin si a declarat pentru urechile noastre, ale celor prezenti, ca ia in considerare apelul Părintelui, dar…… că se exagerează şi că nu reprezintă adevărul absolut. Pe masura ce vorbeau reprezentantii Patriarhiei veniti sa-l incolteasca pe singurul trimis al Manastirii Petru Voda – de unde a pornit alerta 666 – care mai era si inconjurat de restul invitatilor speciali ai lui Bucuroiu, un militian si-un sociolog al bunelor servicii, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata. Parca ingerasii nostri nu prea mai faceau fata atacurilor duhurilor negre. Si totusi… Coman, perfid, a tinut sa ridiculizeze ultimul cuvant al P. Justin, cel dat pentru a confirma autenticitatea mesajul sau afirmand ca pentru el “pericolele nu sunt pasapoartele biometrice sau masonii sau iudeo-masonii sau Europa sau nu stu’ ce” (normal ca pentru el, nu…). A stat totusi până la capăt, spre deosebire de Bughiu. In rest abureli: că ispita noastră este că ne preocupă mai mult dracul decât Dumnezeu; că un gest exterior nu poate compromite actul interior; face o teribilă greşeală dogmatică separând entitatea trupului de cea a sufletului, cand ele fuzionează împreună. Adică el spune că gestul trupesc al cipării nu are cum să impieteze actul lăuntric. O tampenie, iertare, ce sa zic… Deci, ca sa concluzionez cu oamenii Trustului din Deal, parerea mea e ca sunt niste teologi cam de 2 (doi) bani. Mai spune o bazaconie, facând pe naivul, ca dacă te uiti de fapt in ochii d-lui Iliescu sau Băsescu nu poti să vezi răutate si că teoria conspiraţiei pentru el este o invenţie, nu există. Adica Iliescu e un ucigas bland, sau ce sa inteleg?! Se vede treaba ca tocmai cand se straduia mai bine sa invoce inexistenta maleficului in aceste bio-cipuri care vor subjuga omul si-i vor da numarul Fiarei, undeva, in lumea nevazuta din jurul nostru, ori se ducea o lupta, ori stradania sa a trezit un duh negru. Caci chiar in timp ce ironiza “grupul” din Biserica ce se preocupa de aceasta problema afirmand ca s-ar bucura ca Parintele Filotheu sa faca trimitere la duhul care s-ar ascunde in acest cip – ca si cum n-ar fi facut-o! – sau in spatele pasapoartelor biometrice, duhul i-a si raspuns! Daca ascultati inregistrarea video de la crestinortodox.ro Pasapoartele biometrice – Pr. Prof. Constantin Coman veti auzi cum urla acest duh la minutul 7 si 10 secunde! Doamne miluieste si pazeste! Dupa asta, Bucuroiu si-a pus sa traga un alt pistol cu gaze, un baiat pe care am inteles ca-l stii si matale de cand erati mai tineri, unul Dan Pungaciu sau cam asa ceva. In timp ce Bucuroiu facea 13-14, se-ncrunta, se scobea, se intrista, Danutz a inceput sa schiteze un “peisaj religios” mai mult suprarealist: despre cei ce fac biserica ortodoxă mai mult românească (?!), despre cei ce vorbesc depre Biserică fără să trăiască în biserică si alte bazaconii: „discutăm despre o problemă care a apărut între stat şi cetăţeanul stat…. Statul nu mai este demult perceput ca un instrument de mântuire…. Problema care se pune este în ce măsură o acţiune a statului ii periclitează mântuirea cetateanului, etc, etc… Il invocă pe P. Cleopa care zice ca pecetea este de fapt un simbol, de lepadare sufleteasca, si nu 666 dupa care face si o afirmatia de toata stupiditatea: „oglindă oglinjoară cine-i cel mai bun duhovnic din ţară?”. “Daca facem o actiune impotriva statului, problema este unde o sa ne oprim?”, intreaba ca o portavoce a organelor statului invitatul lui Bucuroiu. Un singur adevar a spus: ca oamenii vor avea reticienta in a privi la AZEC dupa astfel de dezbateri.
Interventia ingerilor
Discursurile de până acum se indreaptau clar împotriva bunului Dumnezeu, a Ortodoxiei Romane si a Parintelui Justin. Eu cum sunt mai pacatos trageam mai mult cu ochiul prin sala, ca deja ma plictisisem. Cel cu darul marturisirii, Danion de care v-am zis, se tot sucea si invartea, ca astia nu-i dadeau voie sa vorbeasca (cica e “extremist”, dupa cum l-am auzit pe Codrescu ca-i susotea lui Bucuroiu). Parintele Filotheu, un monah inalt ca o sulitia, cu o barba lunga si-o privire scaparatoare de om liber (albastri ca aia, fremenii din Dune, adica) prezentase cu blandete cuvantul intru sustinerea vorbei cele adevarate a P Justin. Langa Danion o maicuta, spiridus, la fel, cu o privire de scan-laser ce trada cam multe conexiuni neuronale intre circumvolutioni pentru varsta ei frageda, se cam foia si ea. La un moment dat a plecat din sala si cand s-a intors era toata numai o bucurie. Deodata il vad pe nebucuratul ca coboara de pe podium si aproape ii sare in cale maicutei. Trag cu urechea si aud o exclamatie: “A! Maica Fotini!?” Dupa care aud si numele Parintelui Justin si al lui Danion. Bucuroiu ba aproba ba o contrazicea, si se uita lung si cam speriat la maicuta plina de har. In timpul asta, de la tribuna, M Filotheu profita de ocazie si il invita pe avocatul Cezar Axinte de la Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta să ia cuvântul. A avut rezonanta. A fost trezvitor, cum se zice, si pentru mine, chiar daca nu sunt prea dus la biserica. Si foarte bine documentat. Spunea că noi avem o constituţie făcută praf. Face o abordare juridică din care, ca sa inteleg mai bine, mi-am notat mai mult. Iaca-ta: „Domnii comisari şefi au vorbit de ordonanţe, ne-au spus că acea ordonanţă s-a dat pe 25 decembrie. Aveam un Guvern de trei zile. Deci pe 25 decembrie, când noi ne pregăteam să-l prăznuim pe Mântuitorul, s-a dat această ordonanţă. Pe data de 31 decembrie paşaportul acela – biometric – a fost pe masa de la Bruxelles; era o obligaţie asumată. Practic este o obligaţie asumată în tratatele de aderare. Printre altele, în tratatul de aderare, s-a pus în discuţie şi modificarea Constituţiei. Schimbarea textului constituţional a dus la apariţia articolului 148, care spune aşa: aderarea României la tratatele constitutive ale U.E. în scopul transferării unor atribuţii către instiuţiile comunitare, precum şi a exercitării în comun cu celelalte state membre. Ce s-a întâmplat de fapt? S-au transferat atribuţiile dreptului de stat român unei alte entităţi… Si asta ma face sa cred că statul gestionează foarte prost viaţa noastră duhovnicească şi prin acţiunile sale aduce atingere liberului arbitru… Se are in vedere si se are mare grija de libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor si superficiilor, dar sigur ca toate acestea in schimbul unor renuntari la niste drepturi : art. 22 din Constitutie (intimitate, familie s.a.m.d) pentru ca aceste date sunt personale, inclusiv amprentele sunt atat de intime si personale… In momentul acesta asistam la o noua era de drept international, in care Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Europeana si toate celelalte conventii privind Drepturile Copilului sunt abolite! De ce ? Pentru ca iata, toata lumea va fi amprentata, nu mai exista intimitate, nu se mai respecta conventii care s-au respectat de la razboi incoace si pentru care sigur ca s-au facut marile revolutii pentru marile drepturi. Vom asista acum la o rescriere a Declaratiei Universale a Drepturilor omului si a Conventiei europene pentru ca, sigura ca da, ele trebuie modificate potrivit cu aceste noi masuri. Ce se va mai intampla, Dumnezeu stie“. Obosit putin, am luat o pauza. Cand m-am intors in sala, minune!
Cuvantul Parintelui
Bucuroiu vorbea la telefon cu prea bunul duhovnic marturistor precum Maxim, P Justin. “Părinte, ne auziti? Blagosloviti, Părinte staret!”, zice Bucuroiu. Parintele: “Maica Domnului cu voi!” Bucuroiu, rusinat, cred: “…nu vreau să vă mai întreb nimic, pentru mine lucrurile sunt foarte clare”… dupa care Parintele face ordine: P. Justin: Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea intră zilnic oameni care mă întreabă: Părinte, ce facem cu carnetele auto, cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Am primit telefoane şi din Occident, Canada şi din alte locuri ale globului şi a trebuit să le dau un răspuns, pentru că ne-au europenizat carnetele auto, buletinele şi mi s-a părut acest lucru alarmant. De aceea am dat toate aceste lucruri ca să fie cunoscute lumii noatre ortodoxe. Eu eram de vreo 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau lucrurile acestea, spuneau încă de pe atunci că va veni secetă mare, va fi cutremur, ploi şi nu se va mai şti cine are pecete şi cine nu. Mereu socoteam lucrurile acestea o poveste, istorii de domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1948, ’50 şi mai târziu, când membrii de partid aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, aveau echipament de iarnă, echipament de vară – erau cu tate bine puşi la punct. Ţăranul nostru însă necăjit tot cu pogonul lui de pământ… Şi iată că am ajuns acum ca nu mai pot vorbi. Trebuie sa arunc telefonul pentru că e controlat, la fel trebuie să renunţ la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că are acest cod de date. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară? Au împânzit ziarele cu tone de cerneală şi nu ştiu care mai de care să fie mai victorios pe seama celuilalt. Ei, bine, eu sunt aici bătrîn în munţii Neamţului şi regret că încă nu avem un glas al Bisericii care să spună un cuvânt. Nu eu, un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi care este anulat de toată lumea. Dar dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede lucrurile şi să vedeţi ce faceţi, pentru că acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, a nepoţilor şi strănepoţilor. Tot ce faceţi dumneavoastră aici va fi asupra lor. Nu cred că se referă numai la mine, sau numai la vecinul meu sau la părintele de la mănăstirea cutare. Eu mă gândesc la o urmare mult mai importantă. Dacă lucrurile acestea sunt atât de banale cum le considerăm noi, şi despre care spunem că nu trebuie să fim informaţi încă asupra lor, de ce nu este întrebat omul? D’apoi eu mă duc în Dobrogea, mă duc să fac un sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj… Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului şi al Maicii Domnului care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” După aceste cuvinte pline de duh şi emoţionante, toţi cei din sală şi-au făcut cruce şi au căzut pe gânduri. De aici ai noştri prind curaj şi de-abia de acum se începe cu adevărat dezbaterea. Sub privirile critice, ca de gheatza, ale Parintelui Filotheu, comisarul şef Pandele se scuza si el: “Eu nu reprezint o putere în statul ăsta, eu slujesc cetăţeanul. Pentru mine paşaportul reprezintă un document cu care cetăţeanul poate să călătorească în străinătate”. In timp ce vorbeste ii cade si lui cartonul cu numele si functia. Poate ramane fara post, ca si Bucuroiu… Mai zice: “Paşaportul pentru mine are o evoluţie firească a gradului de securizare a unui document”. Normal că este combătut de toţi, cum au fost sparte aceste coduri etc, etc, cum ai scris si matale…, că spre deosebire de celelalte paşapoarte acestea se pot modifica de la distanţă. Şi comisarul este redus la tăcere totală. Apoi se ridica si Danion Vasile ca sa vorbeasca despre semnele vremii: “Cartea la care a făcut referire Părintele Coman, din păcate are următorul rezumat: Un model de neurmat îl constituie acea interpretare care a inteles sau intelege continutul Apocalipsei privind evenimentele istorice concrete ca aplicându-se la evenimentele unei epoci ulterioare. Altfel spus, după aceasta carte, este de neurmat să crezi că Apocalipsa se referă la viitor. Cea mai clară dovadă că această carte ne îndepărtează de la modul ortodox de înţelegere a Apocalipsei…. ar spune Coman că profetul Ioan se referă aici nu la timpuri indepărtate. In paralel cu înmulţirea desfrâului asistăm la o înmulţire a ereziilor. După cum ştim Biserica ortodoxă este puternic confruntată de acest curent după care se consideră Biserică şi cei care hulesc icoanele şi cei care calcă în picioare sinodul II ecumenic şi învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt. Sau sunt considerati biserică şi monofiziţii care sunt sub anatema Sfinţilor Părinţi”. Apoi vorbeşte despre multele profetii referitoare la vremurile actuale: „A minţit sau nu proorocul Iona când a anunţat că cetatea Ninive va fi distrusă? Ninivitenii s-au pocăit şi cetatea nu a fost distrusă atunci. Dar până la urmă Dumnezeu a pedepsit cetatea întrucât ninivitenii au revenit la păcatele lor. A minţit Sf. Calinic de la Cernica atunci când a spus că va fi sfârşitul? Nu, nu a minţit. Dumnezeu vorbeşte celor aleşi ai săi, aşa cum a vorbit ninivitenilor prin sf. Proroc Iona, aşa ne vorbeste prin cuvioşii secolului XX. Pentru că semnele sfârsitului sunt aproape!”
In cele din urma, parintele Andrei Mihai Aldea i-a rugat pe cei de la AZEC sa facă o Petitie către UE in care sa prezinte drepturile romanilor ortodocsi. La care Bucuroiu a preferat sa-şi dea demisia, sclavul mic intarziat pe urmele lui iar Codrescu a tacut chitic. Cam asta a fost schema. Ce am mai auzit pe-acolo e ca vroiau sa te excluda pe mata de razbunare da’ si-au dat seama ca n-au cum ca ai fost ales prin vot. Duca-se pe pustii de tradatori cu sapte fete!
Si asa, pe scurt, sa-ti fac o revista a presei unde si-a bagat aghiuta coada, suparat ca a fost suprimat la conferinta de cetele ingeresti: Adevarul (adica Scanteia) – Popii, paşaportul biometric şi Apocalipsa articol ticalos preluat si de Realitatea.net si de ProTv.ro (ca sa vezi cum se pupa trusturile media rivale cand e vorba de lucru’ dracului…) Semnul diavolului in pasaport! Fricosii scuipa-n san – Stirileprotv.ro, e de vazut filmarea odioasa, care conchide pe placul Patriarhiei: “Salvarea si concluzia intalnirii a venit tot de la o fata bisericeasca: “Nu de tehnica trebuie sa ne temem noi, ca tehnica nici nu te mantuieste, nici nu te coboara in iad, ci depinde cum o folosesti. Chiar asa de fricosi am devenit noi ortodocsii?”, se intreba profesorul si preotul Stefan Buchiu.”, in timp ce Dan Dungaciu de la Dilema, Adevarul si Foreign Policy-ul lui Andrei Plesu isi umecta buzele din abundenta, gandindu-se cum o sa faca sa-l laude mai bine celebrul teoretician al stramba-dreptei de cartier, de pe Aleea Bucşeneşti. Din aceeasi categorie, postarile lui Razvanel de la Rostuletz https://www.rostonline.org/blog/razvan/2009/01/o-dezbatere-euat.html si Blogul lui Claudiu Târziu: O dezbatere care spune aproape totul … As putea spune si io: O postare care spune chiar totul…
Pentru matale, iata si inregistrarea audio a conferintei, daca ai rabdare sau sa o pui pe Trilulilu
Dezbaterea AZEC impotriva Parintelui Justin Parvu si pro Bio-Cipuri 666
La inchiderea Editiei, mi-a mai parvenit o epigrama tematica de la acelasi autor omni-Prezent:
“Doctor” teoro-genit-olog Dupa ’90 incoace Voind dreapta a o naste Adolf Crivat veneticul Vru sa taie ombilicul; Nestiind anatomie Caci facea poliloghie A lovit, subtil, ca “Chioru” Taind AZEC-ul cu toporu’…
Din ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID[1], fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen[2], prevăzut pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acribie directivele UE[3], România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie. Pe fondul acestei acţiuni Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii. Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea[4] şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea: Biserica azi. Istorie şi Actualitate.
1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009[5] a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666[6] şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”[7], deci nu derularea însăşi a profeţiei[8]; b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrajmaşului”[9]. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-perceptiv şi mental acţiunea finală: pecetluirea; c. În acest context, Părintele Justin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici, să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte; d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire. e. Prin Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vrea să marcheze acest lucru şi vrea să spună, că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu; f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat telogic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă[10].
2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referiotare la cipurile biometrice a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004[11] dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice[12], însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acribie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15]. b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 ianuarie iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara. c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare. d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe[16]. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor![17] Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris şi ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc. e.Abuzurile se extind şi mai aberantprin legea 298 din 21 nov.2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicatii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autoritatilor competente.[18] f. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor. g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media[19] a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli…
3. Scopul cip-urile RFID Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip[20]. Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia[21], însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului. Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate[22] şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate[23].
3.1. Avantaje ale cip-urilor RFID a. Din punct de vedere economic şi comercial: 1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie. 2. Datorită capacităţii de stocare a cip-urilor, se reduce timpul de cumpărare a produselor prin identificarea şi livrarea rapidă a acestora şi oferă posibilitatea refacerii stocurilor în timp util. b. Din punct de vedere militar: 1. Servesc cu mare precizie atingerea obiectivelor militare, precum şi a celor de spionaj. c. Din punct de vedere al evidenţei, identificării şi ajutorului unei persoane în caz de urgenţă: 1. Introducerea cip-urilor în paşapoarte este considerată o măsură de siguranţă în plus[24] de către guvernele ţărilor[25] care le-au introdus deja parţial. 2. Conectarea la anumite baze de date publice naţionale şi internaţionale oferă în cîteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează un document personal prevăzut cu cip RFID.
3.2. Dezavantaje ale cip-urilor RFID 1. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate[26]. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricît de criptate ar părea, pot fi sparte[27] într-un timp extrem de scurt (cel mult patru ore) [28] şi chiar falsificate[29]. 2. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde sîntem, cu cine sîntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. 3. Cip-urile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate. 4.Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID[30]. 5. Cip-urile RFID sînt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. 6. Nu există inclus în cip-uri optiunea: nu colecta date statistice despre mine. 7. Cel care va refuza cip-urile din varii motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Deci persoanele fără cip nu există. 8. Cip-urile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar date personale pot fi deturnate în diferite scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat. 9.Cip-urile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduse, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar in mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei persoane, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi sa iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cip-urile biometrice diminuează siguranţa unei ţări. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fară a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni. 10. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fară să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cip-urile RFID. 11. Evidenţa strictă a vieţii personale, la toate nivelurile, elimină şansa de a repara o neglijenţă, o greşeală sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o banca. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platnic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată. 12. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaştere facială. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi şi la terorism, ucideri şi crimă organizată. 13. Autentificarea biometrică se poate realiza şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui, sau de un ochi pentru a intra intr-un sistem. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cip-urilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.
4. Opoziţii şi atitudini contra cip-urilor biometrice în lume Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani[31] sârbi[32], grecii[33], scoţienii[34], alte ţări occidentale, piloţii britanici[35] etc. Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. „În toate aceste cazuri revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o sucească unele glasuri din presă, ci, mai întîi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect”[36].
5. Omul redus de la Imago Dei la un simplu număr sau cip electronic Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi „clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie. „Imago Dei” în om după Sfinţii Părinţi este unitară atunci când exclude orice concepţie substanţialistă despre „chip”, care constă în mod funcţional, practic, în manifestarea vieţii sale spirituale, ca nevoie primodială şi centrală. Primatul vieţii spirituale activează aspiraţia fiinţei noastre umane spre absolut, spre arhetipul ei divin (Origen), spre Dumnezeu. Prin „Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”[37], omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică „chipul Celui ceresc”[38], ajunge „la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos”[39] şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spune Sfântul Vasile cel Mare că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”[40], adică „chip al Chipului”- eikon Eikonos. Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea (αρχιν) lui este în Hristos, care estechipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real „s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”[41], iar ziua naşterii lui Hristos „este zi de naştere a umanităţii”[42]. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amaneta sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră. Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intelect, sau exclusiv în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul) ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinţii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”[43]. A permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic” şi înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unicată, la un număr într-o bucată de plastic. Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disc… Din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizate, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respectiv a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine arhetipului divin, adică lui Dumnezeu. Deci cip-urile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antropologia creştină, întrucât reduc, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi.
6. Propuneri şi perspective
Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie[44], ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm, dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri, etc. Nimeni din Guvern, nu s-a gandit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne[45], aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi. Propun ca implementarea privind cip-urilor biometrice să fie amânată, pănă ce această problemă va fi dezbătută public. Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor. Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“ primesc buletine de tip vechi[46]. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”. Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivelnaţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale. Personal cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant “drepturile omului” prevăzut în constituţia României[47] şi în alte legi internaţionale[48]. Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale[49], care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile.
După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cip-urile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române.
Pr. prof. Dr. Mihai VALICĂ Universitatea A. I. Cuza, Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”
21 Ianuarie 2009, la pomenirea Sfinţilor mucenici Maxim Mărturisitorul şi Neofit
[34] Parlamentul scotian a votat impotriva propunerii guvernului Marii Britanii de a emite carduri cu cip de tip RFID. Masura nu are nici un efect legislativ insa membrii parlamentului scotian au opinat ca aceste noi carti de identitate nu vor scadea criminalitatea si nici nu vor creste securitatea cetatenilor, in schimb vor afecta puternic drepturile civile. Parlamentarul Fergus Ewing a declarat in fata parlamentului local ca guvernului nu-i poate fi acordata increderea ca va pastra in siguranta datele stocate pe cipuri si ca intreaga investitie de 5 miliarde de lire sterline este o teribila risipa care ar putea fi folosita mult mai eficient in alte scopuri. Sursa: Parlamentul scotian respinge noile carduri de identitate cu cip RFID. [35] Vezi https://sorinalukacs.wordpress.com/2009/01/16/pasapoartele-biometrice-un-semn-al-apocalipsei-ori-o-simpla-masura-de-securitate/; sursa: Pilots threaten to strike over ID cards; Pilotii britanici ameninta cu greva datorita noilor carduri de identitate cu cip RFID [36] Citat în https://savatie.wordpress.com/2009/01/15/scandalul-cip-urilor/ [37] 2 Cor 13, 14; Rom 16, 24. [38] 1 Cor 15, 49. [39] Efeseni 4, 14. Majoratul omului coincide cu hristificarea lui. (christopoiesis). [40] Paul Evdochimov, Femeia şi mântuirea lumii, Ed. Christiana, Bucureşti, 1995,p. 51. [41] Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos 4, PG 150, 604A. [42] Sfântul Vasile cel Mare, La Naşterea lui Hristos 6, PG 31, 1473A. [43] Panayotis Nellas, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă,Ed. Deisis, Sibiu 2002, p. 69. [44]Vezi vaccinarea cu Gardasil, „anexarea şi livrarea” României la UE fără referendum, legea 298 din 2008, cip-urile biometrice, etc. acţiuni care arată dispreţul aleşilor noştri faţă de cetăţeni şi o privare a libertăţii noastre de opinie şi de acţiune în perfectă armonie cu Constituţia României. [45] Vezi BITE (https://www.biteproject.org/) – research and to launch public debate on bioethics of biometric technology; https://www.cssc.eu/media_coverage.php: [46] Din păcate actul este de circulaţie internă şi este inaccesibil pentru public. [47] Vezi art.26: Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si viaţa privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri; art. 28: Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Vezi şi art. 53 şi 148. [48] Art. 1 din Declaratia universala a drepturilor omului spune ca toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Art. 12. Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. [49] Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Freibrug 2007; Mihai Valica, Pavel Chirilă, Andreea Băndoi şi Cristian Popescu, Teologia Socială, ed. Christiana, Bucureşti, 2007.
Pentru ca ne-am intrebat ce contine exact cipul, un cititor avizat – “z” – a postat un comentariu care, cred, merita reprodus aici. Totodata, pentru cine-si permite sa trateze de sus acesta problema, a controlului total (desi, culmea!, multi am trait in comunism) si a insemnarii cu reprezentarea numarului 666, iata o confirmare oficiala, gasita pe site-ul Consiliului Uniunii Europene, REGISTRUL PUBLIC ONLINE AL DOCUMENTELOR AUTENTICE DE IDENTITATE ŞI DE CĂLĂTORIE (https://consilium.europa.eu/prado/RO/1611/docHome.html) privind cipul biometric: acesta contine si o… antena! Redau mai jos comentariul lui “z”, caruia ii multumesc: Cred ca cipul de care vorbim contine un microcontroler, un dispozitiv care include un microprocesor. Aveti deja cel putin unul, in calculatorul personal si cine stie cate altele (in telefonul mobil, care e construit cu ASIC-uri – Application Specific Integrated Circuit). Din cate stiu eu, cipul biometric ar trebui sa fie asemanator cu cel de pe alte smart card-uri (de exemplu, cel de pe SIM-ul telefonului mobil, pe care il avem cu totii de atata timp). Pe langa microprocesor, cipul include memorie, in care stocheaza informatiile respective, un dispozitiv de comunicatii (RFID) si alte chestii. Ar trebui sa fie un cip de securitate, si asta ar putea insemna ca are memorie criptata si semnale criptate (folosind poate criptarea RSA sau AES sau altceva), pentru a fi spart mai greu (desi nu vad de ce ar fi imposibil sa se gaseasca o metoda de a citi, modifica toate informatiile stocate pe cip). Dimensiunile unui cip de genul asta, din cate stiu, descurajeaza de asemenea spargerea, fiind greu sa ii scanezi suprafata pentru a extrage informatiile din memorie. Cred ca exista, de asemenea, cipuri asemanatoare pe smart cardurile pe care angajatii le folosesc pentru accesul in birourile firmelor pentru care lucreaza, pe cardurile studentilor caministi, pe carduri medicale. Cipul VeriChip, din cate stiu, a fost clonat acum ceva timp. Ma sperie gandul ca cineva mi-ar introduce, fara sa stiu, un cip sub piele, dar daca cineva l-a bagat acolo, ma gandesc ca ar trebui sa existe metode de a-l localiza si a-l scoate. In plus, din cate stiu, cipurile sunt construite cu semiconductori MOS care sunt sensibile la anumite chestii, unele se strica daca le atingi, din cauza sarcinii. Daca arunci un smart card in apa, mai merge? Dar un SIM? In afara de astea, e vorba de date electronice. Daca s-ar renunta total la banii de hartie, de exemplu. Eu n-am auzit niciodata sa reuseasca cineva sa falsifice cu adevarat bani obisnuiti, totdeauna a existat o problema…
Comunicat de presă: Scrisoare preşedintelui României
16 organizaţii din România vor înainta astăzi, o scrisoare Preşedintelui ţării „prin care se semnalează acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi”. Scopul principal al demersului este recunoaşterea prin lege a Genocidului Anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe. Credincioşii ortodocşi, care reprezintă organizaţiile semnatare ale scrisorii, au recurs la această măsură după ce demersurile de a clarifica temeiurile legale în baza cărora s-a recurs, la Iaşi, la închiderea expoziţiei „Destine de martiri” nu au primit nici un răspuns. Obiectul expoziţiei l-au constituit dosarele din fondurile CNSAS a şase foşti deţinuţi politici, dintre care patru preoţi ortodocşi. Semnatarii scrisorii consideră acuzaţia de „imagine făcută unor legionari” adusă expoziţiei de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România drept „instigare la ură religioasă şi defăimare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe”. Creştinii-ortodocşi reclamă faptul că nu există nici un act normativ care să le apere dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe, în acest sens solicitînd revederea Ordonanţei 31/2002 pe care o consideră „ambiguă” şi „o discriminare comisă printr-un act normativ al statului român”. Printre altele, în scrisoare se menţionează: „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie”. „Vă rugăm să interveniţi cu atutoritatea pe care o aveţi în calitate de preşedinte al României pentru ca expoziţia „Destine de martiri” să-şi poată relua traseul itinerant şi pentru a asigura, pe viitor, accesul la dosarele foştilor deţinuţi politici în vederea cercetării şi popularizării dovezilor de martiraj creştin în perioada regimului comunist totalitar din România. Totodată, dorim ca, prin intermediul Excelenţei Voastre, cererea creştinilor-ortodocşi de a revedea şi reformula Ordonanţa 31/2002, în vederea recunoaşterii persecuţiilor împotriva creştinilor în perioada comunistă, să ajungă la organele competente”. Scrisoarea creştinilor-ortodocşi este însoţită şi de cererea fără răspuns a celor 54 de istorici adresată CNSAS care atacă problema accesului liber la informaţie. Textul integral al scrisorii la Laurentiu Dumitru 16 organizatii semnaleaza incalcari grave ale libertatii religioase in Romania (Comunicatul de Presa si Scrisoarea catre Presedintele Romaniei)
Putina lume stie ce a reprezentat prea bunul Parinte Ioanichie Balan pentru oastea monahala, si nu numai. La un an de la trecerea sa la cele sfinte, cred ca este cazul sa afle mai multi dintre cei care l-au iubit, il iubesc si il vor iubi pe osteanul lui Hristos, calugarul cu ochii albastri ca cerul, calauzitorul tinerelor generatii, cronicarul operei marelui duhovnic Ilie Cleopa, stalp al Bisericii Ortodoxe Romane si toiag al sfintilor ei.
Un adevarat conducator al rezistentei crestin ortodoxe, Parintele Ioanichie, ridicat la Ceruri la ora 2 din noaptea de 22 noiembrie 2007, la 77 de ani, a avut de infruntat, mai ales in ultimii sai ani de viata, vicisitudinile sistemului. Izolat in Manastirea Sihastria sub consemn si, ulterior, in recluziune totala – fiind interzis samavolnic pana si accesul fiilor sai duhovnicesti in chilia sa micuta tapetata cu ceasloave si icoane, alaturi de lavita pe care dormea si o masa solida de lemn, la care lucra neincetat -, Parintele s-a transpus intr-un univers paralel, al bolnavului de Alzheimer. Un duhovnic dumnezeiesc, parintele Ioanichie a stiut sa-si indrume ucenicii cu rasa bisericeasca sau citadina chiar si din acest refugiu, pacalind facatorii de nedreptate. Fiecare cuvant al lui va ramane ca un semn de foc in sufletele ucenicilor sai si in slova vie a Ortodoxiei romane, scrise si nescrise.
Liber desi in celula, ca si Sfintii Inchisorilor, parintele a luptat neincetat pentru a invinge raul. Si a fost Biruitor. (Victor Roncea)
PARINTELE IOANICHIE Balan: „Ori buni crestini, ori pierim!”
S-a înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani. A fost singura data când am stat fata catre fata cu Parintele. Eram atunci studenta în anul întâi, curioasa si dornica de a transmite colegilor mei de generatie un sfat, o vorba plina de duh dintr-un suflet plin de duh. Parintele ne îndemna atunci la lupta, o lupta fatisa, crâncena, cu agresiunile la care era supusa generatia noastra. M-am simtit atunci asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în acelasi timp cu asprime de parintele sau. Am avut impresia ca peste oamenii dragi mie timpul nu va trece. Ca parintele Ioanichie ma va astepta mereu sa ma întorc la Sihastria si sa-mi dea alte si alte sfaturi pentru tinerii brasoveni. M-am înselat – Parintele Ioanichie a plecat pe urmele fratilor sai mai mari, Parintele Cleopa, Parintele Staniloae, Prea Fericitul Teoctist, sa stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele vesnice a picat ca un traznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însa, pe care le transmitea tinerilor atunci razbat si dincolo de mormânt, parca mai puternice, catre un altul si totusi acelasi tineret român. Acesta este motivul pentru care am hotarât astazi restituirea unor frânturi de gânduri din cele împartasite mie în smerenia chiliei Parintelui. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! (Crina Palas)
Ioanichie Calauzitorul
În viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân, una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.
Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale, axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna.
Faceti un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu. Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune. Misionaris mul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.
Sfânta Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si tara are îngerul sau pazitor.
Neamurile crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor, echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a românilor dintot – deauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii, si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El. Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani.
Treziti-va, frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în bratele lui Hristos.
VEGHEA Publicatie a Generatiei Neasteptate
Părintele Ioanichie Balan și Părintele Justin Parvu: “Nu ne vom lăsa!”
Hristos Mântuitorul lumii vă cheamă astăzi
Arhimandritul Ioanichie Bălan de vorbă cu tinerii
Iubiţi tineri,
Noi, oamenii, suntem zidiţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Adică buni, credincioşi, smeriţi, iubitori de Dumnezeu, iubitori de aproapele şi de tot ce este frumos. De aceea ne rugăm Lui, vorbim cu El seara şi dimineaţa şi oricând rostim TATĂL NOSTRU, ne rugăm şi facem Sfânta Cruce. Iar când nu ascultăm de Tatăl ceresc, nici de preot, nici de tata şi mama care ne-au născut, atunci Domnul se depărtează de noi, părinţii şi prietenii încep să ne dispreţuiască, toate parcă ne sunt împotrivă, nu ne putem ruga şi nu avem ajutor şi mulţumire în viaţă. Atunci diavolul ne luptă cu gânduri de tristeţe, de răzbunare, de necredinţă, de îndoială şi deznădejde. Este semn că ne-am depărtat de Dumnezeu, că vrem să ne rezolvăm greutăţile vieţii singuri, că nu mai ştim de unde ne poate veni salvarea, pacea inimii, fericirea şi mântuirea.
Niciodată, poate, nu a fost lumea mai tulburată ca acum. Niciodată tineretul, copiii, creştinii toţi n-au fost mai dezbinaţi, mai dezorientaţi ca în ziua de astăzi. Ce este de făcut? Încotro merge lumea noastră? Încotro se îndreaptă tineretul ţării, speranţa noastră de mâine, bucuria satelor şi oraşelor noastre, mângâierea părinţilor bătrâni şi suferinzi? Cine poate linişti mulţimile tulburate, inimile dezamăgite de viaţă, minţile frământate de atâtea gânduri? Oare politica? Sau plăcerile? Sau filosofia? Sau ştiinţa? Sau banii? Sau ateismul? Sau sectele? Nu. Nimic şi niciodată! Toate acestea nici nu ne vindecă, nici nu ne ajută, nici nu ne trebuie, pentru că mai mult ne depărtează de Dumnezeu, de Biserică, de Evanghelie, de viaţa cea fericită şi veşnică în Iisus Hristos.
Deci, iubiţi tineri, ce este de făcut? Dacă filosofiile ne-au amăgit, dacă plăcerile ne-au consumat şi îmbolnăvit, dacă politica mai mult ne tulbură, unde să alergăm şi la cine să ne ducem? La nimeni, decât numai la unul adevăratul Dumnezeu Care ne-a zidit, Care ne-a mântuit prin Fiul Său Iisus Hristos şi Care ne cheamă pe toţi la Sine: şi pe copii, şi pe tineri, şi pe bătrâni, şi pe cei buni, şi pe cei răi. Căci din iubire fiind Tatăl nostru al tuturor, are milă de noi. Ne dă ploaie, chiar dacă n-o merităm. Ne dă viaţă, pâine, bucurie şi Sfânta Împărtăşanie. Ne dă iertare prin spovedanie şi mântuire prin dreapta credinţă şi fapte bune.
Iată cum ne cheamă Mântuitorul Hristos la Sine. Pe copii îi cheamă, zicând către părinţi: “Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Matei 19,14). Pe tineri îi cheamă Domnul la El, zicând: “Tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!” (Luca 7, 14). Iar pe cei maturi şi bătrâni îi cheamă Hristos la El, zicându-le: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11,28).
Vedeţi că pe toţi ne cheamă Dumnezeu la El, indiferent de vârstă, de cultură, de neam şi de vrednicie? Vedeţi că pe toţi ne iubeşte şi ne aşteaptă în prag? Şi Cel ce ne cheamă ne şi iartă, ne şi vindecă, ne şi sărută, ne şi hrăneşte, ne şi linişteşte, ne şi mântuieşte? Fiecare dintre tineri, gândiţi-vă cum răspundeţi la chemarea lui Hristos, la chemarea părinţilor, la chemarea conştiinţei. Faceţi cele ce vă spun părinţii de acasă? Împliniţi tot ce vă îndeamnă conştiinţa, Biserica şi Sfânta Evanghelie? Sau nici n-aţi citit vreodată Sfânta Scriptură?!
Hristos Mântuitorul lumii vă cheamă astăzi şi aşteaptă de la voi toţi un răspuns de care depinde fericirea şi mântuirea voastră.
https://rafaeludriste.blogspot.com/ informeaza: CNSAS refuză să răspundă solicitării unui număr de 54 de istorici prin care se cere “revenirea la decizia de retragere a documentelor din cadrul expoziţiei “Destine de martiri” în care erau evocate o serie de 6 personalităţi creştine” (foto stanga) . Pentru a înţelege just demersul d-nei Emilia Corbu de la Muzeul Judeţean din Slobozia şi a grupului celor 54 de istorici care susţin ideea, vă invit să citiţi hârtia oficială emisă de CNSAS (foto dreapta) ulterior deciziei de autoexcludere din expoziţia itinerantă “Destine de martiri”. Cine semna această notificare? Ladislau Antoniu Csendes, preşedinte, Foarea (?) Dobre, director al Direcţiei Cercetare, Expoziţii, Publicaţii şi Francesco-Alexandru Popescu, Director al Direcţiei Juridice.
Se întâmplă în România anului 2008: o acţiune vădit antiromâneasă şi anticreştină sub auspiciile Statului Român. Citiţi şi faceţi-vă cruce!
Pentru cine cereau dreptate semnatarii Apelului catre Patriarhia Romana si CNSAS:
Cerem cele arătate mai sus în numele celor a căror memorie este terfelită pe nedrept şi anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temniţă şi o viaţă mutilată, simbol a sute de tineri din generaţia lui; Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”, mort în penitenciarul de la Târgu Ocna, după ce îşi donase doza de streptomicină oferită de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; Părintelui Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temniţă şi mărturisire împotriva dărâmării bisericilor în anii 80, primit de doi preşedinţi americani la Casa Albă, devenit simbol al apărării drepturilor omului în România comunistă; Preotului Daniil (Sandu Tudor), iniţiator al Rugului Aprins, mort muceniceşte la Aiud după ce purtase patru ani lanţuri la picioare; Părintelui Arsenie Boca, supranumit încă din timpul vieţii „Sfântul de la Sâmbăta”, inainte-vazator, închis, umilit, caterisit, marginalizat până la sfârşitul vieţii, al cărui mormînt este vizitat şi acum de sute de mii de ortodocşi; Nu în ultimul rând al Părintelui Arsenie Papacioc, trăitor în pustia lumii acesteia, născut din nou prin Duhul Sfânt.
January 30th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
