Victor Roncea Blog

Avizele ilegale date de Ministerul Culturii Maghiare in cazul statuilor de la Universitate – Descarca DOCUMENTELE PDF

Dupa cum v-am informat, prezentand Cererea de Chemare in Judecata, cetateanul Mihai Tociu, dupa ce a protestat in Piata Universitatii in apararea lui Mihai Viteazu, a dat in judecata Primaria Capitalei solicitand oprirea lucrarilor ilegale care se executa asupra statuilor de la Universitate de catre compania de demolari Apolodor. Ieri a avut loc primul termen. Dar cine este Mihai Tociu? Cetateanul Tociu este fondator al asociatiei Toleranta Zero si membru de onoare al Asociatiei Civic Media ca rasplata pentru Campania Demascarea, cand a reusit sa-i elibereze pe Mihai Viteazu si calul de mastile roz ale lui Patapievici, puse pe fetele acelorasi statui de catre brigada de comunistoizi si sclavi ai lui Vintu de la Realitatea-Catavencu cu aprobarea ministrului Pleasca-Paleologu. Cand statul actual este contra statului roman, cum se intampla si de data aceasta, Ministerul Culturii Maghiare si-a dat si acum avizul, cu doua maini si tot ilegal. La fel si pentru batjocorirea lui Mihai Viteazu de o firma austro-ungara de pantofi. Avizul in cazul mutarii statuilor este un document de toata rusinea pentru un Minister al “Culturii”, dupa cum veti putea constata si singuri mai jos.

Prezint aici, in exclusivitate, rezumatul şedinţei de judecata cu Primaria Capitalei din 21.09.2010, conform relatarii cetateanului Mihai Tociu:

S-au prezentat două avocate, din partea Primăriei şi a CGMB.

Am solicitat instanţei suspendarea executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări.

Instanţa a solicitat copie după autorizaţia contestată.

Am aratat ca nu cunosc care este baza legală pentru desfăşurarea lucrărilor, deoarece nu este făcuta publica pe saitul PMB, nu există o Hotărâre de CGMB, nu există un Plan de Urbanism Zonal şi nu s-a organizat o dezbatere publică, conform legii.

Singura informaţie publica este cea afişată in noaptea de 4 septembrie pe panoul din Piaţa Universitatii (vezi foto atasata la Dosar mai jos), adică un nr. de Aviz de construire, fără să se specifice cine l-a eliberat, avand data de 3 septembrie, care demonstreaza, daca este emis legal, si ca lucrarile anterioare datei de 3 septembrie s-au executat total ilegal. Mai mult, pe acest panou nu se specifica vreo operatiune de mutare a statuilor.

Avocatele Primariei si Consiliului General nu au ştiut cine este emitentul avizului şi au confirmat că nu există hotărâre de CGMB.

Avocatele au invocat lipsa calităţii procesuale active pentru mine şi faptul că nu am iniţiat niciun demers administrativ anterior celui juridic, şi care “probabil că ar fi rezolvat amiabil situaţia”.

Am susţinut că sunt îndreptăţit să contest în instanţă mutarea statuilor, în virtutea calităţii de cetăţean al Capitalei Romaniei care nu poate rămâne indiferent la desconsiderarea simbolurilor nationale pe care le reprezintă monumentele din fata Universitatii, prin amplasarea lor într-un loc izolat, în Parcul Izvor, la capătul unei alei care duce către clădirea Parlamentului, pe unde circulă numai personalului Parlamentului, şi lipsit de prestigiu, comparativ cu Piaţa Universităţii, percepută ca centru al Ţării.

Nu contest posibilitatea mutării statuilor pentru un interes public, cum se consideră a fi viitoarea parcare, ci faptul ca nu a avut loc nici o consultare publica si nici locul în care vor fi acestea instalate pe parcursul lucrărilor – timp de cel putin 2 (doi) ani! – nu este corespunzator valorii lor. Faptul că mutarea statuilor este temporară, nu înseamnă că nu trebuiesc alese locuri pentru amplasarea lor care să le menţină valoarea de simbol pentru care au fost de fapt ridicate.

Consider că alegerea locului pentru mutarea temporară a statuilor trebuie făcută în urma unei analize pertinente şi a unei consultari populare iar Bucureştiul oferă o mulţime de alte opţiuni, pe care cetatenii Capitalei au dreptul sa le voteze: in faţa Teatrului Naţional, in rondul din Piaţa Universităţii, in Piaţa Unirii, etc.

Referitor la obligaţia adresării unei solicitări PMB anterioare procesului, am arătat că PMB a fost informată cu multe luni înainte de lipsa de legalitate în care se află, de către Uniunea Arhitecţilor din România, şi nu a luat nicio măsură să remedieze situaţia, in ciuda aspectelor si avertismentelor semnalate de UAR.

Apărarea a susţinut că mutarea statuilor nu se face în virtutea unei hotărâri a CGMB, deci nu există un act normativ pe care să îl contest şi astfel acţiunea mea este fără obiect.

Răspuns: PMB a conceput o stratagemă prin care mutarea statuilor să nu fie consecinţa unui act normativ, respectiv a unei Hotărâri de CGMB, deoarece aceasta ar obliga-o la organizarea unei dezbateri publice, conform L52/2003 privind Transparenţa decizională.

PMB se teme de o dezbatere publică, deoarece este conştientă că aceste statui nu aparţin numai bucureştenilor, ci tuturor românilor şi, pe lângă cetăţenii obişnuiţi, vor fi organizaţii prestigioase sau instituţii de cultură, cum ar fi Academia Română, care pot prezenta puncte de vedere împotriva construcţiei sau mutării statuilor, şi care nu vor putea fi desconsiderate.

Stratagema PMB constă în crearea aparenţei că lucrările de mutare a statuilor nu fac parte din obiectivul de investiţii ”Parcare subterană Piaţa Universitatii”, ci sunt doar preparatorii pentru acesta, şi în consecinţă se pot efectua fără o Hotărâre a CGMB.

În consecinţă, solicit Instanţei să constate că operaţiunea de mutare a statuilor nu este un scop în sine, ci face parte din obiectivul de investiţii numit ”Parcare subterană Piata Universitatii”, iar mutarea statuilor şi construcţia parcării constituie un TOT UNITAR şi trebuie tratat în acest fel.

În acestă situaţie, mutarea statuilor se va putea face numai după îndeplinirea condiţiilor legale pentru realizarea întregului obiectiv de investiţie, printre care si organizarea unei dezbateri publice.

Atrag atenţia că PMB a iniţiat această investiţie enormă fără a face public modul în care va arăta Piaţa Universităţii la finalul construcţiei si sursa fondurilor mutarii: fac pare din investitia companiei spaniolesti PROINTEC sau sunt platite de cetatenii Capitalei?! Si care sunt aceste costuri?

Suplimentar, atrag atenţia că Ministerul Culturii (MCPN) conlucrează cu PMB pentru facilitarea mutării statuilor fără un act normativ şi solicit instanţei anularea Avizului MCPN, pentru motivul că acesta a fost emis fără respectarea condiţiilor legale, respectiva existenţa PUZ şi Hotărâre a DGMB.

In final, instanţa a fixat un nou termen pentru data de 05.10.2010 şi a solicitat Primăriei şi CGMB să prezinte toate documentele care stau la baza executării lucrarilor din Piaţa Universitatii. Tribunalul urmeaza sa decida, la solicitarea noastra, privind intreruperea lucrarilor ilegale pana la finalizarea procesului.

Doamne, ajuta!

MCPN = Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

DPC = Direcţia Patrimoniu Cultural

DCCPCNMB = Directia pentru Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti

PMB-DGDIPU = Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbană

AMPT = Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic (titular al dreptului de administrare a statuilor)

DC = Direcţia Cultură

DTDSC = Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei

Faza DTAC = Documentaţie Tehnică de Autorizaţie de Construcţie

UPDATE: ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul Tociu Mihai, cu domiciliul în Bucureşti, în temeiul dispozitiilor art. 581 Cod procedura civila, pe cale de

ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ

dată fără citarea părţilor, vă solicităm sa dispuneţi, în contradictoriu cu Primăria Capitalei şi Consiliul General al Capitalei, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 291-293, sector 6, cod poştal 060042, obligarea pârâtei de a sista lucrările pentru:

MUTAREA STATUILOR-SIMBOL ALE LUI MIHAI VITEAZU, ION HELIADE RĂDULESCU, GHEORGHE LAZĂR ŞI SPIRU HARET DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII ÎNTR-O ZONĂ LIPSITĂ DE ORICE SEMNIFICAŢIE PENTRU BUCUREŞTI ŞI BUCUREŞTENI, RESPECTIV PARCUL IZVOR

până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în dosarul ce are ca obiect încetarea imediată a oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări, cu numărul 42990/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele,

MOTIVE:

In fapt, Primăria şi Consiliul General al Bucureştiului nu au organizat o dezbatere publică pe subiectul mutării celor 4 statui situate in Piaţa Universităţii, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a Legii nr. 52/2003, care stabileşte regulile procedurale MINIMALE

DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI, SECŢIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.

De asemenea, faptul că Primăria şi Consiliul General nu au făcut public termenul limită la care statuile vor fi reamplasate pe locurile iniţiale, dovedeşte lipsa unui angajament ferm faţă de cetăţeni cu privire la restabilirea situaţiei de normalitate.

Mentionez că orice intervenţie asupra acestor statui trebuie să se facă numai în funcţie de modul în care cetăţenii Bucureştiului interpretează şi valorizează semnificaţia lor şi aceasta se poate face numai în urma unei dezbateri publice, conform prevederilor Legii nr. 52/2003.

Suplimentar, nu există un Plan Urbanistic Zonal pentru acel perimetru şi nu există nicio hotărâre de Consiliu General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de construcţii care se folosesc drept pretext pentru mutarea statuilor, în consecinţă nu există nicio certitudine cu privire la efectuarea acestor lucrări.

Caracterul de urgenţă al cererii provine din împrejurarea că una dintre statui a fost deja mutată şi că lucrările de pregătire a celorlalte statui pentru mutare sunt în fază avansată, ceea ce dovedeşte că există riscul real ca şi celelalte trei statui să fie mutate înainte de pronunţarea unei hotărâri în acest dosar.

Precizăm că cererea privind fondul cauzei (anularea actului administrativ contestat) se află înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia Contencios Administrativ, dosar nr. 42990/3/2010, cu termen la data de 05.10.2010.

În drept, ne întemeiem pe dispoziţiile art. 581 şi urm. C. proc. civ.

În dovedirea acţiunii înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri.

Tociu Mihai

DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI, SECTIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News

Tags: apolodor, Campania De-Mascarea, Mihai Viteazu, Mihai Viteazu la Universitate, Ministerul Culturii, Oprescu, Primaria Capitalei, prointec, statuile de la Universitate

RAPORT STRICT SECRET SRI. Cum impart tara Iliescu, Nastase si Geoana pentru Vintu, Patriciu si Voiculescu. EXCLUSIV CURENTUL – DOCUMENT

November 26th, 2009

Preţul marii trădări naţionale

Anul trecut, în perioada 10-11 iunie 2008, Note ce păreau ale SRI au fost trimise de pe o adresă de mail cu indicativul UM 0201 – se pare un indicativ militar al STS – mai multor ziare şi au fost publicate însoţite de comentarii diverse. Tabăra presei PC-PSD – “Jurnalul”, Antena etc, le-a dat drept “intoxicări”, mai ales că era menţionat – pe langă Ion Iliescu – şi numele lui Voiculescu.

Notele SRI consemnau unele mişcări artistice ale regizorului, Bunicuţa bolşevică ce trasa indicaţii echipei primadonei, doctorul “independent”.

Sifonarea către presă a fost dezminţită urgent de către purtătorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, care a afirmat că notele “seamănă cu cele utilizate de SRI”, dar, vezi Doamne, ar fi fost contrafăcute, iar Ion Iliescu a susţinut acelaşi punct de vedere, afirmÂnd că totul e o făcătură şi că el nu ar fi vorbit în viaţa lui despre campania lui Oprescu, d-apoi să pună la cale organizarea acesteia.

SRI-ul a susţinut că instituţia condusă de George Maior nu are în atribuţii supravegherea informativă a activităţilor cu caracter politic desfaşurată de liderii diverselor partide, atÂt timp cÂt nu constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. BătrÂnul sforar Ion Iliescu, cu obsesia sa pentru lovituri de stat cu hoarde de mineri şi acţiuni subversive, a constituit însă dintotdeauna o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. El însuşi este de fapt o ameninţare ambulantă (real and prezent danger) la adresa romÂnilor încă de pe băncile şcolilor moscovite de unde şi-a tras snaga.

Anul acesta, a venit confirmarea clară şi indubitabilă că notele transmise redacţiilor de cineva din breasla securiştilor de bine erau autentice. În transcrierea din nota SRI a discuţiei conduse de Ion Iliescu apărea următorul pasaj: “Cozmâncă va mobiliza resursele echipei sale. Octav ştie ce are de făcut ca mobilizare”.

Cozmâncă, unul dintre dinozaurii sistemului de partid, fost preşedinte executiv al PSD, secretar general şi unul dintre principalii directori de campanie ai formaţiunii conduse de Ion Iliescu până în 2004, a ajuns, după cum se ştie, în vârful “mobilizării” lui Oprescu, nu fără un mic scandal de formă cu partidul-mamă. Cică fiorul moral şi revelaţia mistică l-au zdruncinat pe hipopotamul utecist din menajeria lui Ion Iliescu, cadristul de partid “cel mai priceput în mobilizare” şi, brusc şi dintr-o dată, omul de bază al lui Ion Iliescu a sărit în tabara “independentului”, cu care nu ar mai fi avut niciodată de-a face. Cam asta a fost povestea pentru proşti.

Pentru restul lumii, a ieşit la iveală adevărul că notele SRI scoase la lumină de presă conţineau date autentice, confirmate cu vârf şi îndesat de evenimentele aflate în derulare. Acele blamate bileţele, considerate apocrife şi respinse violent de Ion Iliescu, la trecerea unui an de la apariţia lor pe piaţă, s-au confirmat.

Redacţia noastră se află de mai multă vreme în posesia unor alte “bileţele” găsite în apropierea redacţiei, care ne-au atras atenţia deoarece conţineau elemente de identificare specifice. Iliescu, mare intrigant şi sforar, repetă faza care a precedat eliminarea lui Petre Roman organizand “ostilităţile” în vederea eliminării lui Băsescu. Personal, mă aştept la orice dinspre moroiul (strigoiul n.n) bolşevic Ion Iliescu, esenţa răului şi blestemul istoric pentru acest popor. Ca şi în notele precedente, se observă în actualele informări că Iliescu este regizorul, “cappo di tutti capi”. Nu le-am dat însă publicităţii aşteptand să vedem ce se confirmă şi ce nu, pentru a nu ne expune unei dezinformări grosolane.

Ultimele evenimente au demonstrat că informaţiile explozive cuprinse în interceptările ambientale sunt mai mult decat autentice, astfel că oferim şi publicului fotocopiile notelor găsite la colţul străzii, fără a ne mai face iluzii că vreodată cineva ar recunoaşte cine şi de ce le-a scăpat pe jos.

Textul informaţiei

Propunerea de valorificare nu intră în atribuţiile noastre. Informaţia cuprinde sumarul discuţiilor purtate de către cei vizaţi pe teme de interes economic cu referire la repere industriale aflate în atenţia Div. noastre. Segmentele principale extrase din contextul dialogului sunt cuprinse în nota rezumativă de mai jos. La mapa info. se găsesc în amănunt restul datelor.

Cadrul general al discuţiei a reliefat aspectele campaniei electorale şi mai ales perspectiva turului doi al alergerilor. Adrian Năstase şi-a exprimat părerea că nu vor fi prezenţi cei peste nouă milioane de alegători necesari validării Referendumului propus de Traian Băsescu, iar Ion Iliescu a revenit asupra subiectului afirmând că trebuie explicată populaţiei lipsa de rost a acestei manevre care ar ameninţa statul de drept. Mircea Geoană a intervenit reiterand punctul de vedere al lui Adrian Năstase şi susţinÂnd că principala problemă o reprezintă obţinerea sprijinului total al liberalilor pentru susţinerea sa în turul doi. Şi-a exprimat ideea că mesajul lui Antonescu este slab şi acesta nu va reuşi să ridice partidul, dar că procentele sale contează deşi la nivel local este posibil să nu se ralieze unele organizaţii mai ales în Ardeal. Situaţia din Ardeal este sensibilă, a precizat Ion Iliescu, dar Viorel se va ocupa să compenseze prin accesarea liderilor maghiarimii – el este cel mai potrivit în solidarizarea celor de la UDMR. Viorel poate merge pe ce vor ei mai mult, pe autonomie locală extinsă – chiar cu includerea zonei Mureş, Cluj, Oradea, deoarece oricum nu vor face logistic şi deficitul de imagine se va echilibra cu timpul. Trebuie stranse randurile şi dată imaginea de forţă în plan public, a mai afirmat Ion Iliescu, indicandu-i lui Adrian Năstase să ia legătura cu Dinu Patriciu pentru a-l linişti cu Romgazul, unde au marşat puternic mai înainte şi udemeriştii. Interesul asupra obiectivului este mare, iar dinspre partea noastră ar fi fost de folos un acord ferm pe mai mulţi ani cu Rusia, cu garanţii serioase. Mircea Geoană a afirmat că are toate garanţiile şi că vor fi şi semnate nişte protocoale cu rol informal la proxima vizită la nivel oficial. Partenerii noştri de la Moscova nu sunt convinşi că putem asigura stabilitatea investiţiei, dar un regim politic consolidat ar aduce beneficii importante. Ei sunt pregătiţi să investească masiv şi vor veni dacă sunt agreaţi, a mai întărit Mircea Geoană. Oltchimul este o problemă, se vor supăra mulţi dacă îl cedăm lui Voiculescu, pe de altă parte nu avem de ales, altfel riscăm să ne alegem cu inamiciţii de care nu avem nevoie, a zis Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a completat că înţelegerea rămâne înţelegere şi Voiculescu este un partener loial care trebuie să rămană alături de noi. Vîntu vrea şi Poşta, şi CEC-ul, a spus Mircea Geoană, nu se poate să pierdem CEC-ul, iar Poşta este oricum în mare parte sub controlul său, aşa că nu va fi o problemă, deşi la nivel de imagine se vor genera teme conflictuale. O să-l ajutăm în schimb şi noi, şi Voiculescu la patrimoniul UGSR. Are el grijă să-şi acopere golul de imagine, a intervenit Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a închis această parte a discuţiei recomandând concentrarea pe următoarele puncte legate de contextul desfăşurării planului de campanie.

Posted in Uncategorized

Tags: adrian nastase, alegeri prezidentiale, Campania De-Mascarea, Dan Voiculescu, dinu patriciu, hrebenciuc, iliescu-kgb, mircea geoana, sorin ovidiu vintu, sri

DORU BUSCU si THEODOR PALEOLOGU cercetati de Sectia urmarire Penala si Criminalistica a Inaltei Curti de Casatie si Justitei pentru afacerea statuilor

October 15th, 2009

Posted in Uncategorized

Tags: buscu-raapps, Campania De-Mascarea, catavencu-kgb, Justitia romana, theodor paleologu plesu

AFARA CU DESCOPERITII DIN PRESA! Civic Media merge mai departe

October 13th, 2009

Afară cu descoperiţii din presă!

Scris de Victor Roncea

Lumea văzută de la Bucureşti

Când Civic Media a lansat Campania „Voci Curate“ nu şi-a luat ca ţintă informatorii, de doi sau mai mulţi bani, care nu lipsesc din niciun serviciu al lumii; aceştia sunt plevuşcă, pagube colaterale. Ţinta era şi o reprezintă în continuare trădătorii, peştii piranha, agenţii unor servicii străine de România, cu interese asemenea. Persoane împinse din spate, prinse bine în reţea, care se trag unele pe altele pentru a ocupa poziţii publice şi funcţii-cheie în stat. Această pegră a sub-lumii informaţiilor care s-a lăţit ca o pecingine asupra României, mai ales după lovitura de stat din 1989, a avut în principal ca azimut steaua roşie de pe vârful Kremlinului. Evident, duşmanii României au simţit imediat unde bat „Vocile Curate“. S-au repliat şi au atacat în haită. Cu toate acestea, unii au fost prinşi, în flagrant, ca să zic aşa. Alţii s-au dat la fund, din obişnuinţă, iar cei mai mulţi, din păcate, sunt şi acum pe ţeavă, protejaţi de oamenii lor infiltraţi în servicii sau de înţelegerile jocului.
Dintre cei deconspiraţi, agenţii comunişti acoperiţi-descoperiţi, nu lipsesc moralizatorii „anticomunişti“, ca doctorul închipuit Sorin Antohi, alias „Valentin“, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, membru al Comisiei Tismăneanu (care, culmea!, condamnă comunismul), propus de MAE să devină preşedintele Fundaţiei ilegale „româno-maghiare“ Gojdu, clonată după Fundaţia Gojdu a Bisericii Ortodoxe Române, acoperit şi reactivat ca „intelectual“ de Patapievici şi ICR, în ciuda protestelor Hertei Muller. De altfel, GDS e plin ochi de agenţi de toate genurile, vorba lui Radu Moraru: „Şi băieţi, şi fete“. Să nu îi uităm însă pe jurnaliştii „anticorupţi“, precum Cornel Ivanciuc, tovarăşul „Bâlea Alexandru“, „academicianul“ lui Sorin Ovidiu Caţavencu, vândut şi răsvândut pe tarabele presei cu epoleţi, ajuns acum pe dunga „Gardianului“. Sau, de partea bisericească, piosul popa Ioan Marchiş, a.k.a. ciocofonistul din strana Securităţii (şi nu numai) „Călugaru“, zis şi „Mureşanu“, care îşi permitea cu tupeu de turnător să bată cu picioarele la uşa Patriarhului Teoctist, în spate cu o gaşcă de bezmetici şi rătăciţi în „reflecţie“ şi „înnoire“.
Zilele acestea s-a stârnit iar valul „deconspirărilor“. Mai ales în presă. Miza, după părerea mea: electorală. Totul a pornit, dacă dăm firul înapoi, de la Ioan Talpeş, fostul şef al SIE şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate. Supărat că e mâncat de turul pantalonilor de nişte ziarişti-ofiţeri acoperiţi, Talpeş, care susţine că le-a văzut dosarele, le-a pus în vedere să facă ciocul mic afirmând că au grade cam mari pentru activitatea lor. Ulterior, a apărut un zvon pe piaţa informaţiilor, că vreo opt (de ce oare chiar opt?) lideri de opinie din presă şi societatea civilă, cu dublă sau chiar triplă subordonare, s-ar afla pe o „listă neagră“ a nu ştiu cui. Mai departe, fostul purtător de cuvânt al SRI, Nic Ulieru, supranumit „Mr No Comment“, a ieşit la atac la adresa ofiţerilor de la UM 0215 („Doi şi-un sfert“), devenită 0962 („Zece si două minute“), în prezent o DGIPI cu care umblă liderii PSD prin gură, pentru a afirma că la „România liberă“ şi „Evenimentul Zilei“ e plin de purici şi păduchi „acoperiţi“. Zbârliţi, ziariştii vizaţi s-au ambiţionat să răspundă.
Acum, liste circulă oricum printre ziarişti. La Unitatea de Media (UM) „Academia Caţavencu“, Florin Călinescu spune că se poartă pasul de gâscă din Piaţa Roşie. La UM „Dilema Veche“ a lui Pleşu de sub „Adevărul“ lui Patriciu se merge pe urmele Pactului Ribbentrop-Molotov. „Ia Liubliu Tebia Moskva“ se îngână de altfel pe la curţile tuturor mogulilor, dar cu un deja-vu de cântec de lebădă. Sub preşul fostei mass-media româneşti musteşte rău. Campania de-mascarea ar putea să înceapă cu ce se vede şi ştie deja: afară cu descoperiţii din presă!

Comentarii aici:

Afară cu descoperiţii din presă
Curentul – miercuri, 14 octombrie 2009

Posted in Uncategorized

Tags: Campania De-Mascarea, presa si securistii ei

STATUL CONTRA STATULUI. Des-figurarea istoriei si culturii nationale. Chibitii Realitatea-Catavencu – Buscu-RAAPPS – Paleologu-URSS

October 7th, 2009

Statul contra statului, des-figurarea istoriei şi culturii naţionale

Acţiunea desfăşurată de ziarul „Curentul“ împreună cu CivicMedia, recent, Campania De-Mascării statuilor de la Universitate a avut mai multe efecte şi ecouri. Un mare număr de academicieni, profesori universitari, istorici, cercetători au reacţionat alături de ziariştii care şi-au asumat înlăturarea măştilor puse de o grupare provocatoare, violentă, alimentată de resursele Trustului media ce aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu şi susţinută de un reprezentant ignobil al Statului, ministrul Culturii, Theodor Paleologu. Materialul prezentat astăzi, realizat de Societatea academică pentru adevăr istoric, în beneficiul cititorilor „Curentul“, reprezintă o analiză sintetică a sensurilor mai puţin vizibile ale acestor acţiuni provocatoare şi desfiguratoare, ce fac parte dintr-o serie de manevre ce au ca ţintă memoria şi identitatea naţională.
George Roncea

Ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii face parte din chipul pe care-l capătă anarho-nihilismul agresiv de scară planetară în România. Nu pare să existe vreun alt caz în care nihilismul să capete utilizare oficială – cu susţinerea Statului – ca la noi. A profana statuile este un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. În antichitatea grecească, lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică, la fel.
Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi. Se mai adaugă şi suportul magnaţilor de tâlhărie, de tip Sorin Ovidiu Vîntu, care şi-au făcut averile prin acţiuni de pradă contra economiei statului, care adaugă o filă nouă la acţiunile lor distructive, trimiţånd pe scenă energumeni de tipul haidamacilor de la Trustul Realitatea-Caţavencu.
Astfel, magnaţii jafului desfigurează simbolic memoria oraşelor, într-un război contra statuilor care aduce aminte de tipologia manifestărilor soldaţilor sovietici care-şi făceau ţintă din monumentele istorice ale oraşelor ocupate de Armata Roşie.

Agresiune contra memoriei neamului românesc

Toate acestea fac parte dintr-un masiv proces de falsificare a spiritului popoarelor, anticipat de către marii filosofi ai culturii care, precum Spengler, i-au găsit şi termenul: pseudomorfoză, adică operaţiunea de falsificare prin mascare, care urmăreşte desfigurarea chipului unei culturi, al unui popor, blocându-i, totodată, şi linia de afirmare sufletească proprie, adică de manifestare identitară.
Finalul acestei pseudomorfoze: nu mai ştii, nu mai poţi afla cine eşti. Toate pseudomorfozele au ca principal efect şi ţintă dezagregarea memoriei colective a popoarelor, un fel de spălare pe creier cu scopul de a pregăti mulţimile să-şi lase creierul acasă, să accepte idolatria noilor patroni – aşa-zişii moguli – magnaţi ai jafului ce îşi pot linge astfel ciolanul în deplină linişte.
Cu sprijinul magnaţilor unor televiziuni, scabroşi agresori ai memoriei româneşti şi ai marilor figuri ale acestui popor participă ofensiv la operaţia de falsificare şi/sau ştergere a memoriei substratului istoric şi cultural romånesc.
În România, acest program de agresiune contra memoriei etnospirituale a neamului românesc a fost aplicat integral, iar un moment ca cel din Piaţa Universităţii face parte din acest program. Faptul că s-a ajuns şi la confruntare violentă dezvăluie miza şi intensitatea programului aplicată de acest Centru.
Nu este întâmplător că pseudomorfozele inamice, ostile românilor până la anihilare, au luptat constant spre a distruge memoria colectivă şi tot astfel au aruncat în puşcării şi după gratiile uitării întreaga elită organică a ţării.

Operaţiunea de des-figurare simbolică

Un exemplu de pseudomorfoză agresivă dezvoltată în cadrul ocupaţiei ruso-bolşevice, cu proporţii devastatoare, a fost internaţionalismul falsificator al internaţionalei comuniste, Kominternul.
După 1989, în Romånia, întregul patrimoniu de tehnici agresive ale Kominternului a trecut în „proprietatea“ noii internaţionale, axată tot pe agresiunea fără alegere a valorilor axiale ale culturii române.
Lupta contra memoriei culturale şi istorice a unui popor începe prin operaţiile de des-figurare simbolică, de profanare, adică prin provocarea unei dezangajări simbolice a membrilor comunităţii naţionale faţă de propriile lor simboluri, valori, de figurile simbolice, cum sunt şi cele aşezate pe soclul de ziditorii de ieri ai statului român. Un astfel de procedeu s-a aplicat la statuile de la Universitate.
Culmea este că miniştri ai Culturii din alte timpuri ale Romåniei, precum a fost profesorul Petrovici, au ridicat statui, şi cel mai faimos exemplu este rotonda din Cişmigiu, operă a ministeriatului Petrovici, în timp ce astăzi ministrul Culturii se pozează cu agresorii statuilor, inaugurând o fază nouă în lupta contra culturii române: faza alianţei oficialilor statului la războiul contra fundamentelor simbolice ale statului.
Societatea academica pentru adevar istoric

Statul contra statului, des-figurarea istoriei şi culturii naţionale
Curentul – miercuri, 07 octombrie 2009

Posted in Uncategorized

Tags: buscu-raapps, Campania De-Mascarea, Noua Dreapta, Realitatea TV, theodor paleologu plesu

CAMPANIA DE-MASCAREA. Filmari cu violentele mardeiasilor Academiei Catavencu pusi de Buscu-Paleologu impotriva eliberarii statuilor de la UNIVERSITATE

September 26th, 2009

1 Comment »

FILMARI REVELATOARE DESPRE ACTIUNEA VIOLENTA A MARDEIASILOR LUI BUSCU SI PALEOLOGU FATA DE ELIBERATORII LUI GHEORGHE LAZAR, ION HELIADE RADULESCU SI SPIRU HARET PLUS INTERVENTIA POLITIEI LA SOLICITAREA CIVIC MEDIA

Mai urmeaza. Stay tuned!

https://www.civicmedia.ro/

Posted in Uncategorized

Tags: Campania De-Mascarea, catavencu-kgb, Civic Media - UAP, Mihai Viteazul, Universitate

1 Comment »

ELIBERATORUL LUI MIHAI VITEAZUL DE AGRESIUNEA CATAVENCU-BUSCU-PALEOLOGU. Autodenuntul lui Mihai Tociu, membru de onoare al Asociatiei Civic Media FOTO

September 26th, 2009

Către Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
În atenţia domnului ministru, Theodor Paleologu

24 septembrie 2009
AUTODENUNŢ

Domnule Ministru,

Subsemnatul Mihai Tociu, născut la data de 29 februarie 1964 din părinţi etnici români, cu domiciliul în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 29-39, bl. 61, apt. 114, sector 6, prin prezenta mă autodenunţ cu privire la vandalizarea operei de artă expusă pe o bucată de bronz, aşezată pe un paralelipiped din marmură, în spaţiul verde din Piaţa Universităţii, în dreptul unui indicator rutier de importanţă vitală.

În data de 23 septembrie 2009, trecând prin zonă, am observat mai multe opere de artă reprezentând măşti de gaz de culoare roz, realizate în stil Louis Vuitton, fixate pe feţele a trei bucăţi de marmură reprezentând oameni decedaţi, precum şi pe faţa respectivei bucăţi de bronz, reprezentând un bătăuş călare, având în mâna stângă un obiect contondent cu două tăişuri, ridicat într-o poziţie agresivă, anacronică şi ne-europeană.

Am simţit cum respectivii încercau să spună ceva trecătorilor, dar nu puteau vorbi din cauza operelor de artă roz care le acopereau feţele. Nu m-am lăsat impresionat, deoarece ştiam că arta cere sacrificii. Totuşi, nu am înţeles de ce şi animalele trebuie să sufere pentru o cauză în care ele sunt doar victime inocente şi am dorit să aflu ce au avut artiştii cu calul, de nu îl lăsau să necheze.
În consecinţă, în jurul orei 19.00, m-am suit pe o scară şi am eliberat săracul animal de povara artei speciei umanoide, ocazie cu care i-am eliberat faţa şi cetăţeanului violent, pentru a nu fi acuzat de discriminare, toate acestea cu preţul distrugerii operei de artă.

Declar prin prezenta că îmi recunosc în întregime fapta şi mă angajez să suport toate consecinţele legale şi morale care derivă din distrugerea unei opere de artă, dar consider necesar să vă înştiinţez de mesajul pe care mi l-a transmis bărbosul, care seamănă uimitor de bine cu Amza Pelea!

Gagiul a zis că el nu are nicio vină că a fost pus acolo acum mai bine de o sută de ani, în 1873, pe motiv că ar fi cel care a dovedit lumii că idealul Unirii tuturor românilor într-un singur stat este realizabil. Cu atât mai puţin este vinovat că a fost primul erou naţional român căruia i s-a ridicat o statuie, chiar dacă Turcia şi Austria
s-au opus pe motiv că gestul reprezenta o manifestare de independenţă a României. Deci bucata asta de bronz, numai bună de montat pe ea măşti de gaze, a stârnit un scandal diplomatic!

În loc să se explice Europei scopul eminamente artistic al statuii, un poet cu spirit gregar, Sile Alecsandri, a pus gaz pe foc şi i-a închinat o odă belicoasă: “Mărire, adorare, îngenunchere ţie / Gigant din alte timpuri, fruntaş între Eroi / Mihai cu dalba vitejiei / Oaspe de bronz scump nouă / Sosit azi printre noi /…/ S-aprinde iar scânteia de antică vitejie / În noi care aducem îngenunchere ţie”. Colac peste pupăză, două tunuri cucerite la Plevna au fost aduse special pentru a fi aşezate lângă el.

În acele vremuri, în absenţa fotbalului şi a televizorului, nevoia de adrenalină a populaţiei a transformat statuia într-un fetiş pentru Unire. De exemplu, “Liga Culturală” a organizat în 1892 un protest contra violenţelor comise de autorităţile ungare împotriva românilor din Transilvania: “…în mai puţin de o oră tot bulevardul şi marea rotondă din jurul statuii lui Mihai Viteazul erau literalmente acoperite de fiinţe omeneşti care se agitau întocmai ca talazurile unei mări iscate de bătaia vântului. Spre statuia lui Mihai Viteazul au pornit circa 30.000 de persoane care au intonat “Deşteaptă-te române”.
Ultima mare agitaţie populară, de dinaintea celei prilejuite de acoperirea feţei calului său cu masca de gaze, a fost în vara lui 1940, când s-a protestat împotriva dictatului de la Viena şi a cotropirii Basarabiei.

Acum însă, fosta vedetă a transmis că, dacă este cool să fie folosit pentru a atrage atenţia asupra poluării, preferă să fie dat jos de pe cal şi aşezat pe o bicicletă, numai să nu mai poarte mască roz, că se simte pus la grămadă cu pompierul din Dealul Spirii. Făcând dovada unui spirit constructiv, a sugerat că măştile de gaz ar crea un impact înmiit mai mare dacă a fi lipite cu superglu pe feţele ţigăncilor care vând rujuri, oje şi chiloţi pe treptele Universităţii, sau la cele o sută de curve care înconjoară Universitatea de cum se lasă seara, sau la balabusta-simbol-al-prolificităţii care vinde flori sub balconul lui Marian Munteanu, sau la trântorii cu şapcă care se salută cu şuţii, peştii, minorritarii, splătorii de parbrize şi aurolacii din zonă.

Despre colegii săi înmărmuriţi, tizul meu a zis că ei au fost oameni de cultură şi aşteaptă cacomisia de cultură a Parlamentului să se fotografieze în grup la baza măştilor lor. Celui din dreapta, Gică Lazăr, nu-i trebuia mască, deoarece s-a imunizat la gaze de când i s-a pus sub nas curul unei vaci de la Cau Păreid. Ăla din faţa Cazinoului, Spiru Haret, e mai ocoş, pentru că acum o sută de ani a fost un fel de Ecaterina Andronescu, numai că el a avut ouă şi a ştiut ce e aia oină. Cel de-al treilea onorat cu mască de gaze a fost fondator şi primul preşedinte al Academiei Române, pe care a denumit-o iniţial la fel ca onegheul Alinuţei Mungiu Pippidi: Societatea Academică Română! Spre deosebire de ei, călăreţul din bronz e un primitiv, un fost luptător de K1, care între 1595 şi 1600 a câştigat toate turnirurile europene, însă el de mult i-a atenţionat pe cei trei că nu-i vede bine, pe motiv că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Ţinând seama de cele de mai sus, consider că gestul meu a acordat valenţe noi operelor de artă vandalizate şi, în consecinţă, am decis să le trimit Muzeului Naţional de Istorie a Românei, având convingerea că acolo le este locul.

În pofida aparenţelor, am convingerea că am facut un gest corect şi uman, deoarece calul nu are nicio vină ca să fie asfixiat cu artă urbană.
În încheiere, îmi exprim angajamentul că vă stau la dispoziţie oricând şi că păstrez şi scara pregătită pentru reconstituirea acţiunii.

Cu plecăciune,

Mihai Tociu

Posted in Uncategorized

Tags: Campania De-Mascarea, catavencu-kgb, Civic Media - UAP, Mihai Viteazul, Piata Universitatii