1. Domnule profesor Constantin Barbu, fă-mi te rog cunoştinţă cu omul „intim – particular” Constantin Barbu.
Nu pot să-ţi fac cunoştinţă cu omul Barbu fiindcă eu însumi nu mă cunosc. Ce pot să spun este că pot dicta o carte în două zile, pot să nu scriu nimic patru ani, pot să tac 18 zile fără să scot o silabă, pot să învăţ pe de rost 83 de lucrări de Heidegger, pot scrie o trilogie despre orice prefix din sanscrită sau greacă, visez orice filă din manuscrisele lui Eminescu, pot să cheltuiesc o sută de nopţi la rând câte o mie de dolari şi tot astfel pot să trăiesc o lună cu trei milioane de lei vechi… Nu uit şi nu iert niciodată. Cine mi-a făcut un bine i-l întorc de zece mii de ori, cine mi-a făcut un rău se poate aştepta toată viaţa să-l distrug. După câte vezi, nu e bine să îmi pui o astfel de întrebare şi nici să ai de a face cu mine, dacă eşti „câine rău” şi nu eşti şi cinic. În puţine cuvinte cred că sunt un om cu o gândire ritualică, adânc – recunoscător faţă de maeştrii şi marii mei prieteni (Noica, Şora, Cioran, Marino, Doinaş…), melancolic, coleric, generos, sadic adesea.
2. Care este evenimentul fericit care ţi-a marcat viaţa?
Martie.
3. Ce înseamnă femeia pentru tine?
Ştiu, dar nu-ţi spun, fiindcă nu sunt nici măcar Dostoievski. N-am vocabular…
4. Care consideri că a fost cel mai penibil moment care ți s-a întâmplat?
În viaţa oricărui ins sunt multe momente penibile, cu toţii avem un clasament. Eu am selectat vreo 10 şi nu le las nerezolvate fiindcă nu vrea cicatricea lui Freud. Deocamdată sunt Ulise… Şi marea este agitată!
5. Ce este iubirea?
Iubirea este în multe feluri, şi numai un imbecil ca Liiceanu sau ca Pleşu ar începe să răspundă ca la televizor (despre speranţă, despre ură până vor ajunge să vorbească despre brânză, despre praz, în fine – despre nimic). În gramatica ontologico-rituală „iubirea” este mai degrabă iubinţă şi, ca gramatician, o poţi trata ca depăşire dacă ştii sanscrită şi ai citit Evangheliile în greaca veche; ea mai înseamnă a fi şi mai înseamnă şi filiaţie fiinţială. Vei găsi vorbe mai bine potrivite în Marea Traversare a Vidului, anume în cărticica despre Gândul cel mai periculos şi cel mai nou.
Datorităstrădaniilor filosofului şi eminescologului Constantin Barbu, volumele„Codul Invers – Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului MihaiEminescu” pot fi citite şi la Chişinău. Cele 15 volume apărute pânăacum au fost donate, în luna decembrie, când Constantin Barbu a vizitatChişinăul, Centrului Academic Internaţional „Mihai Eminescu”.
Primulvolum a fost lansat la Biblioteca Academiei Române, la 15 ianuarie2009, cuprinzând peste 800 de pagini. Potrivit specialiştilor, volumelereprezintă o investigaţie analitică completă realizată de Academia şiFundaţiile „Mihai Eminescu”. În „Argumentul” lucrării, Constantin Barbuscrie că aceasta include memoriile regelui Carol I, fragmente dinjurnalul său, din „Însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu,însemnări în facsimil din Eminescu etc., precum şi documente în 15limbi, numeroase acte secrete din arhivele unor servicii ale ţăriloreuropene. În total, lucrarea va include 30 de volume, ultimele 3 – cuconcluzii speciale. Eminescu a fost sacrificat „Vreausă fie în aceste cărţi o istorie adevărată a vieţii lui Eminescu. Afost sacrificat, dar vreau să demonstrez că Eminescu estesacrificatorul nobil din ultima sută de ani. Eu publicasem deja 40-50de cărţi despre Eminescu, dar nu m-am ocupat niciodată de viaţa lui.Totuşi, mi se părea ceva neclar, obscur, perioada 1883-1889. Înmomentul în care am găsit o fotocopie cu semnătura împăratului FranzJosef, un raport secret împotriva lui Eminescu, mi-am dat seama călucrurile sunt foarte complicate. Eminescu nu a fost nebun niciodată, afost înnebunit ca să i se ia puterea cuvântului şi puterea adevărului,a fost ucis şi umilit, timp de 6 ani, cum se spune, printr-un tratamentinvers, într-un mod care să nu pară vizibil. Dar vedeţi că uneoridocumentele rămân”, a spus Constantin Barbu, la lansarea cărţii laChişinău. „Toate acestea le-am publicat din orgoliul de a le putea spune deacum înainte istoricilor români, fie ei academicieni sau colonei, fiegenerali, fie plagiatori, că nu le mai permit să fie analfabeţi. Autoate documentele – de acum înainte nu mai pot să mintă, pentru că din30 în 30 de ani se fac încercări ca Eminescu să fie umilit, sacrificat,de a se minţi din nou. Nu am crezut niciodată, deşi studiasem peEminescu 33 de ani, că pot găsi astfel de lucruri – şi regi, şi oamenipe care-i consideram că au fundamentat cultura română sau audirecţionat istoria României să-i regăseşti într-o crimă foarte abilascunsă”, a precizat eminescologul. Constantin Barbu a promis că la revenirea sa la Chişinău va prezentapublicului un film documentar despre Eminescu, difuzat de o televiziunedin Craiova, care cuprinde peste 24 de ore, 13 episoade, în care aarătat documente, filmate, originale, multe din ele inedite. Eminescu era o forţă
Constantin Barbu s-a referit la o telegramă secretă a lui Maiorescu,din 28 iunie 1883, trimisă doamnei C., lui Mite Cremnitz, în germană,la cea trimisă de la Viena de către Petre Carp către Maiorescu (cureplica sa „Mai potoliţi-l pe Eminescu”), dar şi la alte mesaje şirapoarte împotriva lui Eminescu. „Nu a avut nici un sifilis, l-au tratat greşit cu mercur, adică l-auintoxicat. La prima vizită de la „Caritatea”, timp de 6 săptămâni, darşi a doua oară când l-au internat acolo, deşi nu aveau de ce. Se spuneîn ştiinţa medicală – la a doua cură de mercur faci stop cardiac, ceeace s-a şi întâmplat. Nu este adevărată povestea cu Poienaru care l-arfi lovit pe Eminescu cu piatra în cap – sunt poveşti pentru cine nuvrea să afle adevărul”, afirmă Constantin Barbu. „Eminescu era o forţă. El spunea adevărul. Nu puteai să-l bagi niciîn puşcărie, nici să-l exilezi, cum au făcut cu alţii, nu puteau nicisă-l omoare violent, că se punea întrebarea „De ce?”. Deci, a fostaceastă variantă, a înnebunirii, pentru a argumenta că nu ştia cespune, nici în politică, nici despre faptele lor cumplite de corupţie.În plus, Eminescu vorbea despre nişte lucruri personale – deci niciregelui nu-i convenea”, a spus eminescologul. „De ce „Codul Invers”? Pentru că din Eminescu, cel sacrificat,devine nobilul sacrificator, el îl pedepseşte şi pe rege, şi peMaiorescu, şi pe ceilalţi”, a conchis filosoful şi eminescologulConstantin Barbu.
„Atâta foc, atâta aur / Atâtea lucruri sfinte / Peste întunericul vieţii / Ai revărsat Părinte” Afis Eminescu (JPG, 372 kB) Descarca » Anul 2009 a fost declarat de eminescologi “Anul Eminescu” pentru ca se implinesc 120 de ani de la moartea sa. De ziua sa, astazi, au loc mai multe evenimente in tara si in Bucuresti, printre care lansarea volumelor XV-XX din seria manuscriselor lui Eminescu, la ora 11, la Academie, un omagiu si o slujba ortodoxa la mormantul “Romanului Absolut”, la ora 14.00, si conferinta “Legea lui Eminescu”, la Facultatea de sociologie, la ora 16.00, cu participarea reprezentantilor noului curent al eminescologiei, profesorii Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Constantin Barbu, Gheorghe Ene si Ilie Badescu, moment cand are loc si lansarea paginii https://www.mihai-eminescu.ro.
Surprinzator, la 120 de ani de la moartea poetului si ganditorului national, nu sunt cunoscute inca multe date privind viata sau moartea sa. In completarea demersului de recuperare a istoriei lui Eminescu, prezentam astazi detalii mai putin stiute despre religiozitatea familiei Eminovici si ce a insemnat reflectarea credintei sale ortodoxe in operele sale, pentru fostii detinuti politici.
“Am fost 10 frati”
“Scumpe Amice”, asa isi incepe fratele lui Eminescu, capitanul Mateiu Eminescu, un memoriu asupra familiei sale adresat lui Corneliu Botez: “Am fost 10 frati si surori”, cei mai multi murind inainte de vreme (in realitate, 11, o fetita, Ruxandra, supravietuind doar cateva zile). Serban a studiat medicina la Viena si la Erlangen, in Bavaria si a murit de tuberculoza, la Berlin. Nicu a studiat dreptul, si, fiind foarte bolnavicios “s-a impuscat in Ipotesti, curand dupa moartea tatei, din cauza de boala”. Iorgu a fost sub-locotenent la Berlin si a murit in urma unei cazaturi de pe cal, dupa ce a zacut doi ani. Ilie a studiat medicina la scoala lui Davila si a murit dupa ce s-a molipsit de tifos de la bolnavii pe care ii trata. Marghioala a murit la sapte ani. Mihaiu a fost al saselea. A urmat Aglaia si apoi Harieta (Henrietta), care a murit in 1890 de pneumonie. Mateiu este al noualea si, ultimul, Vasile, care a murit de mic.
Iata ce scrie Corneliu Botez despre tatal lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, in lucrarea sa, “Omagiu lui Eminescu”, realizata la 20 de ani de la moartea
ganditorului, in 1909: “…obijnuia sa-si invite rudele si prietenii la Ipotesti, unde-i primea si ospata bine, mai ales la sarbatori mari, cum e la Pasti ori la Sf. Gheorghe, cand isi sarbatorea ziua numelui. Ii ducea la biserica, unde asculta slujba cu multa evlavie, caci atat dansul cat si mama poetului erau religiosi, nu lipseau duminica si in zi de sarbatoare de la biserica si se supuneau obiceiurilor religioase in mod strict.”
Profesorul eminescolog Nae Georgescu aminteste ca Gheorghe Eminovici avea bisericuta langa casa – dar chiar ca era fiu de dascal de biserica. Tatal sau, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj si s-a stabilit in Bucovina, la Calinesti, prin 1802, unde a ridicat o casuta si, alaturi, o biserica din lemn la care a slujit. In Bucuresti, Gheorghe Eminovici tragea la o adresa din Strada Biserica Enei nr. 1, unde si Eminescu a locuit un timp.
Matusi maicute, unchi calugari Dintre fetele bisericesti din familia lui Eminescu, ne spune profesorul Georgescu, doi frati ai Ralucai au fost calugari: Calinic si arhimandritul Iachift, acesta din urma fiind staret, si trei surori ale ei au fost calugarite, toate la manastirea Agafton (foto sus dreapta): Fevronia, Olimpia si Sofia – o alta sora a ei, Safta, avand o fiica pe nume Xenia care s-a calugarit de asemenea la Agafton.
Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, si o sora de asemenea laica, Marghioala. Avem de-a face, asadar, cu o familie profund religioasa si cu o manastire, Agafton, unde Eminescu copil era ca acasa, intre matusi. O alta sora, Safta, a lasat o fiica, Xenia, calugarita si ea la Agafton. Maica Fevronia, la batranete, s-a facut schivnica si a luat numele de Sofia. Cea mai importanta este Maica Olimpiada Jurascu, sora Ralucai. Calugarita la Agafton, iar mai tarziu stareta aici, ea l-a urmarit pe poet toata viata. In copilarie Mihai Eminescu mergea la Agafton destul de des, sedea acolo cu saptamanile, participa la viata de obste, asculta povesti, cantece, intamplari reale povestite de calugarite; se poate spune ca era un copil de manastire, ceea ce razbate si in opera sa profunda.
Spovedania de Sfantul Arhanghel Mihail Profesorul Nae Georgescu mai aminteste si un episod din 1886, la trei ani dupa interzicerea sa, cand, abia ajuns la Manastirea Neamt, pe 8 noiembrie, de Sfintii Mihail si Gavril, Eminescu a cerut sa fie spovedit si impartasit. Prin grija profesorului Paul Miron s-a pastrat pana in zilele noastre un fragment din insemnarea parintelui duhovnic de la Neamt: “Pe ziua de Sf. Voievozi in anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamtu, la bolnita, l-am spovedit si l-am impartasit pe poetul M. Eminescu. (…) Iar M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac si trist. Si mi-au sarutat mana si au spus: Parinte, Sa ma ingropati la tarmurile marii si sa fie intr-o manastire de maici, si sa ascult in fiecare seara ca la Agafton cum canta Lumina lina. Iar a doua zi…”
Victor RONCEA
Alexandr Anatolievici Ciurilin (foto), ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, s-a angajat personal ca va facilita cercetatorilor romani intrarea in posesie a copiilor dupa circa 8000 de file din manuscrisele originale ale domnitorului carturar Dimitrie Cantemir.
Situatia arhivelor romanesti de la Moscova a fost intens dezbatuta in ultima perioada, inclusiv miercuri, la Institutul Diplomatic Roman din Bucuresti, unde a avut loc o masa rotunda cu tema “130 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice dintre Romania si Federatia Rusa”. Alexsandr Ciurilin, care a ocupat functia de director al Departamentului de Arhive al MAE rus, si-a aratat disponibilitatea de a inlesni punctual accesul specialistilor romani la documente romanesti intrate in arhivele rusesti. Ambasadorul Rusiei a mai fost prezent la manifestarile recente ale Academiei Internationale “Mihai Eminescu”, unde a primit, alaturi de eminescologul Dimitrie Vatamaniuc si de scriitorul Mihai Sora, titlul de membru de onoare al institutiei de prestigiu, din care fac parte, printre altii, laureatii Nobel Czeslaw Milosz si Wole Soyinka, precum si Ismail Cadare. Cu aceasta ocazie, ambasadorul a fost solicitat sa faciliteze accesul filosofului Constantin Barbu la manuscrisele lui Dimitrie Cantemir in vederea elaborarii unei serii de zece volume, la 335 de ani de la nasterea domnitorului, care sa priveasca si interferentele culturale romano-ruse. In exclusivitate pentru ZIUA, am primit ieri confirmarea ca cererea cercetatorilor Academiei Internationale “Mihai Eminescu” a fost analizata pozitiv. In acest sens, echipa profesorului Constantin Barbu si a prof. dr. univ. Ion Deaconescu vor intra in posesia copiilor dupa un numar impresionant de manuscrise Cantemir, aflate in Arhivele MAE de la Moscova sau ale Academiei Teologice, printre care Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor, Istoria Ieroglifica, Compediolum universae Logices institutiones si Descriptio Moldaviae. Ambasadorul Ciurilin a amintit “ca istoria a demonstrat avantajele colaborarii cu o Rusie prietena si un popor cu aceeasi religie ortodoxa”. Victor RONCEA ZIUA: Ambasadorul Rusiei ne ofera Manuscrisele Cantemir
Premiile anuale ale Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu“ au fost decernate sambata, de la ora 17.00, în „Sala Oglinzilor“ a Muzeului de Artă „Jean Mihail“ din Craiova, unui numar important de persoane care s-au facut remarcate anul acesta in domeniile artistic, politic, cultural, jurnalistic, spiritual, social, stiintific. Instituţie culturală prestigioasă, Academia are printre membri săi fondatori doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură, Czesław Miłosz şi Wole Soyinka, preşedinţi de academii străine, academicieni, precum şi alte personalităţi ale culturii şi spiritualităţii internaţionale, printre care Eugenio de Andrade, Vincenzo Bianchi, Boris Visinski, Ismail Cadare s.a., informeaza Gazeta de Sud.
Cantemir revendicat Academicienii romani prezenti sambata la manifestarile Academiei Internationale “Mihai Eminescu”, i-au solicitat ambasadorului rus la Bucuresti, Alexandr Ciurilin, (foto stanga) premiat de Academia si Fundatia “Mihai Eminescu”, facilitarea accesului la manuscrisele apartinand domnitorului Dimitrie Cantemir, care se afla in arhivele rusesti. Agentia Agerpres citata de ZIUA transmite ca Academia Internationala “Mihai Eminescu” i-a mai premiat printre altii pe cunoscutul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc (foto dreapta), pe ziaristul Radu Moraru – “Nasul”, pentru Jurnalism de televiziune, pe Sorin Rosca Stanescu (supranumit Nasu’), pentru activitatea sa, precum si pe Victor Roncea, pentru politica externa.
INEDIT: In imaginea de mai jos, filosoful Constantin Barbu, discipol al lui Noica, ii arata ambasadorului rus – in cursul pledoariei sale pentru o relatie autentica romano-rusa, bazata pe respect reciproc -, manuscrisul lucrarii lui Emil Cioran “Schimbarea la fata a Romaniei”. Cu aceasta ocazie, vice-presedintele Fundatiei si Academiei Mihai Eminescu a lansat si cele 10 volume publicate in urma cercetarilor sale si care contin “Arhiva innebunirii si a uciderii nihilistului MIhai Eminescu” – “Codul Invers”.
March 3rd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
