Cazul lui Viorel Dumitrache este mai mult decat dramatic. Dupa cum spunea colega mea Adina Anghelescu, ieri seara, la emisiunea “Romania in alb si negru” de la Vox News, el reflecta situatia in care se afla tara noastra si azi, dupa 20 de ani de la “revolutia” fara de revolutie din decembrie 1989: o Romanie ciuruita, operata si rasoperata, cu organele interne pe dinafara.
Viorel Dumitrache, ca si Romania “oficiala”, are nevoie de un transplant. Romania “oficiala” trebuie sa revina la Romania reala, pentru ca si Viorel Dumitrache, ranit prin impuscare in 1989, dar fara nici un certificat si beneficiu de “revolutionar”, sa-si poata primi drepturile si recunostinta. Sa traiasca linistit, dupa 20 de ani de chin.
Tot el, soldatul de ieri – care a respins ideea de a deveni un posesor al unei diplome de “profitor al revolutiei” -, bolnavul de azi, sintetizeaza acesti 20 de ani de marasm: “A fost suferinta, dar a fost si iubire”.
Sa il ajutam pe Viorel Dumitrache, jurnalisti, oficiali, militari, sa isi recapete sanatatea si bucuria. Si drepturile.
Iata povestea lui, prezentata de B1TV si Vox News si, mai jos, cea istorisita de verisoarea sa, doamna Rodica Voinescu:
“In decembrie 1989, in varsta de 19 ani, Viorel se afla in cursul efectuarii stagiului militar obligatoriu, la o unitate militara din Baia Mare. In noaptea de 17 spre 18 decembrie, dupa izbucnirea evenimentelor de la Timisoara, era de santinela, in post, la unitatea respectiva. Chiar si ei, soldati fiind, auzisera de situatia de la Timisoara si erau mult mai atenti. La un moment dat, noapte fiind, a avut surpriza de a constata ca un coleg inainta spre el cu arma in mana spunandu-i sa se predea. Avand deja consemnul sa fie mai vigilenti, mai atenti la orice semn, Viorel a indreptat arma spre colegul sau si i-a spus sa abandoneze arma si sa reintre in cazarma. Acel coleg nu a tinut cont de solicitarea lui Viorel de a renunta la gestul sau periculos si dubios totodata, nici de ordinele comandantilor care transmisesera ordinul de a nu iesi din cazarma. Ca urmare, cu pusca indreptata spre Viorel, a apasat pe tragaci, cateva gloante ranindu-l grav pe Viorel in partea abdominala. Unul din gloante a patruns in ficat, a ricosat in rinichi, in vezica urinara etc.
A fost internat in Spitalul Militar din Bucuresti timp de un an, perioada in care a suportat 6 operatii.
De atunci, starea sa de sanatate s-a inrautatit si, de-a lungul timpului, a mai suportat inca 6 operatii la rinichi in special. Fiind mai tot timpul in spitale, nu a reusit sa-si intocmeasca nici macar un dosar de pensie de invaliditate, nemaivorbind despre dosar pentru rani capatate in revolutie. A lucrat, temporar, destul de putin timp, sanatatea precara nepermitandu-i efort fizic, primind in mare parte ajutor financiar de la familie.
Sa traiesti ranit din dragoste de tara… cu 200 de lei pe luna
Stimata doamna Procuror General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi,
Subsemnatul Victor Roncea, participant la evenimentele din decembrie 1989 – iunie 1990, incepand cu ziua de 21 decembrie 1989, orele amiezii, si pana in 14 iunie 1990, orele diminetii, va solicit atentia in privinta urmatoarelor aspecte:
In urma evenimentelor din decembrie 1989 au murit 1104 romani, dintre care o treime in uniforma, si au fost raniti alti circa 5000 de romani. In pofida perceperii la nivel international a valului de revolutii din 1989 drept o eliberare edulcorata prin prisma perestroicii, in Romania aceasta operatiune a fost cea mai sangeroasa din intreg blocul ex-comunist, responsabilii nefiind pedepsiti nici pana astazi.
In vedere elucidarii cauzelor care au dus la executarea crimelor din decembrie 1989 si stabilirii vinovatiilor, Secţia Parchetelor Militare a deschis Dosarul nr.97/P/1990, aflat in lucru si astazi.
In cadrul cercetarilor privind raspunderea unor persoane pentru fapte de natura penala au fost audiate, pana acum, pe langa numeroase oficialitati ale aparatului militar si de securitate, si mai multe personaje cunoscute drept “emanate ale revolutiei”, aflate la conducerea auto-intitulatului Front al Salvarii Nationale, de la Petre Roman, ajuns prim-ministru, la Ion Iliescu, devenit presedinte.
Pe baza documentelor existente atat in Dosarul pe care il gestionati cat si in Arhivele Ministerului Apararii Nationale si ale Serviciului Roman de Informatii, pe langa numeroasele date revelate in acesti 20 de ani de participantii la evenimente, istorici si presa, atat din tara cat si din strainatate, a reiesit, in mod indubitabil, ca in evenimentele din Romania, care au dus la inlaturarea si, apoi, la executia cuplului Ceausescu, au fost implicate direct serviciile speciale sovietice.
Documentele si marturiile aflate in Dosarele aratate au fost completate in acesti ani atat de declaratii publice ale unor persoane aflate la putere inainte sau dupa 22 decembrie 1989, cat si de cele facute, in scris, de responsabili de cel mai inalt rang ai serviciilor de informatii romanesti si ai Armatei, din care rezulta, fara putinta de tagada, amestecul direct al mai multor puteri straine, dar in special a URSS, in evenimentele din Romania, catalogate drept o lovitura de stat mascata in cadrul insurectiei populare.
Conform unor persoane aflate in functii de raspundere, numarul agentilor servicilor speciale rusesti, documentati de SRI, SIE si alte servicii partenere occidentale, s-a ridicat la peste 10.000 iar retragerea lor din Romania a avut loc doar dupa alegerile din 20 mai si evenimentele din iunie 1990. Este cazul sa amintesc si ca numarul estimat al victimelor care urmau sa fie facute in Romania se ridica la 60.000, preconizat ca urmare a unui razboi civil generat prin instigarea Securitatii si Armatei, prin acte de diversiune si terorism executate de acesti agenti speciali ai fortelor KGB si GRU.
Nu cred ca este cazul sa va reamintesc ca, la vremea respectiva, comandant suprem al fortelor armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste era tovarasul Mihail Gorbaciov, aflat chiar acum, dupa 21 de ani, in vizita in Romania.
Doamna Procuror General, analizand datele existente, daca nu puteti sa emiteti mandat de arestare pentru numitul Gorbaciov Sergheevici Mihail, aveti cel putin posibilitatea sa il invitati, astazi, la o audiere la sediul Parchetului General al Romaniei, pentru a da declaratii cu privire la implicarea URSS in evenimentele care au dus la moartea a 1104 romani si ranirea altor circa 5000.
Desi aflat la antipod, dintr-un punct de vedere, va amintesc de un caz similar in istoria recenta a Justitiei internationale, cand, in 1998, generalul Augusto Pinochet a fost arestat la Londra de Politia britanica in baza unei cereri spaniole. Timp de doi ani, fostul presedinte chilian a stat la dispozitia autoritatilor britanice.
Doamna Procuror General, aveti o sansa istorica. Ganditi-va la ea si actionati, in numele mortilor din decembrie 1989. Romanii va vor fi recunoscatori.
„Luminile şi umbrele“ serviciilor secrete, în „Curentul“ Scris de Victor Roncea La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, apar din ce în ce maimulte date acurate, provenite mai ales din zona comunităţii romåneştide informaţii, care pot contribui la reformularea capetelor de acuzaredin aşa-numitul „Dosar al Revoluţiei“. Concluzia sintetizată acercetărilor şi dezvăluirilor făcute de-a lungul anilor de experţiromåni şi străini este că, pe fondul revoltei populare ingenue dindecembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat pregătită şi dusă pånă lacapăt de serviciile speciale ruseşti, GRU şi KGB, cu acordul şi chiarintervenţia celor occidentale şi cu sprijinul unor elemente din Armată. Anul2009 a adus, probabil, cele mai multe probe publice de până acum înfavoarea acestei concluzii. În exclusivitate pentru „Dosareleconfidenţiale“ ale ziarului „Curentul“, profesionişti ai informaţiilorromâneşti au adus şi continuă să ofere dovezi de netăgăduit privindconspiraţiile anului 1989, contrazise însă cu vehemenţă de complotiştiilui Ion Iliescu, încă nejudecaţi pentru implicarea lor în masacrelesoldate cu peste 1100 de morţi. Este vorba de lucrări despecialitate şi memorialistice, dintre care se remarcă, în ordineaapariţiei, volumele I şi II ale cărţii generalului Gheorghe Dragomir„Recviem pentru Spioni“, publicată de Editura România în lume, lucrareaprofesorilor- generali Aurel Rogojan şi Traian Valentin Poncea„Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest“, apărută laEditura Proema, ediţia a II-a a cărţii colonelului Filip Teodorescu „Unrisc asumat“, „Raport (nesecretizat) privind aspecte ale viitorului“,de Stelian Octavian Andronic, excepţionala culegere de analize, date şimărturii „1989 – Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secreteale istoriei“, de general Aurel Rogojan, dezvăluiri ale veteranilorserviciilor care au fost completate, pentru prima oară, şi de secreteleţinute ascunse, până acum, de către cadrele armatei, prezentate publicde generalul Victor Stănculescu în dialogurile sale cu istoricul AlexMihai Stoenescu din „În sfârşit, adevărul…“. O contribuţie importantăşi-a adus şi revista „Periscop“ a rezerviştilor Serviciului deInformaţii Externe. Desigur, informaţiile prezentate de actorii,observatorii şi participanţii la evenimentele din decembrie au nevoieşi de ochiul critic al istoricilor. De aceea, apariţia de debut acadrelor militare în rezervă şi retragere din Serviciul Român deInformaţii, „Vitralii – lumini şi umbre“, în al cărei ConsiliuEditorial se găsesc şi profesori doctori în istorie, ca GheorgheBuzatu, Ioan Chiper, Cristian Troncotă şi Alex Mihai Stoenescu, promitesă devină o veritabilă sursă deschisă de informaţii pentru edificareaunei culturi naţionale de securitate. Tocmai de aceea, fidel publiculuiavid de informaţii inedite, ziarul „Curentul“ lansează o nouă rubrică:„Servicii Secrete“. Semnalăm în premieră în presa centrală şi cumare interes primul număr al revistei, în care semnează, printre alţii,pe lângă istoricii numiţi mai sus, directorul SRI, George Maior,preşedintele rezerviştilor SRI, Filip Teodorescu, generalul VasileMălureanu – cunoscut ca fostul ofiţer de Securitate la care s-a„spovedit“ Andrei Pleşu pentru a fi iertat de Nicolae Ceauşescu înscandalul reţelei „Meditaţiei Transcendentale“ -, Hagop Hairabetian,Vasile Vasâlcă, generalul Aurel Rogojan, Paul Carpen, Gheorghe Trifu şiAurel David. Titlurile sunt incitante: de la „Criza de reglementare adomeniului securităţii naţionale şi a activităţilor serviciilor deinformaţii“, un studiu al profesorului Aurel Rogojan, la mărturiacolonelului Filip Teodorescu „În decembrie 1989 a fost o lovitură destat organizată de serviciile de informaţii străine“. În vedereamediatizării noilor capete de acuzare cu care s-ar putea pricopsigrupul conspiratorilor lui Iliescu, în urma analizării de cătreParchet a noilor mărturii publice, preluăm în numărul de azi câtevaextrase din materialul istoricului Alex Mihai Stoenescu, intitulat „LaBalaton, în 1989…“, în care este reprodus un dialog cu VictorStănculescu, acum după gratii, în aşteptarea mai multor tovarăşi dearme…
În decembrie 1989 au acţionat „GRU şi KGB combinaţi“ Continuarea in CURENTUL
Dupa ce a intrat, disperat, de noua ori pe blogul meu, pentru a rumega articolul Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata si informatiile aditionale (vezi foto cu statistica de la StatCounter), Iliescu imi cenzureaza comentariile care ii dovedesc minciuna pe care o expira de 20 de ani si mai bine. Intr-un articol intitulat “EXCLUSIV” postat ieri seara pe blogului lui, Iliescu isi contrazice un comentator care ii reproseaza filiatia sa pro-moscovita. Absurd de-a dreptul, Iliescu emana urmatoarele aberatii: “@ emigrantul– domnule, esti iremediabil…..!!! De fapt, dumneata nu faci decat sapreiei in mod mecanic fabulatiile circulate de cercuri interesate. Nu cred ca Gorbaciov avea habar de existenta mea. Aparitia “mea” in Decembrie 1989 nu a avut nimic ocult si nu a fostprogramata de nimeni! Iar eu nu am venit cu niciun program pregatitanterior.” Afirmatia frizeaza senilitatea sau fantasticul. Nu am vrut sa intru intr-o discutie cu personajul care ne-a afectat negativ, iremediabil, destinele, ci doar am postat, fara comentarii, un link la articolul din TIME Magazine, din 26 aprilie 1986, intitulat “Fosilele comunismului Europei de Est”, in care erau luati la rand toti dictatorii din statele “blocului sovietic”. In ce priveste Romania se scria: „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.Hai sa spunem ca n-a fost asa. Dar ne imaginam ca un Gorbaciov sau orice ar fi fost la conducerea URSS lasa sa se deruleze operatiunea KGB-GRU de decapitare a lui Ceausescu fara sa stie cine s-ar afla pe lista scurta de succesori, formata din cadrele care au “studiat” la Moscova? Iliescu chiar ne crede tampiti? Evident, link-ul catre facsimilul dupa articolul din Time a fost “respins”. Atunci, am zis ca poate Vladimir Bukovski, reputatul scriitor si cercetator in arhivele KGB, nu poate fi contrazis. Si am postat ceea ce spune Bukovski despre Iliescu si Gorbaciov (vezi mai jos). Si acest comentariu a fost cenzurat. Oare la procesul care vine, Iliescu isi inchipuie ca tot asa de usor va respinge acuzatiile de organizator si beneficiar al baii de sange din decembrie 1989? Iata adevarul cenzurat de Ion Iliescu:
Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“
Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescueste bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând:„Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari.Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuitpe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi,în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta înpublic. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS săpregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am acestedocumente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Amgăsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declaratBukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facăceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţareaţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, existăun singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe carealţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism.Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante.Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. Româniaare acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski laBraşov, la reuniunea Centrului Rezistentei Anticomuniste organizat de Asociatia 15 Noiembrie Brasov, 1987.
„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“
„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la oconspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemuluicomunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, aafirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite alesale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia româneascăeste începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât deaşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o facpână când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, dinarhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes seaflă şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărulîntotdeauna – dar întotdeauna – va ieşi la lumină. Voi aveţi misiuneaasta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor devictime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-atransmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îlameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecatăîmpreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiitsă spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989,soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.
Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei
Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu:„Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şiTransnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că auexistat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite săîmpiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar ficreat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţinăstatu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut»Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătitpentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doicomunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Purşi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc,aşa cum o arată documentele.“ „Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreiaIliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai săte gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi,să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cuMoscova – mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi înfaţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice.Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şialţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului,nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeştipentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantăproblema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-auoferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta.Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând:„Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în BloculSovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestuiteritoriu“. Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideripro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc căa fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decâtoricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceeabănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au alespe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu sepoate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.
Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei
„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul – notared). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutatîntr-un fel sau altul… nu neapărat de KGB, putea să fie DepartamentulInternaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European alCC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova – dacă pe liniepolitică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează,de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât acesterelaţii erau «speciale». (…) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică,toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapăratde către KGB – putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cuMoscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declaradisidentul rus refugiat în Marea Britanie. „E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorulpartidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei – printre care şiIliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi desfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăugaBukovski. „Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră aMoscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nucontează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţicunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simpluConsiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte căaceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva.Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu afost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând dupădecembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicatanticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi aveaîncredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibăîncredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia căfusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsurăalegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum amtrecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot dinarhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“,ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski.
Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rogpe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină laTeleviziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 40)
Militantulanticomunist Dumitru Iuga ne pune la dispozitie, in exclusivitate,marturiile sale privind evenimentele din decembrie 1989 petrecute in„obiectivul” TVR-L, intregite de declaratiile unor participanti, dupacum sunte recompuse acestea in lucrarea „Revolutia romana in direct”.Supravegheat pentru activitatea sa anticomunista inca din 1983,viitorul lider al Sindicatului Liber din Televiziunea Romana esteretinut de organele de Securitate pe 12 decembrie 1989 si eliberat pe22 decembrie, la pranz. Din arest merge direct la Televiziune. Extrasulde azi, despre diversiunea „teroristii”, face parte din volumul „Cufata la perete”, nepublicat inca. „Marturiile in context”, dupa cum lenumeste autorul, merg de la „pumnul de plumbi” – inventat de seful TVRde atunci – si bombele invizibile de la etajul XI la pistolul„elegantului” Cornel Dinu. Acestea sunt completate de documente infacsimil care prezinta dispozitivul de aparare al TVR din zilelediversiunii. In editiile viitoare ale ziarului va vom tine la „curent”cu dedesubturile instalarii puterii FSN prin lovitura de palat data degruparea lui Ion Iliescu, cel care sustinea ca trebuia sa munceasca la„comunicatele catre tara” pe burta, la etajul XI al Turnului TVR, dincauza rafalelor trase din casele din jurul Televiziunii. Case care nuse inalta la mai mult de doua etaje… (Victor Roncea)
„Atacul salbatic” asupra Televiziunii PETRECONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că înzilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100gloanţe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba desimulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trasedin mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca şi de grenadepropulsate în clădire cu aruncător de grenade ca şi de bombe amplasateîn diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcuteroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 260) TRAIANPUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziunecăpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană,generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a asiguraconducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (…)În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie depe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a înteţit, ataculasupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă dincurtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancurichemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în totcursul acelei nopţi de coşmar.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 264,265) Ltmj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfăşurată de cătreefectivele subunităţii până în jurul orei 18.30, când a sosit primaunitate de infanterie. Mai târziu a sosit şi o unitate de paraşutiştide la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi şi maior IlieCroitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivulinterior şi exterior al obiectivului. (…)În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florinrelatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poartaDorobanţi, a auzit primele focuri de armă din zona complexuluicomercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzleţe dindiferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar aripostat. (…)(…)În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a făcut apariţia deasupraobiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurulacestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în curteaTeleviziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 336, 337) MIHAITATULICI: „La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte,mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurilelui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegantşi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, încabinetul lui Traian Puşcaşu. (…)Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost şi două lovituri deA.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereuisterizat şi pus pe arestat civili… (…)Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4.Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe halucinante – laaceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată – cargoul „???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat… Oricum în acea noapte am primit din ţară comunicări care, însumate arfi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu terorişti în combinezoanenegre şi cu dinţi albi …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 252, 253) „CornelDinu, elegant şi cu un pistol în mână”! Este greu de presupus căpersonajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ înmână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă armarespectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”,pentru a apăra cu totul altceva … Soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcăşanusă încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciprocsoldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras uniiînspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpulateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinsprestudiouri să nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-amdemonstrat că nu este nici un terorist în degajament şi că nici nu amgăsit vreo urmă; aceştia erau paraşutişti (ceilalţi erau infanteriştişi gărzi patriotice)”. (“Revoluţia română în direct”,pg.274 ) MartorulFRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum suntaduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celorde la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea.Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparatevideo-recorder, 8 arme de vînătoare excepţionale etc.) au fostdepozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă laTeleviziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat săintre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia. Suntde reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că„recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi nicipomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenadeşi că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare unpistolet „Carpaţi” cu muniţia aferentă!… SIVESTRUBOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigaţiiîn imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă aufost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fostaudiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detaliiprivind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitatdin perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit şi nici nuli s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluziafolosirii unor arme sofisticate ori de diversiune. (…) Au fost identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare. (…)Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonelVasiliu de la M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pegeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pedirectorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pecalea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilitcă este fără discernământ. De asemenea, a reţinut atenţia sergentulDuţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cuo armă automată, a tras asupra unui tanc apaţinând UM 01210, pe care seaflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare. Celelaltepersoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate degeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoaneau fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînăîn prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 331, 332) Aşaeste! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii şi înimprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare adispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem lasocoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nuerau supuşi nici unui fel de disciplină militară privind folosireaacestora, putem înţelege numărul mare de morţi înregistrat în timpul„atacului sălbatic” dat de „terorişti” asupra Televiziunii… Invenţiile grupului Iliescu Câtdespre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv dinaer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi concrete care nupoate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii făcute peaceastă temă.Etajulrespectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol de aproximativ 60 m.În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depăşească, la nivelulacoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii „ruse” din Piaţăcare se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de metri – sicare era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Maitrebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala PiaţăCharles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituţiei.Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti – o salămare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cugeamuri spre Piaţă. Se continuă cu biroul secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi o altă cameră de odihnă. În sfârşit, o ultimă cameră (sală de şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi. Oricepersoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a executat măcar otragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a lua oţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupunăexistenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pezona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau IonIliescu şi ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu armeuşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toategloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere ageamurilor, de unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţăspre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi beacafeaua liniştiţi şi să stea la taclale lângă peretele opus geamuriloraflat la o distanţă de câţiva metri buni faţă de orice pericol. Unastfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre ceimulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter sepune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanţeleurmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului iar dacăse iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca„prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …Despregloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabilcă a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o budă pentru aavea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”…
Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri… Dumitru Iuga
Gorbaciov nu mai vine astăzi la sindrofia de vitrină a lui Vîntu de lafalimentara Realitatea TV – aşa zisa Gala „Zece pentru România“.Sursele noastre – confirmate apoi şi de un comunicat oficial – neanunţaseră încă de acum câteva zile că venirea lui Gorbaciov pe 21decembrie este pe cale să se anuleze, din cauza situaţiei precare acelui care i-a plătit deplasarea, Sorin Ovidiu Vîntu. „Aş fi vrut săvin în România, dar nu pot; este cu adevărat un caz de forţă majoră.Vă spun asta pentru a înţelege că nu a fost o decizie uşoară, dar afost SINGURA POSIBILĂ ÎN CIRCUMSTANŢELE ACTUALE“, se afirmă încomunicatul ultimului lider al URSS. „Circumstanţele actuale“ pe carele menţionează Gorbaciov nu au de-a face cu scuzele clasice invocate,de ordin medical, ci sunt acele „circumstanţe“ care i-au răcit şiraspinării fostului puşcăriaş, care simte probabil din nou, cu simţulspecific foştilor deţinuţi de drept comun, adierea rece a celulei. Surselenoastre ne-au declarat că e posibil ca Ambasada Rusiei la Bucureştisă-l fi avertizat pe Gorbaciov că Vîntu urmează a fi arestat, dupădeclaraţia recentă a procurorului general Laura Codruţa Kovesi, care aafirmat că „hotărârea de condamnare în dosarul FNI poate fi revizuitădacă apar fapte care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionareacauzei“. Or, după cum se ştie, Parchetul strånge din ce în ce maimulte probe după evenimentele recente legate de arestarea lui NicolaePopa şi reţinerea lui Sorin Ovidiu Freciu (SOF), måna dreaptă a luiSOV, pe Otopeni, care conduc la ideea că laţul se va strånge în jurulmogulului şi pentru faptul că acesta este cercetat în dosarul privindfavorizarea infractorului Nicolae Popa, interpusul său în jaful FNI.Gorbaciov nu putea risca să sufere un astfel de deficit de imagineasociindu-şi numele cu un personaj ca SOV, care încearcă disperat săachiziţioneze resurse de onorabilitate şi respect, cheltuind sumeenorme din banii furaţi de la sutele de mii de oameni păcăliţi. Gorbaciovavea în program şi o vizită acasă la Vîntu, cum s-a întâmplat şi încazul unui alt invitat al mogulului, Henry Kissinger, care a primit120.000 de dolari pentru a-i lustrui imaginea fostului expert înbrânzoaice, pozându-se cu excrocul neprins încă (la vremea aceea).Conform surselor noastre, Cozmin Guşă urma să se ocupe de tăvile cusaleuri, iar Mihai Tatulici de artificii şi acompaniament la mandolină.În cazul de faţă, sutele de mii de euro nu au mai fost suficientepentru a-l convinge pe Gorbaciov să meargă pe urmele „prostănacului“Mircea Geoană, la „relaxare“, în „circumstanţele actuale“, menţionatemai sus, care consacră înfrångerea pe toate liniile, inclusiv politică,a clanului mogulilor filo-ruşi şi anti-Romånia. Fără îndoială, dacăcircumstanţele nu erau cele actuale, cu Traian Băsescu din nou laCotroceni, astăzi, pe scena Ateneului Romån s-ar fi jucat kazacioc înformat de troikă la dublu, cu Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, pe de-oparte, în tandem cu proaspăt juratul Geoană, Iliescu-KGB şi stăpånullor de la Răsărit, Gorbaciov în persoană. Dar afrontul lui Vîntu laadresa Romåniei nu s-a împlinit prin aducerea celui mai importantresponsabil de crimele din decembrie 1989 chiar la locul faptelor sale.Criminalul sadic, rece şi calculat din spatele loviturii de stat din1989, Mihail Gorbaciov, cel care a regizat cu ajutorul „turiştilor“ GRUşi KGB asasinarea controlată şi rănirea a mii de tineri romåni pentru alegitima dictatura lui Ion Ilici Iliescu, nu va mai „onora“ Gala celor„10 contra Romåniei“. Conform scenariului, prezenţa lui MihailGorbaciov era programată să legitimeze „ungerea“ marionetei Geoanădrept „ales“ al înaltei porţi a Kremlinului. Troika de moguli aroganţiera atåt de convinsă că îl va instala pe prostănac preşedinte încåtaranjase pånă şi detaliul simbolic al vizitei lui Gorbaciov, care ar fitrebuit să se îmbrătişeze cu Iliescu şi Geoană pe scenă pentru a primisărutul ţarului roşu direct pe gură. Scris de George Roncea
AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria. VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării. AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere. VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, … în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea… „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“ AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est. VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese. AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu? VAS: El spunea… Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor. AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României. VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat. AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat. VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“. AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta? VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(…) AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea? VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali. AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate. VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine. AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era? VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa… să se fi potrivit să ne suprapunem? AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu? VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo. AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice. VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(…)
Teroristii GRU-KGB-DIA
VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest. AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(…) AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU. VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (…) VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat. AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat? VAS: GRU şi KGB combinaţi. AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu? VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi. AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol. VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol. AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele? VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri. AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ intrate în ţară la începutul lui decembrie? VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului. AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai… milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor? VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă… Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente. AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu. VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar. AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel. VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte. AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii? VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor. (…) AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor. VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi… nimic.
Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescucontinua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile dindecembrie 1989, care au umplut strazile marilor orase de sute de morti.Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflatniciodata cine au fost “teroristii”, precum si faptul ca datoritaactiunilor acestora el si “emanatii” sai nu ar fi reusit formarea unuicentru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fidefinitivat constituirea plenului CFSN. ZIUA publica azi o nouamarturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii laMoscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989.Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiunemenita sa-i legitimeze la Putere pe “emanati”. Cazul uciderii cupremeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statuluimajor al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista – USLA), in searazilei 23 decembrie 1989, in fata sediului Ministerului AparariiNationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in frunteaArmatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutulKGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tariiintregi drept “teroristi”, cu ajutorul Televiziunii Romane controlatade “emanati”. Sadismul diversiunii “Trosca” releva modul in careunitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motivtot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sacreada ca “teroristii care trag din toate pozitiile” exista aievea.Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite “cutii de conserve”,pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediuluiMApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministrual Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat insediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemasepentru a-l apara de “teroristi”. Ordinul efectiv de tragere a fosttransmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulteriorgeneral) cu urmatorul text: “Nimiciti prin foc si calcare cu senile”.Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelatede pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada sase zile,cu pancarte pe care scria “teroristi” pentru ca trecatorii sa lescuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul coloneluluiTrosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara ingura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator,Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii ’80 l-adepistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru)drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescul-a trecut pe “linie moarta”. Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.
Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie
ConstantinIsac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus laTeleviziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre “emanatii”lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiuniipe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si estepersoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). Els-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu,Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stanculescu, DanVoinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza cain ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care semai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: “Injurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu,Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru.Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comunicatmasurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen.Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen.Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut deIliescu”. Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti safaca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membriai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse(seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat lasediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrulbalcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN incare Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia “0”. Dementionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. NicolaeMilitaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara cain ziua urmatoare – 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelulconducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, aincercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut maimulte intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu sefulUSLA – col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a mergeimpreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucataccesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatiade membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spredestinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uriale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nustia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindateleusoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiaueliminati “teroristi” care trageau de la Restaurantul Orizont spresediul MApN. Macelul
In fata sediului MApN (strajuit denumeroase tancuri) Isac relateaza ca “tancul din spatele nostru lateralstanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u raninddoi ocupanti… Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand case trage asupra noastra, ca avem raniti… ni s-a comunicat sa neapropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnaleluminoase si apoi sa-l urmam… ni s-a semnalizat… dupa care tanculdin fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca nevor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!”. Isacmai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repededin blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere altancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa unbloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte dinnoapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. Adoua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentruranile suferite, a revenit la locul faptei: “ABI-urile era asezateimpreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptatecatre MApN, cu inscrisul “Teroristi”. Trosca impreuna cu incadoua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati decetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentulera creat sa dea impresia de lupte indarjite”. Sapte morti, 11 orfani, nicio ancheta
Revoltatde cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarelezile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa desprediversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat.Generalul Militaru, dar si alti “emanati” ai Revolutiei au incercatsa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi”nebun” sau ar “inventa”. Procurorii militari au musamalizat cunesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsitpana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii suntcunoscuti. “Diversiunea Trosca” s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezececopii au ramas orfani de tata.
KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane
–Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici de cares-a inconjurat Iliescu: Nicolae Militaru si Vasile Ionel
In cartea “In sfarsit,Adevarul…”, lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostulgeneral Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat,ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele dela Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortelesovietice din spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminareaCeausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989.Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie deIon Iliescu in decembrie 1989 – generalul Nicolae Militaru a fostdescoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: “fiind omulsovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste” si de aceea l-aretrogradat intr-o functie inferioara in economie. “Cred ca numirea luiMilitaru a fost la ordinul rusilor”, a concluzionat Stanculescu, care areconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreunala Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primitinformatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpulregimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit peMilitaru, in dosarele “Corbul 1″ si Corbul 2″, ca fiind omulsovieticilor. Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar pareailogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichidezeinclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul laGarnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au”judecat” pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primiseraordin sa traga intr-un elicopter care va veni “sa-l salveze peCeausescu”.
Un zambet pe 16 mm
Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul VasileIonel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierulprezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat caacesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului undecomunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului.Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luatlegatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca afost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cucare Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprimepe Elena si Nicolae Ceausescu. Victor Stanculescu nu si-a ascunsparerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat ungrup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru catoata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si cadecizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucratcombinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB(securitatea rusilor).Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce auurmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat -s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si caacesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe PetreRoman. Finalul marturisirilor lui Stanculescu se incheie astfel: “Inseptembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pesuflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut osingura reactie: un zambet pe 16 mm si… nimic”.
Circ la “omagierea” Revolutiei
Discursul sustinut de fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu lasesiunea omagiala a 20 de ani de la Revolutia Romana, desfasurata ierila Parlament, a fost intrerupt de revolutionarul Dumitru Dinca, care acontestat vehement faptul ca in prezentarea filmului evenimentelor din1989, a fost omisa ca fiind neimportanta ziua de 21 decembrie si s-atrecut direct la 22 decembrie – ziua fugii cuplului Ceausescu. Dinca aintervenit de la microfon vociferand si nu i-a mai permis lui Iliescusa continue. Sergiu Nicolaescu, prezent in sala, a incercat sa-lcalmeze pe Dinca, dar acesta s-a ambalat si mai tare. “Dinca, respectaadunarea”, a spus Iliescu, care a cerut ca cei care doresc sa isi spunaparerea sa o faca la urma, nu in prezenta presei. Intr-un tarziu, Dincaa parasit sala. Revenind la Iliescu, acesta si-a reluat vechile placi,conform carora Revolutia a fost “opera poporului roman”, fiind”castigata cu jertfe” si nu prin comploturi. Iliescu i-a infierat si pecei care denigreaza revolutia, calificandu-i “frustrati, “complexati”,”clevetitori” si “combativi post-factum”. Cat priveste cenzurarea zileide 21 decembrie – despre care multi revolutionari l-au acuzat ca el arfi determinat-o – Iliescu a apreciat-o ca “reperabila” si “reparabila”.”Filmul e mizerabil”, a precizat si Roman. “O greseala, e incomplet”, aadaugat Sergiu Nicolaescu. Mai multi revolutionari au parasit sala, inciuda eforturilor de impaciuire ale lui Ion Iliescu, care a incercatsa-i readuca la masa.
Scris de George Roncea Parlamentul Romånei a găzduit ieri o sesiune specială dedicată„Revoluţiei“, prilej de adunare a tuturor participanţilor la loviturade stat din decembrie 1989. Roman (cu pulovăr violaceu – pe placul luiHrebenciuc), Iliescu la costum, Gelu Voican (în spatele lui Ilici, cala Revoluţie). Tablou complet . Cel mai lipit de Iliescu a fost însăGeoană, cu måna stråns lipită de ştafeta roşie, ce i se iţea dinbuzunarul din spate al Tătucăi. Cu acest prilej, fantomaticul Institutal Revoluţiei – o instituţie a sinecuriştilor gorbaciovişti din gaşcalui Ilici – a difuzat un filmuleţ, o producţie îndoielnică care a scosdin minţi revoluţionarii care au fost în stradă în zilele evenimentelordin decembrie 1989. Dinfilm au lipsit relatările la ziua de 21 decembrie, manifestaţiile dinPiaţa Universităţii şi baricada de la Intercontinental, lucru care adeclanşat izbucnirea verbală vehementă a lui Dincă, care i-a reproşatlui Iliescu faptul că omite deliberat ziua de 21 decembrie. CåndIliescu a ajuns la relatarea episodului care a determinat conducereaţării de la acel moment să ia decizia procesului lui Nicolae Ceauşescu,Dumitru Dincă a intervenit la microfon, arătåndu-se „profund indignat“de faptul că a fost chemat la un „circ“ de omagiere, din care au lipsitreferirile la 21 decembrie. Revoluţionarii au protestat faţă defalsificarea contextului acelor zile de decembrie şi absenţa totală dinaşa-zisul documentar prezentat la manifestare a celor întåmplate înziua de 21 decembrie 1989 la Bucureşti. Turbat de nervi, Dincă a săritde pe scaun şi a ţipat din răsputeri, încercările lui Iliescu sau alelui Petre Roman, fostul tovarăş al „cårpei kaghebiste“, de a-l calmafiind inutile.
Schimb de replici acide între Ion Iliescu şi revoluţionari
Dincă l-a acuzat pe Iliescu că a omis deliberat ziua de 21 decembrie, atât din discurs, cât şi din filmul prezentat. „Ai respect faţă de această adunare“, i-a replicat Iliescu lui Dincă. „Ziuade 21 decembrie dispare din Revoluţia română, văd că nu există. Fără 21decembrie nu exista 22 decembrie. Aţi spus atunci că Revoluţia a făcuttrecerea de la dictatură la democraţie, dar a făcut trecerea de laminciună la minciună. V-aţi folosit de noi“, a răspuns Dincă. „Măi, o să ai cuvântul, dragă. Toţi vor avea posibilitatea să se exprime aici“, a răspuns Iliescu. Iliescua părăsit, în acel moment, locul său de la prezidul adunării şi a venitpersonal lângă Dincă, iar în jurul celor doi s-a format, imediat, ungrup, de circa 20 de persoane, Iliescu fiind flancat de agenţii SPP. „Amvorbit de ansamblu, e un pretext. Tu mă bănuieşti pe mine că eu ignoracest lucru? Aici discutăm. Nu ai decât să iei cuvântul în mod firesc,ordonat, organizat“, i s-a adresat Iliescu lui Dincă. „Denunţaţi filmulăsta, că nu reflectă adevărul“, a spus Dincă. Iliescu a replicat: „Nucă nu reflectă, e incomplet, e o parte mai puţin reuşită. Ce motiveazăieşirea ta în acest cadru? Bănuieşti pe cineva că vrea escamoteze aşaceva? Înţeleg sesibilităţile, şi ale tale, şi ale altora“.
Iliescu l-a făcut nebun pe Dincă
Dincăa răspuns: „Toţi ne-au dat la o parte, cu toată stima şi respectul pecare vi-l port“. Iliescu a replicat: „ăsta nu e respect, nu e respect“.Dincă, la råndul său, l-a înfruntat pe Iliescu: „Am aşteptat cadumneavoastră să amintiţi de 21. V-am lăsat, aţi sărit, aţi ajuns pânăla execuţia lui Ceauşescu. Sunt eu nebun, ori ceva se întâmplă. Dacă nueram nebun, nu ieşeam la Revoluţie“, a spus Dincă, la care Iliescu i-arăspuns, scurt: „Da, eşti nebun“, Dincă a continuat să contesteistoria prezentată de Iliescu şi de film, afirmând: „Cu adevărul meu eumă duc până la Dumnezeu!“. „Ei, puteai să faci aceste observaţii încadrul unei intervenţii civilizate, nu obraznic“, a replicat, de lamicrofon, Iliescu. Dincă s-a repezit în spume către uşă urlåndfurios, dar show-ul a continuat la uşă, şi apoi pe holuri. A fugit dupăel toată gaşca lui Ilici în frunte cu Sergiu Nicolaescu, CazimirIonescu şi Roman, care îl trăgea disperat de månecă pe Dincă, încercåndsă-l facă să tacă. „Este o bătaie de joc, cum adică nu a existat 21decembrie?“, i-a spus Dincă lui Roman. „Ai dreptate, a lipsit (dinfilm – n.r.). Gata, linişteşte-te. E adevărat, stai jos, hailinişteşte-te“, i-a răspuns Roman. „S-a sărit peste 21 decembrie, pestePiaţa Universităţii, peste baricada de la Inter“, a continuat Dincă. „Aidreptate, nici măcar ce s-a întâmplat pe 22 decembrie dimineaţa nu s-aprezentat. Hai, stai jos, e doar un film, filmul e făcut prost“, aîncercat să îl liniştească Roman. Peste cei doi a intervenitsenatorul PSD Ion Vasile, adresându-i-se lui Dincă: „Bine că aţi făcutvoi Revoluţia (…) Aţi făcut voi o sută de inşi Revoluţia?“. Vociferăriledintre Roman şi Dincă au continuat, fără însă ca fostul premier să îlpoată determina pe acesta să nu părăsească sala de la Senat, unde s-aorganizat simpozionul. Cearta a continuat pe sălile Parlamentului,dar „Gogoşarul“ (aşa se zicea lui Dincă) nu a cedat nici la rugăminţi,nici la mustrările tovarăşilor lui Iliescu, disperaţi că acesta le-astricat paranghelia.
Impostura profitorilor „revoluţiei“
Zbierånddin răsputeri, Dincă striga: „Regret că am venit. Plecăm acasă!“, întimp ce Petre Roman, agăţat în continuare de måneca „Gogoşarului“,încerca să-l dirijeze către ieşire. „Hai mă afară să discutăm“, i-aspus Petre Roman, îmbrăcat în pulovărul său violaceu ce ar fi trebuitsă amintească de cel purtat la prima sa apariţie în studiourileTeleviziunii Române în urmă cu două decenii. Mega-scandalul i-a stricatdistracţia lui Ilici şi comilitonilor săi, care s-au trezit făcuţi derås în faţa operatorilor televiziunilor aduse pentru a celebradiscursurile aduse de „Revoluţie“ în fruntea statului romån, pradă atuturor jagardelelor din fostul activ de partid, a securiştilor „debine“, căţăraţi pe cadavrele copiilor scoşi în stradă pentru a legitimalovitura aplicată de serviciile ruseşti. După plecarea intempestivăa lui Dincă de la sindrofia „de stat şi de partid“ adunătura din jurullui Iliescu a prins a comenta că acesta ar fi deviat mintal, deşiacesta a primit chiar din måna lui Iliescu certificatul derevoluţionar. Foarte vexat, cu måinile tremurånd de nervi, Iliescu abodogănit în barbă fraze neinteligibile din care reporterul nostru areţinut fragmente în limba rusă şi pomenirea numelui lui Gorbaciov pecare Iliescu îl aşteaptă de 20 de ani să-i dea sărutul slugii.Gorbaciov va veni adus de Sorin Ovidiu Vîntu la Bucureşti, în ziua de21 decembrie pe post de momåie a Perestroikăi de la care se revendicăIon Iliescu.
April 30th, 2010 
VR 
Cazul lui Viorel Dumitrache este mai mult decat dramatic. Dupa cum spunea colega mea Adina Anghelescu, ieri seara, la emisiunea “Romania in alb si negru” de la Vox News, el reflecta situatia in care se afla tara noastra si azi, dupa 20 de ani de la “revolutia” fara de revolutie din decembrie 1989: o Romanie ciuruita, operata si rasoperata, cu organele interne pe dinafara.
Posted in 
Tags: 
