Preşedintele Traian Băsescu a declarat ieri la postul public de radio că, dacă ar fi condus PDL, nu ar fi rămas în partid niciun politician care nu respectă „regula de aur“ a democraţiei interne, respectiv deciziile luate de majoritate, „indiferent că s-ar fi numit Preda, Sever Voinescu, Radu F. Alexandru“. „A existat un senator care nu a înţeles de ce ne-am întâlnit la Snagov. A fost la solicitarea grupurilor parlamentare, iar eu am răspuns primei invitaţii, pentru că urma moţiunea de cenzură şi fără o discuţie cu grupurile parlamentare, în mod cert Guvernul cădea. Repet, în mod cert Guvernul cădea. Cea de-a doua am făcut-o pentru că le promisesem la prima discuţie că vom mai avea o a doua discuţie, după moţiunea de cenzură. Acum analizez dacă merită să mai fac a treia discuţie, pentru că văd că sunt politicieni care încearcă să facă un joc pe această temă, pe implicarea mea în partid“, a spus şeful statului. Potrivit acestuia, democraţia internă de partid înseamnă respectarea de către toţi membrii a deciziilor politice luate în unanimitate. „Daca eu as fi fost implicat, PD-L ar fi fost mult mai precis in actiunea politica. N-ar fi existat in PD-L nici un politician care nu respecta regula de aur. Discutam in interior si cand am decis ceva respectam toti, ând a decis majoritatea. Indiferent că s-ar fi numit Preda, Sever Voinescu, Radu F. Alexandru; n-ar fi fost în partid, dacă eu conduceam partidul“, a adăugat Băsescu. În acest sens, el a mai precizat faptul că într-o astfel de situaţie, ar fi adoptat acelaşi stil de a conduce partidul pe care l-a avut atunci când era preşedintele PD.
În căutarea unui paradox prin care să schimbe sensul discuţiilor din ultimele zile despre autonomia Ţinutului Secuiesc, dl Cristian Preda afirmă pe blogul său că Laszlo Tökes este “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou anticomunist”. Iată de ce, potrivit dlui Preda, Parlamentul European l-a ales în funcţia de vice-preşedinte.
Două absurdităţi! În primul rînd, Parlamentul European nu a dat pînă acum vreo dovadă de anticomunism – ba chiar, uneori, dimpotrivă. Nimeni nu a primit pînă acum vreo funcţie la Bruxelles, nici chiar mai puţin importantă decît cea de vice-preşedinte, pentru că a luptat împotriva comunismului. De ce s-ar fi început cu Tökes?
În al doilea rînd, ar fi bine ca dl Preda să precizeze în ce a constat “eroismul anticomunist” al pastorului de la Timişoara. Ce a făcut Laszlo Tökes pentru a combate regimul Ceauşescu? A dat interviuri în presa maghiară. A trimis la Budapesta informaţii false (cazul Ernö Ujvarossy). Şi, în cele din urmă, a refuzat decizia propriei sale ierarhii religioase de mutare de la Timişoara la Mineu.
Se cheamă asta “luptă împotriva comunismului”? E vreun “eroism” în toate astea? A fost oare Tökes arestat, anchetat, urmărit, persecutat? A organizat Tökes vreo acţiune de protest (cu excepţia colaborărilor lui cu presa comunistă din Ungaria)? Îi cunoştea cineva în România calitatea de opozant înainte ca aceasta să-i fie fabricată (abia în 1989) de Europa Liberă? Răspunsul la toate aceste întrebări e nu.
Există în schimb serioase bănuieli că Laszlo Tökes a colaborat cu Securitatea (au fost publicate în diverse ziare angajamentul olograf şi o serie de note informative date de el). Alison Mutler, şefa biroului Associated Press de la Bucureşti, a scris despre asta, iar apoi a cîştigat procesul pe care i l-a intentat Tökes. Ceea ce pare destul de elocvent.
Afirmaţia lui Cristian Preda are de ce să şocheze, să irite. Pentru că a face din Tökes “un simbol al luptei împotriva comunismului” şi un “erou” înseamnă a bălăcări întregul trecut real în mocirla falselor criterii, înseamnă a diminua meritul celor care cu adevărat au luptat, înseamnă – ceea ce se încearcă de mult în România – o răsturnare a memoriei şi o adîncire a confuziei.
Comentarii interesante, inclusiv ale numitului Cristian Preda la
La Miercurea Ciuc, niste extremisti maghiari, membri ai unei organizatii paramilitare interzise pana si in Ungaria, Garda Maghiara, dar si ai HVIM, asa zisa “Miscare a Tinerilor din cele 64 de Comitate” (cu referire la “Ungaria Mare” – unde “presedinte de onoare” este Cseresznyés Pál, mutilatorul romanului Mihai Cofar pe 19 martie 1990), organizatie interzisa la randul ei in Slovacia si Canada, solicita inlocuirea numelui strazii Mihai Eminescu cu “Attila”. Tinand cont de faptul ca majoritatea membrilor Consiliului Local este formata din unguri, la toamna cerinta va fi indeplinita “legal”. La fel ca in Sfantu Gheorghe, unde numele strazii Horea, Closca si Crisan a fost schimbat, tot asa, cu Attila, strada Iorga cu Rakoczi, iar strada 1 Decembrie, a fost sectionata “democratic”, fiind impartita in Petofi Sandor, Mihai Eminescu si 1 Decembrie, astfel incat Primaria, unde atarna drept steag, ilegal, o carpa maghiara, sa fie pe strada Petofi Sandor. La fel la Odorheiu Secuiesc, unde strada Eroilor a devenit strada Ugron Gabor iar strada Closca a devenit strada Attila (!). Desigur, toate aceste se intampla sub ochii indu-plecati ai Ministerului Administratiei si Internelor condus de domnul Vasile Blaga si ai Serviciului Roman de Informatii, condus de George Maior, ambii “romani verzi”, ardeleni “de-ai nostri”.
De altfel, daca ne gandim la vuvuzeau lui Vladimir Tismaneanu si Valeriu Stoica, Cristian Preda, guristul “societatii civile” bagat pe liste in PE, actiunea anti-Eminescu a extremistilor maghiari se cupleaza perfect cu obiectivele gastii din care face parte, GDS-ul lui Soros si Noua Europa a lui Plesu. Daca anti-romanii de la Garda Maghiara si HVIM se exprimau rudimentar afirmand ca Eminescu trebuie eliminat pentru ca este “hungarofob” si “xenofob”, decanul inlaturat de la fosta “Stefan Gheorghiu”, Facultatea de Stinte Politice, completandu-l pe Patapievici, opinia despre Eminescu, “elevat” si “elitist”, in “Dilema” oligarhului Patriciu: “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (…) Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Astept cu nerabdare ca stahanovistul cu gura mereu plina, parasutat din fundul curtii SIE, pardon! – GDS, direct pe motul PDL, sa ceara si schimbarea strazii Mihai Eminescu din Bucuresti. Si sa o inlocuiasca cu Leon Trotki. Nu m-ar mira ca “grupul civil” din PDL sa se alature si cererilor de autonomie ale “grupului militar” al UDMR, asa-zisul CNMT, pentru un Kosovo in mijlocul Romaniei.
In privinta Kosovo, e bine sa subliniem ca decizia Curtii de la Haga de a re-recunoaste independenta dobandita pe calea armelor nu a fost luata ieri, cum si-au inchipuit unii. Ci in momentul in care s-a hotarat, in spatele usilor inchise ale reuniunilor Trilateralei, prima bombardarea a unui stat si a unei capitale europene, cu civili cu tot, de dupa cel de-al doilea razboi mondial: atacul NATO asupra fostei Iugoslaviei. Si, de fapt, si mai inainte: cand Madeline Albright i-a tras primul pupic pe obrajor fostului terorist UCK, acum vajnic politician democrat, Hashim Thaci. Decizia nu va putea fi rasturnata nici la Adunarea Generala a ONU, cum mai spera Serbia. Nu este aceeasi organizatie care a acceptat balbait bombardarea Iugoslaviei fara mandat ONU?
La fel si in cazul nostru, de azi, cand distinsul vicepresedinte al PE, recunoscutul extremist anti-roman Laszlo Tokes afirma linistit, pe pamant romanesc: “Kosovo si-a obtinut independenta, noi nu am putea sa obtinem autonomia? Catalanii au iesit pe strada. Si noi am putea iesi pentru obtinerea autonomiei”. Kosovoizarea Romaniei este spectrul de mult asteptat. Exact asa cum zice Tokes – din 1989! – , accentuand pe fraze si cuvinte cheie: “Acum suntem in aceeasi situatie ca si in ’89. Criza le ingreuneaza traiul la fel la romani si la maghiari”.
Toate acestea se intampla in Romania, sub ochii organelor de stat insarcinate cu Apararea Constitutiei care ne vand, de ani de zile, gogorita ca “situatia este sub control”. Desigur, nu ma indoiesc; dar sub controlul cui?
Asa ca maine, cand Kosovo-ul romanesc va fi in flacari, sa nu ne miram. Acceptarea de catre Europa (care Europa? – aceeasi care a acceptat bombardarea Serbiei?) a kosovoizarii Romaniei s-a batut in cuie practic in momentul cand Tokes a fost instalat vicepresedinte al Parlamentului European (in ciuda trecutului lui de agent a doua servicii secrete comuniste). Si chiar de mai inainte: cand, sub aceeasi ochi ingaduitori (a se citi supervizori) ai MAI si SRI, a fost ales europarlamentar de catre miile de “maghiari” din Oltenia, Moldova si Dobrogea. Cand asemenea lui Albright si Thaci, organele Romaniei s-au balosit pe fata cu organele anti-Romania. Sau, dupa cum spune reputatul consilier al Guvernului Boc (si nu numai), Dan Andronic, cand “Tokes a fost ales cu ajutorul SRI ai al lui Traian cel Mare” (comentariile sunt la fel de importante). In ciuda tuturor combinatiilor inchipuite si trambitate pe la colturi, la fel ca si in cazul infiintarii ilegale a Partidului Civic Maghiar, dupa cum vedem rezultatele din teritoriu, de la Odorhei la Sfantu Gheorghe si de la Miercurea Ciuc la “tabara” de la Tusnad, de la PE la PDL, organele chiar merita felicitate. Organele anti-Romania.
In acest sfarsit de saptamana, la “tabara” extremistilor maghiari se va infiinta “premierul intregii natiuni maghiare”, golanul nationalist cu ganduri extremiste Viktor Orban. Am inteles ca presedintele Romaniei, Traian Basescu, ar putea leza demnitatea nationala coborandu-se pana la a accepta sa stea alaturi nu de unul ci de doi anti-romani declarati, Tokes si Orban. Posibil sa le zica si vreo doua verde-n fata, ca sa mai echilibreze, declarativ, jocul de-a nationalistii. Si, le ce ne mai foloseste, daca extremistii maghiari nici macar nu mai rad pe la spate, jucandu-se de-a schimbatul tricolorului cu carpa ungara, ci ne scuipa direct in fata, chiar pe simbolurilor sfinte ale Romaniei, de la Iorga la Eminescu? Cine si cum va mai sterge flegma vascoasa de pe osemintele zecilor de mii de romani martirizati prin crimele odioase ale maghiarilor de ieri, preamariti prin grupuri statuare, de la Arad pana la Odorhei, de “autonomistii” de azi?
Cum explica serviciile care trebuie sa apere Romania, protectia si “acoperirea” pe care o acorda unor personaje paralele cu statul roman? Cine va raspunde in fata generatiilor viitoare de caderile si tradarile de azi, de jocul dublu si triplu al unor diriguitori cu perspective limitate si vederi inguste, de la gura pana la buzunar? Kosovo-ul care s-a instaurat fizic in inima Romaniei este mic pe langa cel care a acaparat, ca un cancer, aproape toate organele vitale ale fostului stat roman. Poate sa ia si foc. Oricum nu mai are cine sa-l stinga.
Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează
Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român.
Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă – anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti
Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.
Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.
Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.
Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă.
Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1
Cei doi activişti, europarlamentarul ex-UASCR Cristian Preda şi şefa amazoanelor PDL, Sulfina Barbu, au trecut de la susţinerea cabinetului Emil Boc la atacuri tot mai dese asupra premierului şi miniştrilor care fac parte din actualul Executiv, deşi nu pierd nicio ocazie să vorbească despre solidaritate, mai ales acum, cånd Moldova e sub ape. La principii şi discuţii suntem buni cu toţii, practica e mai grea… După ce s-a văzut cu sacii în căruţă în urma alegerii sale pe listele PDL pentru un fotoliu călduţ de eurodeputat la Bruxelles, timidul profesor la Ştiinte Politice, Cristian Preda, s-a apucat de criticat partidul din care face parte şi actuala guvernare Boc. Cel mai recent atac a avut loc vineri, atunci cånd Preda a declarat că soluţia pentru depăşirea crizei este negocierea unei noi formule de guvernare şi că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze. Venit din eşalonul doi al partidului, eurodeputatul a spus despre aceştia că au autoritate, dar sunt lipsiţi de credibilitate, atacåndu-i pe fruntaşii liberali-democraţi după modelul comunist. În opinia lui Preda, Guvernul nu mai are credibilitate nici măcar din partea celor din PDL. „Poţi să ai miniştri foarte buni, dar dacă partitura aleasă nu este cea potrivită, vei da greş. E ca într-o orchestră, degeaba instrumentiştii sunt talentaţi, dacă sunt nevoiţi să interpreteze o partitură proastă“, afirmă Preda într-un interviu din presa centrală. Frustrat că încercarea sa de „reformare“ a partidului nu a funcţionat, ceilalţi membrii ai PDL reproşåndu-i viziunea obtuză asupra realităţilor din politica romånească, Preda s-a înfoiat din nou afirmånd că formaţiunea politică din care face parte este condusă după un sistem feudal. Ciudat e că PDL are aceeaşi conducere şi aceleaşi structuri ca atunci cånd Cristian Preda era pus pe liste pe locul patru la alegerile europarlamentare. Atunci se pare că nu-l deranja deloc sistemul feudal care i-a asigurat intrarea fără prea mari eforturi personale în Parlamentul European.
Preda virează spre PSD?
Atacurile succesive ale politrucului Preda ar putea avea legături şi cu o eventuală plecare a sa de la PDL spre PSD. Comunist convins încă din tinereţe, atunci cånd organiza Conferinţa Naţională a UASCR din 1988 şi ridica ode preacinstitului conducător, se pare că GDS-istul Preda îşi pregăteşte tot mai asiduu dezertarea din PDL şi îmbarcarea sa imediată în barca PSD-ului. Ca soluţie pentru ieşirea din criza guvernării, Preda susţine „negocierea unei noi formule de guvernare“. „Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi UNPR, nu poate să reziste“, apreciază eurodeputatul PDL, sugerånd că este nevoie de un compromis cu cele două partide de opoziţie PSD şi PNL. Semnalul unei apropieri dintre Preda şi PSD a fost dat tot vinerea trecută de către secretarul general al social-democraţilor Liviu Dragnea, care a declarat, la Târgu Mureş, comentând afirmaţiile eurodeputatului PDL Cristian Preda referitoare la faptul că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze, că, dacă ar fi fost în locul lui Preda, şi-ar fi căutat, de mult timp, un alt partid. „Dacă eram în locul domnului Cristian Preda, de mult îmi căutam alt partid“, a afirmat Liviu Dragnea. Poate o invitaţie clară cum că sångele apă nu se face şi un socialist din tinereţe nu se poate schimba undeva spre vårsta a doua.
„Condamnat“ la eşalonul doi
Cristian Preda îşi datorează ascensiunea politică, pånă în Parlamentul European, exclusiv PDL, partid care l-a propulsat din funcţia sa eternă de consilier în råndul candidaţilor pentru PE. Dincolo de cariera universitară, unde a abuzat o perioadă de funcţia de decan, concomitent cu cea de europarlamentar, „politicianul“ Cristian Preda se poate lăuda doar că i-a fost consilier atåt actualului preşedinte, cåt şi lui Emil Constantinescu. În rest, o organizare modestă a summitului francofoniei şi, să nu uităm, măreaţa sa realizare: garantarea lui Teo Trandafir. Nu putem uita cum Preda a însoţit-o peste tot în campanie şi cum declara că Teo e un mare cåştig pentru partid. Rezultatele nu mai au nevoie de niciun comentariu, semn că europarlamentarul Preda ne oferă doar garanţii expirate.
Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si pe cea a lui Traian Basescu, este de parere europarlamentarul democrat liberal Cristian Preda, citat de Ziare.com. Eu cred ca mai degraba un politruc ca Cristian Preda este cel diminueaza incontinuu credibilitatea PD-L si a lui Traian Basescu, in numele caruia isi aroga ca gavareste (nu e nici o cacofonie si nici gagafonie, mai, Preda! – mai citeste-i si tu pe Iorga si Eminescu inainte de a-i da lectii lui Cezar Preda!). Iata ce-si permite listaciul din PE, dat afara recent de la Facultatea de Stiinte Politice:
“Din noiembrie incoace, de la realegerea presedintelui Basescu, Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si credibilitatea lui Traian Basescu. Sigur ca in aceste conditii se pune in mod acut, dramatic, as spune, chestiunea recapatarii unei increderi, recredibilizarii si a Partidului Democrat Liberal si, as spune, cred ca e nevoie si de acest plus de credibilitate pentru presedinte, pentru ca presedintele nu e intr-o logica electorala. Trebuie sa fim lucizi: in acest moment exista un deficit de credibilitate major”, a declarat Preda la RFI.
Se pune intrebarea simpla: cine este Cristian Preda? Cum isi permite un personaj care a ajuns europarlamentar pe lista, ca la PCR, sa critice munca unui om ales (si chiar reales, si primar si deputat)? Ce a facut acest individ guraliv pentru partidul din care face parte si, in fond, pentru tara? Mai concret: ce a facut acest om? In afara de parturi trase cu gura si supte apoi imediat de toate canalele mogulilor, in special prin intermediul Vox Pu(b)lika si al vuvuzelelor lui Vintu si Soros din presa, prin ce se recomanda acest stramb de “dreapta”? Prin faptul ca pe curul lui Teo Trandafir scrie mare si intelectualiceste “garantat Cristian Preda”? Prin injuraturile la adresa lui Eminescu “garantate” de Plesu? Prin odele pe care i le-a adus lui Ceausescu pe cand era trompetist UASCR (membru PCR din 1987!)?. Prin apartenenta la Reteaua Tismaneanu?
Am auzit chiar azi, din gaura din fata a unui coleg de tovarasie al “societatii in civil”, Cristian Pirvulescu, ca Cristian Preda, acelasi, s-ar afla pe o lista de “prezidentiabili” in 2014, pentru “era post-Basescu”, alaturi de – tineti-va bine! – Baconschi, Voinescu si… Dan Puric. Sigur n-a uitat pe cineva?! 🙂 Dincolo de ridicol, daca as fi membru PDL i-as propune stimabilului propagandist GDS, daca este asa de tare-n gura, sa-si dea demisia din Parlamentul European – ca tot critica alegerea pe liste! – si, la urmatorul post liber de parlamentar, sa nu mai propuna inca o Teo-ce-PLM, care sa arate cum stie ea sa fucka in fata natiunii si a PDL, la recomandarea tatukului Voiculescu, ci sa candideze personal. Singur, singurel, in fata poporului. Sa vedem: ia trei voturi si jumatate (Tismaneanu)? Si abia dupa aia sa (mai) vorbeasca daca o sa mai aiba vreun piuit ceva…
E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…
N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.
La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”
Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-“crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…
Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.
UPDATE: Ortodoxia, singura cale de salvare
Comentariul luiCalin Mihaescu
Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.
Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.
Cristian Preda, europarlamentar PDL, vrea eliminarea religiei din scoli, eventual si a simbolurilor religioase, respectiv a icoanelor. Acesta a fost primul lucru pe care l-au facut bolsevicii cand au luat puterea. Dilema lui Cristian Preda, probabil mostenita de la Andrei Plesu, e simpla: Ori Partidul Comunist era de Dreapta, ori Partidul Democrat Liberal incepe sa se bolsevizeze, cum spune presedintele Traian Basescu. Sa vedem parerea lui Basescu despre icoane si, deci, religie, in scoli, aflata la antipodul “bolsevicilor anticomunisti”:
August 12th, 2010 
VR 
Scris de Sebastian Rusu
Posted in 
Tags: 
