Posts Tagged ‘diktatul de la viena’

“NICI UN EVREU ROMAN NU A FOST UCIS LA AUSCHWITZ” – Rabinul Alexandru Safran si Prof. Dr. Alfred Harlaoanu, fost sef al Comunitatii Evreiesti din Bucuresti, autorul Istoriei Universale a Poporului Evreu. INTERVIU

Istoria Universala a Poporului Evreu de dr Alfred HarlaoanuReputatul istoric si lingvist prof. dr. Alfred Harlaoanu, radiografiaza, in exclusivitate pentru cititorii ziarului ZIUA, relatia speciala a poporului roman cu poporul evreu

NICI UN EVREU ROMAN NU A FOST UCIS LA AUSCHWITZ

Istoria Biblica din perspectiva romaneasca * Aportul Romaniei la intelegerea dintre Israel, OEP si tarile arabe * Omagiu lui Alf Lombard * Salvarea evreilor de catre romani si Transilvania romaneasca

Dintre toate fostele tari socialiste este de remarcat ca suntem singura tara care, in ciuda numarului mic de evrei, estimat la circa 10 – 15.000, beneficiem, datorita profesorului dr Alfred Harlaoanu, fost sef al Comunitatii Evreiesti din Bucuresti, de o remarcabila Istorie Universala a Poporului Evreu, de o carte de exceptie – Istoria Biblica, privita din perspectiva romaneasca – care evidentiaza relatiile speciale avute de-a lungul timpului de statul roman si romani, cu statul israelian si poporul evreu, si de o ampla lucrare stiintifica de studiere a limbii Vechiului Testament, care tine cont de particularitatile specifice limbilor ebraice si romane. Aceaste punti de legatura contribuie la amplificarea relatiilor dintre edificiul cultural roman si cel iudaic si releva interesul si conjunctia dintre rolul si misiunea acestor doua popoare mesianice in lucrarea lasata de Dumnezeu pe pamant.

Regele Ferdinand a stabilit relatiile dintre Bucuresti si Ierusalim

Dr Alfred Harlaoanu: Sunt nascut la Falticeni, am urmat acolo liceul, dupa care am absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, iar in 1975 mi-am sustinut teza de doctorat in probleme de lingvistica contrastiva. Mi-am continuat activitatea in cadrul Academiei de Studii Economice, la catedra de limbi moderne, timp de vreo trei decenii. In aceasta perioada am elaborat o serie de lucrari universitare – manuale, cursuri, printre care si Dictionarul Economic si de Comert Exterior Poliglot, ca autor si coordonator al acestei ample lucrari. Dupa ’89, dintre lucrarile elaborate as mentiona Istoria Universala a Poporului Evreu, Istoria Biblica si Limba Ebraica – Curs intensiv si texte sacre bilingve. In legatura cu Istoria Biblica, aparuta mai recent, pot sa va spun ca ea reprezinta atat o istorie a Vechiului Testament, cat si istoria antica a poporului evreu, privita din perspectiva romaneasca.

ZIUA: Ce intelegeti prin “perspectiva romaneasca”?

Dr A. H.: Inteleg prin aceasta relatiile statornicite intre Romania si Israel, din 1920, cand, prin decretul semnat de Regele Ferdinand, se stabilesc relatii oficiale intre Bucuresti si Ierusalim. Pe baza documentelor cercetate, din arhiva Ministerului Afacerilor Externe, rezulta o activitate prodigioasa desfasurata de marele diplomat roman Nicolae Titulescu. Aflat in fruntea Ministerului, Titulescu s-a pronuntat, in perioada 1933 – 1936 pentru infiintarea unui camin national in Tara Sfanta, pentru poporul evreu, avand in vedere hitlerismul, care isi propunea exterminarea acestei etnii. Cu clarviziune lui, si cu patriotismul sau luminat, intrezarint catastrofa care se apropia pentru evrei in Europa, a solicitat in repetate randuri, prin discursurile rostite la Liga Natiunilor, respectarea mandatului incredintat Angliei, care trebuia de fapt sa creeze premisele unui stat iudeu in Tara Sfanta.

In ciuda Moscovei, Romania a facut legatura dintre Israel, OEP si tarile arabe

ZIUA: Ce rol a avut Romania, in trecutul apropiat, in consolidarea relatiilor arabo – israeliene?

Ion Datcu si Jimmy CarterDr A. H.: Un moment important in acest capitol il reprezinta materialul semnat de ambasadorul Ion Datcu, reprezentantul nostru oficial la ONU, care a fost si vicepresedintele al Consiliului de Securitate (foto dreapta, cu presedintele SUA, Jimmy Carter). Dansul a aratat ca Romania a intretinut relatii la cel mai inalt nivel cu tarile arabe, in special cu Egiptul, precum si cu liderul OEP, Yasser Arafat. Relatiile speciale ale Romaniei cu Orientul Mijlociu au inceput inca din 1972, cand s-a organizat vizita premierului Golda Meir, apoi a lui Menaham Begen, apoi a lui Shimon Peres. Intre 1972 si 1985 a avut loc o intensa activitate diplomatica. Este interesant de constatat ca, pe masura ce cresteau presiunilor Moscovei si a celorlalte tari socialiste asupra Romaniei, privind raporturile speciale pe care le-am avut atat cu lumea araba cat si cu Israelul (dupa cum se stie tarile din Pactul de la Varsovia au rupt relatiile cu Israelul), acestea se amplificau. Totodata, este prezentata, pentru prima oara, contributia evreilor originari din Romania la edificarea statului Israel, cu date si cifre din arhivele israeliene.

Cartea mai cuprinde intervalul de circa 1800 de ani a istoriei poporului evreu, incepand cu epoca Patriarhilor pana la rascoala Hasmoneilor. O perioada foarte importanta, in care se afla epoca regalitatii, epoca marilor regi, David, Solomon, intemeierea si ridicarea Templului din Ierusalim, si multe altele. Un intreg capitol este consacrat profetilor. Lucrarea este utila atat specialistilor cat si celor interesati in istoria biblica, a Vechiului Testament, cat si istoriei poporului evreu si al relatiilor dintre Romania si Israel, de la inceputuri pana in anul 1995.

Nici un evreu din Romania nu a fost ucis la Auschwitz

ZIUA: Cum au actionat romanii pentru salvarea evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial?

Dr A. H.: In ultima perioada de timp, am fost vizitati de catre Eminenta Sa, dr Alexandru Safran, marele Rabin al Genevei, care in perioada cea mai dificila, 1940 – 1947, a fost Rabinul comunitatii evreiesti din Romania si senator de drept in perioada interbelica. La invitatia Parlamentului Romaniei, in plenul Senatului, Excelenta Sa a rostit un magistral discurs, in care se mentioneaza amanuntit situatia evreilor in Romania, intre 1940 si 1944, discurs publicat aici integral. Trebuie subliniat ca Rabinul Safran, care este cea mai inalta autoritate morala si stiintifica, pe umerii caruia a apasat intreaga raspundere a conducerii comunitatii evreiesti in aceea perioada, ajunge la concluzia urmatoare: “Din acest punct de vedere, al deportarii evreilor in Polonia, Romania se situeaza in randul acelor putine tari europene cotropite de armatele lui Hitler, ca Bulgaria, Danemarca, Finlanda, care nu si-au trimis copii de obarsie evreiasca sa piara in gazul si in focul de la Auschwitz.” Deci Romania se afla alaturi de tari ca Danemarca si Finlanda, care nu si-au trimis spre exterminare nici un evreu. Deci, nici un evreu din Romania nu a fost gasit la Auschwitz. Aceasta este concluzia la care ajunge Rabinul Safran.

Din ghearele horthiste au fost salvati 20.000 de evrei

ZIUA: Aveti exemple concrete?

Dr A. H.: Da. Domnia sa, dr Safran, aduce numeroase exemple in care intelectuali romani si oameni simpli au incercat sa salveze populatia evreiasca din Romania. Si cred ca aici trebuie in primul rand mentionata activitatea profesorului dr Raoul Sorban, care a reusit, in perioada 1940-44 sa salveze din ghiarele horthiste circa 16.000 – 20.000 de evrei, pentru care a si fost desemnat in Israel Drept intre Popoare. Din aceasta rezulta ca omul, cu pretul vietii sale, a salvat atatea vieti omenesti. A fost o actiune cu totul iesita din comun, unica in Europa, prin care toti cei salvati din Ardealul ocupat au fost imbarcati la Constanta si expediati in Tara Sfanta, sau au ramas in tara.

Limba ebraica pe fundalul limbii romane

ZIUA: Am inteles ca lucrarea Limba Ebraica constituie o premiera. In ce consta aceasta?

Dr A. H.: Ultima mea lucrare, intitulata Limba Ebraica – curs intensiv si texte sacre bilingve este o premiera absoluta intrucat ea este prima incercare de prezentare a materialului lingvistic ebraic pe fundalul limbii romane. Atat prin continut cat si prin structura, cursul acesta isi propune sa tina pasul cu achizitiile cele mai moderne ale lingvisticii actuale, cu metodologia de predare a limbilor in scoliile superioare. Materialul lingvistic este prezentat functional-semantic astfel incat cel care studiaza sa poata comunica in aceasta limba. In carte este inclus un compendiu gramatical, care este de fapt o gramatica comparativa la nivel morfologic, sintactic si fonetic, un dictionar ebraic – roman de circa 4000 de unitati si un dictionar poliglot ebraic – englez – francez si rus. Textele ebraice din cursul acesta sunt toate transliterate – deci cu litere latine – si sunt traduse in limba romana. Am selectat circa 32 de texte din Vechiul Testament, cele mai reprezentative, cu traducerea corespunzatoare in limba romana, preluata dupa ultima versiune a Bibliei elaborata de Biserica Ortodoxa Romana, care, dupa parerea mea, este cea mai fidela textului original ebraic.
Lucrarea, care are peste 420 de pagini, are la baza un curs tinut la Facultatea de Filologie intre anii 1992 – 93, precum si cel tinut la Academia pentru studiul Culturilor si Religiilor Lumii, din 1993 pana in prezent.
Gandul meu de recunostinta se indreapta spre marele savant Alf Lombard, care mi-a dat o serie de sugestii privind comparatia care trebuie realizata la nivel morfologic si sintactic intre cele doua limbi supuse investigatiei, romana si ebraica. Marele lingvist suedez semneaza si prefata, text care reprezinta de fapt ultimul material scris de aceasta somitate, care din nefericire s-a stins in primavara aceasta, inainte de a implini 94 de ani.

Alf Lombard, indragostit de limba si de cultura romana, a consacrat 1200 de pagini pentru verbul romanesc

ZIUA: Cum l-ati cunoscut pe lingvistul Alf Lombard?

Dr A. H.: Alf Lombard a fost coleg de facultate si prieten apropiat cu profesorul meu, Aurel George Stinau, din Falticeni, unde, in perioada ’48 – ’50, a selectat materialul lingvistic necesar lucrarii sale fundamentale – Verbul romanesc . Cu acest prilej, cativa elevi de liceu, printre care si eu, sub indrumarea profesorului Alf Lombard, intocmeam fisele pentru aceasta lucrare monumentala, fara precedent in lingvistica si romanistica actuala, de 1200 de pagini, consacrata verbului romanesc.

ZIUA: Cum a ajuns Alf Lombard sa se apropie de spatiul cultural romanesc?

Dr. A. H.: El a facut studiile de romanistica in Suedia si in Franta. Numit dupa incheierea studiilor profesor la Upsala, s-a intrebat intrigat de ce la materia limbi romanice se studiaza doar spaniola, italiana si franceza, si lipseste romana. Drept urmare, in 1934 a venit in Romania, unde a fost primit foarte calduros de Ovid Densusianu, si unde a studiat pana in 1936. Din acel moment, Alf Lombard, indragostit de limba si de cultura romana, se intoarce in Suedia unde pune bazele unui curs de limba romana, care a beneficiat de o audienta extraordinara.

Dupa Diktatul de la Viena, Alf Lombard a demonstrat dreptul incontestabil al romanilor asupra Ardealului

Reputatul lingvist a facut foarte mult pentru raspandirea limbii si culturii si civilizatiei romane in Occident. Devotat prieten al romanilor, in 1940, cand, prin Diktatul de la Viena, ni s-a rapit Ardealul, Alf Lombard a scris doua lucrari stiintifice, in care demonstreaza, cu argumente istorice si lingvistice, romanitatea, romanitatea – dreptul istoric incontestabil al romanilor asupra Ardealului.
Aceste studii ale lui au fost publicate in Suedia si preluate de presa romana si de intreaga presa neutra a vremii, dupa care au fost prezentate la Conferinta de Pace de la Paris, unde opinia acestui mare savant recunoscut pe plan mondial a avut de catarit in luarea dreptelor decizii.

A consemnat Victor RONCEA

—————————————————————————

ZIUA / DEZVALUIRI / 24 sept 1996
—————————————————————————

Cititi si: Presedintele Israelului, Shimon Peres: Romanii au salvat de la moarte 400.000 de evrei. Cum au actionat preoti romani din Ardealul ocupat de unguri pentru a-i scapa pe evrei de la Auschwitz prin Retelele Omeniei conduse de Raoul Sorban

Ziaristi Online: Sa stim de ce suntem unde suntem. Romania sub imperiul haosului – de Prof Univ Dr Gh Buzatu. Carte cadou (PDF – Vol I si II) in memoriam ocuparea Ardealului (30 august 1940 – Dictatul de la Viena)

“Dacă avem în vedere că marele conflict din 1939-1945 şi întregul lui cortegiu de consecinţe nu s-a încheiat nicidecum odată cu capitularea Italiei, Germaniei, Japoniei şi a aliaţilor lor (inclusiv România), ele afectând şi azi evoluţiile internaţionale, atunci, mai mult decât sigur, am putea vorbi chiar de … UN NOU RĂZBOI DE O SUTĂ DE ANI!” – Prof Univ Dr Gh Buzatu

A R G U M E N T

de Gh Buzatu

Prefaţând volumul România sub Imperiul Haosului (1939-1945), apărut în condiţii excepţionale sub egida prestigioasei Case Editoriale R.A.O. (Bucureşti, 2007, 700 p.), am avansat următoarele consideraţii în privinţa valabilităţii şi actualităţii temei asupra căreia îmi îngădui să revin:

„ … Pacea de la 1919 a rezistat exact 20 de ani. Nici o zi în plus ori în minus! Al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939, a beneficiat – dacă s-ar putea spune astfel – de o sumă de premise care, în 1936-1939, s-au aglomerat de o manieră alarmantă, vecină cu insuportabilitatea. În context, un fapt esenţial – la 23 august 1939 – Pactul Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov a pus capăt la toate şi a deschis irevocabil calea războiului.

Dar, ceea ce a fost cel mai tragic, Pactul cuprindea un Protocol secret, care punea în discuţie situaţia unor state suverane şi independente din Europa Est-Centrală, între ele şi România. Astfel că, deşi războiul nu începuse, dar splendorile şi mizeriile s-au făcut în modul cel mai dramatic resimţite pe seama României. Şi nu numai pentru ea. Rezultatul? Războiul s-a dovedit, dacă mai era necesar, un dezastru pentru numeroase state şi popoare, după cum şi Pacea ce avea să rezulte la 1946-1947. În acest fel, s-au adeverit, o dată în plus, fiind preferabil să survină contrariul, cuvintele lui N. Iorga (Pacea are atâta preţ cât războiul din care a ieşit).

Ceea ce trebuie subliniat, în chip special, rezidă în realitatea tragică că, într-o măsură sporită în raport cu leatul 1914, anul 1939 a inaugurat, în istoria europeană şi mondială, epoca haosului. Cu toate că, potrivit unor reputaţi istorici, 1914 şi 1939 pot fi incluşi în aceeaşi serie, ambele conflicte mondiale putând fi contopite într-unul singur, rezultând, fără pretenţii, un al doilea război de 30 de ani (1914-1945), iar, dacă avem în vedere că marele conflict din 1939-1945 şi întregul lui cortegiu de consecinţe nu s-a încheiat nicidecum odată cu capitularea Italiei, Germaniei, Japoniei şi a aliaţilor lor (inclusiv România), ele afectând şi azi evoluţiile internaţionale, atunci, mai mult decât sigur, am putea vorbi chiar de … UN NOU RĂZBOI DE O SUTĂ DE ANI!

Integral la Ziaristi Online

30 August 1940 – Ziua care a dat tonul primelor genocide etnice din cel de-al doilea razboi mondial: masacrarea romanilor de catre unguri in Ardealul ocupat. Romane, nu uita (ca destul o fac politicienii)! FOTO/VIDEO/INFO

“Am observat întâi cã este o harta româneascã. Am desfãcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a fãcut sã nu înteleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei cãutau tãietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama însã cã este altceva. Am urmãrit cu ochii granita care pornea de la Oradea cãtre rãsãrit, alunecând sub linia feratã si am înteles cã cuprindea si Clujul … Am început sã nu mai vãd. Când mi-am dat seama cã granita coboarã în jos ca sã cuprindã secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brasovul! O micã usurare: Brasovul rãmâne la noi.

Când am privit în toatã grozãvia împãrtirea Transilvaniei, am înteles cã puterile care îmi erau mult slãbite mã pãrãsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a fãcut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru …

În clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai trãisem o asemenea senzatie fizicã decât cu 22 de ani în urmã, când o injectie cu novocainã la o operatie mã fãcuse sã trec pentru o clipã pe lumea cealaltã, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.

Acum aveam pentru a doua oarã impresia netã cã am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apã. Dornberg a deschis usa alergând prin multimea care umplea sãlile strigând: “un pahar cu apã, un pahar cu apã…”

Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silã sã-l beau. Am început sã vãd din nou si am avut puterea sã duc mai departe calvarul.

Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cernealã verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase si atâtea gânduri bune pentru tara mea. Am iscãlit tot fãrã sã mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa.”

Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedicã, 1991, p. 212

****

La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, Ungaria fura de la Romania Transilvania de Nord. Peste 300.000 de romani se refugiaza in Romania, peste 150.000 sunt deportati de autoritatile unguresti si peste 50.000 de romani sunt exterminati de hortisti.

Perioada 1940-1945 a fost o perioada de cosmar pentru romanii de pe teritoriile din Transilvania de Nord, cotropite de Ungaria. Romane, nu uita! (Altermedia)


Martiri Romani: Martiriul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal

Teroarea horthystă * Criminali * „Ardealul, pământ românesc” – de Milton G. Lehrer şi adevarul istoric. DOCUMENTE

Foto via stirea Mediafax despre instalarea bustului criminalului Miklos Horthy intr-un sat din Ungaria, iunie 2012

“Nu întotdeauna toleranţa înseamnă şi măsură a înţelepciunii”. „Ardealul, pământ românesc” – de Milton G. Lehrer, un evreu-american care a iubit România şi adevarul istoric. DOCUMENTE via Ziaristi Online Ro

“Îmi permit să afirm şi să susţin că, la ora actuală, toţi evrei din România au un statut privilegiat, indiferent dacă au făcut ceva pentru romani sau împotriva lor, cu excepţia lui MILTON G. LEHRER care a fost unul dintre cei mai buni şi mari avocaţi internaţionali ai drepturilor românilor ardeleni din toate timpurile.” 

Nu întotdeauna toleranţa înseamnă şi măsură a înţelepciunii

“Astfel, in lucrarea sa “Les assassinats”, publicistul american Milton G. Lehrer relata: “Comuna Trăznea a fost ocupată de trupele ungurești la 9 septembrie 1940. Ca și când armata de ocupație ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldați, un veritabil potop de foc și sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puști, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldații au pătruns în case și au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuințele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului – căruia i s-a dat foc și a ars în întregime odată cu cadavrul preotului – este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români și îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor”.

Integral la Ziaristi Online

ROMANE, NU UITA! Atrocitatile comise de unguri asupra romanilor dupa Diktatul de la Viena in Transilvania, sfant pamant romanesc. Un film cutremurator vizionat de 133.000 de romani prin Roncea.ro


Portalul Roncea.ro a prezentat integral, cu acordul autorilor, carora le multumim din nou, cu mare plecaciune, un documentar realizat de Manuela Morar la Universitatea Hyperion – A fost odata in Transilvania – si o productie MDV Film realizata de Mihai Orasanu, redactor: Anca Filoteanu, imagine: Marian Stanciu – NU UITA!
Postarea Roncea.ro care a semnalat prima oara filmul Manuelei Morar a atins un record de accesari de circa 150.000 cu sute de comentarii si mii de aprecieri pe Facebook, filmul fiind vizionat prin intermediul Roncea.ro de 133.000 de romani. Prezint mai jos cele doua marturii cutremuratoare, in memoriam martirii romani ucisi salbatic de unguri pe pamantul sfant al Transilvaniei. Dumnezeu sa-i ierte! ROMANE, NU UITA!

A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

Transilvania noastra e vrajita

“…Toate conferinţele (lui Hitler) cu ungurii şi românii au atins şi problema Transilvaniei (…). În special Mareşalul Antonescu nu obosea niciodată, afirmînd că românii erau de origine romană, că România era o ţară europeană, o insulă europeană în marea slavă şi că Transilvania era stînca cea mai mare a insulei”.

Titlul articolului nostru, realizat în temeiul unor cercetări de durată şi de predilecţie în bibliotecile şi arhivele româneşti sau străine (Rusia, SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania), reflectă o realitate despre care, evident, s-a tot vorbit şi se va mai discuta.

Dar care, în contextul evenimentelor tragice pentru români din 1940, toate decurgînd asemenea unei reacţii în lanţ din Pactul Hitler-Stalin de la 23 august 1939, a fost decodificată de un remarcabil om de ştiinţă, economistul de faimă mondială Mihail Manoilescu (1891-1950).

Care, însă, ca politician sau diplomat, a eşuat lamentabil, avînd în vedere că, în calitatea-i de prim-delegat, a semnat odiosul Diktat de la Viena, într-un moment în care – în anul crucial al pătimirii noastre – România a fost aşezată aidoma pe masa de operaţii a chirurgilor Marilor Imperii de ieri şi de azi şi, precum Polonia în alte timpuri, executată cu o grabă şi un nesaţ specifice numai sanguinarilor de profesie şi de vocaţie. Pe de altă parte, nu putem ignora că, exceptînd Nord-Vestul Transilvaniei, în alte cazuri (Basarabia, Nordul Bucovinei şi Cadrilaterul) deciziile grave şi total injuste din 1940 n-au fost lipsite de urmări. În primul rînd, ele se menţin în vigoare, fiind “reglementate” oarecum de sistemul de tratate de la Paris-New York impus după al II-lea război mondial. Pamfil Şeicaru, marele nostru jurnalist, probabil cel mai mare dintre toţi, a evidenţiat că ororile şi erorile anului 1940 (respectiv abandonarea provinciilor noastre istorice străbune fără luptă) s-au multiplicat ulterior, în primul rînd în 1944, cînd Războiul Naţional de Eliberare a fost pur şi simplu suspendat prin trădare şi prin prostie de grupul nenorocit de pucişti de la Bucureşti, iar, pe cale de consecinţă, “tot ce s-a abătut, după 23 august 1944, asupra nenorocitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de Stat”. Intervenţia mea va demonstra, cu suficientă relevanţă, sper (?), că în prima ordine cea temeinică şi efectivă opoziţie în faţa Diktatului de la Viena o datorăm liderilor politici, diplomaţi şi militari care au reprezentat cu demnitate interesele permanente ale României în anii 1940-1944.

* * *

(more…)

68 de ani de la Dictatul de la Viena urmat de crimele ungurilor asupra evreilor si romanilor din Ardealul ocupat

– pentru ca istoria sa nu se repete –

“…Vin refugiati romani. Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal, sa inceapa o viata noua…In teritoriile ocupate, oamenii sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati…”(Ferenczy Gyorgy, “Golgota in Transilvania”, 1941)

La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul dictat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o parte a stravechiului pamant romanesc al Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km, cu o populatie de 2609007 locuitori – mai mult de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui – intra sub dominatia Budapestei.
Intre septembrie 1940 – octombrie 1944, pentru romanii aflati sub ocupatia ungara viata de zi cu zi s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare tragedie. Pe langa cei 130.000 de evrei trimisi de unguri spre extermniare in lagarele naziste, pe plaiurile romanesti din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci sute de fapte greu de imaginat: crime in masa; asasinate individuale; atrocitati dintre cele mai abominabile. Acestui genocid i se adaugau: exploatarea nemiloasa, dupa un program dinainte stabilit, a bogatiilor naturale, jefuire sistematica si crunta persecutare a romanilor, masuri de maghiarizare si deznationalizare, distrugerea invatamantului romanesc si a Bisericii Ortodoxe.
Referindu-se la dictatul de la Viena, ziaristul maghiar Ferenczy Gyorgy (refugiat din Cluj, ulterior intrarii trupelor ungare in Ardeal, descendent al unei vechi familii secuio-maghiara) spunea, in lucrarea sa “Golgota in Transilvania”, aparuta in primavara anului 1941, ca acesta a fost “considerat de cei interesati ca un mare sacrificiu al Romaniei, care a fost absolut necesar in vederea mentinerii echilibrului, armoniei si pacii in bazinul Dunarii”, fiind in fapt o “nedreptate strigatoare la cer, pe placul a 968371 secui si unguri, prin care 1304898 romani, respectiv 1635218 de cetateni romani de nationalitate nemaghiara au ajuns sub stapanire ungara, situatie care nu concorda deloc cu principiile etnice”.
Acelasi intelectual maghiar spunea, in continuare, ca “pamantul mandru al Ardealului s-a transformat intr-o Golgota trista, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt arestati cu sutele si miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, toate acestea doar pentru ca unica vina a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi nascut romani”.
Cazul Ferenczy Gyorgy nu este insa singular. Si alte personalitati maghiare, chiar si unele autoritati ale statului ungar au recunoscut vinovatia armatei ungare si a civililor maghiari in asasinatele comise in Nordul Transilvaniei. Conform unui raport din 3 octombrie al ministrului roman la Budapesta, contele G.Bethlem a declarat ca persecutiile contra romanilor “sunt infioratoare” si ca “autoritatile militare taie si spanzura, nevoind sa asculte ordinele moderatoare date de guvernul ungar”. Intr-un alt document diplomatic, o nota din 28 octombrie 1940, se afirma ca in cadrul unor cercuri responsabile maghiare masurile antiromanesti sunt considerate excesive.
De o maniera fara echivoc, prin cuvinte seci si totodata sugestive, aceeasi situatie este descrisa de un document al Biroului de Contrainformatii al Sectiei a II-a a Marelui Stat Major Roman in 1945, intitulat “Studiu documentar aspura atrocitatilor comise de unguri fata de populatia romana din Ardeal in timpul de la 1940-1945”. Se apreicaza ca in toata perioada ocupatiei partii de nord a Transilvaniei “toate manifestarile ungurilor fata de populatia romaneasca din acest teritoriu au fost animate de dorinta de a razbuna o pretinsa nedreptate istorica ce li s-ar fi cauzat prin tratatul de la Trianon si de ura implacabila impotriva a tot ce este romanesc, intretinuta si transmisa timp de veacuri printr-o imensa propaganda sovina”.
Opinia publica romaneasca a fost cel mai mult socata de asasinatele din nordul Transilvaniei, din documentele vremii rezultand barbaria comportamentului ocupantului si incadrarea faptelor criminale intr-un plan general de purificare etnica. Si toate acestea in ciuda intelegerilor facute in contextul retragerii administratiei romanesti din Ardealul de Nord.
De la arbitrajul de la Viena au trecut, iata, 68 de ani, iar strigatele de durere ale romanilor asupriti de ceea ce a urmat, nu ne lasa sa uitam ce s-a intamplat atunci, in numele unei “dreptati” a dictaturii inumane.
Actele criminale din acea vreme au lasat urme adanci asupra romanilor ardeleni, insa cei care astazi au tot felul de pretentii: rediscutarea Tratatului de la Trianon, reabilitarea lui Wass Albert sau autonomia teritoriala pe criteriul apartenentei la o etnie “uita” sa aminteasca de aceste atrocitati comise cand au avut ocazia sa fie stapani pe un teritoriu care niciodata nu a fost al lor.
Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase, zeci de site-uri de Internet, toate bombardeaza opinia publica de pretutindeni cu o istorie trunchiata, care prezinta “drama maghiarilor ramasi in afara patriei mama”. Dar nu scot o vorba despre atrocitatile comise impotriva a tot ce insemna roman in Transilvania.
Aceasta propaganda perversa care inoculeaza in constiinta tinerilor maghiari o alta lume, o alta istorie, face apologia unor criminali de razboi, care stimuleaza sentimente nationaliste ce nu-si mai au locul intr-o Europa unita, moderna, cladita pe ratiune si intelegere, ne obliga sa nu uitam de acest trist eveniment al semnarii Dictatului de la Viena, ne obliga sa pastram un moment de reculegere pentru toti cei ucisi in Ardealul de Nord ocupat, ne obliga sa le pastram vie amintirea, pentru ca astfel de drame sa nu se mai repete, oricare ar motivatiile sau formele de manifestare.
Vezi si
si
GARDIANUL: 68 de ani de la Dictat. Marturii despre masacrele de la Ip si Traznea
Anul 1940 reprezinta pentru români poate cea mai neagra fila de istorie. In numai câteva luni am pierdut o treime din tara, dupa cedarea Bucovinei si a Basarabiei de Nord catre URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o saptamâna, pe 7 septembrie, sa cedam si Cadrilaterul bulgarilor.
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova