December 21st, 2017 
VR 
21 Decembrie 1989: “Întâlnirea cu cel ce m-a împuşcat” – de Florian Cristache
Foto: Dinu Lazăr
MĂRTURISITORII:
Posts Tagged ‘Dinu Lazar’
25 de ani de la Drumul Crucii pentru Basarabia. Însemnătatea acţiunii în câteva cuvinte, fotografii şi filmări de Victor Roncea, Dinu Lazăr şi Victor Bucătaru. REMEMBER 27 MARTIE 1992
Drumul Crucii 1992. “Cine suntem noi şi de ce ne bate inima atat de tare…” de ZiaristiOnlineTV
Remember “Drumul Crucii” |
|
“Drumul Crucii” din 9-27 martie 1992, debutul Reintregirii spirituale a Romaniei
|
|
In 1992, la implinirea a 74 de ani de la hotararea Sfatului Tarii, care proclama Unirea Basarabiei cu Romania, un grup de studenti (din Basarabia si din tara) strabat tara in pelerinaj, din oras in oras, purtand pe umeri o cruce, din Piata Stefan cel Mare din Chisinau pana in Piata Universitatii din Bucuresti. Basarabenii au purtat crucea cu randul, sute de kilometri, uneori in ploaie si viscol, si au fost intampinati cu onoruri militare de garnizoanele prin care a trecut marsul. Armata si Biserica au fost principalele institutii ale statului care au sprijinit “Drumul Crucii”.
  Procesiunea a fost insotita de sute de mii de romani, atat pe traseul din tara, cat si la de la intrarea in Capitala pana la Patriarhie si apoi in Piata Universitatii. Actiunea a fost prima operatiune de anvergura prin care s-a initiat refacerea legaturii dintre Chisinau si Bucuresti, sub semnul Crucii si a fost organizata de Liga Studentilor – Universitatea din Bucuresti, cu sprijinul a doua organizatii de tineret din Romania si Republica Moldova (Miscarea Pentru Romania si Organizatia Tineretului Crestin-Democrat din Moldova). Initiatorii si coordonatorii “Drumului Crucii” au fost George Roncea, de la Bucuresti si Veaceslav Ceremus, seful OTCD de la Chisinau. “Drumul Crucii” a fost o punte simbolica de contact si a facut parte dintre proiectele de relansare a tematicii Basarabiei in atentia opiniei publice din Romania. Profesorul Ilie Badescu, de la Universitatea Bucuresti si academicianul Vladimir Trebici, celebru continuator al scolii de la Cernauti au fost suporterii entuziasti ai proiectului studentesc iar mentorii actiunii au fost Parintele Cleopa, Parintele Galeriu, Parintele Dumitru Staniloae, care au induhovnicit si binecuvantat pe cei care si-au asumat sarcina reluarii luptei pentru Basarabia. La randul sau Patriarhul Romaniei a conferit Crucea Patriarhala, cea mai inalta distinctie care poate fi acordata laicilor, tuturor celor care au participat la procesiune. Actiunea a oferit suport public si temei Bisericii Ortodoxe Romane pentru intreprinderea celei mai importante miscari de refacere a unitatii nationale a Romaniei. In data de 14 septembrie 1992 a fost reactivata Mitropolia Basarabiei iar in 19 decembrie 1992, reactivarea a fost binecuvantata de catre Sinod si a fost intarita printr-un act patriarhal si sinodal.  Din momentul reactivarii Mitropoliei, a inceput o lupta surda intre oamenii Moscovei invesmantati in haine preotesti si reprezentantii BOR. Au avut loc numeroase incidente violente initiate de rusofoni si sprijinite de autoritati impotriva preotilor care doreau intoarcerea la Biserica Romana. Guvernul Moldovei a refuzat sa ia in considerare existenta Mitropoliei Basarabiei, careia i-a fost negat statutul legal. O adevarata batalie juridica a fost initiata de Vlad Cubreacov deputat in Parlamentul Moldovei din partea Frontului Popular Crestin Democrat, (astazi PPCD) reprezentant al Republicii Moldova in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si membru al Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. Lupta a durat peste un deceniu si nu s-a ispravit inca. La 13 decembrie 2001 CEDO a hotarat ca Republica Moldova a incalcat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la 27 martie 2002 hotarirea CEDO intrand in vigoare cu titlu definitiv. Cazul Mitropoliei Basarabiei a fost considerat drept unul dintre primele trei cazuri importante din lume derulate pe parcursul anului 2002. Pentru prima oara Rusiei i se da peste mana. Ca urmare a hotararii CEDO Mitropolia Basarabiei a fost recunoscuta si admisa in legalitate la 30 iulie 2002. In momentul de fata se afla pe rol deschiderea litigiului privind patrimoniul care trebuie recuperat de Mitropolia Basarabiei ca succesoare de drept a vechii Mitropolii. – Victor Roncea / ZIUA / Martie 2005 Filmul integral, mai jos: |
Drumul Crucii 1992 Parintele Staniloae si Parintele Galeriu (Post Scriptum) by ZiaristiOnlineTV
DRUMUL CRUCII – FILMUL INTEGRAL – de VICTOR BUCĂTARU:
Sursa Video – Romania Uneste-te: Drumul Crucii – 1992. Tineri de-o parte si de alta a Prutului au purtat Crucea pe axa Chisinau-Bucuresti (Piata Universitatii), cerand Unirea Basarabiei cu Tara. Post Scriptum: cuvant inspirat al Parintelui Staniloae despre misiunea romanilor
Posted in Documentare, Top News 
Tags: Basarabia, Bucovina, Bucuresti, Chisinau, Dinu Lazar, Drumul Crucii, Drumul Crucii 1992, george roncea, ilie badescu, marea unire, marian munteanu, Miscarea Pentru Romania, Mitropolia Basarabiei, Parintele Cleopa, parintele galeriu, parintele ioanichie balan, Parintele Staniloae, Patriarhul Teoctist, Piata Universitatii, vlad cubreacov, Vladimir Trebici 
No Comments »Demolarea Bisericii Enei – FOTO-documente pentru Istorie de Radu Ştefănescu
Povestea aici: Demolarea Bisericii Enei în 1977. FOTO-DOCUMENTE extraordinare apărute după 39 de ani împreună cu mărturia autorului, Radu Ştefănescu
Posted in Documentare, Top News Tags: 1977, Biserica Enei, Dinu Lazar, Fotografii, Radu Stefanescu No Comments »Monumentul Luptei Anticomuniste prinde ARIPI! FOTO Roncea.Ro
Sus la naltu cerului – Colind cântat de Byzantion. Clip video cu fotografii de Dinu Lazăr
Un clip cu fotografii de Dinu Lazăr
Vedeţi şi Corul academic „Byzantion” la primul Album de Colinde româneşti. AUDIO/VIDEO
Sursa: Mănăstirea Petru Vodă
Ce au în comun Noica, Ţuţea şi Ceauşescu? Au iubit România. Mai rar, azi.
“(…) Manuscrisele lui Eminescu ne-au creat o fericită complicitate (în sfârşit, am şi eu ceva comun cu manuscrisele eminesciene, iar asta tot datorită lui Noica). Temător până la obsesie să nu se întâmple o calamitate incendiu, inundaţii, cutremur şi să fie distruse, s-a înţeles cu cineva din conducerea Bibliotecii Academiei să-l lase să scoată câte un caiet din manuscrise şi să le copieze la xerox. El risca acţiunea, bibliotecarul la fel, dar trebuia găsit un xerox. M-a întrebat dacă aş fi dispus să particip la operaţiune. Eram, dar trebuia găsită o persoană de încredere care răspundea de un xerox. Din aproape în aproape am ajuns la un salariat de la un institut de proiectări (nu ştiu numele persoanei nici a institutului, nu am ştiut nici atunci, mă bazam doar pe seriozitatea celui care mi-l recomandase). Noica aducea caietul, eu îl dădeam mai departe şi peste o zi ni se înapoiau originalul şi copia. Păstrez şi acum câteva pagini (copii în plus făcute la întâmplare sau din mărinimia lucrătorului), caietele vreo şase-şapte la număr, sunt, probabil, cele pe care le-a donat Muzeului de la Ipoteşti. N-am dus treaba până la capăt, fiindcă ni s-a spus că nu mai există rezervă de toner în institut. Plata copierii a suportat-o profesorul, nu a acceptat să contribui şi eu. (…)”
Ziaristi Online:
Foto Petre Ţuţea: Emanuel Pârvu Petre Anghel: “(…) Pe lângă noi a trecut o mașină cu număr de înmatriculare mic. Țuțea s-a oprit, s-a uitat după ea, apoi zice, cât îl ținea gura, și-l ținea:
– Mor de dragul lui Niculae Ceaușescu ăsta! Îmi vine să-l pup de drag ce-mi e (e bine, gândesc eu, vorbește să-l audă milițienii). Se duce prin toate țările, se pupă cu toți negroteii ăia șefi de stat prin Africa și le bagă pe gât produsele românești, face rost de valută, să nu mai depindă de muscali.
– Da, murmur eu.
– Când am ieșit din pușcărie, i-am trimis un memoriu în 64 de puncte, în care i-am explicat, pe limba lui de prost, să înțelegă și el, principiile de guvernare ale unui stat național. Le-a priceput. Le aplică punct cu punct. (…)”
– Mor de dragul lui Niculae Ceaușescu ăsta! Îmi vine să-l pup de drag ce-mi e (e bine, gândesc eu, vorbește să-l audă milițienii). Se duce prin toate țările, se pupă cu toți negroteii ăia șefi de stat prin Africa și le bagă pe gât produsele românești, face rost de valută, să nu mai depindă de muscali.
– Da, murmur eu.
– Când am ieșit din pușcărie, i-am trimis un memoriu în 64 de puncte, în care i-am explicat, pe limba lui de prost, să înțelegă și el, principiile de guvernare ale unui stat național. Le-a priceput. Le aplică punct cu punct. (…)”
Corul academic „Byzantion” la primul Album de Colinde româneşti. AUDIO/VIDEO
Foto Coperta Sorin Onişor
Membrii corului academic „Byzantion” au bucuria de a vă anunța apariția primului lor album de colinde tradiționale românești, atent selectate din tezaurul folcloric ocazional al Maramureșului, Moldovei, Transilvaniei, dar și ale Munteniei și Basarabiei. Intervențiile solistice, în dialog dinamic cu grupurile de flăcăi, secondate de sonorități timbrale ancestrale oferite de instrumentele tradiționale ale satului românesc, vă invită la o călătorie sonoră în negura timpului, în lumea colindelor creștine și laice. Un clip cu fotografii de Boier Lazar Dinu
„Desprinse din ecourile ancestralului, devenite sonorități atemporale, colindele și cântecele de stea, emergențe ale spiritualității românești, creează un spațiu mitic în care ne regăsim, ne recunoaștem, ne emoționăm și ne înălțăm. Îmbogățind universul timbral cu elemente intrinseci desprinse din autenticul peisajului rural, cavalul, buhaiul, buciumul, talanga, drâmba sau clopotele vin să sporească mesajul sublim al colindătorilor prin proiecția unei dimensiuni a idilicului, a pastoralului, dar și prin imprimarea unui duh lăuntric de lumină și căldură, de speranță și bucurie.
Albumul se dorește a fi „căminul” de oriunde al celui ce devine părtaș în spirit la obiceiul colindei și la vestirea nașterii lui Hristos.”
lect. univ. dr. Anca Sîrbu
PRECOMANDĂ DE LA LIBRĂRIA ASOCIAŢIEI CULTURALE BYZANTION
Posted in Documentare, Top News Tags: Basarabia, Byzantion, Colinde, Craciun, Dinu Lazar, Maramures, moldova, Muntenia, Sorin Onisor, Transilvania 1 Comment »Victor Roncea – 21 Decembrie 1989. Acum 25 de ani
Comemorare azi, orele 16.30, Piata Universităţii, la Crucile Eroilor
Mărturia mea: Cum mi-am petrecut sfarsitul comunismului cu nebunii lui 21 Decembrie 1989
Ziaristi Online:
Foto din lucrarea “KGB-ul în Revoluţia Română – Mărturii şi Documente din Arhivele SRI, CNSAS, Senatului şi Instanţelor de judecată din România”, coordonatori Victor Roncea şi col (r) Marian Rizea, Editura Mica Valahie, Bucuresti, 2015
21 Decembrie 1989 văzut, trăit şi fotografiat de Dinu Lazar. FOTO INEDITE
“Pe de o parte aia cu scuturi si akaemuri au inceput sharjarea in rapait de bastoane pe scuturi, pe de alta parte “elementele ostile comunismului” au pornit spre ei. Nu am vazut niciodata si nu am crezut vreodata ca poate exista atata curaj si atata determinare.”
“Atunci s’a strigat o zicere cutremuratoare, care ar trebui sa fie scrisa in enciclopedia mondiala: “Vom muri si vom fi liberi!”. Faptul acesta mi se pare extraordinar. „Vom muri si vom fi liberi”. Si revin la ideea aceasta: disponibilitatea de a muri, de a-ti asuma moartea, pentru ca prin ea sa-ti capeti libertatea.”
Frumuseţea Ortodoxiei prin ochii Părintelui Dumitru Staniloae (16 noiembrie 1903 – 5 octombrie 1993)
Posted in Documentare, Top News Tags: Dinu Lazar, In memoriam, Parintele Dumitru Staniloae No Comments »Mihai Viteazul batjocorit din nou la Universitate. Revolta fotografului Dinu Lazar. In atentia Ministerului Culturii si Ministerului Public – Procurorului General, spre “autosesizare”. FOTO/INFO
Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate – unde s-au adunat zeci de mii de romani la vremuri de restriste si de amenintare a unitatii nationale – a fost permanent tinta bolnavilor de ura fata de romani si Romania. Practic, statuia a suferit inca de dinainte de a fi amplasata. Inaugurarea ei – de Ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, pe 8 Noiembrie 1874; deci iata, anul acesta se implinesc 140 de ani! – a fost amanata 7 luni, pentru ca austro-ungurenii si turcaletii erau deranjati de statura Intregitorului – “Rex Thraciae et Daciae partius” -, acum transpusa si in bronz. In anii din urma, tot felul de loaze aduse de spuma “revolutiei” de pe centura orasului pi chentrul Capitalei au tinut sa se remarce in felul lor. Niste dobitoci de la Primarie i-au trantit un stalp de metal in fata si apoi si un pantof gigant al unei firme – ce coincidenta! – austro-ungare. A urmat mutarea ilegala a statuilor de catre Oprescu si ai lui, cu profanarea altarului fostei Manastirii Sf. Sava si transformarea lui intr-o parcare impreuna cu barbarizarea sinistra a intregului spatiu, devenit un pustiu de beton asezonat cu balciuri si bazaruri ocazionale. Ah, era sa uit: inainte de asta, niste idioti sub acoperire de ziaristi, ciocotablagii si sugatori prin batista ai lui Vintu, ajutati de handicapatul ala mic de Paleologu, au profanat statuile de la Universitate cu o masca roz, probabil scoasa din dulapioarele lor de poponauti. Doi Mihai au actionat: unul l-a eliberat pe Mihai Viteazul si altul le-a bagat – la propriu – un par in cur, cel cu care scoatea mastile de pe figurile impietrite ale marilor nostri inaintasi, motiv pentr care, pe langa castanele si suturile in fund pe care la primeau de la doi Roncea, humunculii lui Vintu s-au refugiat ca niste rame in sediul Catavencu, tremurand si injurandu-l pe Mircea Toma pana la venirea Politiei. In aceeasi nota, Mihai Viteazul a mai fost atacat si de niste prostovani de la National Geographic Romania.
Acum, iata, batjocorirea lui Mihai Viteazul continua, sub acelasi Oprescu si in ciuda Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice care prevede ca un monument ca statuia ecvestra de la Universitate trebuie ferit de orice constructie sau reclama pe o raza de 100 de metri! Statuia lui Mihai Viteazul este inscrisa pe lista monumentelor istorice ale Romaniei si este clasificata ca monument de for public din grupa A – de valoare si interes national.
Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. In aceste interventii se incadreaza “amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne” si “amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice“.
Nerespectarea masurilor de protejare a unui astfel de monument se sanctioneaza contraventional sau penal, stipuleaza aceeasi Lege.
“A profana statuile este un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. În antichitatea grecească, lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică, la fel. Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi”, se afirma intr-o luare de pozitie a Societatii Academicie pentru Adevar Istoric, la momentul profanarii statuilor cu masti roz si cu aprobarea neterminatului de Paleologu Jr.
Acest lucru continua si azi, cu din ce in ce mai multa agresivitate, cand in spatiul in care ar trebui sa existe o minima decenta fata de operele care strajuiesc centrul cultural al Romaniei, se desfasoara, saptamanal, activitati de mici, bere si futbol. Fotograful Dinu Lazar prezinta pe contul sau de Facebook noul sacrilegiu impreuna cu un protest vehement care conchide cu aprecierea ca actul “sportiv” si batjocoritor aprobat de Primarie este “Jignitor, incredibil, dureros.” Se vor “autosesiza” Ministerul Culturii si cel Public?
Despre Istoria Statuii lui Mihai Viteazul, la ART HISTORIA
Cum era odata si alte profanari:
