Dupa ce cativa jurnalisti au lansat pe Facebook grupul inchis al fostilor redactori de la faimosul ziar ZIUA, in scurt timp numarul acestora s-a ridicat la o suta. Cum si Radu Moraru a ridicat problema (in)existentei unui ziar romanesc de valoare in peisajul sterp sau intesat cu cururi si tate al presei din Romania, grupul ziaristilor profesionisti ar putea lansa in toamna acest proiect, anuntat deja la emisiunea Nasul: un ziar al romanilor pentru romani. Ramane de vazut. Pana atunci, cateva amintiri de la fostul ziar ZIUA, asa cum apar pe Facebook.
Sorin Rosca Stanescu si Horia Tabacu – Nasul si Finul
O parte din echipa ziarului Ziua: Departamentul Sport la inceputuri
In imagine, secretara ziarului, Elena, pe pervazul sediului din Str Campineanu Nr 4 (Data reala este circa 1996)
Ioan Grosan si Mona Bica la o aniversara
Inainte de demonstratia anti-Bastroe – “Solidaritate pentru Delta” – organizata de Zia si Civic Media in 2004, pe traseul Piata Universitatii – Piata Romana – Ambasada Ucrainei, cu participarea a peste 5000 de romaniO parte din echipa Departamentului Externe: Luciana Pop, George Damian, Amia Lupascu, Ileana Cornea
Cu alte cuvinte, să trăieşti în primul rând din ce produci ca ziarist, nu din „tunuri”, şantaje, „binemeritari” sau atâtea altele, se ştie prea bine care. Poţi fi oricât de eminent ca eseist, articlier, dezvăluitor sau autor de reportaje, dar dacă principalul câştig vine din altceva, n-ai dreptul la carte de presă, nu eşti de fapt ziarist, ci doar faci şi presă.
Jurnalistul oradean publica pe blogul sau recursul aberant al pastorului infidel (vezi Documentul aici sau in baza acestui text) si comenteaza:
“Iată care sunt argumentele, după mine mustind de ură, pe care vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, le-a expus în recursul formulat faţă de procesul pierdut deja, legat de un articol publicat de mine în Ghimpele.
Toata ca toate, eu un singur lucru nu pot să pricep, dincolo de logoreea democratică, europeană… e totuşi posibil ca vicepreşedintele PE să târască la infinit în tribunale un ziarist şi nimeni să nu-i spună măcar că nu se cade să facă asta?!
Am zis hop! Şi s-ar părea că n-am sărit. N-am trecut de hopul teribil care a fost şi, iată, este încă procesul cu Tokes Laszlo.
Azi am aflat că, după calculele mele, în afara termenului de 15 zile în care putea să declare recurs, vicepreşedintele Parlamentului European a făcut demersuri pentru ca acest proces absurd, în care m-a târât, cred eu, fără nicio vină, să continue.
Tenacitatea în a face rău de care dă dovadă această (fostă) faţă bisericească e demnă, zic eu, de o cauză mai bună decât un război împotriva jurnaliştilor care nu-i sunt pe plac excelenţei sale.
Dacă, în primă instanţă, am crezut că e dreptul d-lui Tokes să îşi apere imaginea, pe care aş fi lezat-o, acum, cred, sunt îndreptăţit să mă simt persecutat de însuşi vicepreşedintele Parlamentului European. Ar putea să pară o onoare, un titlu de glorie… dar nu e. Nu mă simt deloc confortabil la gândul că am să fiu obligat să îmi reiau peregrinările periodice pe la tribunal. Pentru mine nu e deloc o plăcere. S-ar părea că îmi lipseşte plăcerea de a mă opune răului.
Un asemenea demers juridic, în Europa, unde dl. Tokes se prezintă ca un mare democrat, e de neconceput. Şi (culmea!) asta vine tocmai din partea lui, cavalerul fără teamă şi prihană al drepturilor omului. Oare libertatea de expresie nu mai face parte din drepturile fundamentale ale omului?! Nu se mai poartă la Bruxelles, libertatea presei?
Cică azi e Ziua Presei! Cică azi ar trebui să ne spunem “La mulţi ani”! Cică azi ar trebui să ne amintim frumos şi de cei 24 de jurnalişti şi lucrători media care au murit anul acesta PENTRU CĂ ÎŞI FĂCEAU CURAJOS MESERIA! Ziua de 3 Mai ne prilejuieşte posibilitatea de informare a “opiniei publice” în legătură cu violarea dreptului la libertatea de expresie, precum şi comemorarea curajului şi a profesionalismului jurnaliştilor ucişi, răniţi sau încarceraţi, în timpul exercitării profesiei. În România, conform raportului FreeEx, referitor la libertatea presei în 2010, presa a relatat dezechilibrat şi partizan şi a dispărut conţinutul relevant şi verificabil, publicul fiind sufocat de “jurnalismul isteric şi de opinie”. De la începutul crizei economice au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare au fost închise! Ce să înţeleg eu, ca jurnalist, de aici? Că singura mea “libertate” este aceea de a lucra pentru un mogul sau altul, pentru o culoare politică sau alta, pentru un grup de interese sau altul, pentru un escroc sau altul, pentru o familie sau alta plătită din banii publici? Că pot să aleg, “liber” dacă transmit ca un papagal o informaţie, sau dacă “sufoc” gîndind liber şi personal cu comentariile mele? Că mă priveşte cum hotărăsc să-mi gestionez viaţa şi sursa de venit dacă mă încăpăţînez să prefer subiecte serioase – anoste şi “neinteresante” (sau “periculoase”!), în loc să mă alătur voios campaniilor imbecile din toate mediile.
De Ziua Libertatii Presei, 3 mai, ziaristul Florin Budea din Oradea a constatat ca sentinta pronuntata luna trecuta in procesul pe care i l-a intentat vicepresedintele Parlamentului European, agentul Laszlo Tokes, a ramas definitiva si irevocabila. Este un cadou bun pentru toata presa romana, si nu numai. Detalii la Ziaristi Online: Laszlo Tokes a pierdut procesul cu jurnalistul Florin Budea. Vicepresedintele Parlamentului European ramane “Angajatul Securitatii”. Sentinta, eliberata de Judecatoria aflata in Oradea chiar la capatul strazii Eminescu – jurnalistul si romanul absolut – si ramasa definitiva, conform Just.ro, o punem la dispozitie pentru toti ziaristii liberi, mai jos:
Cum astazi am un nou termen in procesul “Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu” vs Libertatea Presei, la Tribunalul Bucuresti, ma gandesc ca textul de mai jos, al puternicului analist si filosof Constantin Barbu (foto alaturi de Parintele Nicolae Steinhardt), se potriveste de minune:
CONSTANTIN BARBU
PAMFLETUL NEGRU
Interviu de Costin Creţu
Despre genii
dar şi despre
Pleşu şi Liiceanu
Foto inedita:La înmormântarea filosofului Constantin Noica, Păltiniş 6 dec. 1987. In prim plan – Parintele Nicolae Steinhardt, Constantin Barbu, MIhai Sora, G. Liiceanu
14. Ce simţi când ajungi în poarta penitenței doar pentru vina de a fi încercat să faci rost de bani în vederea editării Caietelor lui Eminescu?
Nu simt decât milă pentru cataluli, perieci şi ceilalţi neidentificaţi. Singura replică este aia a lui Hegel peste natură.
15. Tu (provincial, catalogat de Pleșu) nu te simți cumva ca o ființă condamnată, să trăiască în afara sistemului actual?
Nu alţii au hotărât să trăiesc eu în afara sistemului, ci eu am făcut eforturi fundamentale să nu fiu în sistem (câţi cunoşti să-şi fi dat demisia din Universitate? câţi cunoşti să-şi dorească cu obstinaţie să fie nimic? – eu am ales varianta buddhistă a existenţei care cere multă măiestrie, conştiinţă de rezervă ca diamantul şi carte dizolvată în creier într-atât încât să-ţi permită să zbori fără întrerupere fără să dai vreodată din aripi…). De multe ori mă distrez, aplaudând Universul cu o singură mână. Eu am scris un pamflet cu supratitlul „Revolta plagiatorilor din București contra elitei din provincie”, în care povesteam cum plagiază Liiceanu din franceză, Pleșu din franceză (fără s-o știe bine)… Imaginează-ți că Pleșu a copiat din Corbin și cuvântul etc., încât o să-i rămână numele Andrei Pleșu – Etc. Acest impertinent uită cum, prin februarie 1990, în biroul lui de slujbaş la cultură, l-am trimis după Pepsi; ce-i drept a fost amabil: ne-a mai adus câte o sticlă de Pepsi lui Sorescu, Ghica, Chifu şi mie (aşadar am martori în viaţă că serviciul viitorului chelner politic era de pe atunci ireproşabil). E supărat că au devenit neanţii un pic mai celebri? Păi de Liiceanu ce să zic că l-am băgat deja în folclor. Pamfletul „Liicheanu” scris cuvânt cu cuvânt de Spânu însuşi i-a adus lui Liiceanu aproape o jumătate de milion de cititori. Nu înţeleg unde e supărarea? Bănuiesc că la mitingul pentru Monica Macovei nu veneau nici măcar 5.000 de cititori. Pleşu are de răspuns la câteva întrebări care nu sunt obligatorii, fiind grele:
– prima: A plagiat din Corbin fără să ştie bine limba franceză?
– a doua: A fost „conversat” de vreun ofiţer de informaţii vest-german care avea nume şi W şi B (dacă uită să-l întrebe şi pe Liiceanu)? (Eu nu acuz, eu întreb).
– a treia: Ce ştie de caseta audio în care el şi Liiceanu îl „interoghează” pe Noica şi caseta ajunge la Securitatea română? (Au ştiut, au „dus-o” ei sau toţi trei au fost înregistraţi de TO în necunoştiinţă de cauză?).
– a patra: Mai poate fi rectorul Colegiului Noua Europă, dacă este plagiator?
Astazi are loc la Oradea un nou termen in procesul Laszlo Tokes vs Libertatea Presei
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu hărţuirea jurnalistului Florin Budea de către vicepreşedintele Parlamentului European, Laslo Tőkés, pentru un articol publicat în săptămânalul orădean “Ghimpele de Bihor”. Materialul jurnalistic incriminat s-a intitulat „Tőkés, angajatul Securităţii”.
Potrivit sesizării transmise Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind, autorul prezintă o serie de mărturii şi materiale pe baza cărora şi-a întemeiat afirmaţia. Florin Budea susţine că „titlul vrea să scoată în evidenţă faptul că Securitatea a intervenit pentru reangajarea d-lui Tőkés, nu că acesta ar fi fost lucrător al poliţiei politice. În plus, articolul însuşi, scris cu respectul cuvenit funcţiei pe care o deţine azi dl. Tőkés, nu este altceva decât o relatare anecdotică, nicidecum un material acuzator sau calomnios”.
De menţionat că autorul a insistat să obţină o reacţie a domnului Tőkés cu privire la informaţiile prezentate în articol. Acesta, însă, a refuzat să răspundă cererii scrise a jurnalistului înregistrată la Biroul parlamentar din Oradea, preferând să ceară in instanţă o sumă exagerată în cuantum de 70.000 RON, pentru prejudicii aduse imaginii sale. De altfel, Laszlo Tőkés a pierdut un proces similar intentat jurnalistei britanice Alison Mutler, corespondentul Associated Press in România, căreia i-a cerut aceeaşi sumă.
Potrivit jurisprudenţei CEDO în materie, relevată cu titlu de principiu în cauza Handyside contra Regatului Unit, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şipriveşte nu numai informaţiile sau ideile apreciate favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, dar şi pe cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; aceasta este exigenţa pluralismului, a toleranţei şi a spiritului de deschidere într-o societate democratică. (…) Presa are datoria să transmită informaţii şi idei cu privire la chestiunile de interes public. Obligaţiei presei de a răspândi astfel de informaţii şi idei, i se adaugă dreptul publicului de a le primi”.De asemenea, Curtea „nu acceptă opinia (…) potrivit căreia obligaţia presei ar consta numai în răspândirea informaţiilor, în timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al cititorului”.
„Cele mai importante argumente care susţin cauza jurnalistului sunt demonstrarea bunei credinţe şi a probei verităţii, stipulate clar în legislaţia CEDO. Având în vedere că acesta a insistat să obţină opinia reclamantului faţă de informaţiile pe care le deţinea, nu putem vorbi de o rea-credinţă din partea jurnalistului. În acelaşi timp, prezentarea în articolul incriminat a mărturiilor surselor de informare, pot face proba verităţii în orice proces din lume”,afirmă Cristi Godinac, preşedinte al FRJ MediaSind.
Având în vedere evidenţa acestor argumente europene privind libertatea de expresie, precum şi posibilitatea apariţiei unui precedent periculos împotriva dreptului constituţional al publicului de a fi informat, FRJ MediaSind consideră că soluţionarea pe cale amiabila a cazului Florin Budea, jurnalist profesionist premiat pentru excelenţă în mass media, ca singura soluţie viabilă pentru buna funcţionare a instituţiilor democratice în România.
Pare de necrezut titlul dar după scandalul recent regizat măicuţelor de la mănăstirea Petru Vodă, când patru jurnale centrale (Evenimentul Zilei, România Liberă, Gândul, Adevărul) şi o agenţie de ştiri (Hotnews) au sărit ca o haită sălbatică să rupă o mănăstire ortodoxă pentru interpretarea unui cântec istoric într-un spaţiu privat, m-am convins că singurele ziare din România au rămas cele din perioada interbelică. De format mare, gigantice faţă de foile de azi, cu pagina aerisită, subiecte arzătoare, exprimare clară, opinie necesară. Este drept că încă din 2009 anticipasem o criză a presei pe fondul crizei financiare dar nici în visele negre nu îmi închipuiam că trusturile de presă vor prefera să salveze babe smintite şi vor disponibiliza ziarişti onorabili.
In paranteză spun că baba smintită este opusă babei cuviose a lui Ţuţea. O întâlneam prin anii 90 la biserică. Sulemenită, uscată, aproape cheală, cu o pălărie de fantezie, te prindea ca o caracatiţă şi în cinci minute îţi vărsa în urechi toate păcatele popii cutare. In fiecare duminică aveau alt repertoriu. De la o vreme au dispărut din biserică. Le-am regăsit însă în presa acestor zile.
Revenind la subiect vreau să subliniez două lucruri şi anume ineditul evenimentului şi scrânteala presei.
Ineditul evenimentului care a necesitat o plângere penală la Parchet adresată cu responsabilitate de Civic Media s-ar putea să ne aducă o surpriză. Din comentariile primite pe blog am înţeles că de fapt protestul care a isterizat patru ziare ar fi greu de găsit. Prin urmare ne-am afla în faţa unei diversiuni marca Katz realizată prin fraierimea din presă. Oricum cazul e demn de studiat de serviciile de informaţii. Cum poţi executa public un grup de oameni fără nici o motivaţie reală. Cine şi cum manipulează presa românească?
Scrânteala presei reiese nu doar din felul în care au amestecat periculos termenii, motivaţia, acuzaţia ci mai ales în paranoia unui purice care se visează leu şi pune gheara în gâtul unui elefant. Felul în care s-au năpustit asupra Bisericii Ortodoxe Române, dovedind nu doar că nu cunosc lucruri elementare de organizare internă dar mai ales că nu sunt la curent nici măcar cu ceea ce este Biserica azi. Cele mai penibile erau semnate, culmea, de două femei pleşuve. Nici acum nu am înţeles dacă se refereau la BOR sau la metehnele presei româneşti. Cele două coţofane reproşau BOR că se comportă ca un stat în stat, că este perimată, că ar trebui să aibă un limbaj adecvat secolul XXI ca să nu plece enoriaşii spre alte culte.
Ei bine, dacă ar fi scos nasul din redacţie ar fi aflat că:
1) In ultimii 20 de ani în care multe s-au distrus în România, BOR a ridicat peste 2000 de biserici, aşezăminte sociale, şcoli atât în ţară cât şi în afară şi asta nu cu banii statului ci ai enoriaşilor. In timp ce prin conturile ziarelor centrale s-au perindat saci cu bani, multe dintre acestea nici măcar nu au sedii decente. Este drept că în timp ce prima a făcut economie drastică de personal, într-o eparhie aflându-se poate 100 de angajaţi, doar un ziar salariza peste 200 de oameni.
2) La ora aceasta BOR este singura instituţie din România care dispune de specialişti din toate domeniile atât în corpul clerical şi monahal cât şi dintre mireni. Intre aceştia se află intelectuali şi personalităţi de frunte. La nevoie poate scoate 10 variante de guverne tehnocrate, nu una. La aceasta se adaugă abilitatea cu care creştinii se exprimă (doar sunt oameni ai Cuvântului) şi prezenţa agreabilă a multora dintre ei. Aaa…că unii mai calcă strâmb, e inerent unui sistem în care se învârt sute de mii de oameni. De câte personalităţi şi mai ales câţi specialişti şi intelectuali are presa? Pot fi număraţi pe degetele unei mâini? E mult! Nu mai vorbim de scandalurile în care sunt amestecaţi mulţi dintre ei.
3) BOR deţine un post de televiziune, un ziar central, zeci de reviste locale. La acestea se adaugă zeci de site-uri şi peste o sută de bloguri creştine personale. In cei 20 de ani au fost publicate sute de titluri de cărţi. Din presa ortodoxă aflu tot ce se întâmplă în lume şi ceea ce este cu adevărat important pentru viaţă. De când a început criza, BOR nici măcar nu s-a clintit. Presa centrală scrisă însă a fost decimată. Şi se află în cădere liberă.
4) Toate au fost posibile pentru că într-adevăr BOR este un stat spiritual într-un stat material. Adică are o cultură veche de 2000 de ani, şi-a creat propria civilizaţie de-a lungul istoriei, are o organizare internă bazată pe o autonomie reală. Pentru apărarea acestei credinţe au murit mii de oameni, inclusiv în timpul comunismului. Câţi ziarişti au murit de dragul profesiei lor? Intr-un astfel de context şi perspectivă dacă vii cu articolaşe caraghioase de genul preotului Iustin i s-a cântat un imn legionar, să nu te miri de ce zeci de mii de oameni nu vor mai citi în viaţa lor România Liberă, Evenimentul Zilei, Gândul şi Adevărul. Nu au nevoie de spălături la creier. De 20 de ani presa loveşte sistematic în BOR şi aceasta creşte în continuare. Recuperează terenuri la propriu şi la figurat, recuperează oameni, şi-a revenit relativ bine după masacrul comunist. Presa, din păcate, nu şi-a mai revenit niciodată la nivelul anului 1938, nivelul interbelic.
De unde se vede că în Biserică, dincolo de oameni, lucrează Dumnezeu.
Şi, după ultimele evenimente, se pare că presa nu îşi va mai reveni vreodată. Nu doar din pricina babelor smintite ci mai ales din nepriceperea unor lucruri elementare. Democraţia poate exista şi fără presă, însă presa autentică nu poate supravieţui fără democraţie. Iar într-o democraţie reală recuperarea adevărului istoric este o necesitate vitală. Adevărul istoric include însă şi imnul celei de a treia forţe politice din România interbelică, mă refer la Mişcarea Legionară.
Chiar daca decizia CNA de a o sanctiona pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu pare doar desprinsa din lucrarea previzionara a lui George Orwell “1984”, in realitatea ea va ramane ca atare: batuta in cuie pe cosciugul libertatii de exprimare si al presei din Romania. O tara reocupata, ca pe vremea bolsevicilor, cu un stat care nu-si mai apartine, incepand de la banalele primarii de catun din Harghita si Covasna pana in Piata Victoriei si varful Televiziunii “Romane”, pe care s-au catarat abil activistii rosii ai GDS, adevarati agenti de tip NKVD inzestrati cu metode si mijloace specifice subminarii si subjugarii unei natiuni, de la razboiul psihologic la razboiul impotriva culturii si istoriei nationale.
“Scrisoarea celor 11” – respectiv Dinu Adam, scriitor; Gheorghe Câmpeanu; Vera Câmpeanu; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Mario Katz, economist; Marius Lazăr, sociolog; Liviu Rotman, istoric; Michael Shafir, politolog; si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Dorin Tudoran, scriitor – era realizata dupa tipicul unei alte “Scrisori de protest”, a “celor 18”, care, chipurile aparand fata si dosul micului Razvan Ungureanu, bateau primele piroane in cosciugul presei romane si cereau, la fel de “democratic”, eliminarea jurnalistilor Vladimir Alexe, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, George Damian si Victor Roncea din presa romana: Lipsa de imaginatie in cazul “Cristoiu si evreii”. “Protestul celor 18″ pentru executarea ziaristilor Roncea, Munteanu, Alexe, Ciachir si Damian din presa, pe motiv de “instigare la crima”, “legionarism” si “discurs misticoid”
Interesant ca se ignora total faptul ca Eugenia Voda este casatorita cu un evreu, fiul reputatului scriitor Oliver Lustig, un supravietuitor al lagarului Birkenau-Auschwitz. Asadar, ce “antisemita” ar putea fi realizatoarea? Sau poate tocmai numele Lustig si afirmatiile sale din trecut privind tratamentul evreimii romane in vremea regimului antonescian spre deosebire de regimul de exterminare aplicat de unguri evreilor din Transilvania ocupata deranjeaza “aripa dura”, antiromaneasca, a semnatarilor “Protestului”?!
Editorialistul “Spartkus” al site-ului Reporter Virtual – online-ul fiind singurul si ultimul spatiu unde au ajuns sa se refugieze “ziaristii fara ziar” (sau “ziaristii fara nume” 🙂 ) ai fostei prese romane – cuprinde esenta “cazului Cristoiu”:
“Astazi am învăţat multe lucruri de la CNA şi cu siguranţă palma pe care a primit-o doamna Vodă a fost un avertisment adresat tuturor ziariştilor tentaţi să-i urmeze exemplul. Morala e simplă: libertatea de opinie se mărgineşte la anumite subiecte. Poţi vorbi despre ce vrei la televizor, poţi face apologia lui Stalin, poţi să-l ridici în slăvi pe generalul Cur Gol, ăla care mânca oameni prin Liberia sau să-ţi expui părerea că de fapt Lee Harvey Oswald era băiat cumsecade. N-o să păţeşti nimic. Dar dacă faci prostia şi vorbeşti despre Codreanu sau Antonescu, personaje care, diabolice sau nu, aparţin totuşi istoriei naţionale, ţi-ai dat foc la Samsonite.”
Ca si pe vremurile primelor rafale ale intelectualilor rosii (“back from USSR”) la adresa presei libere – trase totusi cativa ani buni la rand, pana la distrugerea din temelii a ziarului Ziua – si de data asa activistii au crescut in numar ca limacsii dupa ploaie, ca hoitarii lui Tismaneanu la starvurile propriilor parinti, aceeasi profitori ai tuturor regimurilor cu aceeasi tinta “finala”: ocuparea totala a spatiului si discursului public: ingroparea romanilor (cred ei asta!). Ramificatiile executiei lui Cristoiu merg mai departe, dupa cum veti vedea mai jos: pana la rescrierea radicala a istoriei nationale, conform directivelor “Ministerului Adevarului” si a “Raportului Final”
“Cei 11” au ajuns, rapid, aproape 322. Prezint mai jos cacarezele lor. E bina sa ramana…
Cine a semnat Protestul adresat directorului TVR?
Domnule director,
Am aflat cu îngrijorare de difuzarea, pe primul canal al Televiziunii Române, a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea“ lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca pe un erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sînt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl Ion Cristoiu, care se declară, ca ziarist, discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decît confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sînt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa https://www.youtube.com/ watch?v=Ks0mqFIkycg
Starea Preseitransmite: Comisia de cultura, arte şi mijloace de informare a Senatului a respins ieri, în unanimitate de voturi, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.504 din 11 iunie 2002, a audiovizualului. Proiectul de lege, care a fost depus şi susţinut de Silviu Prigoană împreună cu alţi parlamentari, pregătea transformarea Consiliului National al Audiovizualului într-un minister al presei. Initiatorii solicitau ca întreaga presă scrisă, ziare, reviste, inclusiv presa online, sa fie acreditate prin lege si sa se subordoneze CNA, exact ca radiourile si televiziunile. De asemenea, CNA era abilitat sa stabilească condiţiile si procedura pentru acordarea licenţelor pentru presa scrisă şi online, putând suspenda activitatea publicaţiilor pentru o perioadă de la una la şase luni sau pe termen nelimitat, prin retragerea licenţei, informeaza portalul jurnalistului Florin Budescu. In final, Silviu Prigoană a declarat că se simte jignit de afirmaţiile din comunicatul de presă al FRJ MediaSind, în care se afirmă că el este un parlamentar „certat cu libertatea de exprimare” şi a ameninţat că, dacă acest proiect de lege nu va fi votat, va propune ca CNA-ului să interzică radiourilor şi televiziunilor preluarea de ştiri din presa scrisă şi online ca surse de informare. Integral la Starea Presei.
Bianca Damian de la Reporter Virtual ne informaza ca miliardarul Dan Adamescu, patronul ziarului Romania libera si varul scriitorului Dan Zamfirescu, a intrat in executare silita. Astra Asigurări a anunţat într-un comunicat că pachetele majoritare ale acţiunilor deţinute de firma Nova Group a lui Dan Adamescu, atât la compania Astra, cât şi la magazinul Unirea, au fost indisponibilizate şi suspendate de la tranzacţionarea la Bursă, în urma unor cereri de executare silită. Dan Adamescu este patronul României Libere, ocupând locul patru în topul Forbes al celor mai bogaţi români în acest an, cu o avere de un miliard de euro. Adamescu mai are Hotelul Rex din Mamaia şi aproximativ 15% din acţiunile Flamingo, transmite RV, portalul lui Tiberiu Lovin.
Cariere de Mediaanunta, in aceeasi idee :), ca multimiliardarul Dinu Patriciu, care tocmai si-a deschis o noua oficina peste Prut, are nevoie de… malai! Adevarul a contractat un credit la BCR. Nu mai are Patriciu cash? Dupa concedierile si taierile de salariu din acest sfarsit de an, Adevarul Holding a contractat un imprumut de 42 de milioane de lei de la BCR, scrie wall-street.ro. Creditul are cam aceeasi valoare cu pierderile pe care AH le-a avut in 2008, adica 48.2 milioane de lei. Se poate presupune ca si cifrele din 2009 si 2010 sunt asemanatoare, trustul investind in continuare destul de multi bani. Este pentru prima oara cand apare informatia publica ca trustul lui Dinu Patriciu a contractat un credit, ceea ce ridica un semn de intrebare asupra lichiditatilor de care dispune in acest moment mogulul, afirma Blogul oamenilor de media.
Revista blogurilor de media oferita pe scurt de:Ziaristi Online
Acesta este video-ul pentru care unul dintre cei mai populari bloggeri tv din Europa si director al televiziunii online FuoriOndaTV, producatorul italian Andrea Atzori, care ne-a obisnuit si pe noi, romanii, cu filmari pline de haz ale ziaristilor si invitatilor lor inainte de a intra in direct, a fost cenzurat pe YouTube dupa ce “colegii” nostri de la JurnalTV.md l-au reclamat aberant, blocandu-i toate cele 500 de filmari pe care le detine.
O masura cam ciudata pentru o institutie media care a fost opresata sub regimul comunist si stie pe propria-i piele ce inseamna atacurile la adresa libertatii presei, motiv pentru care acum cred ca se bucura ca a iesit de sub cenzura.
Recomandarea mea pentru jurnalistul profesionist care stiu ca este Val Butnaru, fondatorul Jurnalului de Chisinau si directorul Jurnal Trust Media, este sa repare de urgenta acesta tampenie printr-o noua solicitare catre YouTube la care sa adauge si scuzele publice de rigoare pentru cenzurarea lui Andrea Atzori si potentiala distrugere a muncii sale ultra-simpatice de ani de zile. In caz contrar, imaginea surprinsa cu pipita tv a Jurnal.md, va reflecta, din pacate, o noua mentalitate a patronilor de media de la Chisinau: un scuipat la adresa libertatii reale a presei.
Pentru ca nu era de ajuns imaginea pe care o raspandeste presa occidentala despre romani si romani basarabeni, acum se va mai vorbi si despre cenzura de la Chisinau!
July 11th, 2011 
VR 
Dupa ce cativa jurnalisti au lansat pe Facebook grupul inchis al fostilor redactori de la faimosul ziar ZIUA, in scurt timp numarul acestora s-a ridicat la o suta. Cum si Radu Moraru a ridicat problema (in)existentei unui ziar romanesc de valoare in peisajul sterp sau intesat cu cururi si tate al presei din Romania, grupul ziaristilor profesionisti ar putea lansa in toamna acest proiect, anuntat deja la emisiunea Nasul: un ziar al romanilor pentru romani. Ramane de vazut. Pana atunci, cateva amintiri de la fostul ziar ZIUA, asa cum apar pe Facebook.
Sorin Rosca Stanescu si Horia Tabacu – Nasul si Finul
O parte din echipa ziarului Ziua: Departamentul Sport la inceputuri
In imagine, secretara ziarului, Elena, pe pervazul sediului din Str Campineanu Nr 4 (Data reala este circa 1996) 
Ioan Grosan si Mona Bica la o aniversara
Inainte de demonstratia anti-Bastroe – “Solidaritate pentru Delta” – organizata de Zia si Civic Media in 2004, pe traseul Piata Universitatii – Piata Romana – Ambasada Ucrainei, cu participarea a peste 5000 de romani
O parte din echipa Departamentului Externe: Luciana Pop, George Damian, Amia Lupascu, Ileana Cornea
La Bureau
Petrecere Ziua la Castel Film
Posted in 
Tags: 
