Traian Basescu l-a sfatuit pe ambasadorul american in Romania, Nicolas Taubman, ca ar fi bine inainte de a critica lupta impotriva coruptie din tara noastra, sa priveasca mai atent la sistemul bancar american, informeaza agentiile de stiri. Intrebat de catre realizatorul Paul Grigoriu in emisiunea “Sfertul Academic”, transmisa de postul national de radio, cum apreciaza declaratia ambasadorului Taubman, potrivit careia Romania ramane o tara de corupti, Traian Basescu l-a indemnat pe ambasador sa vada dezastrul din sistemul bancar american apoi sa se pronunte pe tema coruptiei din tara noastra.
“Cred ca expresia ambasadorului este si nemeritata, si prea dura, si eu n-o voi comenta mai mult decat rugandu-l sa priveasca in tara dansului la sistemul bancar. Romania a trecut prin aceasta perioada in anii ’90 si ne-a costat peste doua miliarde de dolari, la vremea aceea, Bancorex-ul, Banca Agricola, Bankcoop-ul… Dar in tara dansului este un dezastru in sistemul bancar, in care trezoreria Statelor Unite oficial pompeaza 700 de miliarde ca sa acopere pana la urma lipsa de corectitudine a sistemului bancar. Pentru ca daca ar fi fost corect nu ajungea in situatia in care mari banci sa fie tinute cu injectii din bani publici”.
Basescu a continuat afirmand ca Romania nu ar trebui sa mai primeasca lectii in privinta combaterii coruptiei, in ciuda faptului ca, “coruptii nostrii nu sun la fel de rafinati ca ai lor”. “Deci… este o invitatie pe care eu o fac oricarui politician strain care se gandeste la coruptia din Romania – pe care nu o neg, atentie! Dar lectii nu prea ar trebui sa mai primim, pentru ca uitati-va la cei care ne dau lectii ce se intampla in tarile lor exact in zona in care cinstea trebuie sa fie totala, zona in care se lucreaza cu banii”, a mai spus presedintele Romaniei, Traian Basescu.
Desigur, o lista a partenerilor strategici pentru coruptie – in care intra si traficul de influenta si fuga de Justitie -, practicata de unele personaje in numele Americii, ar fi destul de lunga, incepand cu Bechtel sau cazul Teo Peter, continuand cu traficul/adoptiile de copii romani/albi si ajungand pana la asa-zisa “societate civila”, centralizata. Si aici poate Ambasada SUA ar trebui sa ma ia aminte la o declaratie de-a presedintelui Romaniei:
“Aceasta lege a fost o minciuna promovata de Guvern si de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o sa-l mai cred pe domnul Pirvulescu si in analizele dansului CAND SOTIA DOMNIEI SALE NU VA MAI FI SALARIATA LA GUVERN. Cat timp ramane in Palatul Victoria sa nu mai vanda analize politice nimanui!”.
V-ati prins: este vorba de distinsul analist multilateral dezvoltat Cristian Pirvulescu – dat jos prin vot liber de la presedintia Asociatia Pro-Democratia si repus ilegal in functie – si de sotia sa, Daniela Cristina, care lucreaza, si acum, pentru “sectorul neguvernamental” la… Guvernul Romaniei condus de Calin Popescu Tariceanu, acelasi care i-a oferit, printre altele, si premiul PNL sotului subalternei sale.
Desigur, daca presedintele Romaniei nu este credibil pentru tragatorii de sfori din Ambasada (deh, ca peste tot in lume prin diverse structuri…), ar fi bine sa ia aminte la interviul dat de diplomatul american de cariera Kiki Skagen Munshi subsemnatului: SUA trebuie sa schimbe calea razboiului in Irak: ZIUA, unde se refera si la niste paraziti pretutindenari care bruiaza dialogul sincer si constructiv intre inteligentele romanesti si cele americane.
PS: Nu ascund faptul ca sunt ultragiat in fata faptului ca un proiect vizand cooperarea la Marea Neagra, pe care l-am discutat in urma cu doi ani cu un inalt functionar al Ambasadei, a ajuns sa fie furat de altii mai marunti si pus in practica, prost, de o sumedenie de infractori transfrontalieri. Rusinica!
Romaniei ii lipseste un Proiect National, remarca, pe buna dreptate, un fin cunoscator al realitatilor romanesti.
Presedintele Traian Basescu a incercat, de cand a ajuns la Cotroceni prin sprijinul tinerei generatii, sa contureze un astfel de proiect. Din pacate, aparatul statului, extra si chiar intra-cotrocenist, nu l-a prea slujit pe masura ambitiilor prezidentiale si a interesului national. Basescu a reusit, totusi, sa slefuiasca doua-trei fete ale diamantului care ar fi putut sa fie strategia nationala a Romaniei pe urmatoarea decada, post UE si NATO. Ce vrea RomAnia in aceasta lume si ce poate ea oferi este o chestiune care ar trebui sa framante mintile romanesti in aceeasi masura in care era muncita de ganduri si fapte admirabila generatie interbelica…
https://www.ziua.ro/pe%20podium, scriu colegii mei, aratand ca editia online a ziarului ZIUA a ocupat, in luna august, locul trei in topul celor mai citite cotidiane generaliste pe Internet. Site-ul www.ziua.ro a inregistrat 4,96 milioane de afisari (1,05 milioane de vizite si 351.249 de vizitatori unici), potrivit Studiului de Audienta si Trafic Internet (SATI) realizat de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT). Studiind graficele SATI-BRAT (vezi foto stanga) putem face si un profil al cititorului ZIUA si un top al celor mai cautate articole ale lunii. Astfel, cercetand indicii zilelor maximale la afisari, vizite si clienti unici, rezulta ca subiectele cele mai citite au fost legate de conflictul din Georgia, anuntat in premiera in presa de Departamentul Externe, si relatiile Romaniei cu Ucraina; de Istoria recenta, Ceausescu si Securitatea; de Religie, cu articole despre Teoctist sau mizeria interzicerii Expozitei despre Sfintii Inchisorilor; de cazul Patapievici-ICR, relatia Magureanu-Iliescu-Plesu si evident, la capitolul editorial, condeiul lui Sorin Rosca Stanescu, care au adus ZIUA pe locul 3 in topul lunii. Sigur, dincolo de faptul ca e vorba si de bani si de prestigiu, m-am gandit ca este interesant de reliefat exact si ce a interesat cititorii ziarului ZIUA in zilele care au adus peste 30.000 de clienti unici, respectiv peste 200.000 de afisari. Iata Topul ZIUA, in ordine cronologica, conform studiului SATI-BRAT:
4 august – Interviu audio cu Stefan Andrei realizat de subsemnatul si Vladimir Alexe (peste 4500 de Clienti Unici) 5 august – Interviu scris cu Stefan Andrei (peste 5600 CU) plus ancheta “Jaf la ICR si MAE” (peste 4200 CU), realizata de subsemnatul si Doru Dragomir 11 august – Abandonarea Georgiei, Becali Bank, editorialul meu “Batalia de la Marea Neagra” si materiale ale scriitorului Radu Portocala despre “Afacerea ICR-Patapievici” 12 august – Atat in topul editiei clasice cat si in cel al editiei online, predomina subiectele de Externe, legate de zona Marii Negre si a Caucazului dar si “Firmanul Patapievici-Mihaies” 13 august – In topul absolut la accesari pe articole se inscrie interviul meu cu batranul detinut politic Raul Volcinschi despre un atentat necunoscut la Ceausescu (peste 7500 de accesari), urmat de Nae Ionescu si Rosca cu al sau Basescu 18 august – Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului: Rosca, cu a sa Kovesi, e la concurenta cu ZIUA Online care scrie despre Georgia si un posibil razboi nuclear, o analiza de Marius Batca 23-24 august – Mostenirea lui Dragan, Minciunile lui Magureanu, Iliescu si Plesu (subsemnatul), Georgia, Ucraina, Marea Neagra si… OZN-uri filmate la Sibiu, pe ZIUA Online (peste 19.000 de accesari) 25 august – Top of the top al lunii, conform SATI-BRAT, cu aproape 50.000 de CU si peste 200.000 de accesari. Se inscriu interviul meu cu Voican despre spargerea Ucrainei (aproape 6000 de accesari individuale) si o expunere a ZIUA Online despre serviciile secrete ruse si armamentul adus in Marea Neagra. 26 august – Balcanii, Unirea cu Basarabia, Drama “Doamnei de Fier” si Sfintii Inchisorilor interzisi la Iasi (tot subsemnatul) 27 august – in Top, Rusia, Razboiul Rece, China, Planeta maimutelor ICR-CNSAS, un editorial de-al meu de revolta la adresa porcariei cu interzicerea expozitiei martirilor din inchisori 28 august – Caiac, Putin si un editorial de-al lui Dan Ciachir despre Teoctist si greco-catolici.
Cam asta ar fi transpus in cuvinte si imagini graficul SATI-BRAT. Interesant, nu?! Multumiri cititorilor ZIUA!
Directorul George Maior declara ca obiectivele SRI “au in vedere asumarea unui rol relevant al Romaniei in regiunea extinsa a Marii Negre”
Pornind de la o dezbatere declansata de ZIUA, directorul SRI, George Maior, ne-a acordat un interviu in exclusivitate despre strategia de securitate nationala a Romaniei.
In ce masura s-a tinut cont in cadrul acestui proces de restructurare si de studiul expertului american Larry Watts din 2005, “Reforma SRI”?
Pe langa anumite evaluari interesante, studiul domnului Watts prezinta cateva principii generale ale practicii intelligence intr-un stat democratic, care se regasesc, de altfel, in intreaga literatura de specialitate dezvoltata in diferite think-tank-uri internationale. Cred ca suntem intr-o etapa a transformarii in care am depasit de mult nivelul aplicarii unor asemenea principii generale si in care ne axam pe aspecte de modernizare mult mai de adancime decat cele incluse intr-un articol scris acum cativa ani si raspunzand unui anumit context al acelei perioade. Modernizarea Serviciului Roman de Informatii nu este rezultatul unor studii academice, ci a unei analize de substanta la nivel de management, activitati si procese de intelligence, politici de personal si planificare, realizata pe baza propriilor noastre evaluari si pe recomandarile unor experti din cadrul serviciilor de informatii din state membre NATO. Acesti experti sunt profesionisti in domeniu si au fost angrenati in designul institutional al unor servicii cu experienta.
Conform organigramei si explicatiilor prezentate public se desfiinteaza Inspectoratele, sub imperiul descentralizarii si se infiinteaza “Directii Generale si Directii”. Nu este o contradictie?
Directiile Generale si Directiile sunt structuri de sine statatoare si nu au nici o legatura, prin atributiile lor, cu fostele inspectorate. Inspectoratele s-au desfiintat pentru ca reprezentau suprastructuri cu atributii de coordonare care, pe anumite dimensiuni, ingreunau procesul decizional intern. Principiul de la care am pornit in reorganizare este cel al centralismului strategic, la nivel de decizie si management, si al autonomiei tactice in practica activitatii de informatii. Astfel, desfiintarea inspectoratelor contribuie la cresterea cooperarii pe orizontala, flexibilizare si la o mai buna gestionare a problematicilor de securitate in responsabilitatea directiilor actuale. Directiile generale sunt constituite similar directiilor, diferenta fiind data doar de dimensiunea unitatii fara a exista un raport de subordonare similar celui existent in perioada de functionare a inspectoratelor. In prezent nici o structura nu a preluat fostele atributii ale inspectoratelor sau nu a fost organizata similar acestora. Organizarea pe directii si directii generale raspunde de altfel si unui demers de adaptare functionala la modelele existente in alte servicii de informatii din state membre NATO si UE.
Care au fost motivele desfiintarii Unitatii insarcinate cu riscurile zonale adiacente frontierelor, din cadrul blocului apararii Constitutiei, succesoarea fostei UM 0110, unitatea “anti-KGB”?
Marele istoric Gheorghe I Bratianu a previzonat exact desfasurarile actuale din Caucaz in cursul sau de la Universitate, din 1942-1943, in care trateaza si Expansiunea Sovietica la Marea Neagra. Fragmente din studiul sau, scos la lumina de abia anul trecut, sunt cuprinse in lucrarea “Dimensiunea Rasariteana a NATO – SUA, NATO, Romania si zona extinsa a Marii Negre“, difuzata de Fundatia Pentru Romania la Summitul NATO de la Bucuresti. Cititi aici:
SOVIET EXPANSSION AT THE BLACK SEA Gheorghe I. Bratianu, 1942 The beautiful perspectives seen for the Black Sea question, freedom of navigation and freedom of straits were progressively shut down by the conditions foreseeing the present crisis and war. We stopped our presentation with the Lausanne Treaty. This treaty opened large, beautiful perspectives, which were proved to be illusions. For the first time there was for the Black Sea a regime assimilating it with other seas, freedom of straits, not only for merchant ships but also for war ships. There was only one limitation: that foreign warships tons displacement was no to exceed that of countries bordering the Black Sea – which means actually the power of Russian fleet. Although, compared to former provisions it was an important step forward into normalization of naval regime for this sea, as well having a very interesting perspective for our country, for which the Black Sea and straits regime was lately described as Romania’s lungs. The situation is still depending on some permanent factors, described by the American historian Gibbons in his history of the Ottoman Empire from 1916 in a from that I myself borrowed for the closure of my chapter on Genoa’s trade in the Black Sea: so long there will be water in this sea and wheat in Russia’s plains there will always be an issue over the straits. (…) In the meantime, something new came along, something that perturbs all data – as it perturbs all geopolitical problems of this world. I wouldn’t dare to say it is something permanent because we do not know if this new element will stay for centuries, it won’t change (…) we have to say it is about oil – this is the new element that came at the end of the last century, being more and more important for our times. There is already a search for replacement of this resource, preparing the world for the times when it will not be available anymore. The are some people saying even that this moment is not that far away: the children of our children may not know oil extraction. The development of oil industry concerns both extremities of the Black Sea. On one hand, the Eastern side of the Black Sea more and more regions are opened for oil extraction – it started from Baku, Apcheron Peninsula, towards Groznyi, North Caucasus and Maikop. This whole region seems to be a chain of extraction fields. Also, there is no secret that around Caspian Sea, these oil fields reach further East. Starting with the moment when Caspian resources flow to Batumi, the oil becomes a decisive element for the Black Sea, as it became through the development of oil industry in Romania, flowing towards Danube. (…) The much regretted Take Ionescu was right saying at a reunion of his party: “It will be a time when it will be proved that the heavy atmosphere pressing on Romania contains some oil vapours”. (…) At the same time with the development of Romanian oil industry, across Black Sea developed the Caucasus oil industry. One of the authors that dealt with this issue tells us a conversation between Russian Tsar Alexander III and his finance minister; the Tsar was interested in the matter of oil, especially that in Baku an intense activity was going on and the monarch needed information on the subject, thus asking his minister, count Witte: “In the end, tell me, what is this oil? – Your Highness – replied the minister – oil is a liquid springing from the earth with a bad smell. – What kind of smell? Your Highness, smells like gold!” (…) Unlikely Romania – due to its proportions – Russia defended better its interests. The majority of these interests in oil extraction in Caucasus region were in Russian hands even before the Great War – because Nobel Group itself was a Russian group. Foreign trusts were more and more interested about this situation, the oil industry was booming, and the flow of its products to the Black Sea explains largely the Russian interest for this sea and control of its straits. (…) The Soviet expansion at the Black Sea between the wars is a new chapter. This problem has two sides: a political one, but also an economic side. (…) At one moment there was a real dumping of Soviet oil on the market. It may be said that oil was the main agent of soviet policy during the third decade of twentieth century. Also, oil explains how Soviet regime maintained itself and its financial capabilities in a country ravaged by wars and social experiments – as well as its raise on the world scene as a great power. The double action of spreading the soviet oil and communist propaganda was felt everywhere. (…) (With the German advance after Hitler’s seizure of power) European politics entered a new phase, and this moment was used by Turkey and Soviets to bring a change in the Black Sea policy. Treaty of Lausanne was modified by a conference in Switzerland, Montreux, where on 20th July 1936 a new treaty was signed, which changed the provisions from Lausanne in the sense that the region around the Straits, declared neutral, was no longer under this status. Turkey had from then the right to fortify the Straits and used this right. The second change was the limitation of tons displacement for warships entering the Black Sea. A limit of 30.000 tons was agreed upon, which might be raised up to 40.000. The third point was the period for which the foreign warships were to stay in the Black Sea: 21 days. Fortifying the Straits was an advantage for Turkey, the limitations for foreign warships was an advantage for Russia. This was underlined by the Soviet minister Litvinov who stated: “The conference admitted, even not full-scale, the special rights of the states bordering the Black Sea, as well as the special geographic situation of the Black Sea where cannot be fully applied the general ideas on the absolute freedom of the seas”. (…) Now let me come back to the ideas I used to open this class. I said that the Black Sea issue reminds us of the two permanent factors of our history: the mountains and the sea. The mountains – where we came from – and the sea – from where we can breath the air of freedom. I choose for this class the problem of the sea for two reasons. First, because this side of the sea brings us into the universal field: through the sea we enter the world history. The mountains side is a national problem, limited in space. In the second place, because I think this problem of the sea should be inscribed deeper in our conscience. To speak about the mountains would be like knocking on open doors. There is no need to speak about the mountains problem, it is deeply rooted in our conscience; any Romanian has his thoughts targeted in this direction. The problem of the sea is a rational one. It is not for the first time we have this dilemma of heart versus reason. In 1916, we have chosen the heart, because the problem of the sea was not that important as it is today. On the seaside, we had a falling Russia, while today the sea problem contains the threat of a formidable power, Soviet Union of today. (…) The problem of the sea presses our judgement more than that of former generations. We are asked therefore to have an active conscience of our individual and collective duty towards these problems, to stay united, putting aside all factors bringing national and social differences. Only united we will be able to solve these problems and defend the very existence of our people. Excerpted from a Black Sea Course for the University of Bucharest, 1942-1943, brought up to light only last year, in 2007 Gheorghe I. Bratianu, Romanian historian and politician, born in 1889, was a Professor at the University of Bucharest and a member of the Romanian Academy. He was killed in April 1953, while being imprison for his believes in a Communist extermination jail https://www.nato-romania.ro/
Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu agresiunea militară întreprinsă de Federaţia Rusă împotriva Georgiei. Condamnăm în mod hotărât invazia armatei ruse în Georgia, invazie care violează în mod brutal normele de drept internaţional şi este un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Utilizarea separatismului teritorial împotriva noilor state independente din fostul spaţiu sovietic reprezintă unul dintre instrumentele constante ale politicii neoimperiale ale Rusiei. Separatismul este folosit în cazul Georgiei, ca şi în cazul Republicii Moldova, ca mijloc de blocare a aspiraţiilor ţărilor noastre de a-şi realiza obiectivele strategice de integrare instituţională în structurile europene şi euro-atlantice. Liderul poporului georgian Mihail Saakaşvili a reuşit să demonstreze lumii întregi că alegerile democratice în această ţară pot fi desfăşurate cu respectarea tuturor standardelor internaţionale, în pofida unor provocări politice şi diversiuni cu caracter economic, energetic şi comercial, în pofida unui război diplomatic şi mediatic total, declanşat de administraţia de la Moscova. Recentele victorii în alegerile prezidenţiale şi cele parlamentare ale formaţiunii politice conduse de Mihail Saakaşvili au determinat Kremlinul să recurgă la cea mai dură formă de atac împotriva autorităţilor de la Tbilisi, agresiunea armată. Scopul acestui război declanşat de Rusia este blocarea procesului de apropiere a Georgiei de NATO în ajunul reuniunii miniştrilor de externe ai acestei organizaţii din decembrie anul curent. În acelaşi timp Rusia urmăreşte înlăturarea de la putere a guvernării Saakaşvili şi instalarea la Tbilisi a unei guvernări obediente Moscovei. Ca forţă politică ce şi-a exprimat de la început solidaritatea cu Revoluţia Rozelor şi ca formaţiune din cadrul aceleiaşi familii politice a Partidului Popular European, al cărui membru este şi Mişcarea Naţională Unită condusă de Mihail Saakaşvili, Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă deplina solidaritate cu conducerea Georgiei şi cere comunităţii internaţionale să ia toate măsurile pentru a curma invazia militară a Rusiei contra acestei ţări. NATO şi UE trebuie să îşi demonstreze de această dată nu doar îngrijorarea, ci şi capacitatea de a determina Moscova să renunţe la violarea normelor de drept internaţional şi la politica ei imperială. Partidul Popular Creştin Democrat face apel către autorităţile Republicii Moldova să îşi exprime atitudinea fermă faţă de intervenţia militară a Rusiei în Georgia şi să-i acorde ţării-prietene din cadrul GUAM tot sprijinul diplomatic, economic şi umanitar necesar pentru depăşirea situaţiei critice în care se află această ţară. Dumnezeu să ocrotească Georgia. Iurie Roşca, preşedinte PPCD Chişinău, 11 august 2008
(M-am auto-plagiat – de pe blog – dar am intrat si in alte detalii) La Marea Neagra, unde Romania se lauda ca joaca nu stiu ce rol, de cateva zile a inceput un razboi. Crunt. Aliata noastra – cel putin declarativ, pe la diverse agape internationale – mica republica Georgia, aspiranta NATO si membra a GUAM, organizatie regionala sprijinita de Romania si SUA, a fost atacata de Rusia. Dupa cum spune Tbilisi. Moscova spune invers. Sedinta CSAT nu a reusit sa ne lamureasca si pe noi. Dimpotriva. In aceste clipe razboiul este tot in toi, la 1500 de km de Romania. Situatia din regiunea separatista sprijinita de Rusia, Osetia de Sud, este identica cu cea din Transnistria, cu care, de altfel se afla intr-o stransa alianta, impreuna cu Abhazia, sub umbrela Kremlinului. La Tiraspol, de altfel, paramilitarii cazaci lasati sa apere gubernia in urma razboiului din 1992, s-au mobilizat de saptamana trecuta. Aceasta ne-a si permis sa relatam despre “zanganitul de arme” din Caucaz chiar in ziua declansarii conflictului. Asa ca trebuie sa ne facem cruce ca razboiul nu a pornit, din nou, la granita rasariteana a Romaniei, acum si a NATO si UE. Oricum, desfasurarea evenimentelor armate sangeroase solicita, evident, alarmarea tuturor organismelor de securitate romanesti, atat pentru a ajuta, cum se poate, la restabilirea starii de normalitate in zona, cat si pentru a informa corect – daca mai avem cu ce si cine – NATO, UE si SUA.
November 1st, 2008 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
