Posts Tagged ‘Plesu’

Evenimentul Zilei: cenzura si favorizarea infractorului. In acest caz: Andrei Plesu, pentru care Romania a fost condamnata la CEDO in procesul disidentului si militantului pentru drepturile omului, Gabriel Andreescu. REPLICA

“Apelez, tovarăşe Secretar General, la dreapta dvs judecată şi la înţelegerea dvs omenească” – A. Plesu

Am scris deja cum Gabriel Andreescu, de care ma despart destule, a castigat la CEDO dupa ce a afirmat ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Lui Andreescu ii pot fi contestate multe, insa nu si inteligenta sau disidenta reala din timpul regimului comunist, cand pana si ofiterii care-l urmareau, cum ar fi regretatul Alexandru Tonescu, supranumit Rechinul, ajunsese sa studieze filosofie pentru a fi la inaltimea obiectivului sau (Exista niste note filosofice extraordinare ale ofiterului de caz in Cartea Alba a Securitatii). Cert este ca in urma procesului intentat de Plesu lui Andreescu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotarat ca disidentului i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil iar, din cauza “filosofului” tuturor guvernarilor, romanii trebuie sa-i plateasca acum militantului pentru drepturile omului o despagubire de 10.000 de euro. E, mogulul Dilemei, distinsul membru al “comitetului de incredere” al Fundatiei Dinu Patriciu, in loc sa scuteasca statul si cetatenii de aceste costuri stabilite de CEDO din cauza lui, se zborseste la Andreescu prin intermediul spalatoresei Corlatan, recalificata de servicii la Evenimentul Zilei, si isi permite sa considere sentinta CEDO drept “bezmetica”. Dreptul lui. La fel, dreptul lui Gabriel Andreescu sa ceara corectarea inexactitatilor Corlatencei comise in dialogul comandat si aranjat punct cu punct cu “maestrul” Plesu. Eh, asta-i buna! Daca l-a interzis Securitatea de ce i-ar permite Evenimentul Zilei sa-si spuna opinia, conform bunului simt si “deontologiei”? Harsh, cu el la gunoi, mama lui de critic al guralivului “guru” Plesu. Si-uite asa a ajuns disidentul sa scrie iar pe ziduri si pe garduri, de data aceasta virtuale. Iaca, mai pun si eu un stalp, sa ramana:

Atacul la adresa CEDO. Andrei Pleşu şi legitimarea băşcăliei în viaţa publică

de Gabriel Andreescu

La 29 septembrie 2010, ziarul “Evenimentul zilei” a publicat un interviu al domnului Andrei Pleşu în care acesta se referea la istoria procesului penal pe care l-a deschis în anul 2001 şi apoi la condamnarea statului român la CEDO ca urmare a încălcării libertăţii de exprimare în acest caz. Interviul conţinea erori şi falsificări, dar mai ales trata hotărârea judecătorilor europeni cu un dispreţ fără precedent.

Calificarea de către dl Pleşu a sentinţei CEDO drept „bezmetică” m-a determinat să trimit ziarului, în aceeaşi zi, un drept la replică. La 30 septembrie a.c., redacţia “Evenimentului zilei” comitea un act contrar decenţei jurnalistice transformând dreptul la replică într-o sumă de precizări selectate partizan; pentru ca apoi să o anuleze şi pe aceasta punând-o între interpretările redacţiei şi susţinerile, reluate ca un fel de verdict final, ale domnului Pleşu. Deşi fuseseră reproduse aproape cuvânt cu cuvânt enunţurile sentinţei CEDO, redacţia le prezenta drept „propria versiune despre dosarul judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”.

Am apelat la cotidianul.ro pentru a găzdui dreptul la replică, împreună cu actualul comentariu, datorită gravităţii excepţionale a tratării insultătoare a judecătorilor Curţii de la Strasbourg. Nu-mi amintesc să fi întâlnit până acum pe cineva care să fi calificat hotărârile CEDO ca fiind „bezmetice”, deşi nimeni nu spune că instanţa europeană ar fi sacrosantă. Câţiva mari jurişti au luat distanţă faţă de opinii ale Curţii, dar observaţiile critice au fost exprimate întotdeauna cu mare deferenţă şi în raport cu nuanţe la îndemâna unor oameni care ştiu ce spun.

Intervenţiile blasfematoare ale lui Andrei Pleşu au deja tradiţie. L-a calificat pe Virgil Ierunca „leninist”, pe Constantin Ticu Dumitrescu l-a numit „un Corneliu Vadim Tudor cu semnul schimbat”, iar pe Adrian Marino (atacat dupa moarte si de Dinescu si Tismaneanunota mea) l-a apostrofat pentru „accese de proastă creştere” exprimate în “mod rudimentar, provincial”. E adevărat că presa română suferă de 20 de ani de o imensă agresivitate, numai că lăturile revărsate de Corneliu Vadim Tudor, de Ilie Neacşu şi emulii lor sunt delegitimate prin chiar semnătura de la sfârşit. Nu este aceeaşi situaţie în cazul dlui Pleşu, fost înalt demnitar în stat (de două ori ministru, secretar de stat, consilier de stat), universitar şi director de institute ştiinţifice, cu o importantă prezenţă în presă şi o amplă reţea de adepţi în lumea culturală. El a reuşit să dea un aer de onorabilitate unei culturi a dispreţului şi batjocurii pe care o alimentează în mod constant.

Nimic nu e prea mult pentru a califica gravitatea acestei ultime ieşiri la rampă. De peste o jumătate de secol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă instituţia fundamentală a civilizaţiei Continentului. Deşi are în spate susţinerea instituţională a unei întregi maşinării interguvernamentale, esenţa puterii ei rămâne respectabilitatea. Prestigiul CEDO a reprezentat, din 1994 încoace, o pavăză importantă în lupta cu (in)justiţia societăţii româneşti. Având în vedere contextul, atitudinea fostului demnitar de stat şi persoană cu influenţă culturală poate duce la ruperea zăgazului şi la joaca cu batjocorirea generală a Curţii. Consider răul făcut covârşitor.

Dreptul la replică

(more…)

A aparut filmarea cu Herta Muller si umilirea lui Liiceanu pe scena Ateneului. Vezi VIDEO. Se cauta cea cu admonestarea lui Plesu la Libraria Humanitas. Aducatorului recompensa :)


Dupa vreo doua zile de asteptare a aparut pana la urma inregistrarea integrala a Conferintei Hertei Muller de la Ateneu, pe site-ul www.radio3net.ro, la sectiunea Ultimele Materiale Video. Am facut mai sus o sinteza a celor spuse despre “disidenta” intelectualilor cuminti si “curati”, in viziunea laureatei premiului Nobel pentru literatura versus cea a jenatului si jenantului Liiceanu. Insa mai exista o filmare interesanta, din ziua de 28 septembrie, cand “maestrul” Plesu de la Fundatia Dinu Patriciu a fost admonestat frontal de mai multi cititori, la libraria Humanitas, unde s-a desfasurat urmatoarea scena, care ar merita degustata video (Chiar n-a filmat nimeni evenimentul? Sau cenzura “culturala” e mai tare ca pe vremea raposatului?):

Andrei Pleşu a fost cel care prezentat-o publicului pe marea scriitoare de care îl leagă o „prietenie de cursă lungă”. „Voi vorbi puţin pentru că ştiu că Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanţă şi blabla-urile. „Da. Aşa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela că ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaţii precum cea de faţă, toţi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastră aţi venit pentru că vreţi să vă lăudaţi apoi pe la cunoştinţe cu un autograf al Hertei Müller, alţii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru că au văzut coadă şi se ştie că la coadă te aşezi chiar dacă nu ştii «ce se dă»”.

La această afirmaţie, o femeie a strigat iritată: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, şi mai nervos, a urlat din mulţime: „N-am venit să te ascultăm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!”

Integral la Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienta a râs de Liiceanu si l-a huiduit pe Plesu. Asculta si citeste interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate si “intelectualitatea” ICR

Selectie Video din Conferinta de la Ateneu, mai jos. Inregistrarea integrala de la www.radio3net.ro a fost ulterior cenzurata prin eliminare de pe net.

Herta Muller ridiculizand “disidenta” lui Plesu si Liiceanu 

Cum l-a umilit Herta Muller pe Liiceanu la scena deschisa in conferinta de la Ateneu ridiculizand si criticand falsa disidenta a intelectualilor tip Patapievici, Plesu sau Brucan. VIDEO. Blog de Veghe: Paul Goma, la 75 de ani de viaţă, 32 de exil!


Herta Muller ridiculizand "disidenta" lui Plesu si Liiceanu de VictoRoncea

Selectie din Conferinta de la Ateneu. Inregistrarea integrala la www.radio3net.ro, sectiunea Ultimele Materiale Video

UPDATE: Ulterior filmarea a fost cenzurata prin eliminare de pe net.

Transcriere si comentariu: Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienta a râs de Liiceanu si l-a huiduit pe Plesu. Asculta si citeste interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate si “intelectualitatea” ICR

Nicoleta Savin: Paul Goma, la 75 de ani de viaţă, din care 32 de exil!

Reactia jenanta a lui Plesu pe la spatele Hertei Muller:

Herta Muller despre postura in care a fost pusa de Plesu si Liiceanu: “Ceea ce fac aici e circ!”. Primul Video de la Ateneu. Se cauta inregistrarea conferintei cu “Lesu si Pliceanu”. Aducatorului recompensa :) UPDATE: A aparut!


Conferinta pe care i-a pregatit-o Liiceanu la Ateneu Hertei Muller, cu Plesu pe post de Octavian Ursulescu, s-a soldat cu un imens esec pentru planurile de afaceri si glorie ale patronului Humanitas, care o vedea deja pe un nou “Audiobook” pe coperta caruia ar fi tronat in postura de smanglitor semi-aureolat de nimbul Nobelului alaturat. Insa reprosurile dure ale laureatei Nobel la adresa pretinsei disidente a lui Liiceanu, Plesu & Co l-au lasat masca pe filosoful de mucava. In mod cu totul ciudat, inregistrarea conferintei nu a aparut pana acum pe niciunde. Prevazator, ciubucarul Humanitas a interzis filmarea in sala. Un singur fragment video plasat de piscotar pe YouTube o surprinde pe scriitoarea Herta Muller ironizand postura in care a pus-o Liiceanu pentru a-si creste vanzarile: in cusca la Circul Humanitas.

UPDATE: A aparut filmarea cu Herta Muller si umilirea lui Liiceanu pe scena Ateneului. Vezi VIDEO. Se cauta cea cu admonestarea lui Plesu la Libraria Humanitas. Aducatorului recompensa 🙂

Iarasi este de remarcat cum presa inscrisa pe filonul ideologic Soros/GDS a “purificat” reactiile publicului fata de cei doi Pat si Patason ai anti-culturii romane, huiduiti la scena deschisa de cei care s-au batut sa intre la Ateneu pentru laureata premiului Nobel. In cautarea adevarului pe internet, cititorii avizi de stiri necenzurate s-au putut opri doar la vreo doua-trei relatari care nu au omis esentialul: umilirea pana la zdrobire a marelui cuplu de comici vestiti ai GDS, “Lesu si Pliceanu”.

Acestea sunt: Marius Ghilezan pe Bookiseala: Cum l-a umilit Herta Müller pe Gabriel Liiceanu în public

Roncea.ro si Romania libera: Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienta a râs de Liiceanu si l-a huiduit pe Plesu. Asculta si citeste interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate si “intelectualitatea” ICR

si Răzbel cultural : Herta Muller contra comicilor Pliceanu şi Leşu ! articolas pe care il si reproduc mai jos, in asteptarea inregistrarii conferintei-minune de la Ateneu (aducatorului recompensa 🙂 ):

Nu mi-e simpatică de loc Mme H. Muller; nu-mi place nici cum scrie; cred că, fără Nobel, ar fi rămas necunoscută cititorilor – şi nu numai celor provinciali, de la noi, pentru care unicul criteriu valoric e notorietatea. Acelaşi spirit de turmă, care i-a făcut să accepte totalitarismul comunist fără să crâcnească, se manifestă şi aici, în planul consumismului de produse trendy.

Nici prea mult caracter nu are, aşa cum se vede din dubla măsură aplicată colaboratorilor Securităţii.

De cum arată, nici nu mai zic : parcă-i Vrăjitoarea cea Rea din vreo porcărioară de film de pe Hallmark !

Da’ mi-a plăcut ce i-a făcut lui Liiceanu, în conferinţa de la Ateneu. Nici amicul Pleşu n-a scăpat nestropit : când te bagi ca musca-n lapte, ca să faci, chipurile, pe prezentator-mediatorul, dar de fapt numai ca să nu pierzi ocazia de-a ieşi în faţă, rişti să te îneci.

Cei doi bătrânei ridicoli credeau că se-ntâlnesc cu vreunul din amărâţii dependenţi de ei… Şi că toată conferinţa nu va fi decât şuşa obişnuită, în care nimeni nu-i contrazice, nimeni nu-şi permite să-i critice – ca-n comunismul în care s-au format.

UPDATE: Cum l-a umilit Herta Muller pe Liiceanu la scena deschisa in conferinta de la Ateneu ridiculizand si criticand falsa disidenta a intelectualilor tip Patapievici, Plesu sau Brucan. VIDEO

National: Teodor Baconschi, iepurele fals al lui Băsescu

Ridicat în slăvi de Traian Băsescu – care-l consideră bun de preşedinte, Teodor Baconschi aduce “moştenire” PDL-ului şi cîteva schelete ascunse (şi nu prea) în propriul dulap. Ceea ce înseamnă ori că Băsescu nu are mînă bună la urmaşii săi politici, ori că lăudatul Baconschi este doar un “iepure fals”.

Altfel spus, este foarte posibil ca nu Teodor Baconschi să fie cel avut în vedere de Traian Băsescu atunci cînd vine vorba despre viitorul lider al PDL – sau al noului partid destinat să ia locul actualului PDL. Considerat însă ca atare, Baconschi ar putea fi, speră unii, “vînat” de periculoasa tripletă Blaga-Videanu-Berceanu, lăsînd astfel calea liberă spre vîrful partidului. Cui? Cuiva pe care tot Băsescu îl va scoate din joben, dar nu acum, ci atunci cînd situaţia din PDL se va coace suficient, fiind astfel posibilă debarcarea vechii trupe democrate. Speranţă deşartă, după cum spun toţi cei care îi cunosc bine pe cei trei democraţi proaspăt “răspopiţi” din Guvern.

Proaspătul democrat a fost deja eroul unui scandal sexual

Indiferent dacă rolul pe care se pare că i l-a atribuit este unul pe bune sau nu, cert este că CV-ul proaspătului “crestin” democrat include şi un scandal sexual de proporţii, declanşat în 2007. Atunci cînd mai multe detalii picante referitoare la viaţa amoroasă a Manuelei Vulpe – ambasadorul României în Mexic la acea dată – au apărut într-o revistă destinată diasporei româneşti din Australia. Constînd în principal din corespondenţe electronice, detaliile cu pricina conţineau şi numele lui Teodor Baconschi, doar consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu la acea vreme, dar şi vehiculat pentru o posibilă desemnare ca ambasador al nostru la Paris. Evocarea momentelor petrecute împreună de cei doi în baia reşedinţei diplomatice din Australia (pe vremea cînd Vulpe ne reprezenta în ţara cangurilor), l-au pus într-o postură jenantă pe Baconschi – Jacuzzi. Din fericire pentru actualul ministru de Externe proaspăt convertit la valorile doctrinei pedeliste, scandalul s-a stins de la sine. Ceea ce nu înseamnă însă că detalii necunoscute încă nu ar putea oricînd să fie scoase la iveală într-o viitoare campanie electorală.

Ziarul National

Soc cu Boanchis: Basescu si Securitatea

Băsescu şi Securitatea

Andrei Pleşu a acordat un interviu unui ziar cu nume greu, în care semnează azi numai gîgîlici, mişcotei, codobaturi. Ucenicul lui Noica povesteşte că a văzut, pe vremea cînd mişca hîrtiile la CNSAS, o notă a lui Băsescu dată la Securitate. Marinarul se „zgîriase” cu alt vaporean şi a narat momentul de vitejie în felul următor: „în ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie. S-a întîmplat cutare şi cutare. Chestia asta m-a plictisit foarte mult. Simplul fapt că acum trebuie să stau să scriu chestia asta mă enervează foarte tare”. Sînt două posibilităţi. 1) Băsescu e şmecher adevărat şi are un curaj nebun. 2) Era prea mare în aparat şi i se rupea de securiştii mici. Cunosc bine Constanţa şi ştiu că, atunci cînd se întorceau din voiaj, comandanţii raportau spăşiţi ce au făcut, cu cine s-au întîlnit, cum au mers contrabanda şi curvăsăreala. Bingăneau toţi, mai puţin Băsescu. De ce îşi permitea să sfideze, cine îi îngăduia să fie arogant, habar n-am. Sau doar bănuiesc. N-am vreun interes să-l gîdil cu encomioane pe Băsescu. Nici nu cred că a auzit de mine, fiindcă are ca unică lectură agenda telefonului celular. Un amănunt esenţial — hinghereşte lumea cu DNA-ul — şi altul minor — l-a pus pe Patapievici la ICR — chiar mă obligă să nu intru în sfera omagiului băsescian. Dar îl prefer oricînd unui gargaragiu depedent financiar precum Crin Antonescu, acel profesoraş care s-a distins pe vremea lui Ceauşescu predîndu-le copiilor de ţărani istoria falsificată a României.

Razvan Boanchis / Ziarul National

Citeste pe aceasta tema si:

Spalatoreasa Corlatan si amneziile domnului Plesu. Lenea lui Andrei Plesu, Europa libera si Vocea Americii in Jurnalul Monicai Lovinescu. Scrisorile catre Ceausescu. Basescu si candidatul Plesu la presedintia Romaniei. Maxima Imoralia

Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienta a râs de Liiceanu si l-a huiduit pe Plesu. Asculta si citeste interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate si “intelectualitatea” ICR

Herta Muller l-a zdrobit pe “disidentul” Gabriel Liiceanu pe scena Ateneului. Audienţa a râs de Liiceanu şi l-a huiduit pe Pleşu. Ascultă şi citeşte interviul lui Roncea cu laureata Nobel despre Patapievici, Securitate şi “intelectualitatea” PCR-ICR

„Mulţi dintre noi ne-am simţit minoritari în propria ţară”, a insistat Gabriel Liiceanu. „Aş fi vrut ca pe vremea aceea să fi deschis mai mulţi gura şi să fi spus că se simt minoritari”, a replicat Herta Müller, urmată de un ropot de aplauze (video în baza materialului).
CONFERINTA HERTA MULLER. Schimb acid de replici între scriitoare şi filosof, la Ateneul Român

de Adrian Schiop / Romania Libera

În dialogul cu Gabriel Liiceanu de la Ateneu, Herta Muller a criticat intelectualii români, acuzându-i de falsă rezistenţă şi pasivitate în timpul comunismului.

Înainte de primirea Premiului Nobel, vizitele Hertei Müller în România treceau aproape neobservate – în 2009, scriitoarea a participat în România la un eveniment de provincie, Festivalul de Literatură „Oskar Pastior” de la Sibiu, iar ecourile abia de au trecut graniţele judeţului. Nobelul a schimbat însă radical percepţia publică asupra scriitoarei. Vizita de luni seara a stârnit un interes incredibil în rândul publicului bucureştean, care s-a înghesuit să intre în clădirea Ateneului. O altă mulţime de oameni încerca să facă rost de o invitaţie; la 19.30, la o oră după debutul evenimentului, oamenii mai negociau cu portarii din spatele uşilor încuiate un eventual acces. Cei care au avut norocul să se afle în sală au asistat la una dintre puţinele dezbateri autentice, fără mănuşi, pe subiectul complicităţii intelectualilor cu dictatura.

Vezi si NOBEL PENTRU HERTA MULLER! INTERVIU AUDIO realizat de Victor Roncea cu Herta Müller despre securistii si turnatorii promovati de ICR si Patapievici

IPOCRITUL MANOLESCU SE “BUCURA” pentru Herta Muller, pe care a expulzat-o din cele “cinci secole” de literatura romana ale “Istoriei” sale

Spalatoreasa Corlatan si amneziile domnului Plesu. Lenea lui Andrei Plesu, Europa libera si Vocea Americii in Jurnalul Monicai Lovinescu. Scrisorile catre Ceausescu. Basescu si candidatul Plesu la presedintia Romaniei. Maxima Imoralia

Răfuiala cu intelectualii români

Herta Müller îi spune lui Gabriel Liiceanu că ea nu este scriitoare, doar o obligă cuvintele să exprime gândurile, “Dar aici sunteţi…” zice gazda. “Scriitoare sunt doar când sunt singură cu mine. Aici sunt la circ”. Hohote de râs.

În dialogul dintre Herta Müller şi filosoful Gabriel Liiceanu, mărul discordiei a fost angajamentul politic inconsistent al intelectualilor români în comunism, care, chiar dacă au refuzat să laude şi să sprijine sistemul, nici nu au îmbrăţişat vreo formă deschisă de protest politic.

Pentru Liiceanu, elita intelectuală s-a opus sistemului refuzând să-şi „prostitueze cuvintele” şi să scrie cărţile propagandistice pe care regimul le vroia: „Unii dintre noi am avut naivitatea să credem că aveam un angajament politic. Dar acum aflăm de la dvs. că acest mod de a nu ne prostitua cuvintele a fost prea puţin, că el nu a fost un angajamant politic, ci un vinovat apolitism”. Răspunsul Hertei Müller a venit sec, sprijinit pe comparaţia cu ţările din centrul Europei, unde s-au înregistrat mişcări de protest chiar şi în sânul Bisericii şi unde „au fost mai mulţi oameni care au spus ceva împotriva regimului. În România, dacă vrei să vorbeşti de dizidenţă, nu ai ce să spui, decât, eventual, că nu a fost dizidenţă organizată. Radu Filipescu, preotul Calciu, Paul Goma au fost lăsaţi singuri, cine i-a sprijinit? Protestatarii au fost prea puţini şi cine şi-a ridicat capul a fost lăsat singur”.

Concluzia scriitoarei este necruţătoare: rezistenţa prin cultură a intelectualilor este vorbă în vânt („când eu am avut probleme cu dictatura, cei mai mulţi au tăcut”), iar duritatea dictaturii în România se datorează şi intelectualităţii care s-a refugiat în cultură, păstrându-şi astfel o foarte confortabilă neutralitate politică. „Ce vreţi dumneavoastră să laud mi se pare prea puţin, n-am ce să spun. Este o modalitate de a rămâne onest personal, să nu te murdăreşti, dar nu a fost ceva împotriva dictaturii, care să deranjeze clanul de ceauşişti şi securişti. Dacă ar fi fost foarte mulţi care să deranjeze această dictatură, ea nu ar fi putut să se facă tot mai sinistră. Până la urmă, nimeni din Est nu a umblat cu maşina de scris la poliţie ca noi, care trebuia să obţinem permis pentru folosirea ei”, a observat câştigătoarea Nobelului făcând referire la faptul că scriitorii trebuiau să-şi înregistreze maşinile de scris pentru a putea fi identificaţi în cazul în care ar fi apărut manifeste sau scrieri subversive în regim de samizdat.

Scriitorii s-au enervat pe sistem „în sinea lor”

Replicile care au urmat acestui dialog spun multe despre cât de puţin conciliabilă este poziţia celor doi oameni de cultură: „Dumneavoastră aţi fost (să vă înregistraţi maşina de scris – n.r.)?”, a întrebat filosoful. „Da”, a răspuns Herta Müller. „Eu n-am mers”, a contraatacat Liiceanu. „Oh, sunteţi dizident”, l-a ironizat scriitoarea. „De ce aţi mers?” „Ca să folosesc maşina de scris fără să mă aresteze”. „ Trebuia să fiţi dizidentă şi să vă asumaţi riscul, să nu vă lăsaţi umilită în felul acesta.” „Da, dar vedeţi, n-am fost. Poate nici n-am fost dizidentă, pe când alţii au fost, cei care şi-au scris cărţile cu limbaj curat (necontaminat cu propagandă – n.red.)”.

Înţepăturile şi contrele au fost prezente pe toată durata dezbaterii – când povesteşte despre situaţiile umilitoare în care te punea regimul comunist, Gabriel Liiceanu remarcă, ironic, „asta ni s-a întâmplat mai multora”, iar Herta Müller ripostează: „Trebuia să vă enervaţi”, replica urmata de aplauzele publicului. „Dar ne-am enervat”, spune Liiceanu. „Desigur. Şi asta a fost tot”, conchide scriitoarea, în hohotele asistenţei.

Scriitorii care „nu şi-au întinat cuvintele” şi-au consumat furia pe sistem în interior, „s-au enervat în sinea lor”, în cuvintele acide ale scriitoarei. Întrebată dacă se consideră dizidentă, Herta Müller, care în timpul comunismului a avut doar meserii fără tangenţă cu cultura, a parat spunând că nu se consideră dizidentă, ci o persoană obişnuită: „Am avut şi nenorocul să lucrez acolo unde cei mai mulţi intelectuali nu au ajuns. M-au tot împins de colo colo şi am ajuns să văd cum trăiesc oamenii normali… Am vrut să trăiesc normal, să nu fac ceva de care să nu pot să vorbesc pe urmă. Mi-a fost greaţă de funcţionarii ăştia, nulităţile pe care le vedeam în fabrică, în magazin, la poştă, la doctor, fiecare avea nişte aluri şi trata oamenii de parcă ar fi, mă scuzaţi, «ultimul căcat»”.

„Când stau aici nu sunt scriitoare, e altă meserie – e circ”

Valorificarea suferinţei a fost un alt punct de divergenţă în discuţia dintre cei doi – scriitoarea a tăiat scurt argumentul filosofului, care susţinea că trauma şi suferinţa aduse de comunism celor sensibili le-ar fi creat acestora o înţelegere superioară: „N-am nici o înţelegere superioară a lumii, tot aşa cum n-am de fapt o înţelegere a ei. Eu nu pricep lumea şi de aia scriu… Când stăteam în România şi mă gândeam seara la ce s-a întâmplat în cursul zilei, nu puteam să-mi dau seama. De altfel, nici nu-mi permiteam să mă gândesc într-un arc mai mare, o perspectivă mai largă. Îmi ajungeau lucrurile micuţe şi exacte care se tot adunau lângă mine, fiindcă lor trebuia să le fac faţă. Nu am putut să-mi pun probleme, pur şi simplu a trebuit să fac faţă şi asta îmi absorbea toate energiile din cap, tot ce puteam rezulta. De înţelegere superioară nici nu putea fi vorba”. Scrisul este pentru scriitoare o vocaţie pe care o practică doar în singurătate, „e ceva ce mă chinuieşte şi nu mă lasă în pace şi mă obligă să-mi screm mintea până nu mai pot, dar când o fac mă ajută. Când stau aici nu sunt scriitoare, sunt scritoare doar când sunt singură cu mine. Ce fac aici e altă meserie – e circ.”

„Patrie este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti”

Sentimentul exilului a fost celălalt leitmotiv în discuţia de la Ateneu, scriitoarea repetând o idee mai veche, anume că nu mai e posibil să se întoarcă definitiv în România: „Eu m-am născut aici, am trăit toate cele până în ’87 şi după aia gata, m-au dat afară, nu am mai putut să mă întorc. Cred că (întoarcerea – n.red.) ar fi o iluzie. Istoria dintotdeauna a exilului e că nu te mai întorci cum ai plecat. Nu că nu ai vrea – ci că a trebuit să te schimbi acolo, să-ţi aranjezi altfel viaţa şi când vii înapoi descoperi că lucurile s-au tăiat.” În comunitatea germană din România, întoarcerea nu-şi mai are rost – „în sate mai sunt 3-4 oameni în vârstă care nu mai au pe nimeni şi casele de bătrâni sunt viitorul minorităţii germane din ţara asta. Dacă aş vrea să revin să continui nu aş avea cu ce, cu cine şi este imposibil. Toţi aştia sunt undeva în lume şi pe mine asta câteodată mă doare; dar alt-minteri spun că am avut şi noroc.” Chiar dacă preferă cuvântului ideologizat „patrie” pe acela mai intim de „acasă”, scriitoarea încearcă să-l definească: „De multe ori am zis în Germania că «heimat/patrie» este ceea ce nu poţi să suporţi şi ceea ce nu poţi să părăseşti. Poţi să pleci cu picioarele, dar duci cu tine greutăţile din cap. Tâmpita de patrie vine cu tine dacă nu vrei. Şi te chinuie şi acolo unde te-ai dus să scapi cu viaţă.”

„Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă la imn”

Dialogul a luat sfârşit cu o amintire din comunism a Hertei Müller. După „nu ştiu câte luni de şomaj”, ea ajunge să predea ca suplinitoare la o grădiniţă, cu speranţa că slujba aceasta nu va fi ideologizată, „sunt copii mici, nimeni nu se uită ce şi cum”. Însă din prima zi descoperă că programul trebuie să înceapă cu intonarea imnului interminabil al României comuniste – „Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă.”

Îi învaţă pe copii un cântecel de iarnă, însă „copiii nu erau obişnuiţi, aşa că a trebuit să le explic de ce fulgul are o rotiţă albă, de ce cade aşa. Nu mai ştiau decât chestii ideologice, mama, mama bună şi pac, într-a treia strofă – Elena. Nu te mai aşteptai, dar până la urmă tot venea.” A doua zi, proaspăta educatoare se face că uită de momentul ritualic al imnului, dar copiii vigilenţi îi atrag atenţia. „Apoi s-au pus într-un semicerc ca nişte soldaţi, cu mâinile lipite de corp şi au început să cânte. După trei strofe, le-am spus foarte bine, ajunge – dar unul a spus că nu e tot, aşa că a trebuit să-l cânte până la capăt.” „Copiii aceia”, a întrerupt-o filozoful, „au acum 25 de ani”. „Poate n-au ieşit încă din acele idei – dar depinde de ce li se spune acum”, s-a îndoit Herta Müller.

„Atunci are şi circul nostru din seara asta un sens”, a observat filosoful. „Nu ştiu.” „Poate le spune ceva”, a insistat Liiceanu. „Poate”, a pus punct Herta Müller dezbaterii. O dezbatere care dacă ar fi avut loc cu 10-15 ani mai devreme şi ar fi implicat mai mulţi intelectuali formatori de opinie, ar fi schimbat poate faţa culturii româneşti.

Coadă ca pe vremuri la autografele Hertei Müller si injuraturi la Andrei Plesu

O aglomeraţie de nedescris şi nişte crize de nervi ale unor pensionari cam agitaţi au însoţit lansarea seriei de autor Herta Müller, aseară, la librăria Humanitas Kretzulescu. Andrei Pleşu a fost cel care prezentat-o publicului pe marea scriitoare de care îl leagă o „prietenie de cursă lungă”. „Voi vorbi puţin pentru că ştiu că Hertei nu-i plac lucrurile astea. Nu-i plac festivismele, vorbele mari, temenele, zâmbetele de circumstanţă şi blabla-urile. „Da. Aşa e”, a confirmat scriitoarea zâmbind. „Motivul pentru care Hertei nu îi plac aceste lucruri este acela că ea e un om cât se poate de autentic, ori în situaţii precum cea de faţă, toţi suntem un pic neautentici. Unii dintre dumneavoastră aţi venit pentru că vreţi să vă lăudaţi apoi pe la cunoştinţe cu un autograf al Hertei Müller, alţii, care au apucat alte vremuri, au intrat pentru că au văzut coadă şi se ştie că la coadă te aşezi chiar dacă nu ştii «ce se dă»”.

La această afirmaţie, o femeie a strigat iritată: „Nu avem nevoie de jigniri!”, în timp ce un domn, şi mai nervos, a urlat din mulţime: „N-am venit să te ascultăm pe dumneata, ci pe doamna Herta Müller!” Cei prezenţi au rămas şocaţi văzând asemenea manifestări, dar Andrei Pleşu a parat cu eleganţă „lovitura” venită din public: „Ei bine, recunosc că şi eu am fost puţin neautentic, pentru că nici eu nu am venit aşa dintr-un elan personal, ci pentru că m-au rugat Herta şi prietenul meu Gabriel Liiceanu. Dar Herta e întotdeauna autentică. De altfel, motivul pentru care a plecat din ţară este tocmai acela că nu există sistem care să favorizeze neautenticul mai mult decât dictatura. În dictatură să faci şi să spui lucruri în care nu crezi devine o a doua natură. Ori Herta nu putea suporta aşa ceva. Închei prin a spune: „Herta, mor după tine! Îmi place cum scrii, ce spui, cum trăieşti!” Scriitoarea nu a adăugat decât câteva cuvinte, mulţumind editurii şi traducătorilor săi, după care şi-a suflecat mânecile şi a început să dea autografe. Şi, având în vedere faptul că admiratorii săi făcuseră o coadă ce se întindea până la Palatul Regal, a avut ceva de lucru. (G.L.)

NOU: Privatizarea Humanitas, ilegală? “Carcasa” lui Liiceanu primită de la Pleşu – Editura Politică a PCR – nu era aşa de goală. Cifra e considerabilă: valoarea unui bloc de patru etaje cu 16 apartamente, respectiv 1.524.900 de lei “ceauşişti”. DOVEZI

Purificarea stirilor, o noua forma de cenzura

Interesant de urmarit “purificarea” de orice remarca facuta de scriitoare la adresa imposturii disidentei lui Liiceanu & gasca in relatarile televiziunii publice TVR si ale agentiilor de stiri, cum ar fi Agerpres, care noteaza totusi iritarea audientei la discursul lui Plesu, si Mediafax, care insa consemneaza, fara sa-i inteleaga probabil semnificatia cinica, replica stupida a filosofului ciubucar din final, dupa ce Herta Muller a afirmat ca “reprezentatia” de pe scena Ateneului reprezinta “circ”: “Poate că circul nostru are un sens, poate le spune ceva”, a continuat patronul Humanitas. “Poate”, a spus scurt Herta Müller, la sfarsitului evenimentului.

UPDATE: Herta Muller despre postura in care a fost pusa de Plesu si Liiceanu: “Ceea ce fac aici e circ!”. Primul Video de la Ateneu. Se cauta inregistrarea conferintei cu “Lesu si Pliceanu”. Aducatorului recompensa 🙂

VIDEO UPDATE: Cum l-a umilit Herta Muller pe Liiceanu la scena deschisa in conferinta de la Ateneu ridiculizand si criticand falsa disidenta a intelectualilor tip Patapievici, Plesu sau Brucan. VIDEO

Bookiseala: Cum l-a umilit Herta Müller pe Gabriel Liiceanu în public

Selectie Video din Conferinta de la Ateneu, mai jos. Inregistrarea integrala de la www.radio3net.ro a fost ulterior cenzurata prin eliminare de pe net.

Herta Muller ridiculizand “disidenta” lui Plesu si Liiceanu 

Spalatoreasa Corlatan si amneziile domnului Plesu. Lenea lui Andrei Plesu, Europa libera si Vocea Americii in Jurnalul Monicai Lovinescu. Scrisorile catre Ceausescu. Basescu si candidatul Plesu la presedintia Romaniei. Maxima Imoralia

“Catarii de la Paltinis”… “işi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire”. – Parintele Nicolae Steinhardt

Spalatoreasa lui Dinescu si a agentilor KGB din GDS in general, Mirela Corlatan, mai tranteste o “bomba”: un interviu fasait cu succesorul lui Silviu Brucan la sefia neo-kominternului, Andrei Plesu, mare “garant moral” al “Comitetului de Incredere” al Fundatiei “Dinu Patriciu”, in tandem cu parasitul Petre Roman, si ayatollah fondator al Colegiului “Noua Europa”, subnumit “Colegiul Invizibil”. Punct cu punct, spalatoreasca parasutata din “Centrala Iasi” si ajunsa pe caile serviciilor sub poala lui Tismaneanu la EvZ, incearca, in van, sa dea cu inalbitor de rufe pe toate petele lenjeriei intime si ingalbenite de vreme si nevoi a dalmatianului si profitorului tuturor regimurilor. Membru PCR de la 19 anisori, secretar al Organizatiei de Baza la Institut, apoi disident de parada, dar cu vila in strada Paris 14, inca din epoca “odiosului”, totodata navetist opresat de Securitate numai pe rute selecte, Paris-Berlin, cainatul Andrei Plesu – introdus de Parintele Nicolae Steinhardt in secta Catarilor de la Platinis -, da dovada de o cadere de intelect masiva. Raspunsurile sale la intrebarile aranjate sunt boante si terne, lipsite de umoru-i alteori vivant si de sclipirile de inteligenta care-i mai licaresc de pe vremea raposatului. Sa-i fi angajat actualul stapan, Costache “Dinu” Patriciu, sau poate vecinul si fostul sau patron, Sorin Ovidiu Vintu, un negrisor sa le piguleasca, de sunt asa pline de luciu dar lipsite de substanta?! Sau, mai curand, chiar asta e “ilustrul” filosof cu o opera de trei… brosuri. In tot cazul, mai sufera si de  amnezie. Cum vroia oare sa ajunga presedinte al Romaniei? Poate de-aia i-a si predat stafeta pupilului sau Baconsky…

O sa-l ajut eu putin sa-si aduca aminte cum devine cu bursele prin Germania si excursiile la Paris, refuzul de a primi un post la Vocea Americii sau Europa libera conform Jurnalului Monicai Lovinescu, pactul cu Securitatea si Ceausescu, Planurile Alfa si Atlas, furtul “Minimei Moralia”, intalnirea de la Tescani cu Iliescu si Magureanu, cum apara minerii si hulea Piata Universitatii pe 14 iunie in “Adevarul”, visurile de a deveni “un Havel al Romaniei” (dar fara inchisoare), pe vremea FSN dar si ulterior, cand a primit un sut in dos de la Cotroceni, cat si motivele pentru care “troika nomenclaturista” Plesu – Liiceanu – Patapievici, cu Dinescu la mantinela, il uraste atat de tare pe Adrian Marino, cel care le-a vazut adevarat fata de dupa masti chiar din sanul lor.  De unde sa incep? Poate de la mult hulitul Marino, cel care le-a trecut pe la razele x trupul si sufletul lipsa, atat de bine descris, ca exercitiu de autoportretistica, de genitalul Patapievici: “abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Desigur, voi reveni… 🙂

Adrian Marino: Troica nomenclaturista Gabriel Liiceanu – Andrei Plesu – Horia Roman Patapievici

Ajutat de o pozitie importanta, Editura Humanitas (fosta Editura Politica) si de Dilema, condusa de Andrei Plesu (scoasa cu banii regimului Iliescu), care are si vocatia irezistibila a puterii politice directe, s-a ajuns la refacerea mitului autoritatii spirituale unice, definitive si imperative. G Liiceanu devine constiinta natiunii. Al sau Apel la lichele, supremul manual de etica civica, etc. O astfel de mentalitate, transformata in monopol cultural, este plina de implicatii nocive (pag. 338).

Eram profund detestat, deoarece contestam, direct sau indirect, intreaga atitudine intelectuala a acestui grup: dreptul de a fixa definitiv opinia, de a stabili unica ierarhie acceptabila a valorilor, de a se considera instanta culturala suprema. Adevarat grup de presiune culturala. Si ura irationala s-a dezlantuit cand, invitat la o sedinta a grupului GDS, in care fusesem cooptat, fara sa fi facut de altfel vreo cerere (am primit chiar si o adresa “oficiala”), G Liiceanu m-a dat, pur si simplu, afara (14 noiembrie 1995). I-am replicat dur “am fost invitat” si am declarat ca nu plec. Si ca nu ma intimideaza nimeni, mai ales dupa 14 ani de Gulag. Moment penibil. Pana la urma, cel ce a parasit sedinta a fost… G Liiceanu (…). Daca evoc acest episod o fac doar pentru a ilustra mentalitatea totalitara, bine mascata, intoleranta in orice caz a acestui grup (…).

Evident ca “exasperam”, dupa expresia lui Andrei Plesu, mai ales ca mi se parea pur si simplu ridicol a fi “exclus” din cultura romana de acest moralist cu lipsa la cantar, care imprumuta de la altii titlul unei carti (Minima moralia) fara sa o declare. Si cu o opera destul de “subtire”. Ca si de anatemele si expulzarile lui G Liiceanu, devenit marele “filosof national” sau Horia Roman Patapievici (pag. 358).

In legatura cu moravurile si psihologia “vietii literare” eram tot mai mult de parerea lui Em. Cioran despre scriitori “tarfe ce se cearta pentru acelasi trotuar”. (“Viata unui om singur”, Editura Polirom, 2010)

Radu Portocala: Trecătoarea sinceritate a impostorilor

În Jurnalul Monicăi Lovinescu pe anii 1994-1995, la pagina 252, se găseşte un fragment interesant, care completează şi ilustrează un subiect abordat de mai multe ori pe acest blog:

“Îi citim lui G[abriel] dintr-o scrisoare a lui Patapievici, aceste rânduri care-l privesc: «Cu G[abriel] L[iiceanu] am petrecut o admirabilă zi la Frankfurt. Mi-a spus cuvinte pe care, dacă le-aş crede, ar trebui fie să mă sinucid, fie să încetez să scriu. Dar nefăcând toate astea, eu stau şi mă întreb, cu oarecare tâmpă inconştienţă, când anume îşi vor da seama oamenii că sunt un impostor?» G[abriel] jubilează: «Nu v-am spus şi eu acelaşi lucru: că mă simt uneori un impostor?»”

Comentariul autoarei fiind: “Tot de astfel de impostori să avem parte!”

Ei bine, profeţia s-a-mplinit. Contrazişi în momentele lor de luciditate, reconfortaţi, propulsaţi pe toate căile de Monica Lovinescu, avem parte de ei în fiecare zi şi sub toate formele, pînă la saţietate. Ceea ce explică, fără îndoială, ridicolul cult al personalităţii pe care grupul “aleşilor” îl închină de la o vreme binefăcătoarei lor.

Ochiul Magic

Cum a vrut Plesu sa ajunga presedinte ca candidat al FSN-ului lui Roman

Monica Lovinescu, Jurnal, 1990 – 1993, pagina 253

Duminica, 21 iunie 1992

“Intre timp Coposu, prin Herlea (o aflu in ajunul sosirii lui Liiceanu de la Mihnea*), incearca sa-l convinga sa candideze pentru Conventie pe… Plesu. Va sa zica Manolescu nu e eligibil drept candidat al Conventiei pentru ca l-a dus Mihnea la… socialistii francezi, dar Plesu, care a ramas pana la capat in Guvernul Roman, da.

Deodata tot creditul moral pe care i-l acordasem lui Coposu se clatina.

Plesu trimite prin faxul lui Mihnea (ele e inca la Berlin) o punere la punct: refuza. N-ar accepta dacat daca ar fi candidatul si al Conventiei, si al FSN-ului lui Roman! Egal deci in ambiguitatatea pe care a cultivat-o din ianuarie 1990 incoace si pe care constat c-a tinut-o proaspata in frigiderul berlinez (unde se dusese cu o bursa sa scrie despre… ingeri) de vreo sase luni incoace. S-au dus vremurile cu Minima moralia.”  :)

(*) E vorba de Mihnea Berindei

Si cand te gandesti ca a mai existat un mogul care, prin 2007, se gandea sa-l faca presedinte pe Plesu… Bagase bani in “cercetare”, ii gasise si “brand de presedinte” : “Un Havel al Romaniei” (desi exista o diferenta majora: Havel a stat vreo cinci ani la inchisoare nu in palatul Marucai Cantacuzino de la Tescani ).  Se pare ca mogulul nostru a renuntat dupa ce i-a dat o emisiune si a vazut ca are audienta 0,01:)

Plus: pagina 291

“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”.

Detalii despre acest tanar cu tatal iesit suferind din inchisorile comuniste Aici

Monica Lovinescu. Jurnal, 1981-1984. Selectii (sublinierile imi apartin):

1981, Paris

Marti 15 decembrie:

Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.

Miercuri 30 decembrie

Toata ziua la noi, G. Liiceanu.
Totul in jurul lui Noica cu Jurnalul de la Paltinis pe care l-a tinut L. Fabulos dialog socratic si nu mai putin fabuloase sofisme. Dar cand e gresit, eronat, primejdios prin capacitatea intelectuala de a sustine orice, Noica din acest Jurnal seduce, subjuga si-si lasa regretul de a nu-l fi intalnit cand avea intre 25 si 28 de ani, singura varsta cand admite sa-ti fie “antrenor”. L. se zbate de fapt acum intr-o recunostinta si o rebeliune amara.

1983, Paris

Duminca 8 mai

Seara, Liiceanu cu sotia.

Miercuri 11 mai

Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta. (Interesant! – nota mea)

Vineri 13 mai

Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egotism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta. (Si cat de mare dreptatea avea Noica! Faceti calculul – Nota mea)

Duminica 2 octombrie

De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.

Vineri 30 decembrie

Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Hedeilberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)

1984, Paris

Duminica 1 ianuarie

Daca exista semne pentru un in ceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…

Marti 28 februarie

Telefon de la Vlad Georgescu: va trece prin Paris la 9 martie directorul sectiei romane de la Vocea Americii, Edward Mainland, care vrea sa ma vada, sa-i recomand redactorii pentru Vocea Americii. Are trei posturi libere. Ii dau numarul de telefon de la Megeve, dar telefonam imediat lui Plesu. Ocazia pentru el si Liiceanu e unica…

Joi 1 martie

Ieri telefon de la Andrei Plesu. A fost atat de socat de sugestia cu Vocea Americii incat pe moment i s-a taiat respiratia si n-a mai stiut ce sa intrebe. De atunci discuta mereu cu Liiceanu. Il lamuresc cat pot.

(more…)

O poza care spune multe: Dan Stratan si Vlad Soare, milionarii ascunsi marca Vintu si “securistul bun” al lui Plesu, SAR, GDS si PNL, Daniel Daianu, barcagiul Gelsor

Vezi Adevarul: Milionarul din umbră al lui Vîntu

CivicMedia: Daniel Daianu “in atentia” SRI – Asociatia Civic Media

“Cazul Daianu“, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii “civile”

In atentia presedintelui Basescu. Cum au devenit romanii romi. In Romania: Memorandumul prin care Petre Roman a oficializat “rom-anizarea” tiganilor, dupa Plesu. De la Consiliul Europei: Soros si Reteaua sa, intinsa pana la Cotroceni


“În legatura cu denumirea de rom, voi propune în Parlamentul român o lege prin care sa interzicem folosirea denumirii de rom în loc de tigan, pentru a înlatura confuzia între cele doua nume (rom si român, n.r.), confuzie ce nu de putine ori a adus prejudicii românilor din afara granitelor”, afirma senatorul Iulian Urban pentru a adauga: Cel mai nou sustinator al acestei legi este chiar presedintele tarii.

Preşedintele Traian Băsescu a pledat  joia trecuta, la Radio Romania Actualitatia, pentru o clarificare a situaţiei romilor la nivel european, considerând că ţiganii nomazi au o cultură “a deplasării dintr-un loc în altul”, iar politicienii trebuie să ia decizii privind integrarea lor în condiţiile în care există astfel de confuzii faţă de provenienţa lor.”Au această cultură a deplasării dintr-un loc în altul. Politicienii, ca să ia decizii de susţinere financiară a unui proces de integrare a romilor nomazi, au nevoie să nu fie contestaţi de propria lor populaţie. Una este când politicienii francezi, germani, britanici spun: trebuie să integrăm o jumătate de milion de ţigani nomazi şi alta când contribuabilul olandez se gandeste că – ‘aoleo!, trebuie să integram 22 milioane de români’. Romi, români, e neclar”, a precizat preşedintele.

Preşedintele a afirmat că s-a făcut “o mare greşeală” când s-a schimbat numele ţiganilor în romi, provocând o “confuzie” pentru mulţi cetăţeni europeni, care nu ştiu dacă “romii înseamnă români” sau e vorba de o etnie distinctă. “Romi, ţigani… Este extrem de important. Politic, în România s-a făcut o mare greşeală, o realizez şi eu acum, când s-a schimbat numele acestei minorităţi din ţigani în romi. Nu întreţine nimeni intenţionat confuzia. A fost decizia noastră politică, nu mai ştiu cine a luat-o, nici n-am dat atenţie atunci, dar ea s-a produs şi, în momentul de faţă, la mulţi dintre cetăţenii europeni este o confuzie dacă romi înseamnă români, toţi 22 de milioane sau este vorba despre o etnie”, a spus Băsescu.

M-am gandit sa-l informeze eu pe presedinte cine a ordonat schimbarea in Romania a denumirii de tigani in romi, pentru a crea aceasta confuzie. In Romania, a existat un Memorandum, pe care Andrei Plesu i l-a lasat lui Petre Roman pe birou, cand i-a predat stafeta, pentru a-l pune in practica. E drept, exista si o rezolutie a Consiliului Europei pe aceasta tema, cu statut de recomandare, stimulata de un “vecin bun” de-al nostru: George Soros. Cum multi dintre consilierii sai au trecut pe la Colegiul lui Plesu si buzunarul lui Soros nu ma mir ca nu este informat pe aceasta tema. Cu rezolutia CE nu mai avem ce face, decat daca am avea politicieni vocali si la Strasbourg. Dar acolo, cei care se ocupa de minoritati “ca reprezentanti ai Romaniei” sunt… unguri.

Iata esenta faptelor, pe care am prezentat-o de-a lungul anilor, in Ziua si Curentul:

Cum au devenit romanii romi. Memorandumul prin care Petre Roman a oficializat “rom-anizarea” tiganilor

Scris de Victor Roncea

Introducerea cuvântului rom/rrom în loc de ţigan şi crearea ambiguităţii lexicale – mai ales la nivel internaţional – roma/roman cu limba romaniromanes/romaneste, cu o concluzie „firească“ – România egal ţara romilor, a fost aplicată românilor imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös, cu sprijinul unor membri trecători ai Guvernelor de la Bucureşti.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova