Posts Tagged ‘Plesu’

Cum s-a revenit la normalitatea TIGAN in loc de ROM. O munca de trei ani, inceputa de Civic Media si continuata de “zurlii” Iulian Urban, Victor Roncea si altii. Boc rastoarna carul lui Roman, Plesu si Baconschi. Urmeaza homosexualii

Guvernul este de acord cu schimbarea denumirii de rom in tigan, anunta Iulian Urban zilele trecute, dupa trei ani de munca asidua pe acest subiect. Adevarul este ca asa l-am descoperit eu pe Iulian Urban: in campania pentru schimbarea denumirii de rom la loc, in cea de tigan. Totul a pornit de la un studiu al Civic Media, pe care il reproduc integral mai jos, din 7 noiembrie 2007, intitulat Romania in plin razboi axiologic: cum au devenit romanii romani/romi/tigani, in care se sustinea un DEMERS PENTRU PROTEJAREA IDENTITATII NATIONALE, si pe care l-am regasit cu placere pe site-ul senatorului PDL ceva mai tarziu. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. Alti senatori si deputati – dintre care se remarca Adrian Gurzau sau fostul secreatr de stat in ministerul Culturii Ion Antonescu – au inteles gravitatea apelului de acum trei ani si au constatat urmarile unei decizii ticaloase a ministrilor de Externe Andrei Plesu si Petre Roman, sprijiniti la nivel european de Reteaua Soros. Si astazi, iata, succesorul si pupilul celor doi, Teodor Baconschi, invoca acelasi ticalos Memorandum MAE (obtinut de Civic Media si publicat mai jos) pentru a nu se da curs initiativei aprobate de Boc. Urmare a actiunilor noastre, atat Urban cat si eu am intrat in vizorul CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), unde un palc de secretari de stat ne ciugulesc leii din buzunare ca pe seminte in timp ce dau pe banda sentinte de condamnare a libertatii de exprimare (cu care nu prea avem ce face ca nu mai suntem pe “vremea lui sefu'” ca sa le folosim la buda). Acum inteleg ca Urban e urmarit simultan si de tigani si de homosexuali, care stau calari pe dosurile lui Mircea Toma si Victoras Alistar sau mai stiu eu ce societar in civil, si urla ca din canal alaturi de sclavii de la Vox Pulica lui Vintu. Am descoperit iata, cum ne musca de fund unul dintre ei, speriat, la ora desfasurarii popoexhibitionistului “GayFest”, ca dupa tigani s-ar putea sa le vina si randul homosexualilor. Da, e adevarat! Cum de-ai ghicit, gaozar mic (vorba Presedintelui)? :). Reproduc cu mare amuzament ravasul alarmist pana la lacrimi al publifriciului lui Vintu, urmat de analiza mentionata mai sus, care, spre deosebire de maculatura Vox Publica, chiar e destul de serioasa. Si a generat, cu ceva efort si coalizare, o decizie inteleapta (poate singura) a Guvernului Boc: revenirea la termenul normal, din toate limbile europene, de TIGAN.

Homosexuali, broaşte, pravoslavnici, Urban, România

de Paul Vîrvea / Vox Pulica

Nu-mi propusesem să scriu despre homosexuali în această Săptămînă Mare a lor, cînd are loc GayFest, sărbătoare ONG-istă încununată de Parada Diversităţii. Asta pentru că GayFest este şi trebuie să fie un eveniment normal într-o societate normală, în care e loc pentru toţi, care-i priveşte pe membrii şi simpatizanţii comunităţii şi de care se pot bucura, din multe puncte de vedere, şi ne-membrii sau non-simpatizanţii minorităţilor sexuale.

Filipica agramată a avocatului-senator Iulian Urban mă obligă, însă, la cîteva precizări – unele cu repetiţie. Nu voi comenta inepţiile alesului, Costi Rogozanu s-a ocupat deja.

Senatorul dă măsura realei lui surse de inspiraţie revenind, pe blog, cu un apel al lui Victor Roncea – un personaj pe care l-aş caracteriza mai degrabă în franceză sau engleză, pentru că limba română nu are destule cuvinte din familia celor pe care le-aş folosi. Un triumf exaltat al prostiei retrograde.

Homosexualii sunt pentru societate ceea ce broaştele sunt pentru un ecosistem – indicator de sănătate. Balta curată şi sănătoasă are broaşte suficiente – şi pentru prins libelule, şi pentru servit ca snack de către şerpi, şi pentru plăcute “madrigali amorosi” nocturne. Invaziile de alge, poluarea, seceta afectează imediat, şi în primul rînd, coloniile de broaşte.

La fel, cu cît societatea are o atitudine mai tolerantă, chiar apropiată faţă de comunitatea LGBT, cu atît se va arăta mai sănătoasă. Numesc societate sănătoasă una bazată pe principii şi instituţii ale democraţiei liberale, care se raportează la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca reper moral şi juridic, cu instituţii funcţionale şi transparente, cu leadership responsabil. Evident, nu prea e cazul la noi, din varii motive expuse în nenumărate feluri, aici şi aiurea. Cu cît e mai mare deficitul de democraţie (nu cel din legi şi instituţii, cel din capul oamenilor), cu atît membrii comunităţii LGBT vor avea mai mult de suferit. Cu cît vor fi mai marginalizaţi, cu atît societatea se îndepărtează de normele modelului social european.

Am remarcat că, aşa cum se temea, la un moment dat, Teodor Baconski (pe vremea cînd încă sprijinea “turnul înclinat” din Dilema Veche), românii adoptă euroscepticismul înainte de a deveni europeni. O sumedenie de voci, în sărăcirea accelerată dată de criză, se exprimă tot mai puternic împotriva sistemelor de valori adoptate de societatea românească în drumul ei către aderarea la Uniunea Europeană – din care decriminalizarea homosexualităţii şi condamnarea discriminării practicate la adresa acestora au devenit, totuşi, realităţi. Nu spun că a fi homofob înseamnă a fi automat duşmanul Europei (şi restul continentului e plin de homofobi), spun însă că a-ţi da singur cu barda-n ştiţivoiunde, ca societate, negînd un cîştig social evident (Iulian Urban fix asta face) înseamnă să fii maestru al artei tăiatului crăcii de sub picioare.

Derapajele extremiste de tipul celor invocate de tandemul Urban-Roncea sunt, din fericire, tot mai rare – doresc, totuşi, să atrag atenţia apologeţilor acestui tip de discurs că:

(more…)

Mircea Platon: Baconschi reprezinta interesele Germaniei? Un articol care aminteste de patronul lui Baconschi, Plesu, si mita de 1 milion de marci de la Fundatia Volskwagen. In atentia… Serviciului de Informatii al Extraterestrilor


Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon  explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!

Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:

– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –

7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.

8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11

9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”

10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?

11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.

Integral la MirceaPlaton.com

Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, la CivicMedia.ro

Cum si-au batut joc de Ziua Nationala, la Televiziunea “Nationala”, oamenii lui Plesu si Patriciu in frunte cu rebutul GDS, Cioroianu, VIDEO

Vezi si:“Maestrul” Dan Puric, Ziua Nationala si Romanii. PLUS: Aventurile Baronului Purichausen: Securitatea milita pentru Unirea Basarabiei cu Romania in… 1976! Vorbim de razboi cu URSS pentru republicile sovietice RSSM si RSSU

Cooperativa de papagali antiromani. Rebutul lui Plesu si Patriciu, Cioroianu, cu brigadierii EvZ, Marian si Lupea, vor o Zi Nationala “mai calda”, care “sa nu jigneasca minoritatile”. VIDEO

“Regizorul” David Schwartz la TVR despre 1 Decembrie: Sa schimbam Ziua Nationala cu 23 august, deoarece “a fost un succes pentru ca a fost incheiat pactul cu regimul fascist”

Cooperativa de papagali antiromani. Rebutul lui Plesu si Patriciu, Cioroianu, cu brigadierii EvZ, Marian si Lupea, vor o Zi Nationala “mai calda”, care “sa nu jigneasca minoritatile”. VIDEO

Cioroianu lui Plesu si brigadierii EvZ Lupea si Marian vor orice alta Zi Nationala dar nu Marea Unire from VRTV on Vimeo.

Rebutul Cioroianu de la Dilema lui Plesu, marele pitic de gradina al lui Dinu Patriciu, emite in sarja atacuri la Ziua Nationala dupa cum a fost intors cu cheita pe la spate la Cooperativa de papagali antiromani denumita pompos Colegiul Noua Europa (Novaia Evropa). Cioroianu se integreaza in campania masiva dusa in ultima perioada impotriva Marii Uniri, la care s-au inscris principale ziare si posturi tv din fosta presa romana, pe linia trasata de Laszlo Tokes si ingrosata de un Dan Puric sau David Schwartz.  La emisiunea celor doi retarzi acoperiti-descoperiti ai EvZ, baiatul cu peruca rosie cazuta-n barba si fetita atat de abuzata, metaforic vorbind, de intreaga conducere a UDMR ca a ramas cu gura stramba, pe numele lor alese Marian si Lupea, s-au emis atatea enormitati penibile, incat tare mi-e teama ca “mogulul cel bun” a pierdut de tot controlul asupra postului B1 TV in favoarea unei brigazi neo-kominterniste care i-a trantit pe masa geamantanul cu sute de lei albastre, pierdut intr-o zi de 21 decembrie in fata la Melody Bar… Mi-e greu sa le enumar, atat de multe au fost (urmariti si cum cei doi numara pe degete cati ani sunt de la Marea Unire!). Asa ca o sa pun emisiunea aici. E bine sa ramana. Ideea centrala e in titlu. Mai jos, cateva extrase din putul cioroianesc, asa cum si le-au publicat ei in Fituica Zilei:

– Ce am aflat în schimb astăzi, în cursul dimineații când se desfășura parada, am primit un mesaj chiar din curtea Cotroceniului. Domnul președinte știa de câteva zile că urma să aibă parte de o primire ostilă. Am convingerea că știa cu câteva zile înainte sau s-a gândit că va fi huduit și a ales să nu fie azi la paradă.

– Acest tineret atât de cosmopolit pe care îl vedem, eu cred că este în așteptarea unui mesaj efectiv patriotic și național. Acest mesaj nu se dă.

– Eu n-aș fi pus ziua națională de 1 decembrie. Nu știu când aș fi pus-o, poate pe 9 mai sau pe 10 mai. 9 mai este republican iar 10 mai înseamnă monarhist în România, așa că picăm în alte polemici. Noi mereu am schimbat zilele astea, deși 10 mai a stat vreo 70 de ani. Dacă ar fi în puterea mea aș propune ca în primul rând ar trebui să fie o dezbatere. După care un referendum cu cinci variante. Și atunci lumea ar putea alege. Comunitățile, oamenii, națiunile au nevoie de sărbători. Sărbătorile sunt un fel de liant comunitar.

– Eu nu știu dacă generația copilului meu va mai sărbători Ziua Națională pe 1 Decembrie. E un sentiment de instabilitate și provizorat, dar noi după 1948 am stat într-un perpetuu provizorat. A venit stalinismul, a fost înlocuit stalinismul, a venit național-comunismul, apoi am dat jos național-comunismul și a venit tranziția. Acum am terminat tranziția sau cel puțin o parte a ei, suntem aderați dar nu suntem integrați. La noi chiar putem vorbi de o nesiguranță care ne macină, în fond, pe toți. Din acest motiv nu integrăm sărbătorile.

– Dacă ar fi să fiu sincer, eu cred că unii oameni au nevoie de puțină mitologie a propriei istorii. Mă refer la oamenii care rămân la basic-ul acestei științe. Sunt un susținător al demitizării istoriei dar cred că acest lucru trebuie făcut la nivel de specialiști. Dar cel care pleacă din școală și se face chelner, eu aș prefera să rămână cu ideea că am avut un Ștefan cel Mare, nu să îi spui că Ștefan cel Mare a fost sângeros și afemeiat pentru că astfel poate va simți un sentiment de rușine că este român.

– Eu aș prefera o zi națională care să ne unească. 1 Decembrie este puțin cam constrângătoare.

– Pe vremea de azi-dmineață cred că nici suedezii sau finlandezii nu s-ar fi plimbat pe străzi. Eu cred că mulți s-au bucurat de această zi, dar nu trebuie să te aștepți la parade cu majorete pe stradă pentru că nu se vor întâmpla.

Romania a ramas in urma si din cauza unor homosexuali ca Djuvara, Plesu si Liiceanu. Dreapta de centru-extrema stanga a “cremei” de intelectuali GDS, profitorii tuturor regimurilor

Titus Filipas: Spiritul de geometrie la domnul Neagu Djuvara

De blogideologic

„De fapt, dacă priveşti sferic, dreapta e la centru.” Eu ştiam ceva numai despre vederea emisferică a ochiului de peşte. Iar Blaise Pascal scria  despre spiritul de geometrie şi spiritul de fineţe : în spiritul de geometrie „les principes sont palpables, mais éloignés de l’usage commun … Mais dans l’esprit de finesse, les principes sont dans l’usage commun et devant les yeux de tout le monde.” Atât despre „vederea sferică” a lui Neagu Djuvara. Cu ce prilej a fost declaraţia sa de optică geometrică ? +O parte importantă din intelighentsia românească s-a reunit aseară la Marriott pentru a discuta despre „reperele intelectuale ale dreptei”.+ Crema cremei intelectuale din România este listată la https://www.romanialibera.ro/arte/carte/despre-morala-dreptei-cu-intelectualii-romani-207392.html : „cei mai prestigioşi intelectuali ai ţării […] Neagu Djuvara, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi H.-R. Patapievici.” Andrei Pleşu are vizibile scăderi de memorie, a ajuns să confunde revoluţia (melanj sângeros între răscoala de la 1907 şi răscoala din Tatar Bunar, totul coordonat în doctrina anti- românească a lui Rakovski) cu CPUN-ul. Dar ochiul de veghe în vîrful piramidei de dreapta este cel al lui Gabriel Liiceanu : „este nevoie mereu de o busolă care să arate nordul moralităţii […] intelectualii să devină repere morale şi să se instituie ca moralişti.” Dacă situaţia României nu ar fi atât de tragică, împinsă aici de „societatea civilă” ai cărei lideri au fost, şi sunt, aceşti culturnici GDS, aş râde.

Titus Filipas

Subsemnez

Cioran prin lăutărismul lui Pleşu. Despre inocularea “ruşinii de a fi român”

Isabela Vasiliu-Scraba: Cioran prin lăutărismul lui Pleşu. Inocularea ruşinii de a fi român

Motto: “trăim timpuri de absolută falsitate…, epocă a tuturor perversităţilor spiritului în care ne-a scufundat aşa zisa moarte a lui Dumnezeu” (Vintilă Horia, Viaje a los centros de la tierra, 1979)

După instalarea lui Iliescu la cârma ţării si a lui Andrei Pleşu la cârma culturii, scrierile lui Emil Cioran, care în comunism circulaseră xeroxate pe sub mână, au putut fi cumpărate din marile librării, îmbogăţind avuta editură Politică, sub numele ei cel nou de Humanitas, amintind de ziarul comunist l’Humanite care a încercat fără succes să-l deposedeze în 1960 pe Vintilă Horia de Premiul Goncourt al Academiei Franceze, acuzându-l fără bază şi pic de jenă că “ar fi susţinut înfiinţarea lagărelor de exterminare în Germania nazistă”(1). Din atacul criticilor foşti comunişti, manifestând o inexplicabilă alergie la romanul unui mare scriitor de faimă internaţională(2), s-a văzut câtă dreptate a avut Vintilă Horia ezitând să vină în România regimului Iliescu-Roman. Pentru autorul volumului Persecutaţi-l pe Boetiu, -scriitor tradus în peste 20 de ţări, fără dirijismul folosit pentru împrăştierea operelor şi omagiilor soţilor Ceauşescu înainte de 1990 şi după aceea pentru cărticelele(3) şi omagiile lui Andrei Pleşu  -, exilul nu s-a încheiat cu împuşcarea Ceauşeştilor (4). În post-comunism Vintilă Horia, care l-a susţinut pe Constantin Noica în încercarea sa de a-l face cunoscut în Vest pe filozoful Lucian Blaga, a putut constata înmormântarea ultimului proiect noician nefinalizat nici de “discipolul” Liiceanu, proaspăt director de editură, nici de “discipolul” Pleşu, ministrul culturii la vremea când au fost distruse atât fresca de pe tavanul Castelului Haşdeu de la Câmpina (5), cât şi frescele Olgăi Greceanu din Biserica de la  Bălteni (judeţul Dâmboviţa) pictată gratis în 1946 şi repictată în 1972 (6).

“Dirijată de interese pe care majoritatea cititorilor le ignoră” (Horia Stamatu, Punta Europea, enero 1956, nr.1, pp. 9-21), difuzarea post-decembristă a scrierilor lui Emil Cioran (premiat de elita intelectuală franceză ca şi Vintilă Horia, sau Mircea Eliade) a fost însoţită de masiva răspândire de citate alese pentru inocularea unor anumite atitudini si dispoziţii mintale. Efectul şi ţinta manipulării de două decenii au apărut în toată nuditatea lor pe 8 mai 2010, când un tânăr a consemnat pe post de comentariu la un interviu luat lui Andrei Pleşu de Daniela Oancea că lui îi este ruşine că s-a născut român, că el nu mai vrea să fie român.

Despre Emil Cioran ministrul culturii post-comuniste a scris pornind de la “portretul robot” al “românismului”. Nu spre a-l singulariza, o dată în plus, pe cel premiat în 1934 la insistenţele şi argumentarea lui Mircea Vulcănescu. Poate doar în tentativa de a alcătui din citate trunchiate imaginea negativă, sau “gălbeaza Mioriţei”, de care amintise Cioran când a primit Dimensiunea românească a existenţei. Pentru Pleşu, autorul volumului Pe culmile disperării ar reprezenta anti-românismul, ca român lipsit de măsură, cuminţenie, omenie, “rezistent la orice spirit de conciliere şi toleranţă” (Limba păsărilor, p.166). Iată-l aşadar pe tânărul Cioran considerat fără alte argumente drept particularul care ilustrează generalul unei boli pe care fantezia cioraniană n-a scos-o nicicând din virtualitatea ei postulată în glumă, într-o scrisoare către Mircea Vulcănescu trimisă în 1944.

E drept însă că abundenţa de citate din Emil Cioran lungeşte fără justificarea niciunei idei personale articolul lui Pleşu astfel început. Atent rupte din context şi mizând în exclusivitate pe latura negativă, citările din articolul despre Cioran cuprins în Limba păsărilor mai au neşansa de a văduvi de esenţa sa procedeul “complementarităţii”, atât de caracteristic scrisului cioranian (7). De pildă, vremurile “eroice” ale hitlerismului din care Cioran a reţinut cu predilecţie naţionalismul (aspect accesoriu al rasismului anti-semit, apud. I. Varlam), au fost pentru tânărul de 21 de ani vremuri exemplare. Pentru că el fusese martor la entuziasmul germanilor din anii venirii la putere a lui Hitler. Acest aspect care nuanţează şi face inteligibile multe dintre aparentele teribilisme juvenile din scrierile interbelice ale lui Cioran (8) este practic neglijat de Andrei Pleşu care împărtăşeşte cu stânga comunistă tendinţa de a pune pe seama naţionalismului toate ororile prin care regimul hitlerist nu s-a deosebit de regimul comunist: “prigoana politică, teroarea ideologică, generalizarea torturii si exterminarea în masă” (v. Ion Varlam, Necesitatea definirii totalitarismului, în rev. Asymetria, nov. 2006). Neţinând seama de contextul istoric european implicat în subsidiar de multe dintre afirmaţiile tânărului Cioran, fostul comunist transcrie că în 1933 România ar fi fost “ţara oamenilor atenuaţi”, fără resurse de eroism, şi cu multe alte defecte pe care nu pridideşte să le înşire.

Cu un alt citat din articolul “Ţara oamenilor atenuaţi” în care “disperatul congenital – adică incurabil” (E. Cioran) -,  scrisese că a avut momente când i-a fost ruşine că este român, Andrei Pleşu inoculează indirect “ruşinea de a fi român”. Dezinteresat de adevărurile istorice, promovând el însuşi neadevăruri în materie de istoria comunismului în România, pentru dilematicul moralist patriotismul a îmbrăcat consecvent forma combaterii paseismului. Însăşi istoria românilor i-a apărut drept paseism  “redus la o moştenire legendară confortabilă care este numai vanitate” (A. Pleşu, “Rigorile ideii naţionale şi legitimitatea universalului”, în rev. Secolul XX, nr. 1-2/240-242, 1981).

De-a lungul vremii, ideile sale despre istoria românilor au rămas aşa cum le-a expus încă din vremea comunismului. Rămase pe loc, s-au fosilizat ca prejudecăţi, schimbându-şi doar forma lipsită mereu de fond. Doar după două decenii de post-comunism, într-un interviu luat pe 15 aprilie 2010 Andrei Pleşu a schimbat rutina gândului avut din anii optzeci. Alternativei “trecutului glorios” s-a gândit să i-o adauge pe cea a “trecutului falsificat”, spre a ajunge la condamnarea victimelor comunismului, insinuând că românii şi-ar fi “cosmetizat” nişte “pete istorice” din trecut.

(more…)

Impotriva presedintelui Traian Basescu, ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, preferatul lui Plesu, Baconschi si Tismaneanu, se spovedeste direct la Mitropolia KGB, condusa de colonelul Vladimir Cantarean

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa,  Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).

Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.

“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!

Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:

Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.

Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.

Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 –  si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.

Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.

Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…

Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.

Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:

Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei

Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.

Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.

Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”.  Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.

Titlul interviului din VIP-magazin
Titlul interviului din VIP-magazin

Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.

(more…)

No comment: Andrei Plesu interesat de transpiratia lui Neagu Djuvara. Strict autentic

Andrei Pleşu: Am o întrebare colaterală! M-a frapat în tinereţe că, în verile cele mai călduroase, conu’ Alecu Paleologu nu transpira! Constat că nici dvs. nu transpiraţi! Este vreun secret boieresc pe care noi nu îl cunoaştem? Ajung să cred că este o problemă ce ţine de educaţie!

Neagu Djuvara: Cu tot respectul, domnule Pleşu, tind să cred că relativa corpolenţă a domniei voastre nu vă avantajează foarte tare în acest sens! Dacă vă tot faceţi vînt, vă va fi din ce în ce mai cald! Odată scoase din funcţiune, ventilatorul sau instalaţia de aer condiţionat amplifică senzaţia de căldură!

Andrei Pleşu: Parcă aţi fi doctorul meu! Numai el îmi spune: “Normal că ai tensiune dacă eşti aşa de gras! Slăbeşte puţin şi după aceea am să te tratez!”

N. red. în 2010: Dl Neagu Djuvara a fost primul invitat pe Divanul Dilemei vechi. Înregistrarea s-a făcut în august 2005, în sediul de atunci al redacţiei, fără aer condiţionat…

Sursa: Dilema Veche, publicatie a Trustului Patriciu

Sa ne cunoastem scriitorii. Azi, Mircea Cartarescu: “Orbitor, Aripa stanga-dreapta”. A, am uitat, e si jurnalist. La EvZ. Atunci: Sa ne cunoastem “intelectualii angajati”. Extrase de Nobel si Pulizer: “Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare… dragule, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”

“Pentru mine, credinta este lucrul cel mai important, dar nu in sensul religiilor institutionalizate, care sunt doar cojile goale ale unor vechi si fantastice intamplari. De fapt, credinta, adevarul stiintific si poezia sunt unul si acelasi lucru, si sunt acelasi lucru cu ecuatiile matematice sau cu aura orgasmului.”Revista Tarom (pe bune)

Am fost criticat ca folosesc limbaj “de Vadim”  pentru ca mi-am permis sa scriu despre prostia lui Cartarescu de a-l plasa pe Havel in Polonia (corectata acum de “profesionistii” de la Evenimentul Zilei 🙂 ) folosind expresia de DEX “Imbecilul Cartarescu” in articolul care aduna atacurile “intelectualilor publici” la adresa Hertei Muller (pentru ca scriitoarea le aratase pe scena de la Ateneu ca… “Liiceanu este gol!”). Dar pe Vadim cine l-a inventat? Nu Petre Roman si Andrei Plesu i-au dat bani, tipografie si hartie ca sa scoata “Romania Mare”?! Si Herta Muller tot limbaj “de Vadim” are cand il pune la punct pe “nobelistul” Cartarescu? Chestiunea e: i-a citit cineva cretinismele cu care se lauda – in atacul din EvZ la Herta Muler – ca vor fi publicate si in Germania (pe banii nostri, prin ICR-ul scatofagului Patapievici, normal!). Scatofag la coprofag trage :). Iaca, ca eu am fost obligat sa-i citesc ororile bolnavicioase, ca sa stiu ce combat. M-am simtit ca pe vremea lui Ceausescu, cand eram obligat sa invat poeziile leniniste ale Anei Blandiana cu Partidul si “vibratoarele din Arges”. Pentru toti cei care-si permit sa spuna ca Cartarescu e un “mare scriitor” cu “limbaj elevat”, nu ca mine, le ofer pe tava, sa inghita cat pot, din talentul “nobelistului” si viitorului laureat al premiului Pulitzer (cu doi de “i”):

Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate “lumini venite de la rasarit”, ne-au tras mereu inapoi, cu sau fara voia noastra, despartindu-ne de civilizatie. E inutil sa le negam sau sa le consideram o fatalitate. Ele sunt parte din fiinta noastra, sunt subconstientul nostru poate necesar. Unele dintre ele vor trebui eliminate energic… Altele, ca ortodoxia si balcanismul, ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.”
Mircea Cartarescu – “Cele doua patrii”
2 ianuarie 2007 – Jurnalul National

(pe vremea cand nu-l deranja ca-si primeste salariul de la securistul Felix Voiculescu, mai ales ca si “condamnatorul comunismului” Vladimir Tismaneanu scria si publica alaturi de el, ca si acum, la Evenimentul Zilei, si isi primea tainul din aceeasi tescherea hoteasca)

“Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu

“Orbitor. Aripa dreapta” este o “tâsnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile carti ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este incintat ca grupul celor care „terorizeaza“ si „manipuleaza“ cultura romana s-a marit cu un membru. Astfel, acum, in opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piata cartii prin tirajele vindute: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici. „Pe lînga cei trei boieri ai mintii, a aparut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisa“).

“Orbitor. Aripa Dreapta” – Extrase

“Uite cum e cu tara: cica limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de cacat, ca sa-i arate cum e afara (…). Limbricu-ala mic se gindeste ce se gindeste si dup-aia zice: “Pai, taticule, dac-aici e atit de frumos, de ce trebuie sa traim noi in gaura aia paroas?, in duhoarea aia de cacat, in bezna aia groaznica?” Da’ taica-su-i zise rastit: “Fiule, sa nu mai vorbesti asa! Aia-i Patria!”” (pg. 58)
“Pina si-mparatul Nero se spala la cur cu Dero” (pg. 61)
“”Avem ciorapi pentru femei cu gauri”, de unde discutia trece de la politica la femei, la gaurile lor paroase dintre picioare, la ce sa le faci ca sa le innebunesti… Pe cind unul le zice, a nu stiu cita oara, despre bilutele de rulment pe care si le-a bagat el pe sub pielea pu..i” (pg. 62)
“ii placea sa-si puna degetul pe fund si sa-l miroase apoi” (pg. 84)
“Acolo faceau parintii lui caca si pipi, asa cum el facea la oala (…). In plus, de cite ori un caca-i iesea din fund cadea pleoscaind in apa” (pg. 85)
“Dar toate fetitele si toate femeile aveau o gaura-ntre picioare, care era pasarica lor” (pg. 151)
“dragule… da-mi-o… te rog, te implor, da-mi-o si-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pg. 185)
“O fu.. in urechi, o f… in urechi, o f… in urechi” (pg. 191, cei sapte pitici despre Alba ca Zapada)
“altu’ pe piz… ma-sii” (pg.199)
“Li s-a urit cu binele, fu… in gura de prosti” (pg. 199)
“nu ne e frica de p… astea” (pg. 199)
“Fu… mama ma-sii de situatie” (pg. 199)
“pastele si grijania ma-sii!” (pg. 199)
“imi bag pu… in regina Angliei” (pg. 241)
“Ma fu… in ea de Casa Alba?” (pg. 241)
“CIA ce cacat e” (pg. 242)
“Cica o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pu… si merg, voiosi si viteji, printr-un tunel lung si intunecos. Abia asteptau s-ajunga mai adinc, in piz… gagicii, sa-si faca treaba acolo. Ca orice oaste, au trimis o iscoada inainte, sa vada ce si cum. Dupa o vreme iscoada se-ntoarce si striga: “Fratilor, sintem pierduti! Am dat de cacat!”
“”Este pu… ciobaneasca? tipul pu… rominesti”, recita Dumnezeu cu patos” (pg. 276)
“Era complet gol, cu pectoralii puternici ca doua scuturi si cu sexul erect pe pintecul tare ca piatra, lipsit de buric” (pg. 329)
“Caci sfint era sa lingi cu devotiune scrotul iubitului tau” (pg. 339)
“La rindul ei, femeia primea-n gura calda, rujata, tumefiata de dorinta, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-si sfircul matern, din care supsese odata certitudine si ocrotire” (pg. 339)

Atacul cameleonilor la Herta Muller. “Ipochimenul” Manolescu (apud Calinescu) si grafomanul “cu nasul in vant” Cartarescu (apud Herta), arunca cu noroi in laureata Nobel. PLUS: Plesu isi mustruluieste spalatoreasa din EvZ

“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă” Nicolae Manolescu in “Literatura română de azi. 1944-1964”, Editura Tineretului

“Un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc.”George Calinescu despre Nicolae Manolescu, intr-o scrisoare de protest adresata lui George Ivascu, publicata in extrase in Contemporanul

Mai intai sa citim cateva pareri ale Hertei Muller despre “micul gigant” al lui Manolescu, navetistul ICR Cartarescu:

Herta Muller: “Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi”

“Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! Era ceva de la sine înţeles. Nici nu mi-aş fi putut închipui să nu ascult un post de radio care îmi spune într-o oarecare măsură ce se întâmplă cu noi. Şi peste tot, în restul ţărilor comuniste, mă refer la Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, scriitorii au fost mult mai preocupaţi de politică. Pentru ei, era de la sine înţeles să facă analiza politică şi socială a ţării în care trăiau. Se vede asta şi din operele lor. În România, nu prea găseşti similitudini în acea perioadă.” (Un interviu de Marius Cosmeanu pentru Revista de cultura Corso, via NapocaNews)

Herta Muller: “Cartarescu a trait cu nasu-n vant”

Interviu acordat de Herta Muller ziarului Romania Libera:

S.F.: Mircea Cărtărescu declara pentru Frankfurter Allgemeine că înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, rezistenţa la dictatură, dar aveau pe deasupra şi mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. Astfel de argumente ar putea explica de ce nu a existat o rezistenţă anticomunistă în România?

H.M.: Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el.

S.F.: Cum aţi putea defini acest gen de neimplicare?

H.M.: În limba germană există termenul „Mitläufer” (*), cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri.

(*) “Mitläufer” e un termen foarte dur in germana, pentru sustinatori pasivi si colaborationistii unei dictaturi.
(Via Auftakt. Mai multe despre interviul scriitoarei, aici)

Acum sa vedem cine este, de fapt, Nicolae Manolescu, “marele” critic literar care, in “monumentala” sa “Istorie critica a literaturii romane” aparuta in 2009, nici macar nu a inclus-o la “mentiuni” pe cea care avea sa obtin Nobel-ul pentru literatura in acelasi an:

“Innoirea” – “Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”

“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou.

Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Contemporanul, 23/24 August 1962)

“Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova