Cu fondurile MAE si ale Ministerului Culturii, ICR a scos ceaslovul „Romania medievala”. Costurile, cu tot cu expozitiile internationale unde va fi prezentata caramida lui Patapievici, se vor ridica la 7 milioane de euro. Despre ICR, Patapievici a spus ca „functioneaza ca institutie non-politica, neutra fata de oferta culturala!”.
In bucoavna „Romania medievala” se scrie ca, aici se gasea „un mozaic de civilizatii, intr-un teritoriu al nimanui”. Mda, neutralitatea lui Patapievici se traduce printr-un partizanat care il lasa in umbra pana si pe Csibi Barna! Traim intr-un echilibru interetnic fragil, iar Patapievici, in loc sa evite tensiunile, le provoaca. In loc sa fie recunoscator statului abulic, le face jocurile celor care vor sa-l sparga. Cand bagabontii pesedisti au tiparit, tot pe multe milioane de euro, albumul „Eterna si fascinanta Romanie”, banda lui Patapievici a luat foc.
Nu numai scarbele lui Iliescu, ci si odangiii lui Ceausescu s-au dovedit mai cinstiti decat Patapievici. Aia umflau banutul si lingeau Puterea. Sinecuristii lui Patapievici sunt singurii atarnatori din lume care-si injura platitorul. Cand comanditar era Soros, sustineau ca ei sunt niste particulari care demitizeaza. Vrajeala suna acceptabil. Acum, falsifica istoria cu sprijinul financiar al guvernului. Puii de kominternisti au saltat 7 milioane de euro pe o carte de 2 ruble. Asta da schimb valutar si ideologic!
In urma publicarii asa-numitului “Raport Patapievici” de mistificare a istoriei medievale a Romaniei, aproape 1000 de romani, printre care se numara istorici, scriitori, jurnalisti, profesori, oameni de cultura s.a., au semnat o Petitie Online pentru Apararea Istoriei Romaniei solicitand blocarea acestui proiect anti-national, act care ar trebui sa preocupe atat ofiterii romani si departamentele specifice ale SRI si SIE cat si sa intre de urgenta in atentia Presedintiei Romaniei, sub egida careia s-a comis falsul grosolan.
Pentru ca albumul de lux – editat in patru limbi pentru a fi difuzat in lume in cadrul unui proiect estimat de ICR si MAE la 7.000.000 de euro -, circula in regim nomenclaturist, Ziaristi Online ofera tuturor celor interesati partea “istorica”, in limba romana, in integralitatea sa. La o prima vedere, nu poate sa nu sara in ochi, pe langa enormitatile inventariate deja de catre Emilia Corbu, doctor in istorie, modul in care, de exemplu, este tratat domnitorul Stefan cel Mare si Sfant: in trei randuri, in care se afirma ca a luptat împotriva “expansiunii europene a Imperiului Otoman” (corect ar fi fost împotriva “expansiunii în Europa…”). Spre comparatie, turcul Sari Seltec Dede, care a avut o singură isprava si e venerat ca sfant la musulmani, are dedicat de trei ori mai mult spatiu, respectiv noua randuri. In marele “mozaic etnic si cultural” din “pustiul” tarilor romane, prezentat unui public international (!), domnitorilor romani li se omite exact nationalitatea romana, cu totii fiind denumiţi pe placul lui Laszlo Tokes si Vladimir Voronin: care e ardelean, care e moldovean. Va lasam sa parcurgeti singuri, mai jos, acest sacrilegiu la adresa istoriei nationale. Cititi si, mai ales, nu uitati!
Basescu – comunist, securist, legionar si antonescian. Cam asa s-a vorbit, in esenta, despre presedintele Romaniei, azi, dupa lectia pe care i-a dat-o Regelui Mihai I ieri, pe “canalele media” ale Romaniei, de la Antene si Realitatea la Hotnews si “elevata” revista 22. Ma amuza sa constat ca apelativele respective au fost folosite si pe mine de gasca ghedesista a lui Tismaneanu. Iata cum a ajuns Basescu la vorba mea, cand ii spuneam ca, intr-o zi, se va intoarce impotriva lui si-l va devora cu tot cu familie aceasta grupare monstruoasa antiromaneasca, pe care o tine in carca ca pe-o cocoasa plina de puroi.
Sa punem putin lucrurile la punct, pe scurt: Regele Mihai a tradat Romania si in primul rand Armata Romana. Actul de la 23 august 1944 a insemnat si abandonarea a 180 de mii de ostasi de pe Frontul de Est, din Basarabia, care au ajuns apoi batjocoriti, chinuiti si deportati in Siberia, in Gulagurile sovietice, dupa cum aminteste si generalul Platon Chirnoaga in memoriile sale. Este cunoscut faptul ca Ion Antonescu se afla in negocieri inaintate cu Aliatii; prin lovitura de stat de la 23 august sovieticii au sabotat practic intreaga operatiune a Maresalului, cu aportul mult prea tanarului Rege. Prin capitularea Romaniei in mainile URSS, Regele a contribuit, poate fara sa vrea dar direct, la instaurarea comunismului in Romania. Primele sale decrete sunt odioase: La 20 ianuarie 1945, deci cu doi ani buni inainte de a se consuma coabitarea cu bolsevicii urmata de abdicare, Regele isi punea semnatura alaturi de Lucretiu Patrascanu sub “DECRETUL- LEGE Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării” prin care instituia “Tribunalele poporului” si dadea Justitia pe mana “acuzatorilor publici” ai NKVD. Ce a urmat stim cu totii. Acum, sa ne intoarcem la “slugile” monarhiei de azi.
V-ati fi inchipuit ca cel care “n-a avut-o” pe Regina Ana, recte Sergiu Andon, calfa lui fara de Dumnezeu, CTP-ul, si tartorul lor, care-l urmarea pe Rege pe autostrada, Ion Ilici Iliescu, sunt “monarhisti”? Ati aflat de ieri, daca v-ati uitat la televizor. Dar sa-i lasam pe astia. Poate cel mai bun dus cu zoaie pe care l-a primit Basescu a fost de la propriile lui capuse plesuviene: Cristi Preda, Vladmir Tismaneanu si cel care promite sa-l depaseasca in abjectie pe “maestrul” sau Volodea, josnumitul Tapalaga. Dupa ce portalul sorosist HotNews s-a inecat in propria voma constatand ca “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“, bihidrocefalul Tismaneanu-Tapalaga a erupt (Va dati seama? Basescu a contestat practic ticalosul “Raport Tismaneanu” si concluziile lui mincinoase) . Nu mai am nimic de adaugat altceva decat spusele mostenitorilor cu limba despicata ai cuplului de procurori bolsevici Sidorovici-Brucan. Pofta buna (atentie la stomac)!
Istoria din biblioteca de port
de Dan Tapalaga / HotNews.ro
Cand Dan Diaconescu l-a intrebat in 2009, cu cateva zile inainte de turul doi la prezidentiale, ce facea in perioadele lungi petrecute pe mare, Traian Basescu i-a raspuns: “Ma duceam in muzee si in biblioteci. Cum ajungeam intr-un port, cum ma duceam intr-o biblioteca”. Din bibliotecile raspandite in porturile lumii, Basescu a aflat pesemne un secret istoric dezvaluit miercuri, 22 iunie, in patru minute pline de voie buna si hahaieli complice cu Turcescu si Cristoiu: Sluga rusilor, Regele Mihai a tradat, si ar face bine sa imparta vina deportarilor cu Antonescu. Cum, nu stiati? Treceti o tura prin porturile lui Basescu, prin muzee si biblioteci.
Cateva observatii:
1. Presedintele Traian Basescu a jucat rolul pompierului incendiator, aprinzand iresponsabil un foc menit sa-l acopere pe altul: concesia majora facuta UDMR, prin desenarea unei harti pur etnice. Partenerii sai de discutie, Robert Turcescu si Ion Cristoiu, au ratat momentul sa fie putin jurnalisti: au profetit bucurosi izbucnirea valvataii mediatice (ce-o sa fie maine…) prin onomatopee si maini pleznite de cap in loc sa ia piromanul la intrebari.
2. Exigentele fata de un sef de stat cu pretentii reformiste sunt majore si atunci cand se apuca sa judece istoria, sa rescrie memoria unui popor. Modul in care Traian Basescu se raporteaza la trecut spune ceva esential despre soliditatea reperelor care ii modeleaza prezentul si viitorul. Lipsa de onestitate, superficialitatea si brutalitatea manifestate de Traian Basescu in tratarea unor momente dramatice din istoria Romaniei ii submineaza grav autoritatea de sef de stat.
3. Este socanta lejeritatea cu care Traian Basescu zice ca s-a apropiat de Paul de Lambrino (printul acuzat de impostura) ca sa arate ca n-are nimic cu Casa Regala iar doua propozitii mai jos sa i se planga lui Cristoiu ca “noi inca nu asezam corect valorile”. Ce sens avea aluzia proletara la retrocedarea averii? Ce voia sa insinueze prin alaturarea numelui fostului suveran, la capitolul responsabilitati, de cel al maresalului Antonescu? Ca regele Mihai are si el pe constiinta evrei? O gugumanie mai mare nu poate fi imaginata: evreii sunt primii care-i poarta si astazi recunostinta fostului suveran. Ce confuzii grotesti, ce ignoranta crasa!
4. Cand un sef de stat in viata acuza un fost sef de stat in viata ca a tradat, ca a fost sluga rusilor, are nevoie de probe concludente, de fapte si dovezi imbatabile. Din aceasta perspectiva, Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate, chiar daca Romania nu mai este azi o monarhie care sa pedepseasca eventuale ofense aduse regelui.
5. Traian Basescu a recidivat, de fapt, in concesii de neiertat facute nostalgicilor comunisti sau extremistilor: tot la postul B1 TV l-a reabilitat partial pe Ceausescu din vorbe, cand a spus despre el, in noiembrie 2010, ca fostul dictator ar fi ramas un mare presedinte in istorie daca statea doar zece ani la putere. A facut-o, la fel ca acum cand l-a pus in oglinda pe fostul suveran cu maresalul Antonescu, neatent la sensibilitati si adevarul istoric. Mai lipsea sa spuna despre Regele Mihai, la fel cum au procedat comunistii, ca a fugit cu tablouri si vagoane incarcate cu aur, dupa ce l-a facut sluga rusilor si tradator. Sau sa-i tranteasca, de la obraz, un “Fir-ai al dracu, Majestate!”, editorial semnat de Sergiu Andon in Adevarul pe la inceputul anilor 90.
6. Am vazut miercuri seara latura intunecata a presedintelui Basescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea fata de simboluri, nuante, drame, inadecvarea totala la o tema grava si grea. Cum Dumnezeu sa acuzi pe cineva de tradare razand? Si de fapt, printre glumite si chicoteli, ce i-a reprosat Traian Basescu fostului suveran? Ca n-a ales moartea sau puscaria pe viata in locul abdicarii? Prin ce incercari grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tampla si cu, glontul pe teava, sa decida vietile altora? Ca pana azi, soarta blanda l-a pus in fata unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult intre Boc si Udrea, intre PSD si PNL, intre intelectuali si Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc, etc
7. Doar Ion Iliescu l-a mai alergat pe fostul suveran in anii ’90 cu agresivitatea cu care il injura astazi Traian Basescu. Regele Mihai a dezamagit (tradat asteptarile) pactizand spre sfarsitul guvernarii Nastase cu regimul Iliescu la schimb cu retrocedarea proprietatilor sale. Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.
Pam-pam!
PS: In comparatie cu Tapalaba, Pora e o dulceata: “Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa” 🙂
Un site al agentului sovietic Ion Mihai Pacepa, sau al fanilor sai, gen Tismaneanu, cine mai stie?, produce reverberatii pe internet: Pa.ce.pa.ro. Conform unui anunt lapidar, pe acest site se va face cunoscut Dosarul Pacepa in cele mai mici amanunte. Dotat cu mai multe sectiuni promitatoare – 110, DSS, GRU, KGB, SON, SRI, USI – si cu un Blogroll de tovarasi,Pa.ce.pa.ro anunta ca are si pagina de Facebook: Pacepa Kgb.
Pe langa primele dezvaluiri despre persoana sa, Pa.ce.pa.roposteaza si un video despre sine obtinut de la lansarea cartii lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, la Muzeul Unirii din Iasi, ceea ce dovedeste – pe langa alte aspecte profesionale – si ca Pacepa inca misca…
Vom urmari cu cea mai mare atentie miscarile acestui Pacepa pe internet (si nu numai)!
Mai multi istorici ne semnealaza un nou grav atentat la Istoria Nationala, care vine in completarea Raportului Tismaneanu. Este vorba de “Raportul Patapievici” asupra istoriei Romaniei, in care se afirma, printre alte enormitati: “Aceasta pentru că România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine.” Personajul caruia Institutul Cultural Roman i-a incredintat falsificarea istoriei Romaniei la nivel international este un elvetian de origine poloneza, pe numele sau Laurent Chrzanovski (foto la Ziaristi Online – sursa Rotary Club).
Afacerea rescrierii istoriei nationale in stil maghiaro-bolsevic este impachetata intre copertile unui volum de lux cu titlul “Romania Medievala” si a costat pana acum circa un milioan de euro (1.000.000 Euro). Costurile se vor ridica insa la 7 milioane de euro (ati citit bine) pentru ca implica si o serie de expozitii internationale, realizate de MAE si ICR sub patronajul Presedintiei Romaniei. Sau cel putin asa isi propun Baconsky si Patapievici.
Mai mult, suntem amenintati de fizicianul de renume mondial din fruntea ICR ca exista si o continuare: Dintre proiectele noi pe care ICR le pregăteşte, Patapievici a menţionat pentru Mediafax o expoziţie pe tema “România medievală”, care să fie prezentată în străinătate. Acest proiect face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde şi “România neolitică”, expoziţie prezentată cu un an în urmă în Elveţia şi Belgia, şi “România modernă”, proiect ce ar putea fi realizat peste doi ani.
Cristian Negrea, unul dintre istoricii portalului Ziaristi Online afirma: “Trebuie sa ia atitudine in primul rand istoricii si comunitatea stiintifica, care ar trebui sa desfiinteze aceasta brosura de prezentare. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul ca toate aceste lucruri sunt scrise pe banii contribuabilului roman, este ca si cum romanul plateste sa i se desfiinteze si mutileze istoria. Iar referitor la cliseul cu vechimea Romaniei, cum ca nu ar exista decat de la 1859, chiar aplicand aceasta falsa teorie conform careia vechimea este data de denumirea statului, Romania ar fi mai veche decat Italia (denumire aparuta la 1861) sau Germania (1871), fara a mai vorbi de alte state ca si Cehia sau Belgia.”
Va prezentam mai jos atat prefetele “lucrarii”, semnate de Patapievici si seful M.A.E. Baconsky, cat si o recenzie a volumului in patru limbi care continua “opera” “Raportului Tismaneanu” de mistificare a istoriei Romaniei. Toate aceste grozavii se petrec “sub înaltul patronaj al Preşedintelui României”, dupa cum sta inscris pe “Raportul Patapievici” asupra natiunii romane.
Nicolae Breban: “Elita, daca vrea sa devina din nou activa si eficienta, va trebui sa se regaseasca. si nu e usor, deoarece nu e suficient ca „ea” sa lupte inca o data pentru a deveni „vizibila” si „prezenta” in noianul zgomotos al vietii publice de azi, dar si sa se delimiteze de o „aparenta elita”, ce-si are centrul si corifeii mai ales in jurul cunoscutului G.D.S., revista „22” si Editura Humanitas, grup puternic de influenta de vreo doua deceni si care, sub faldurile culturii, ale ideilor sociologice si politice, au intrat in aventura puterii.
Au reusit sa „fasoneze” si un candidat la presedentia tarii si sa-l impinga la putere si poate le-am fi trecut cu vederea domnilor de care vorbim – care au antene puternice la Soros, CNSAS si la unele cotidiene! – nu putine arogante si atacuri absolut condamnabile, calomnii si „omisiuni” perpetrate la adresa marilor personalitati literare si culturale de dupa razboi, daca „candidatul“ d-lor impreuna cu echipa sa care a guvernat patru ani aceasta tara, ar fi aratat o alta competenta si o altfel de morala, o reala constiinta romaneasca si civica fata de treburile tarii, decat „vechii nomenclaturisti”!
Dar, din pacate, nu a fost asa… (…).
Grupul de Dialog Social si corifeii sai, spirite de exceptie, indubitabil, unii dintre ei mi-au fost amici si chiar prieteni apropiati, s-au lasat atrasi, într-un mod sau altul de sirenele politicii efective. Înfiintând organizatii sau partide sau, cum o spuneam, pregatind un anumit „grup“ politic pentru a prelua puterea.
Nici acest lucru nu ne-ar fi suparat prea tare si i-am fi lasat sa-si epuizeze energia, ideile si competenta – care, trebuie s-o spunem, era uneori redutabila pe terenul culturii, dar inexistenta pe cel al politicii! – lasându-i pe ei însisi sa-si traiasca si sa-si exprime dezamagirea (cum a facut-o, dupa mai bine de un deceniu petrecut în agitatie marunt politica, importantul critic si istoric literar N. Manolescu), sau falsele succese, piparate cu sfaturi date natiunii si acute, daca nu ridcole, iritari morale, ale unor amici ai celui citat – daca tot dânsii nu ar fi introdus în câmpul literelor române ideea politica în forme acute si partizane, spargându- ne unitatea, confuzionând grav conceptele si ideile cu care „lucram“ si atacând nu putine mari valori, vii sau moarte.
În primul rând, folosind CNSAS, unde au activat trei membri importanti ai GDS vreun deceniu si mai bine, si „politica dosarelor“ pentru a macula nume mari a literelor române de dupa razboi si aruncându-le ziarelor de tiraj, „înfometate“, ca si maselor de insi dizlocati de Ceausescu grabite de a ataca si murdari valorile de vârf, elita, înainte de a avea o decizie a instantei juridice si confortata de dovezi irefutabile.
Începând cu „cazul Caraion“, poet de marca, închis mai bine de un deceniu în cele mai dure puscarii staliniste. Iar „lista“ se termina zilele acestea cu Adrian Marino, fost puscarias politic si el, unul dintre putini creatori de sistem de clara anvergura al culturii noastre dintotdeauna, publicat pe mai multe continente, care i-a iritat pe unii insi „influenti“ la organul si „organele“ de care vorbim si care l-au „pedepsit“ pe data, expunându-l batjocurii si oprobriului multimii, fara sa ezite.
Nestiind sau uitând ca odata cu Caraion, Marino, dar si cu Buzura sau Doinas si altii, sunt târâte în noroi demnitatea si prestigiul elitei, iar odata raul facut – un rau care atinge întreaga stabilitate si orgoliu al natiunii! – nimeni nu-l va mai putea repara.
Iata care sunt, în mare, elitele si falsele elite. False nu atât întrucât ar fi populate de impostori, cât pentru ca, dupa umila mea parere, au pus deasupra intereselor si nevoilor propriei vocatii – în cele mai multe cazuri înca ne-exprimate suficient si convingator! – interesele oportuniste, prost ascunse de fraze arogante sau de chemari demagogic-morale la ordine de tipul „apel catre lichele“!”
Desigur ca ii urez SRI “La Multi Ani!” cu speranta ca va reusi sa rezolve cu “succes pe toata linia” si cazurile de agenti anti-Romania activi la cel mai inalt nivel in stat, cum este grupul de interese straine al aceleiasi Retele reprezentate, pe rand, de Alin Teodorescu, in Guvernul Nastase, Marius Oprea, in Guvernul Tariceanu si succesorul acestuia, Vladimir Tismaneanu, in Guvernul Boc (ca sa nu mai vorbim si de cei de pe langa presedinti sau chiar de unii presedinti si premieri), cu totii membri ai Grupului pentru Dialog Social consolidat de Silviu Brucan si George Soros in decembrie 1989, respectiv ianuarie 1990, documentati de ofiterii de informatii romani ai Unitatilor “anti-KGB” din DSS si SRI ca avand stranse legaturi, inca de dinainte de 1989, cu spionajul maghiar si cel rusesc.
Sper totodata ca in cadrul “succeselor pe toata linia” din Bilantul SRI pe anul 2010 nu se inscriu si victoriile in lant ale UDMR si organizatilor adiacente maghiare, care discrimineaza agresiv romanii din Harghita, Covasna si Mures pana la epurare culturala, administrativa si etnica si sunt pe care sa impuna autonomia teritoriala a asa-zisului “Tinut Secuiesc” si regionalizarea Romaniei in favoarea Ungariei revizioniste.
Nu in ultimul rand astept cu acelasi interes un nou decret prezidential care sa cinsteasca memoria ofiterilor romani din Grupul Trosca, eroi ai Romaniei cazuti la datorie in decembrie 1989.
Mai amintesc, in incheiere, ca trebuie sa fie aparati, cu onoare, toti cei ce sunt cetateni romani, din tata-n fiu, si de la vladica pana la opinca – indiferent de opiniile si convingerile lor religioase, nationale, in raport cu “corectitudinea politica” neo-marxista, noua gandire de lemn oficiala -, cel putin in egala masura cu nivelul la care sunt protejati cei care au jurat credinta altor state sau care isi tradeaza, zilnic, tara.
In rest, noi si noi succese!
La Multi Ani si salutari romanesti ofiterilor SRI care isi fac datoria pentru Patrie si Onoare!
O organizatie de homosexuali de la Chisinau, ai carei parteneri sunt, printre altii, asociatia homosexualilor de la Bucuresti – Accept si Centrul de Resurse Juridice al Fundatiei Soros, si care are ca finantatori oficiali aceeasi Retea Soros prin Institutul pentru o “Societate Deschisa” dar si biroul OSCE din Republica Moldova, cere nici mai mult nici mai putin decat schimbarea stemei orasului Soroca, din motive de… discriminare.
Cererea frizeaza dementa “societatii deschise” intr-o stare extrem de avansata asa ca o reproduc integral:
“Prin prezenta, Coaliția NeDiscriminare își exprimă nedumerirea şi îngrijorarea privind stema oraşului Soroca, postată pe pagina oficială de internet şi expusă în diverse locuri publice. Dat fiind faptul că atît invazia tătară, cît și decapitarea ca pedeapsă sau înfiptul în suliță nu mai țin de actualitate și nu mai sunt practicabile nici în cele mai sălbatice zone ale lumii, nu ni se pare a fi plauzibilă utilizarea acesteea. O stemă se dorește a fi ceva reprezentativ, îmbietor, o amintire plăcută sau o primă impresie despre localitatea şi oamenii care o populează. Astfel, ce poate spune azi un cap de om înfipt în suliţă despre Soroca modernă, oraş de margine într-un stat civilizat, democratic, cu pretenţii europene?
Considerăm drept inadmisibilă şi ilegală afişarea în văzul lumii a unei imagini ce înglobează cea mai sîngeroasă şi abominabilă parte a trecutului localităţii. Mai mult decît atît, mesajul promovat este unul discriminator, care incită la ură, violenţă și marginalizare a unor fiinţe umane doar pentru că au un anumit aspect exterior sau aparţin unei etnii. În descrierea oficială a stemei citim: Scut roşu despicat. În primul cartier o cetate crenelată de argint, cu un turn central, cu poartă închisă şi ferestre negre. În cartierul al doilea un cap negru de duşman în profil spre stînga, înfipt întru-o lance de argint. Simbolizează vechea cetate Soroca şi luptele împotriva tătarilor. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint. (Adoptată prin decizia Primăriei nr. 1/2 din 20 ianuarie 1999)https://www.primsoroca.md/pagini-0-9-0.html (în actul emis de autorităţile locale scrie chiar „cap de tătar”!). În acest context, orice locuitor sau oaspete al Sorocii, de origine tătărească, ar trebui să se simtă vinovat şi ameninţat de această stemă. Vizaţi şi ameninţaţi, în egală măsură, ar putea să se simtă şi puţinii cazaci, care tradiţional poartă astfel de mustăţi şi coafuri, puţinii hipioţi sau tineri moderni marginalizaţi pentru comportamentul şi aspectul exterior, precum şi minoritatea considerabilă de etnie romă, care adesea este discriminată pentru culoarea pielii fiind declaraţi duşmani ai majorităţii populaţiei. Drept urmare, consecinţele interpretării greşite a acelui simbol arhaic, învechit pot fi inimaginabile.
Pe de altă parte, se pare că stema oficială a localităţii nu a fost aprobată de Comisia Naţională de Heraldică şi nici măcar nu a fost elaborată conform normelor legale.
În consecință, Coaliția NeDiscriminare cere intervenţia în regim de urgență a factorilor de decizie locali, regionali şi naţionali în vederea anulării şi scoaterii din circulaţie a acestui simbol anacronic, pentru a nu apela la instanţele de judecată în impunerea legalității.”
Ziaristi Online: Publicam cea de a treia parte a exceptionalului interviu realizat de Costin Cretu cu filosoful Constantin Barbu, unul dintre geniile Romaniei care nu ajung sa fie cunoscute la televizor, la programul de teleshopping al editurii Humanitas cu care este agresat contribuabilul TVR in fiecare duminca. Constantin Barbu este unul dintre elevii lui Noica ramas fidel maestrului si planurilor sale, de la Proiectul Eminescu, realizat in mare parte prin publicarea de catre Academie a manuscriselor jurnalistului, poetului si ganditorului national, la Proiectul Cantemir, pe care filosoful craiovean il duce acum la bun sfarsit. Dupa primele doua parti, PAMFLETUL NEGRU (I). Filosoful Constantin Barbu despre Noica si Proiectul National Mihai Eminescu si PAMFLETUL NEGRU (II). Filosoful Constantin Barbu despre genii dar si despre Plesu si Liiceanu. Fotografii literare despre origini tiganesti, plagiate si Securitate, Constantin Barbu vorbeste in ultima parte a interviului publicat de Ziaristi Online despre Platon, Aristotel, Kierkegaard, Kant, Hegel, Heidegger dar si despre Paltinis, Noica, Cioran si una dintre marile realizari si recuperari ale culturii romane: Integrala Manuscriselor Cantemir.
Printre fanetele filosofiei europene, filosoful isi gaseste timp sa se ocupe si de buruienile ei, cum ar fi Eugen Simion sau capusele lui Noica, “initiatii” sectei “Catarilor de la Paltinis”, dupa cum ii numea Parintele Steinhardt, reorganizati dupa 1989 in “arhitectii” Grupului pentru Dialog Social si Colegiului Noua Europa (numit la origini “Colegiul Invizibil”) cu bratele lor inarmate, succesoarea Editurii Politice a PCR, Editura Humanitas, completata de Editura Polirom a vechiului Komintern resapat.
Constantin Barbu povesteste cum, dupa doua zile si doua nopti de examinare, Noica l-a “promovat” oferindu-i o bursa la Heidelberg (blocata insa de Securitate, dupa cum puteti afla din episoadele anterioare) si marturisindu-i cum in urma dialogului i s-a nascut ideea “Celor 22”.
Este binecunoscut eseul “antrenorului” Noica, “Cei douăzeci şi doi sau despre cultura de performanţă”, prin care fostul filosof legionar care a pactizat cu comunistii sperand in perpetuarea filonului national propunea o selectie a elitelor natiunii, pentru a scapa tara de “lautarism” . Dar ce te faci cand dintre semintele lui Noica a ramas – cel putin in ecranul tv -, in loc de grau, doar neghina, si din neghina au crescut, adapati de securitatea securitatilor doar doi lautari: Plesu si Liiceanu?! Misterul relatiei lui Noica cu cei doi filosofi fara opera pare sa fie lamurit cunoscand metalitatea si planurile conspirative ale “antrenorului”, relevate de camarazii sai din inchisoare. Profesorul Raul Volcinschi povestea adeseori apropiatilor cum Noica ii propusese inaintea eliberarii sa i se alature in planul de “penetrare” a Partidului Comunist si aparatului de securitate. Ceea ce nu putea controla nici macar Securitate e faptul ca “antrenorul” Noica pregatea, de fapt, 22 contra 22.
Pe scurt, pentru a nu lungi povestea, cei doi fii de nomenclaturisti, Liiceanu si Plesu, unul cu tatal in Ministerul de Finante al RSR, altul cu mama in cel de Externe, sub Ana Pauker (ati observat ca niciodata nu vorbesc de parintii lor?!) erau folositi de Noica drept simple “curele de transmisii” ale dorintelor lui spre Partid si Securitate. Sa nu uitam ca “Jurnalul de la Paltinis” a fost publicat – in zeci de mii de exemplare – cu avizul Securitatii, aceeasi care ii plasase pe cei doi pe orbita burselor lui Noica la Bonn si Heidelberg (pe Plesu chiar de doua ori). Revenind la planul informativ post-decembrist, numele reviste “22” a GDS isi are izvoarele exact in aceasta preluare si confiscare a ideii lui Noica, a “Celor 22”, de fapt o intoarcere pe dos a ei demna de experimentul Pitesti, de data aceasta cu perspectiva extinderii reeducarii la nivel national (sa observam ca acum GDS a ocupat cu brio centrul manipularii maselor, TVR).
De altfel, e bine de stiut ca grupul in cauza a fost mosit de Silviu Brucan impreuna cu Andrei Plesu si Ion Iliescu acasa la Ascanio Damian, cumnatul si vecinul lui Plesu din strada Paris, o veriga a retelei pe deplin conspirate a Kominternului in Romania. Operatiunea s-a petrecut chiar in zilele lui decembrie 1989, pe cand grupul de “revolutionari” se retragea “la baza”, intre excursiile de pe itinerariul Televiziune – Guvern – CC – MApN. Obsesia confiscarii “22”-ului lui Noica avea sa urmareasca in continuare grupul de lautari ai tuturor serviciilor, Plesu publicand, impreuna cu Elena Stefoi si… Petre Roman, in 2002, cartea “22 de luni dupa 22 decembrie 1989. Transformari, inertii, dezordini”. Normal, daca nu la Humanitas, la Polirom. Intentia initiala a celulei de baza a “ilegalistilor” GDS a fost ca grupul sa aiba doar 22 de membri. Dar, ce sa-i faci?, se pare ca aici Noica a gresit: sunt mai mult de 22 de “genii” malefice in Romania… si toti tovarasii intelectuali sunt, aproape fara exceptie, fii si nepoti de agenti kominternisti.
In ianuarie 1990, la chemarea lui Brucan, in Bucuresti aterizeaza George Soros, care, impreuna cu o agenta, acum cu acoperire diplomatica a unui serviciu strain, merge direct la sediul “22” pus la dispozitia GDS de FSN in fostul local UTC al lui Nicu Ceausescu din Calea Victoriei 120, unde incepe sa traseze directive “celor 22”, care iau notite ca niste sefi de detasament pioneresc, de la activistul UTC Stelian Tanase pana la informatorul DSS Alecu Paleologu. Sef al GDS si, concomitent, al Fundatiei Soros este instalat Alin Teodorescu, viitorul sef al Cancelariei Guvernului Nastase, pe atunci doar informator al Securitatii si agent al serviciului secret al Republicii Populare Ungare, conform ofiterilor UM 0110 “anti-KGB”. De atunci, tentaculele centrului ideologic GDS si ale Retelei Soros se intind ca un blestem asupra Romaniei prin toate Guvernarile ei, de la Iliescu-Roman la Basescu-Boc, regim care va sucomba exact pe mana Partidului Civililor din Romania (PCdR). Pana la acel moment, sa urmarim ce ne mai dezvaluie Constantin Barbu:
Andrei Plesu, la etatea sa, dupa ce a trecut cu bine de Omagiul pe care l-a primit din partea detasamentului de pionieri si utecisti de la Colegiul Noua Europa, este mai ceva ca Ceausescu inainte de Congresul XIV. Zici ca merge pe urmele lui Iliescu, modelul Viagra al politicii dambovitene. Iliescu are o ambitie: sa iasa din politica cu picioarele inainte. Dar Plesu, ce ambitie are? Sa intre in politica cu picioarele inainte? Pentru ca, totusi, pare sa se consume cam mult pentru starea sa de sanatate, specifica persoanelor bolnave de obezitate. Raspunsul poate sta in faptul ca Plesu nu face nimic gratuit. Si nici gratis. Ci pe bani; bani grei am putea spune, daca ne gandim la milionul de marci primit de la o Fundatie germana chiar in timp ce era Ministru de Externe al Romaniei.
Acum, nu trece o zi fara ca lautarul din Tescani sa nu danseze ca hipopotamul Disney pe vreo scena nationala sau sa se lateasca in ecranul cutiilor de spalat creiere, alaturi de mai tanarul sau partener de viata Siegfried (pentru intimi Marcello). Daca nu e in Dilema lui Patriciu e in Adevarul (aceluiasi Patriciu) sau, in varianta sa electronica, ca cap de pagina in Hotnews-ul lui Soros, racorit cu evantaiul de pene de soimul patriei sovietice, micul Tabalaga. Daca nu e pe TVR 1, lansat intre “Danutz SRL” si “Lozul cel Mare”, il gasiti in reluare, dimineata, la pachet, intre “Pur si simplu delicios” si “Povesti cu lipici pentru cei mici”, sau pe TVR Cultural, cu marele Patapievici la picioare. Daca nu-i la Ateneu, pe banii ICR, adica ai nostri, atunci Pataplesu ii face culcus la loc, in Aleea Alexandru, de unde Ion Iliescu i-a facut cadou, de la bugetul statului, primele miliarde cu care a rulat Dilema. Aici, mai nou, Hopa Mitica al tuturor regimurilor, “Tulceanu”, colegul lui “Lulu” Filosofeanu, care si-a irosit cei mai frumosi ani de creatie tocindu-si coatele in Guvernele FSN, CDR, PNL, PDL, UDMR si murdarindu-si buricele degetelor la triat Note Strict Secrete din Dosarele Securitatii, emite, de pe podiumul sau de “rezistent prin mancare” in regimul comunist, noile directive ale Partidului Civililor din Romania (PCdR). Nu-i vorba, o face cu sarm si inteligenta… diabolica, dupa cum ar spune unii.
Daca as fi scientolog, sa spunem, o alta secta plina de “intelectuali”, mi-as dori sa-l vad pe Plesu ca Guru, dansand nud in Golful Neamtului de la Costinesti, dar numai cu o partenera de plaja ca “tovarasa colonel” Zoe. Zoe Petre, cea cu care a aprobat si aplaudat bombardamentele asupra locuitorilor capitalei Serbiei, Belgrad: copii, batrani, intelectuali, oameni, intr-un cuvant. Am inteles ca domnul Plesu se oripileaza in fata violentei Miscarii Legionare, care, prin unii membri ai ei inzestrati cu o gaura in plus, vorba lui Tutea, cea de la pistol, gaureau responsabili guvernamentali, la randul lor criminali, ca Armand Calinescu, pentru a se preda apoi si a fi executati in piata publica. Reprobabil, nimic de zis. Dar oare nu se gandeste Andrei Plesu, apologetul crimei in masa, cum il vor privi ochii copiilor ucisi, ochii miilor de cadavre sarbesti facute de un atac blestemat, chiar si de Sfintele sarbatori de Pasti, in timp ce-l va cuprinde frigul si intunericul?
Tot de la inaltimea lui, de filosof-sef al natiunii, dl Plesu a dezavuat atoatestiuitor, in aceeasi conferinta, apartenenta lui Eliade, Noica, Cioran, Nae Ionescu la Miscarea Legionara si si-a permis sa-l ridiculizeze pe geniul romanesc Mircea Vulcanescu pentru ca venise la Antonescu cu 14 solutii la o problema (am observat, de altfel, inceputul unei campanii impotriva “criminalului de razboi” Mircea Vulcanescu, careia, iata, ii da glas insusi luptatorul cu comunismul “crenvurşti ardeleneşti făcuţi din carne de capră“). E grav ca unii ca Vulcanescu puteau gasi mai multe solutii la o problema in timp ce distinsul Plesu, cat a fost ministru de Externe, nu a reusit sa obtina o omleta calda de la cantina MAE. Observ si eu, nu dau cu parul.
Cum nu sunt intelectolog ci doar un biet pacatos ortodox nu imi permit sa acced la oaza maro a cercului stramt si doar observ, de la distanta. Observ ca de la inaltimea sa de tovaras al procurorului bolsevic, pardon, mensevic al natiunii, din sferele heideggeriene si pariso-heidelbergiene, se coboara pana in tarana ortodoxie noastre si il scarmana problema cipurilor. Ce treaba are filosofia plimbata curmanos de pe strada Paris pe Tirana si apoi la Centrala din Aleea Alexandru cu cipuiala? Ne spune Hopa Mitica: “Cand a aparut scandalul cu cipurile, au fost reprezentanti ai clerului care au spus: “E 666, mana diavolului, nu va lasati, mai bine sa ne aruncam cu pieptul in sabii!” Brusc, dupa ce s-au purtat musulmani un timp, acum erau kamikaze.” Nu inainte de a critica, ca orice om de bine, la modul general, ca “din punctul meu de vedere, martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici, adica macar sa declari ca nu e in regula si sa suporti consecintele (care nu puteau fi fatale, insemnau o trimitere la munca de jos, intr-o manastire de granita)”.
Am auzit placa asta de mii de ori din partea “intelectualilor de bine”. Cu totii ignora, ca sa dau un singur exemplu, martirajul Parintelui Gheorghe Calciu, care chiar de pe scarile bisericii, cu glas tare, predica impotriva ateismului comunist, pentru a fi re si re-arestat, savarsind doua decenii de inchisoare, exact in perioda in care Plesu si Liiceanu isi plimbau dosurile pe la Paris, Viena si Berlin. Desigur, dl Plesu nu a avut timp sa-i cunoasca pe martirii din inchisori, fiind mai degraba ocupat cu deservirea ofiterilor de Securitate in timpul transei sale transcendentale sau la orele de estetica predate pentru Securitatea Municipiului Bucuresti (SMB). Nu asta ar fi problema. Dar, inainte de a-i arata pe altii cu degetul – in special clerul ortodox, normal – se pune intrebarea de bun simt “Unde ai fost tu?”. Unde ai fost Andrei Plesu cand se daramau bisericile, rand pe rand? Unde a fost glasul moralist al intelectualului cocotat acum pe scena Ateneului? Unde a fost trupul tau, cu care, nu ma indoiesc, puteai cu usurinta opri cel putin un escavator pe treptele Bisericii Sfanta Vineri? Ah, am uitat! Erai la Heidelberg, persecutat de Securitate, pentru a doua oara!
Poate aceasta sa fie diferenta intre cei doi titani ai disidentei romane, Plesu si Liiceanu, si insignifiantii Michnik si Muller; ca cei din urma au facut, totusi, inchisoare si au fost anchetati si brutalizati de Securitate in timp ce cei dintai “rezistau prin mancare”! Un alt martir uitat de marele Andrei Plesu (la propriu nu la figurat), Parintele Nicolae de la Rohia, observandu-i cu atentia anilor de detentie, i-a definit pe cei gardieni ai lui Noica drept “Catarii de la Paltinis” (secta nu animalul). Ce inseamna darul unui Parinte convertit la dreapta credinta…
Bine zicea Parintele Justin Parvu, bunul duhovnic luat in bascalie cu cipurile de intelectualul tuturor regimurilor, Andrei Plesu: “Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere averile”. (Parintele Justin Parvu da primul interviu dupa ce a fost acuzat de legionarism: “Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!”»)
Dar sa ne intoarcem la chestiunea zilei: domnul Andrei Plesu e activ. De ce?, asta-i intrebarea. Gasim raspunsul in expozeul sau ICR-ist: “Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri”. Dl Plesu vrea sa fie arbitrul acestei lumi. Cum stim ca, de cele mai multe ori, arbitrul fura pentru un jucator, la inceput asa, cu ciupeli, in asteptarea finalei, cand se joaca meciul hotarator, nu ne ramane decat sa-l observam cum incepe sa-i faca loc pe scena, cu toata armata sa de soimi ai patriei sovietice, pionieri si utecisti, si omnigrandoprezenta sa, unui “ales” al Grupului. Grupul pentru Dialog Social, centrala PCdR-ului, copilul cu doua moase, Brucan in decembrie 1989, si Soros din ianuarie 1990. Desigur, asta ne arata cat de slab este, de fapt, “alesul” Grupului, daca s-a conceput o atare strategie agresiva pentru el, cu o asemenea perioada inainte de alegeri. Este vorba, desigur, de “fiul unui revolutionar”, ce sa-i faci? tot… bolsevic (sau mensevic?), “el insusi un revolutionar”… Pana atunci, la momentul “finalei”, sa ne obisnuim, asadar, sa-i vedem pe cei doi hipopotami de aur dansand pe toate mesele “lumii noastre”, un Pat si-un Patason (alias Siegfried, aka Marcello) imbatraniti in rele, un cuplul Stan si Bran de plans, doua jucarii stricate, ce merg tinandu-se de mana numai pe strazi intunecate si adanc-adanc infundate…
Micul scrib de la gazeta de perete electronica a PCdR, Danutz SRL Tapalaga, deranjat ca editorul sau humanistoid Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu a fost stampilat pe viata de Adam Michnik drept bolsevic si mensevic, se supara ca prostul satului pe Dinu Patriciu, ca cica intra cu bocancii (eu am observat ca are pantofi destul de fini, de doar vreo 1000 de euro bucata) la Ateneu si lipeste bancnote pe fruntea violonistului cand “toata lumea stie”, dupa cum a spus si tovarasul ayatollah Tismaneanu, ca “mensevicii sunt anti-bolsevici”. Sa te crucesti, ce-ti ramane de facut?! Dar si sa te amuzi, de ridicolul situatiei: gura pacatosului adevar graieste. In cazul de fata, singurul violonist cu dar lautaresc este chiar rapsodul Plesu, caruia Patriciu chiar ii lipeste pe frunte (tot la propriu), lunar, cate o bancnota-doua din cele oferite ca dar de Federatia Rusa dupa devalizarea Rompetrol-ului romanesc.
In ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.…
In ciuda abundenţei informaţiilor nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor. Este un mare proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.
June 30th, 2011 
VR 
Banda lui Patapievici
Posted in 
Tags: 
