Bucovina istorică era, la data anexării ei de către Habsburgi, o parte constitutivă a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Ţara Fagilor“, preluat ulterior de către austrieci cu aceeaşi semnificaţie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima dată într-un document emis de cancelaria domnească a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea ţării şi până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic.
Deşi trupele austriece au ocupat Bucovina încă din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriacă la 7 mai 1775, printr-o convenţie încheiată între Imperiul Habsburgic şi Sublima Poartă – sub a cărei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea graniţelor s-a perfectat prin Convenţia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (între 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administraţie militară austriacă, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) şi Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).
Între anii 1786-1848, Bucovina a fost încorporată Galiţiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Această perioadă este considerată de istoriografia română drept cea mai nefastă din istoria Bucovinei, opinie împărtăşită şi de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum şi de unii istorici ucraineni contemporani.
După revoluţia de la 1848-1849, împăratul Franz Joseph I a hotărât separarea Bucovinei de Galiţia, recunoscându-i autonomia prin Constituţia din 1849. În urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dietă a Bucovinei, iar un an mai târziu împăratul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (roşu, albastru şi auriu). Cu prilejul proclamării monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat în componenţa Cisleitaniei, depinzând direct de Viena, iar începând din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei şi Dalmaţiei.
La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituantă, convocată de Adunarea Naţională a Românilor, sub preşedinţia lui Iancu Flondor, a hotărât desprinderea Bucovinei de Austria şi Unirea cu Regatul României, lucru înfăptuit la 28 noiembrie acelaşi an, când Consiliul Naţional Român din Bucovina a votat cu o majoritate impresionantă de voturi unirea acestui străvechi pământ românesc (10.442 kmp) cu România, în graniţele sale istorice, de la Nistru până la Ceremuş şi Colacin.
La 28 iunie 1940, în urma ultimatum-urilor sovietice şi ca urmare a aplicării în practică a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), împreună cu Ţinutul Herţa şi Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.
Eliberate de Armata Română (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Roşie şi înglobate în cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, ţinuturile Herţa şi Hotin, precum şi Bugeacul, adică a partea de sud a Basarabiei, la care, în anul 1948 va fi adăugată şi Insula Şerpilor, vor fi incluse în componenţa R.S.S. Ucrainene.
În prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscută sub numele de regiunea Cernăuţi, care cuprinde fostul judeţ Cernăuţi, părţi importante din judeţele Suceava şi Rădăuţi, judeţul Hotin şi Ţinutul Herţa. Suprafaţa totală a regiunii grupează 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populaţie de 940.801 locuitori, din care românii, datorită deportărilor, dislocărilor, refugierilor, execuţiilor sumare sau colonizărilor (prin imigrări) de elemente alogene, îndeosebi ucrainene sau rusofone, reprezintă doar 20%.
În sinteză, situaţia Bucovinei a fost următoarea:
1359-1775 (416 ani) ea a făcut parte din Principatul Moldovei.
1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominaţia Habsburgilor.
1918-1940 şi 1941-1944, prin voinţa naţională a majorităţii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu România.
1940-1941 şi 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord şi ţinutul Herţa au fost anexate la U.R.S.S.
Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi) împreună cu sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor (înglobate în regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.
2. Evoluţia demografică a Bucovinei
2.1. Schimbarea structurii etnice a populaţiei Bucovinei în perioada 1774-1918
Auzisem de multă vreme de Mihai Vinereanu şi de studiile sale. Pentruaceea postez scurta recenzie de mai jos de pe NapocaNews. Citez dintext: “limba română este o limbă cu o personalitate proprie de sinestătătoare al cărui lexic este alcătuit în proporţie de cel puţin 65%din cuvinte autohtone utilizate de mii de ani pe întinsul Daciei”. Vormai trece ani pînă cînd cercetările lui Mihai Vinereanu vor primi girulvalorii, şi încă şi mai mulţi ani pînă ele vor pătrunde în conştiinţalumii academice internaţionale. Deşi apariţia acestei cărţi este unprim pas care trebuia făcut acum 120-130 de ani în urmă, îmi doresc caşi alte studii de acest fel să vadă lumina tiparului, pentru ca măcarRomânii să poată vorbi în cunoştinţă de cauză despre Români. Se nasc şiîn România oameni, asta e sigur. (M. Filotheu – Grup Ortodoxia)
Limba română de la adevar la erori şi controverse teoretice. Importanţa dicţionarului Vinereanu
Apărut la sfârşitul lunii noiembrie 2008 sub semnătura domnului Dr.Mihai Vinereanu, DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE are înconcepţia autorului menirea de a transmite „un mesaj nou, şi anume,acela că metoda cercetării lingvistice comparate este nu numai cât sepoate de adecvată, dar, practic, singura posibilă pentru limba română,atâta timp cât inscripţiile şi glosele traco-dace au rămas insuficientdescifrate.”
Inaugurată pe scară extinsă în studiul limbii române de către B.P.Haşdeu, metoda comparativ-istorică devine, odată cu perfecţionarea eiîn timp, instrumentul prin care autorul noului dicţionar pune capăterorilor teoretice introduse în lingvistica românească de Cihac,conform căruia limba română ar fi constituită numai din cuvinteîmprumutate: 20% din limba latină, 40% din limbile slave, 20% din limbaturcă şi alte 20% din alte limbi. Toate dicţionarele care i-au urmat(Tiktin, Puşcariu, Cioranescu, inclusiv cele elaborate sub egidaAcademiei Române) au reconfigurat cam aceeaşi structură imaginată deCihac, ceea ce dă impresia că limba română ar fi o mixtură bizarădestinată creolizării însoţită în plan gramatical de pierderea aproapetotală a flexiunii morfologice. Comparată însă cu morfologia bogată şiprecisă a declinărilor, dar şi a conjugărilor, specifice limbii române,ideea că limba română ar fi numai o limbă de adunătură încropită dingraiul răstit al mercenarilor abrutizaţi trimişi în Dacia de ImperiulRoman, la care s-ar fi adăugat cuvinte rămase pe aici din vocabularulsumar al migratorilor, este o idee esenţialmente falsă perpetuată doarprin sfidarea principiului conform căruia o flexiune morfologicăconsistentă nu poate să dăinuiască decât în intimitatea unei limbimature şi stabile, cu un vocabular propriu bine dezvoltat.
Tot la nivel de principiu a fost şi mai este sfidat caracterul profundunitar al limbii române vorbită fără nici-o diferenţă atât îninteriorul fostului limes roman cât şi în exteriorul lui. S-a ignoratşi se ignoră astfel faptul că limba oficială a Imperiului Roman, nuputea unifica graiul dacilor, aşa cum n-a reuşit să unifice nici macardialectele italice, atât de plastic caracterizate la vremea sa de DanteAlighieri. În efortul de a se susţine cu orice preţ originea latină sau după cazoriginea slavă a multor cuvinte din limba română, toţi autorii dedicţionare de până acum au recurs în mod absurd la aşa numitelereconstituiri pretinzând că formele pe care abia le plăsmuiau ar fifost în antichitate modele pentru cuvintele româneşti. Or, se afirmă lanivel de principiu că nu poate fi adevărat decât ceea ce poate fiprobat, aşa încât a accepta pe mai departe că plăsmuirile ar fi avut oexistenţă reală în acel domeniu numit „latina vulgară” înseamnă amenţine în derizoriu orice studiu privind originea limbii române.
În numele ideii fixe că limba română ar fi de origine latină, până şiomonimele româno-latine au fost considerate modele pentru cuvinteleromânesti, deşi tocmai existenţa acestor omonime reprezină o altădovadă clară că limba română nu poate fi de origine latină. Estecelebru cazul cuvântului „mergo” în legatură cu care Sextil Puşcariu adat o explicaţie, de care ne jenăm şi astăzi, în tentativa imposibilăde a corela înţelesul verbului românesc „a merge” cu înţelesul verbuluilatinesc „a scufunda”.
Abordările teziste au generat erori de interpretare chiar şi încazurile în care aceleaşi cuvinte există într-adevăr, atât în limbalatină, cât şi în limba română, dar care se mai regăsesc şi în altelimbi indo-europene. Pentru originea cuvântului românesc „cal” s-apropus latinescul „cabalus”, deşi cu un acelaşi înţeles există şicuvântul polonez „kobela”. Şi mai grav este faptul că în încercarea dea nu se aduce atingere originii latine a limbii române au fosteliminate din discutie, în mod sistematic, cele peste trei sute decuvinte comune atât limbii române cât şi limbii sanscrite, limbă careeste cu cel puţin o mie de ani mai veche decât latina. Aceste erori comise la nivel teoretic şi altele asemenea lor au produsun număr însemnat de rezultate inacceptabile în explicarea originiilexicului românesc, ceea ce i-a determinat pe unii specialişi dinlingvistică, dar mai ales pe cei din domenii conexe, să solicite şi săpropună remedii. Singurul însă, care a dispus de toate resurselenecesare şi mai ales de timp pentru a rezolva în ansamblul ei problemaoriginii lexicului românesc a fost tânărul cercetător pe atunci MihaiVinereanu. Familiarizat temeinic şi cu logica riguroasă a ştiinţelorexacte, autorul reuşeşte ca după mai bine de douăzeci de ani de efortsolitar să ne ofere ca pe o reuşită de excepţie DICŢIONARUL ETIMOLOGICAL LIMBII ROMÂNE, primul întocmit pe baza studiilor deindo-eurpenistică. Şi este o reuşită de exceptie, atât prin cantitateaşi calitatea documentaţiei utilizate, cât şi prin siguranţa cu careaplică metoda comparativ-istorică, ceea ce i-au permis sa demonstrezecă limba română este o limbă cu o personalitate proprie de sinestătătoare al cărui lexic este alcătuit în proporţie de cel puţin 65%din cuvinte autohtone utilizate de mii de ani pe întinsul Daciei. Înefortul său de a ajunge la originile reale ale cuvintelor limbiiromâne, autorul s-a dovedit a fi consecvent în a corecta, inclusiv,acele inadvertenţe pe care le-a constat la autorii foarte bine cotaţipe plan internaţional.
Ca master şi doctor în domeniul lingvisticii desfăşurându-şiactivitatea de cercetare la New York, unde trăişte de peste 15 ani,obişnuit să se confrunte în congrese internaţionale cu savanţiigeneraţiei sale, autorul a gândit şi a realizat DICŢIONARUL ETIMOLOGICAL LIMBII ROMÂNE la nivelul standardelor actuale. Acesta este şimotivul pentru care domnul Prof. Univ. Dr. Constantin Frâncu, ŞefulCatedrei de Limba Română şi Lingvistică Generală a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi s-a considerat îndreptăţit să se refere la dicţionarîn termeni superlativi: „Prin materialul inedit, lucrarea domnului Dr. Mihai Vinereanu este olucrare lexicografică originală, deosebindu-se mult de dicţionarele depână în prezent, care nu au nici principii ferme, nici metode adecvate. Consider că dicţionarul … este o foarte serioasă descriere a structuriietimologice a limbii române întrunind trei condiţii esenţiale: 1. este fără contradictii, bazându-se pe principii ferme respectând criteriul fonetic, dar şi pe cel semantic, 2. este exhaustivă, cercetând literatura de specialitate, dicţionareleetimologice româneşti existente şi lucrările lixicografice, româneştişi străine, 3. spre deosebire de alte dicţionare (DA, DLR, DEX), explică etimologiile şi evoluţiile de sens în mod logic şi plauzibil.
În concluzie, considerăm că … această lucrare lexicografică va deveni,cu siguraţă, un punct de referinţă în literatura de specialitate.” Scris în primul rând pentru specialişti, dicţionarul este de un realfolos pentru noi toţi prin bogăţia de informaţii acumulată din toatăliteratura de specialitate a lumii, informaţii care devin tot atâteadovezi în favoarea repotenţării indentităţii limbii române. Cu privire la importanţa dicţionarului, iată care este şi mesjulautorului către cititor: „Originea limbii române şi a poporului românvor trebui regândite în mod fundamental, întrucât ştiinţa şi teoriileştiinţifice trebuie elaborate în conformitate cu datele lumii reale şicu dovezile de ultimă oră de care dispunem, nu datele să fie selectateşi interpretate în funcţie de teoriile pre-existente.”
Deosebit de important este faptul că la o aceeaşi concluzie ajunsese şidomnul Prof. Univ. Dr. Sorin Paliga în cartea sa intitulată Influenţeromane şi preromane în limbile slave de sud apărută în anul 1996.Ediţia a II-a a cărţii, care a apărut în anul 2006 revăzută şicomplectată arăta din nou că „exemplele analizate şi discutate aicioferă suficiente argumente pentru reconsiderarea radicală araporturilor dintre români şi slavi în orizontul secolelor VI-X p.Ch.” Ca unul care am ajuns la concluzii asemănătoare cu ale celor doiautori, dar urmând o cu totul altă cale, cea a metaforei care porneştede la arhetipul graiului uman articulat (Urwort), pretind că lucrăriledomniilor lor se înscriu între lucrările deosebit de valoroase aledomeniului, menit să asigure progresul lingvisticii în plan generaleuropean. Dintr-o asemenea perspectivă DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBIIROMÂNE reprezintă însăşi izbânda limbii române pentru a cărei propăşireau trudit, ştiuţi sau neştiuţi, înaintaşii. La întrebarea lui B.P.Haşdeu Perit-au dacii?, astăzi putem răspunde cu un NU viguros pe bazaprobelor irefutabile ale dicţionarului produse prin metodacomparativ-istorică unanim acceptată în întreaga lume.
Susţinut de abnegaţia şi profesionlismul doamnei Corina Firuţă,directoarea editurii ALCOR-EDIMPEX SRL, autorul recentului nostrudicţionar etimologic a reluat, dar a şi finalizat la nivelulexigenţelor actuale „munca prea migăloasă şi îndelungată ca să poată fidusă până la capăt” începută de Mihai Eminescu alături de blondascriitoare Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu. Considerat o „neapărată trebuinţă” de geniile noastre tutelare,Eminescu şi Hasdeu, DICŢIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE trebuie sădevină pentru fiecare dintre noi cartea noastră cea de toate zilele, însensul propriu al cuvântului, pentru a recupera prin efort generalizatimensele pierderi şi suferinţe provocate de neîncrederea cu care amtratat timp de 200 de ani concluzia lui Petru Maior, care deşi corifeual Şcolii Ardelene, ne atrăgea atenţia că „dacă este să grăim oblulimba română este muma celei latineşti.”
În încheiere, doresc să vă prezint, la proiector, ca pe un exempluedificator felul în care autorul noului dicţionar etimologic, Dr. MihaiVinereanu, reuşeşete să stabileasca etimologia corectă pentru verbulromânesc a merge, care dobândeşte astfel statutul de cuvânt stravechi,daco-românesc, prelatin, inclus în fondul proto-indo-european. Asociat acestei mari străvechimi, doresc să vă mai prezint şi cuvântulromânesc cloambă, ales pentru a ilustra de o manieră incontestabilăforţa generativă a cuvintelor româneşti, care au produs prinmetaforizare noi şi noi concepte conservate nu numai de limbasanscrita, ci şi de limbile din Europa care le-a păstrat în uz pânăastăzi.
Cercetator genetică lingvistică George Liviu Teleoacă
Carpaţii – nucleul din care s-au revărsat toţi indoeuropenii
Redescopăr în biblioteca mea o carte mai veche, apărută în 1986, sub egida Institutului de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a URSS (secţiunea din Leningrad), la editura „Nauka”, semnată de marele indoeuropenist rus Nikolai Dmitrievici Andreev şi intitulată Protolimba indoeuropeană timpurie (Ranne-indoevropeiski praiazâk). Volumul cuprinde un repertoriu complet al rădăcinilor cuvintelor indoeuropene, arborii lor semantici şi ilustrări ale acestora, precum şi o expunere a principiilor care au stat la baza analizei, o caracterizare a grupurilor semantice şi un studiu privind evoluţia tipologică a protolimbii indoeuropene. Reprezentând o contribuţie deosebită adusă indoeuropenisticii, această preţioasă lucrare nu a fost totuşi tradusă vreodată în limba română.
Parcurgând acum din nou toate sublinierile şi notele făcute de mine mai bine de două decenii în urmă, m-am gândit că ar fi potrivit să le propun cititorilor acestui blog traducerea unui pasaj care cu siguranţă i-ar putea interesa pe unii, cel puţin pe cei preocupaţi de indoeuropenistică. Afirmaţiile de mai jos ale lui N. D. Andreev îmi par la fel de importante ca şi cele făcute de cercetătoarea americană de origine lituaniană Marija Gimbutas cu referire la civilizaţia spaţiul carpatin, ca nucleu al lumii indoeuropene.
În partea de concluzii, subcapitolul „Protolimba indoieuropeană timpurie (IET) în timp şi în spaţiu” de la pagina 277, reputatul lingvist rus susţine:
„Analiza sistemului de protoseme al Protolimbii Boreale (PB), la care am recurs în compartimentele anterioare ale acestui capitol, ne permit datarea epocii boreale cu sfârşitul pleistocenului superior pe scara geologică şi cu sfârşitul paleoliticului superior pe linia istorică a dezvoltării sociale. Respectiv, timpul apariţiei şi al începutului evoluţiei de sine stătătoare a protolimbii IET este determinat geologic ca secţiunea inferioară a holocenului, iar istorco-social – ca procesul de tranziţie de la paleoliticul superior către mezolitic şi perioada mezoliticului timpuriu.
În plan geografic arealul de răspândire a Protolimbii Boreale ni se prezintă ca întinzându-se de la Rin până în Altai; respectiv, acea parte a triburilor boreale care s-a individualizat ca purtătoare a ramurii altaice a PB practica nomadismul între Ural şi Altai; o altă parte, devenită mai târziu purtătoare a ramurii uraliene s-a distribuit între Ural şi Nipru.
Cât priveşte însă triburile a căror limbă a devenit cu timpul protolimba IET, acestea se aflau între Rin şi Nipru, având în centru o zonă latitudinală care cuprindea dinspre sud şi dinspre nord Carpaţii Occidentali (Apuseni) şi pe cei Orientali (Răsăriteni). Astfel încât pentru protolimba care a intrat în istoria ştiinţei cu numele de indoeuropeană, când ne referim la acea perioadă străveche a existenţei sale despre care am tratat aici, sunt la fel de potrivite nomenclatural două desemnări: pe de o parte, în plan diacronic, această protolimbă trebuie numită indoeuropeana timpurie; pe de altă parte, în plan lingvistico-spaţial, ea poate fi numită ramura carpatină a protolimbii boreale.”
Chiar dacă Ministerul Educaţiei de la Chişinău a anunţat de principiu că va semna cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti un Protocol de colaborare bilaterală în domeniul învăţământului, nu există nici un fel de indicii că negocierile asupra unui asemenea document ar fi demarat.
Semnarea unui asemenea Protocol este importantă nu doar pentru reglementarea situaţiei studenţilor din Republica Moldova, bursieri ai Statului Român, dar, mai ales, pentru redeschiderea în Republica Moldova a celor 4 extensiuni ale instituţiilor de învăţământ superior din România care au fost închise în ultimii ani. Acestea sunt: 1. Filiala Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în cadrul Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi, 2. Filiala Universităţii „Gheorghe Asachi” din Iaşi în cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, 3. Filiala Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi în cadrul Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul şi 4. Filiala Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti în cadrul Universităţii de Stat din Moldova.
Cele 4 extensiuni universitate din România au fost deschise în Republica Moldova începând cu anul de studii 1999-2000 şi au fost închise în timpul guvernului Tarlev, care a refuzat încheierea unui Protocol de colaborare cu ministerul de resort de la Bucureşti.
Avantajele oferite de cele 4 extensiuni universitatea constau în faptul că studenţii din Republica Moldova puteau primi studii universitare, ca bursieri ai Statului Român, fără a pleca din ţară, că întreg procesul de învăţământ era finanţat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti şi că diplomele obţinute la finalizarea studiilor erau recunoscute în cadrul Uniunii Europene.
În prezent, în Republica Moldova funcţionează filiale ale unor instituţii de învăţământ din Federaţia Rusă: 1. Filiala Institutului Umanitar Contemporan din Moscova, cu sediul la Chişinău, şi 2. Filiala Institutului Baltic de Ecologie, Politică şi Dreptul din Sanct Petersburg, cu sediul la Bălţi.
“Şi sus pe crucea crâncenă, pe care
stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
ca semn al Învierii ce-o sa vină.”
Radu Gyr
Noaptea Sfintei Cruci a neamului românesc
“O viaţă întreagă am fost obsedat de sentimentul singurătăţii, dar acum sunt cu adevărat copleşit de acest sentiment. Am rămas singurul supravieţuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a cărui inimă încă mai bate.
Pe retina minţii mele nu s-a şters niciodată culoarea sângelui ţâşnit în urma glonţului tras asupra unor oameni nevinovaţi. În urechi simt golul amar lăsat de bubuitul armelor în miez de noapte.. Încă mai trăiesc pentru că sunt în măsură să rostesc cuvântul Ip.
Vă iert pe toţi, pentru toate!” Gavril Butcovan, singurul supravieţuitor al Masacrului de la Ip, 13-14 Septembrie 1940, Noaptea Inălţarii Sfintei Cruci
Anul 1940 reprezinta pentru romani poate cea mai neagra fila de istorie. In numai cateva luni am pierdut o treime din tara, dupa cedarea Bucovinei si a Basarabiei de Nord catre URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o saptamana, pe 7 septembrie, sa cedam si Cadrilaterul bulgarilor. Dintre toate, poate cea mai intiparita in memoria romanilor va ramane cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor faptuite de armata horthysta, sprijinita de o buna parte a etnicilor maghiari localnici. In doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de romani. Masacrele au inceput in 7 septembrie, cand in localitatea bihoreana Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de romani si au continuat pana pe 18 septembrie, cand 58 de romani au fost decapitati in centrul orasului Gheorgheni, judetul Harghita. Insa cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judetul Salaj, unde au fost masacrati 477 de romani. Cele mai lovite de soarta au fost localitatile Ip, cu 157 de martiri, si Traznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost ca s-au nascut romani. Acum, la 69 de ani de la Dictat, doi fii ai Salajului care au supravietuit macelului, Gavril Bucovan si profesorul universitar doctor Ioan Puscas din cele doua localitati, au impartasit cu echipa „Gardianul” amintirile acelor zile de groaza, atunci cand in preajma lor au fost secerati de armele horthystilor fratii, parintii si apropiatii lor, iar scaparea lor din acel iad a fost o adevarata minune a lui Dumnezeu
Masacrul de la Ip, din curtea familiei Butcovan
Marturiile lui Gavril Butcovan din Ip, singurul supravietuitor de atunci, sunt cutremuratoare. Gavril Butcovan, astazi in varsta de 84 de ani, a povestit echipei „Gardianul” clipele de groaza prin care a trebuit sa treaca la doar 16 ani. „In zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de arma ce razbateau dinspre casele vecinilor nostri. Era in jur de ora 5, inca era intuneric, si m-a cuprins o frica ce nu v-o pot descrie in cuvinte. Aveam doar 16 ani. In familie eram de toti 10 suflete. Parintii si 8 copii. Locuinta era compusa din doua camere. Eu, parintii si alti 5 frati dormeam intr-o camera, iar in camera mica, ceilalti doi fratiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, si i-am spus ca sunt impuscati romanii. Tata nu putea vorbi de emotie, pentru ca banuia ce ne asteapta. Mama o alapta pe surioara Paulina de 11 luni, iar parca focurile de arma se inteteau cu fiecare minut ce trecea. Mama l-a rugat pe tata sa se uite pe geam sa vada ce se intampla pe ulita, iar acesta i-a spus ca vede oameni care se plimba agitati. Pentru o clipa mi-am aruncat si eu ochii pe fereastra. Strada era plina de militari horthysti si consateni maghiari, deveniti partasi la masacru. Mama, dupa ce a asezat-o pe fetita in leagan, i-a spus tatii sa mearga sa deschida usa, ca sa nu bata soldatii in poarta asa cum au facut la vecini. Pe cand tata a vrut sa deschida usa, deja soldatii erau in curtea noastra. Unul dintre criminalii horthysti s-a rastit la el, spunandu-i sa iasa afara din casa. La cateva secunde am auzit cinci bubuituri de arma. Atunci am stiut ca l-au impuscat pe tata. Imediat au navalit in casa trei soldati, indreptand pustile spre noi. S-au rastit si la noi, bineinteles in ungureste, sa iesim afara. Mama i-a intrebat aratand spre leagan, ca ce va intampla cu fetita, la care soldatii i-au raspuns ca o s-o creasca ei. Cand am iesit l-am vazut pe tata, care zacea cu fata in jos langa peretele casei. M-am indreptat inspre el, moment in care asasinii horthysti au tras in mine. Cuprins de groaza m-am prabusit langa corpul neinsufletit al tatalui meu. Mi-am dat seama ca sunt in viata, simtind o arsura puternica. Inima imi batea tare pentru ca in momentele urmatoare am vazut cum criminali i-au executat pe fratii mei. In fata casei, la cativa metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost impuscata in piept cu cartuse dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost impuscat in burta, iar surioara Ana, de 5 anisori, care, disperata, striga «Unde esti maica?!», a fost secerata de gloantele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa fuga spre gradina, insa soldatul care-l urmarea l-a impuscat in cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, «bravii» soldati unguri au sfartecat-o cu baionetele in leagan. Asupra mamei au tras, ranind-o, insa a apucat sa se ascunda sub o caruta.
Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta
Cred si astazi ca sansa mea a fost aceea ca nu m-am ridicat de langa tata si am stat culcat cu fata la pamant, in timp ce calaii erau preocupati cu uciderea celorlalti membri ai familiei. Pe langa mine si mama au mai scapat cei doi frati ai mei, Ioan, de 12 ani, si Floarea, de 6 ani, care au dormit in camera mica, unde criminalii nu au mai cautat. Banuiesc ca in sinea lor credeau ca au ucis intreaga familie dupa ce au tras in 7 persoane si au strapuns-o cu baioneta pe surioara Paulina”, ne-a marturisit cu lacrimi in ochi Gavril Butcovan. Marturia acestuia continua: „Doresc sa va mai spun ca cruzimea cu care a fost comis acest genocid intrece orice inchipuire. Bataile si schingiuirile au inceput inainte de masacru cu 3-4 zile. Unii romani au fost batuti pana ce si-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au taiat mainile, lui Dumitru Chis i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la maini. Nu pot sa uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte si sotia acestuia, care era in durerile facerii. Barbatul a plecat dupa moasa, dar pe drum a avut ghinionul sa se intalneasca cu echipa criminala. Acestia, sub amenintarea armelor, l-au intors din drum, iar odata ajunsi in curtea casei l-au impuscat. Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta. O alta tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani, si Maria Olla, de 15 ani. Cu toate ca nu erau moarte si soldatii au vazut ca acestea mai miscau, totusi au fost aruncate in groapa comuna si ingropate de vii. Trebuie sa retineti ca in acea zi, de 14 septembrie 1940, orice roman intalnit pe strada sau gasit acasa a fost impuscat. Trebuie sa va marturisesc adevarul pana la capat. Nu toti consatenii mei au pactizat cu criminalii horthysti. Au fost si maghiari care au sarit in apararea familiilor de romani, punandu-si prin acest gest viata in pericol. Astfel au fost salvati din mana ucigasa a horthystilor cel putin 3 familii de romani. Cu siguranta, daca actiunea criminala ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai multi care ar fi sarit in ajutorul nostru, al romanilor, si in mod sigur numarul celor ucisi era mult mai mic”, a incheiat cu glasul plin de durere Gavril Butcovan.
La Trăznea, preotul a fost ars de viu
In data de 9 septembrie 1940, trupele horthyste au intrat in comuna Traznea. Primele victime au fost copiii aflati cu vitele la pascut. Dupa ocuparea satului, soldatii maghiari au dezlantuit „asaltul”. Romani si evrei au fost ucisi cu focuri de mitraliere, strapunsi cu baionetele, iar casele incendiate. In urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de romani si 6 evrei. In presa vremii se relata despre cazul lui Nicolae Brumar, roman ridicat din propria sa casa de trupele ungare si impuscat langa o capita de fan, impreuna cu sotia si cele doua fiice ale sale, dupa care au fost ciopartiti cu baioneta. Un alt caz este cel al lui Vasile Margarus. Acesta a fost strapuns cu baioneta in mai multe parti ale corpului si apoi impuscat in cap cu gloante model „dum-dum”. Preotul ortodox a ars in casa parohiala, care a fost incendiata. In Traznea se aflau si 9 soldati romani reintorsi acasa si demobilizati. Acestia au fost impuscati cu efectele militare pe ei. Invatatorul si sotia au incercat sa se refugieze in comuna Pusta. Au fost prinsi si adusi la Traznea, unde au fost rastigniti pe usa bisericii si impuscati.
Măcelul văzut prin ochii unui copil de 8 ani
Despre masacrul de la Traznea ne relateaza unul dintre supravietuitorii acelor timpuri, cel care a ajuns ulterior medic si un om de stiinta recunoscut de o lume intreaga, profesorul universitar doctor Ioan Puscas, care a trait acele grozavii, fiind un copil de doar 8 ani. „Familia mea a supravietuit acelor masacre petrecute in 1940 in comuna Traznea. Arma soldatilor honvezi a fost indreptata catre mine de trei ori. Ungurii au tras atunci cu tunul chiar si in biserica. Inainte de 1940, ungurii si romanii traiau in pace in comuna. Masacrul de la Traznea a fost provocat de groful Bay Ferencz, neam cu Horthy. El i-a indemnat pe honvezi sa ucida romanii pentru a acapara cat mai mult pamant. Pe noi ne-au salvat de la moarte cateva familii de maghiari. Cand au intrat in casa, aveam la noi un consatean roman care venise la tata cu calul pentru potcovit. El nu stia ungureste. L-au impuscat in fata noastra. Urmatorii eram noi. Tata, care vorbea perfect ungureste, a vrut sa le demonstreze ca suntem unguri pentru a ne salva vietile. Nu au vrut sa il creada. «Budos ola vagy!» (n.r. – esti un valah imputit!), strigau. Norocul nostru era ca tata avea la el certificatul de nastere al unui prieten, care era maghiar reformat. Cand le-a aratat documentul, nu au cercetat daca era intr-adevar al lui. Si-au cerut scuze ca erau sa impuste un ungur”, si-a amintit marele cercetator stiintific. „Dupa aceea a venit un alt val de ucigasi. «Acum numai Janos ar putea sa ne salveze», ne-a spus tata, Janos fiind cel mai bun prieten de-a lui din copilarie. Pentru ca ardea aproape tot satul, ca o minune, a aparut Janos, care venise dupa o pompa si pentru a-l chema pe tata la stingerea focului. Cand a vazut care este situatia la noi, a inceput sa strige la ei: «Carati-va, astia sunt de-ai nostri». Asa am fost salvati pentru a doua oara, iar prietenul lui tata ne-a dus, culmea, chiar in pivnita grofului si ne-a ascuns acolo. Apoi l-a luat cu el pe tata, lasandu-ne pe noi la adapost sigur. Insa am fost gasiti si acolo. O trupa de honvezi, impreuna cu un frate de a-l unui ucenic de a-l lui tata, i-a adus si a confirmat ca suntem romani. Ne-au scos din pivnita. In spatele nostru, in sant, erau o gramada de morti si raniti. Unul dintre soldati mi-a pus pusca la piept. Mi-am vazut moartea cu ochii. Nu stiu de unde am avut putere, dar am inceput sa numar ungureste. Soldatul a ramas mirat, nu a apasat pe tragaci, iar eu continuam sa numar, apoi am inceput sa cant un cantec unguresc, care mi-a venit in minte. Nu stiu cat timp a trecut, arma lui era tintuita inca de pieptul meu, cand au aparut doua fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Cand au vazut ce se intampla, s-au napustit asupra honvezilor, strigand: «Nu va e rusine? Astia sunt de-ai nostri!» Apoi, ne-au luat de brat si ne-au dus la o alta familie maghiara, Fazakas. In bucataria lor am stat pana ce a venit tata. Am avut noroc ca acest eveniment tragic s-a petrecut ziua. Daca avea loc noaptea, ca si la Ip, numarul mortilor sigur era mult mai mare, pentru ca acele persoane care ne-au ajutat nu aveau de unde sa stie si sa intervina…”, a conchis doctorul Puscas.
Ioan Puscas, «fire recalcitrantă, ostilă reeducării»
Perioada 1940-1944 nu a fost usoara pentru romanii din Traznea. „Eram elev. Pana in clasa a V-a am invatat in limba maghiara. Eram tot timpul premiant. In acest timp, groful venea des la tata, voia sa ma infieze. Imi promitea ca ma trimite la scoala la Budapesta. Ar fi putut promite orice, nu plecam cu el. Dupa 1944, o parte din unguri si groful au fugit. Ulterior, el a fost condamnat la moarte, in lipsa, si i-a fost confiscata toata averea”, ne-a povestit medicul. Soarta lui Ioan Puscas nu a fost mai buna nici dupa 1944. Acesta a fost inchis, in perioada 1948-1950, pentru ca s-a opus comunismului. Motivul: „delict impotriva ordinii sociale”. Pe biletul de iesire din puscarie aparea: „fire recalcitranta, ostila reeducarii”. Dupa ce a fost eliberat, a fost acceptat in scoala pentru a-si continua studiile de catre profesori care ii cunosteau meritele. Altfel, ar fi fost imposibil, datorita acelui bilet de iesire. In inchisoare s-a imbolnavit, facand abces pulmonar, motiv pentru care, in dorinta lui de a se putea trata, si-a dorit sa devina medic. Norocul a fost din nou de partea lui. A reusit sa se inscrie la Facultatea de Medicina de la Timisoara. Doctorul Puscas a devenit unul dintre cei mai cunoscuti medici si cercetatori din Romania.
Iertăm, dar nu uităm nimic
Asociatia Refugiatilor Deportati si Expulzati din Ardealul de Nord (ARDEAN), cu sediul in Timisoara, a organizat un turneu in Ardeal, in perioada 29-31 august, pentru a aduce omagiu si a comemora amintirea martirilor impuscati in acele zile scrise cu sange in istoria Romaniei. Desi acea perioada, cand in fata lui au fost impuscati pe rand parintii si fratii, i-a marcat intreaga viata, Butcovan Gavril a stat drept intre cele 35 de persoane venite din Timisoara, marturisind ca nu impartaseste nici un resentiment si nu aduce acuze poporului maghiar si nici cetatenilor romani de etnie maghiara pentru evenimentele tragice petrecute la Ip. (Claudiu Stere, Gardianul, 2008)
Complicitati sub paravanul “Revolutiei”
Lumea este in continua schimbare. De la jocul de echilibru a doua superputeri politice si militare s-a ajuns la o singura superputere mondiala. Evenimentele din Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu par a indica necesitatea ca lumea sa se intoarca la un sistem bipolar de putere, pentru a-si gasi echilibrul.
Europa, prin care se intelege mai ales partea ei vestica, a tins si tinde sa fie un factor de echilibru la expansiunea politica a SUA. In prezent, Uniunea Europeana, care aspira sa integreze in granitele ei politice si alte state, printre care si Romania, se confrunta cu propriile ei deziderate teoretice. Tendinta de nivelare si uniformizare, pe care o presupune Uniunea Europeana, s-a izbit insa de refuzul unora din membrii sai de a accepta o constitutie europeana, unica pentru toti, care duce la anihilarea unor identitati si specificitati de functionare a statelor nationale.
In aceste cadre internationale, foarte largi, este nevoie sa plasam si situatia Romaniei si a actiunii actorilor ei politici, aparuti in urma cu cel mult cincisprezece ani. Nu numai statele si continentele au identitate, ci si oamenii politici care le reprezinta. Criza de identitate a politicii si politicienilor romani s-a declansat in decembrie 1989 si a continuat si dupa aceea. Fugind de comunismul cu care s-a aflat intr-o relatie directa si inegala, politicienii romani – de recenta origine – s-au aruncat cu arme si bagaje in bratele unei politici vest-europene care nu le-a rezolvat si nu le poate rezolva problemele de identitate politica. Fara o ancora in propria experienta politica, orice optine politica ofera o identitate precara. Clasa politica romaneasca sufera de o criza de identitate dezvaluita de numeroase gesturi si solutii publice, care, raportate la trecutul politic romanesc, isi arata lipsa de intemeiere.
Refuzul unor oameni politici romani de a-si asuma istoria si raspunderile istorice ale statului roman, indiferent de explicatiile istorice ale statului roman, indiferent de explicatiile ce li se pot da, constituie cauza principala a degringoladei statului roman si a institutiilor sale in epoca actuala. Nu se poate guverna, in sens major, fara istorie! Simplul act administrativ, oricat de tehnic stapanit, nu tine loc de identitate si conceptie nationala. Rostul Romaniei este de a fi “un stat de cultura la Gurile Dunarii”, ca mostenitoare a unui capital ancestral de cultura si civilizatie, pe care s-au ridicat si popoarele si statele vecine. Lepadarea continua de acest capital spiritual si politic, practicata de politicienii improvizati peste noapte, la Bucuresti si aiurea in Romania, dupa 1989, constituie un gest de ruptura cu traditia politica spre care, sarind peste regimul comunist, este, insa, logic sa ne intoarcem.
Romania nu e doar un nume pe hartie, ci o complexa realitate europeana ale carei componente, traversand istoria, fac parte, vrand-nevrand, din viata noastra zilnica.
Este perdanta credinta ca Romania incepe din 1989 si ca trecutul ei este mort. Nici macar comunistii, care au practicat metoda ocultarii sau stergerii cu buretele a unor fapte istorice, n-au facut abstractie de trecut, pe care au avut, insa, grija sa-l si mistifice, atunci cand nu mai aveau alta solutie. Regimul comunist s-a angajat intr-o ampla incercare de modificare a identitatii romanilor, operand interventii in spatiul istoriei, lingvisticii, arheologiei, filosofiei, literaturii si artei, cu caracter interdictiv, manipulator sau de substitutie. Deruta identitara a politicienilor romani, aparuti dupa 1989, cand nu e simpla ignoranta, in acest proces de alienare isi are radacinile.
Romaniei Mari i s-a cantat odata, in public, Vesnica pomenire. In 1940, dupa absurdul diktat de la Viena, trenurile care intrau in Romania din Ungaria aduceau cu ele afise mari, lipite de vagoane, unde, intr-un chenar de doliu, sub o cruce semnificand decesul, stateau scrise urmatoarele:
“In memoria dureroasei nedreptati comise la Trianon, aducem la cunostinta ca, prin fermitatea lui Horthy, a raposat intru Domnul, fiica, sora si ruda ROMANIA MARE.
Dupa 22 de ani de asuprire provocata altora, Doctorul Stalin, la 27 iunie 1940, ora 12,00 i-a amputat un brat. Dupa indelungate suferinte si chinuri, duhovnicii Hitler si Mussolini i-au dat sfanta impartasanie de veci, dupa care si-a dat duhul.
Agonia acelei vorbarete a inceput la Munchen si s-a incheiat la Viena, iar inhumarea va avea loc la 14 septembrie 1940. Oficierea parastasului va avea loc in Parlamentul de la Budapeste. Discursurile funerare vor fi tinute de catre primul-ministru, contele Teleki si de ministrul de externe Csaky.
Odihneste-te in pace!
Amintirea ta va ramane in istorie!
Regele Ferdinand, Regina Maria, sotie, si Carol al II-lea, parinti adoptivi
Cehoslovacia, Polonia, fosti decedati de aceeasi boala
Wilson, Benes, Chamberlain, unchi
Anglia, Franta, Turcia, Mica Atlanta si Liga Natiunilor de la Geneva, Indoliati”
Manifestul avea si o lozinca, evident, un text triumfalist: “Transilvanie! Chiar si pana acum ai fost a noastra si a noastra vei ramane pe veci!”
Satisfactia batjocoritoare cu care se consemna, in chenar gros, negru, sfasierea Romaniei, era la fel de mare in Vest (Ungaria), ca si in Est (URSS), si, desigur, la Sud (Bulgaria). Conditia Romaniei de stat indezirabil in ochii vecinilor a fost rareori, cu atata vehementa, afirmata.
Prohodul statului Romania Mare era cantat sistematic in diverse variante, in scolile partii din Romania ocupata, unde elevii romani erau obligati sa o faca si ei si sa trateze, de asemenea, cu mare dispret si la fel de sistematic, tot ceea ce tinea de Romania, de regii ei, de cuvantul roman, de aspectele istoriei romanesti.
Metoda degradarii sistematice a tot ce tinea de Romania Mare si a tot ce era romanesc, devenise o problema de stat in tara care vroia sa redevina o Ungarie Mare. O comparatie oricat de rapida ne arata ca la fel se gandea si se actiona si in Basarabia ocupata de URSS: stergerea identitatii romanesti, alungarea romanilor si a notabilitatilor, deportarea, genocidul. A fost o asemanare de procedee intre ocupatia ungara a Transilvaniei de Nord (1940-1944) si aceea a Basarabiei (1940 – 1941 si apoi dupa 1944), incat parca aveau aceeasi marca. Sovieticii ne-au rescris, dupa 1944, si modificat cultura prin instrumentele lor.
Faptele si evenimentele petrecute dupa marele razboi n-au facut decat sa reactualizeze aceasta stare de spirit, incepand cu 1946, la Cluj, si terminand cu evenimentele din decembrie 1989 in Harghita si Covasna si cele din ianuarie-martie 1990, in Bucuresti si in Targu-Mures.
Chestiunea este ca romanii si, mai ales, oamenii lor politici trebuie sa-si inteleaga istoria. Optiunea romanilor pentru aderarea la NATO si integrarea in Uniunea Europeana nu presupune stergerea memoriei, cu atat mai mult cu cat altii stiu sa se integreze cu tot bagajul lor de amintiri, proiecte si teze revendicative. Altfel, se va ajunge la situatia ca politicienii romani nu vor mai sti ce sa faca cu propriul stat si il vor scoate pe taraba, la vanzare. Ceea ce, partial, au si facut pana acum. Paravanul asa-zisei revolutii din decembrie, cu pretentiile ei, a fost asezat intre romani si propria lor existenta istorica si traditionala. Istoria romanilor este mai lunga decat cei 15 – 20 ani postdecembristi, mai lunga decat cei 25 de ani de regim ceausist, mai lunga decat cei 45 de ani de regim comunist, mergand mult mai departe in trecut. Liderii asa-zisei revolutii decembriste, operatie complexa, indreptata de fapt impotriva statului roman, au facut saltul mortal al unei politici despartita de propria istorie, iar rezultatele sunt cele deplanse de toate ziarele. “Partidele istorice”, pe care noii lideri le-au acceptat pe urma, pana la urma n-au reusit sa se racordeze la propria lor traditie, adoptand acelasi joc de salt mortal in necunoscut. Drumul aderarilor, al integrarii presupune, totusi si o minima memorie, adica “mintea cea de pe urma a romanului”.
Potrivit experților revistei LIMES, acest lucru poate avea loc ca rezultat al modificărilor geopolitice și a sporirii crizei financiare mondiale. Astfel, după cum scrie publicația, în locul Ucrainei vor apărea: Ucraina de Est și Crimeia- acestea sunt regiunile Harkov, Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson, care vor intra în componența Federației Ruse; Ucraina Centrală- sunt regiunile Cernigov, Sumsk, Jitomir, Kiev, Poltava, Vinița, Cerkask, Kirovograd, Nikolaev, Odesa, Hmelnițk și Cernăuți, care vor intra în noua ”Uniune rusească”; Ucraina de Vest –regiunile Rovensk, Lvov, Ternopol, Ivano-Frankovsk, Transcarpatie, care vor avea un statut neutru. Iar regiunea Volânsk, confrom opiniilor analiștilor, va reveni Belorusiei. După cum scrie Limes, reluarea ambițiilor geopolitice de către Rusia îngrijorează foarte mult Statele Unite ale Americii. Potrivit prognozelor experților italieni, în cadrul acestui proces adminstrația Barac Obama se va lovi în timpul apropiat de două fenomene periculoase pentru SUA, cea a creșterii interdependenței dintre țările Vest și Est ale Europei, dar și a extinderii sferelor de influență a Rusiei dincolo de limitele spațiului sovietic- spre Balcani, în Marea Mediteraniană, în Orientul Apropiat, în America Latină și în Africa. Dar cel mai mult Washingtonul este deranjat de renașterea axei Berlin-Moscova. Revista scrie despre un ”OPEC al gazelor”, în care ar intra statele cu cele mai multe rezerve de combustibil albastru- Rusia, Iran, Qatar. “Reieșind din această poziție și a calității de lider a Rusiei în ”OPEC-ul gazelor”, Putin și Medvedev, probabil, elaborează un plan care are denumirea ”Proiectul Rusia”. Acesta prevede restabilirea unor teritorii aparte în componența Federației Ruse- Transnistria, Sud-Estul Ucrainei și Kirghizia. Dar și crearea „Uniunii rusești” cu Belorusia, Ucraina Centrală, Armenia și Carabhul de Nord, Cazahstanul și Tadjikistanul. Dar și încheierea unui tratat de parteneriat militar cu Uzbechistanul. Moscova deja în totalitate controlează ”trofeele sale militare”- Osetia de Sud și Abhazia”, scrierevista italiană. După victoria rapidă în războiul cu Georgia Moscova a dat clar de înțeles care sunt tendințele sale. Acest lucru a fost făcut intenționat printr-un aer de superioritate. Evenimentel din Caucaz au arătat că Washingtonul nu poate menține consecințele geostrategice de extindere a NATO. Potrivit Limes, în Europa Rusia poate miza pe formarea unui ”club al prietenilor” în frunte cu Germania. La acesta ar urma să adere Franța, Italia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și Ciprul. Nu trebuie lăsate din calcul țările partenere ale Rusiei în Europa- Portugalia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Austria, Slovenia, Croația, Macedonia. Pentru a contracara aceste amenințări, Statele Unite ar urma să mizeze pe sprijinul unor state, care metaforic pot fi considerate inamicii Rusiei. Acestea ar fi, potrivit experților de la evista italiană, Marea Britanie, Polonia, țările baltice, România, Suedia, Georgia și Kosovo. Toate acestea, în afară de Suedia, Georgia și România, ca țări, cel mai mult sprijină SUA, și formează în Europa așa zisul nucleu euroamerican. Sursa:Cluj Today Harta: Echipa de Politica Externa a ZIUA Cititi aici un articol de-al meu publicat in Rivista Italiana di Gepolitica LIMES, indosariat de Ministerul Apararii Italiei in Biblioteca despre “coruptia politica” si aflat si in biblioteca despre Balcani a Institutului italian de Afaceri Internationale: Limes – rivista italiana di geopolitica » Kosovo lo Stato delle mafie – Victor RONCEA – Mosca infiltra il buco nero chiamato Romania Descrittore – Corruzione politica – Romania – Spoglio Mosca infiltra il buco nero chiamato Romania /Victor Roncea · Roncea, Victor …catalogo.casd.difesa.it Balcani / Balkans – Changes in Europe and their implications for the Balkans: a Romanian perspective / Victor RONCEA – Mosca infiltra il buco nero chiamato Romania; …www.iai.it/sections/biblioteca/bibliografie/balcani.doc
Copiii care invata in limba romana in Transnistria si profesorii lor sunt un exemplu de urmat pentru romanii din tara, a afirmat joi, la Sulina, presedintele Traian Basescu, citat de Agerpres.”Cred ca foarte multi romani ar putea sa priveasca la dumneavoastra si sa invete dragostea de Romania si de limba romana”, a afirmat presedintele Traian Basescu, in cadrul intrevederii pe care a avut-o cu elevi si profesori din Republica Moldova, Ucraina si regiunea separatista Transnistria.Declaratia respectiva a fost facuta dupa ce o profesoara din Tiraspol s-a plans ca unii elevi din ciclul gimnazial sunt obligati sa parcurga zilnic 34 de kilometri pentru a studia in limba romana. “Speram ca va veni o buna zi cand aceasta problema se va solutiona, iar acesti copii vor avea posibilitatea de a studia in limba romana in scoala din satul lor. Sa stiti insa ca nu ne vom lasa”, a afirmat profesoara din Transnistria. Cu acelasi prilej, directorul adjunct al Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, Raisa Padurean, i-a oferit presedintelui Romaniei portretul pe panza al poetului Mihai Eminescu si harta Transnistriei. “Am auzit ca se desfiinteaza Departamentul de Relatii cu Romanii de Pretutindeni, iar celor care discuta despre acest lucru puneti-le in fata aceasta harta! Speram ca aceasta bucatica va fi alipita candva de harta care o asteapta”, a afirmat Raisa Padurean. Presedintele Traian Basescu a afirmat ca acest departament nu se va desfiinta, ci va fi transformat intr-o agentie aflata in subordinea premierului. “Problema care se pune este de a muta acest departament de la Ministerul Afacerilor Externe in subordinea directa a premierului, pentru a fi mai aproape de decizia definitiva”, a precizat seful statului. Basescu: Cetatenia este dreptul tau Dascalii care au venit cu cei peste 100 de copii in tabara din Sulina l-au intrebat pe presedinte despre viitorul tinerilor care absolva facultati din Romania, dar ale caror studii nu sunt recunoscute in Basarabia.”Poti obtine cetatenia romana si in timpul studiilor, iar la finalizarea acestora esti cetatean roman cu diplome recunoscute aproape in toata Europa. Insa in raport cu numarul cererilor de obtinere a cetateniei, capacitatea de procesare este foarte mica. Avem in discutie crearea unei agentii cu personal detasat din ministerele cu atributiuni care sa se ocupe de acest lucru zilnic si nu o data pe saptamana”, a afirmat Traian Basescu. El a mai spus ca una dintre probleme cu care se confrunta in prezent Ministerul Justitiei este cea privind acordarea cetateniei persoanelor care au depus cereri inainte de intrarea in vigoare a noii legi. “Problema este ca sunt foarte multe cereri care au fost solutionate in baza vechii legislatii, dar la Ministerul Justitiei se lucreaza cu prioritate pentru solutionarea cererilor care au venit dupa promulgarea noii legi si sigur ca, in acelasi timp, se incearca si recuperarea cererilor depuse anterior”, a mentionat Traian Basescu. Noua lege privind acordarea cetateniei a fost aprobata in urma cu o luna si prevede, potrivit sefului statului, acordarea cetateniei romane in termen de sase luni pentru persoanele si rudele de pana la gradul III al celor ce au pierdut abuziv cetatenia. Basescu: “Nu vom inceta niciodata sa spunem ca, la Est, traiesc romani!” In timpul discutiilor purtate cu profesorii din Transnistria, un dascal i-a multumit presedintelui Romaniei pentru pozitia si discursul tinut in urma recentelor evenimente de la Chisinau. ‘Discursul i-a imbarbatat foarte mult pe tinerii din Chisinau, iar ‘multumesc’ este putin, dar nu vom inceta niciodata sa spunem ‘multumesc”, a declarat profesorul din Transnistria. La care seful statului a replicat: “Iar noi nu vom inceta niciodata sa spunem ca, la est, traiesc romani!” Cei care cred ca Romania este un stat care a aparut in “concertul” european abia dupa colapsul URSS se inseala profund, a amintit joi presedintele Traian Basescu, intr-un dialog cu tinerii romani din diaspora prezenti la Sulina in cadrul programului “ARC – 2009”, transmite Agerpres. Lectie despre Sulina-Europolis si Comisia Dunarii Astfel, pe teritoriile romanesti au existat germeni ai Europei unite inca din anul 1860, a adaugat Traian Basescu, el evidentiind importanta Sulinei, locului in care se desfasoara tabara tinerilor romani din diaspora la care a participat Traian Basescu.”Sulinei i se spunea Europolis, era un loc in care se vorbeau aproape toate limbile Europei, dar si limbi orientale. La vremea aceea, la Sulina era Comisiunea Dunarii (…), in jurul anului 1860, cand Dunarea a fost motivul pentru care s-a constituit prima structura europeana, structura de administrare si exploatare a Dunarii. Deci cei care cred ca Romania e o tara care a aparut dupa colapsul Uniunii Sovietice in concertul european se inseala profund. In Romania au fost germeni ai Europei unite, germeni ai cooperarii cu toate statele Uniunii Europene. La vremea aceea, pavilionul francez circula pe Dunare la bordul navelor, chiar pana acum doi ani am avut un remorcher sub pavilion francez pe Dunare, ca urmare a efectelor Comisiunii Dunarii”, le-a transmis Traian Basescu tinerilor romani. Presedintele a mentionat ca in Sulina existau peste 20 de consulate si ca acum se incearca revitalizarea localitatii, ca oras turistic, dincolo de valoarea lui in ceea ce priveste transportul. Seful statului a facut referire si la contextul economic actual al tarii, precizand ca Romania este afectata de criza economica si financiara, la fel ca toate statele “cuplate la economia globala”. El a mentionat ca problema cea mai mare este diminuarea exporturilor, aspect care genereaza somaj, dar ca exista si o reducere a consumului, deoarece romanii “nu mai sunt atat de largi la mana”, pe fond de criza.”Si Romania va iesi din criza o data cu tarile UE. Nici nu vom putea iesi singuri din criza, pentru ca asa este cand esti intr-o organizatie, cum este Romania stat membru al UE, (…) si nici nu va fi o tara in care lucrurile vor sta mai rau decat in alta parte”, a conchis el. Programul “ARC – 2009″, care este derulat sub inaltul patronaj al Presedintiei Romaniei si coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, a inceput in urma cu aproape doua saptamani si se desfasoara atat in tabara Eforie Sud, judetul Constanta, la Poiana Pinului, judetul Buzau, cat si in orasul Sulina, judetul Tulcea. Pana acum, in tabara de la Sulina, au fost deja 160 de copii din Republica Moldova, Ucraina, Serbia si Ungaria, iar in aceasta perioada copii din Transnistria. Programul ”ARC – 2009” se adreseaza copiilor si tinerilor etnici romani din afara granitelor, obiectivele acestuia fiind realizarea unui contact direct cu realitatile din Romania, facilitarea accesului lor la valorile culturale si istorice romanesti, precum si dezvoltarea abilitatilor de comunicare in limba romana. Basescu: Vom aloca burse de studii pentru toate cererile de la vorbitorii de limba romana din Moldova, Ucraina si Transnistria Romania va aloca burse pentru 70 de tineri din Transnistria care doresc sa studieze la universitati din tara noastra, a declarat, joi, presedintele Traian Basescu, prezent la Sulina, la debutul “ARC – 2009”, program de tabere destinat copiilor si tinerilor etnici romani de pretutindeni, transmite Agerpres. In dialogul pe care l-a avut cu tinerii si copiii romani din diaspora participanti la tabara de la Sulina, seful statului a declarat ca Romania a raspuns tuturor solicitarilor existente in acest sens si va aloca noi burse, daca vor exista cereri. “In ceea ce priveste educatia pentru voi, ma bucur ca anul acesta au fost solicitari. 70 de copii din Transnistria vor incepe studiile la universitati romanesti. Am fi bucurosi sa fie cat mai multe solicitari si, cu certitudine, vom aloca burse pentru cate solicitari vor fi, lucru pe care il facem si pentru tinerii din Republica Moldova, si pentru tinerii din Ucraina, pentru tinerii vorbitori de limba romana”, a afirmat Traian Basescu. Basescu: am vazut prigoana asupra romanilor El a vorbit, totodata, despre existenta unei “prigoane” in cazul celor care vor sa invete limba romana in anumite scoli din strainatate.”Am vazut prigoana care a fost si care este mai mult sau mai putin violenta uneori, cu privire la tentatia sau la dorinta voastra de a va pastra, de a invata limba voastra. Stim intamplarile din scolile din Transnistria si nu numai de acolo. Pe mine ma impresioneaza ca aveti taria, vointa sa mentineti limba romana si pentru lucrul acesta va multumesc si voua, si familiilor voastre, si dascalilor vostri, care tin sa pastreze elemente de identitate vii si consolidate”, a adaugat Traian Basescu. Presedintele a adaugat ca nu doreste o politizare a dialogului cu copiii si tinerii de la Sulina, dar a subliniat ca romanii au invatat ca a trai in Europa inseamna a-l respecta pe fiecare.”Vedem reactii in jurul nostru, reactii care nu au nimic comun cu comportamentul european. Este adevarat, ne uitam si la noi, acum 20 de ani, ne era greu sa intelegem ce inseamna drepturile cetatenilor proprii, atunci cand este vorba despre pastrarea culturii minoritatilor, spre exemplu. Acum, Romania este una dintre tarile care are cele mai moderne legislatii cu privire la minoritati, este garantat dreptul de a invata in limba materna, de a-ti pastra cultura, dreptul la justitie in limba materna”, a spus seful statului. La finalul discursului sau, cei prezenti au izbucnit in aplauze, iar Basescu a spus razand: “In Romania, presedintii nu prea sunt aplaudati, sa stiti”. Mai devreme sau mai tarziu, Republica Moldova va intra in UE Pe de alta parte, Traian Basescu a amintit ca “Romania recunoaste Republica Moldova si sustine integritatea teritoriala a acesteia. Viziunea noastra este ca, mai devreme sau mai tarziu, Republica Moldova va deveni un stat membru al UE, iar pana atunci este important ca procesele de democratizare sa se consolideze in spatiul Republicii Moldova, iar unul dintre elementele pe care noi le consideram esentiale in procesul de democratizare a unei tari este, de altfel, un proces prin care si Romania a trecut imediat dupa Revolutia din decembrie 1989: respectul pentru comunitati, indiferent ca sunt comunitati de romani, maghiari, rusi, lipoveni, ucraineni, macedoneni, turci, tatari”, a afirmat seful statului. Atacul “moldo”-ucrainean Presedintele Vladimir Voronin a declarat, miercuri, intr-o conferinta de presa, ca Romania a intrat “smechereste” in NATO, deoarece nu are semnat acordul de frontiera cu Republica Moldova.”Romania a intrat asa, smechereste, in NATO fara a avea hotarele semnate cu Moldova. I-am spus si lui Jaap de Hoop Scheffer ca a incalcat toate regulamentele NATO, deoarece o tara fost-sovietica s-a apropiat de NATO fara a avea hotare semnate”, a afirmat Voronin, intr-o conferinta pe care a sustinut-o in calitate de presedinte al Partidului Comunistilor. Sapte comitete din Rada Suprema – legislativul de la Kiev – precum si ambasadorul Ucrainei la Bucuresti, Markyian Kulyk, vor participa, la 1 iulie, la o sesiune dedicata analizarii relatiilor dintre Romania si Ucraina, aceasta nefiind publica, informeaza Mediafax. Sesiunea are loc in contextul in care pe agenda bilaterala romano-ucraineana figureaza “mai multe teme nerezolvate”, printre care proiectul Bistroe si amanarea semnarii Acordului privind micul trafic de frontiera. ZIUA Online Cititi aiciDiscursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la lansarea Programului „ARC – 2009”
Sa spunem ca 17.000.000 de alegatori se prezinta la vot. Aproximativ 500.000 maghiari cu drept de vot, disciplinati, se prezinta in procent de 90-100%.
Asta inseamna ca, teoretic, doar 3% din electori i-ar putea vota pe maghiari, ceea ce inseamna ca UDMR-ul nu ar fi trebuit sa intre niciodata in Parlament, dupa introducerea pragului de 5%. Insa romanii, care sunt aproximativ 86% din cei cu drept de vot, se prezinta cam 30%-35% , ceea ce inseamna aproximativ 5.000.000, in mod obisnuit. Iar, in cazul Euro-parlamentarelor, ne putem astepta la o prezenta mult mai redusa. Retineti: ungurii vor veni cu totii la vot. Deci proportia se schimba si astfel UDMR-ul atinge cel putin 7-7,5%, adica cam de 2,5 ori mai mult decat in mod firesc. Daca si din aceste aproximativ 5.000.000 de voturi, sau chiar mai putine, mai anulam inca 1.000.000, atunci procentul obtinut de UDMR-isti va ajunge sa depaseasca 10-11%, si, in consecinta, in Parlamentul European vor fi in loc de 1 (cel mult unu, cat ar fi normal daca toti romanii s-ar duce la vot) de la 3-4 pana la, Doamne fereste!, 6-7 parlamentari pro autonomia Transilvaniei si anti-Romania. Daca domniile voastre considerati ca nu-i tradare de neam si tara, anulati-va votul!…
Sigur, posibilitatea de a “alege bine” nu prea exista, tinand cont ca votul pentru PE se da pe liste iar independenti sunt doar cativa.
Dar, romane, este o datorie sa votezi, numai sa nu-ti pierzi votul, sa nu-l anulezi si sa nu-l dai, astfel, dusmanilor Romaniei!
March 8th, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
