Personajul Sebastian Ghita, noul “manager” al falimentarului post Realitatea TV, era cotat nu demult drept cel mai tanar milionar al Romaniei. Patronul Asesoft avea la nici 30 de ani vreo 35 de milioane de euro. In imaginile de mai sus, furnizate de PHonline.ro il vedeti la stanga lui Eugen Ovidiu Chiriovici lansand anul trecut la Ploiesti o carte de-a “Marelui Maestru” al “Marii Loje Nationale din Romania” (MLNR), intitulata pretios Labyrinth.com.
Asta n-ar fi fost (aproape) nimic, daca n-am fi aflat zilele trecute ca Sorin Ovidiu Vintu “negocia” transferarea decazutei Realitatea TV, pentru a o recredibiliza, lui Cristian Burci, afacerist controversat dar si mason “de frunte”, aflat la dreapta lui Eugen Ovidiu Chiriovici in Consiliul de Administratie al “Asociatiei MLNR” si impus la conducerea masoneriei ilegal, potrivit masonului rasculat Florin Ghiulbenghian. Daca veti urmari si emisiunea cu masonul de la OTV veti afla si cum l-a tinut Ghiulbenghian pe Burci spanzurat de la un etaj superior al unei cladiri pentru a-si recupera, ca intre “frati”, o teapa de mai multe sute de mii de euro. Tinand cont de “profilul” lui Burci, similar pana la suprapunere cu cel al lui Vintu, nu putem sa nu remarcam coincidenta ca, dupa ce s-a negociat pentru salvarea unitatii speciale de dezinformare in masa Realitatea TV cu dreapta lui Chiriovici, a fost ales, intamplator, un baiat prezentabil de la stanga lui Chiriovici.
Dincolo de aceasta afacere imputita aflam dinCurentul de azi ca, pe langa afacerile sale directe cu personaje din Republica Moldova suspectate de stranse legaturi cu KGB, ca Vitalie Dobanda, Ghenadie Nipomici, Octavian Turcan si, cu voia dvs, ultimul pe (aceasta) lista, Vladimir Plahotniuc, Sorin Ovidiu Vintu s-a inlantuit in aceeasi retea folosita pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa cu nimeni altul decat cu Petre Mihai Bacanu. Fostul sef al Romaniei libere este un cunoscut agent rasuflat al KGB din presa romana, racolat inainte de 1989 de agentul rus Vladimir Volodin, conform generalilor (r) SRI care au avut cunostinta de actiunile Unitatii DSS anti-KGB, cum ar fi Vasile Malureanu si Aurel Rogojan.
Pe deasupra acestei troace care pretinde ca se numeste presa bantuie insa in ultimul timp o singura intrebare cu adevarat importanta legata de Vintu: se va cadea la pace? E vorba de KGB si CIA. Raspunsul il vom afla, cred, din ipostaza in care il vom vedea in urmatoarea perioada: cu sau fara catuse.
Cum a reflectat media arestarea lui Vantu. O analiza si cateva grafice.
Bloguri
Au fost gasite 48 de rezultate in cautarea efectuata pe ultimele 24 de ore, in 414 bloguri si in toate domeniile monitorizate (de la politica, finante, administratie, IT&C, vedete samd). Cele 48 de texte apar pe 30 de bloguri. O parte dintre bloggeri au consacrat mai multe texte, dar cei mai multi s-au limitat la o singura postare. Vezi mai jos registrul emotional in care au fost scrise posturile.
Documentele originale – in pdf- vizand discutiile telefonice ale lui Vantu cu Popa (referatul procurorilor) au aparut
pe bloguri ieri dimineata (Victor Roncea) si in mai multe ziare centrale scrise sau electronice. Seara, au fost date si de televiziuni in cadrul jurnalelor de stiri. Pentru mine, asta inseamna ca s-a dat verde la publicatul lor, in masa. Peste jumatate din postarile pe bloguri neutre cu privire la Vantu, dar de-favorabile lui Basescu. Bine, discutam aici de blogurile unor amici sau fosti amici ai lui SOV (cum sunt Sorin Rosca Stanescu sau Alecu Racoviceanu), dar tendinta majoritara e de acuzatii aduse lui Basescu (de parca Basescu ar fi fost inginerul financiar, nu Vantu). Multumesc Media IQ
Au existat si texte neutre sau amuzante, cum e cel al Norei Damian.
Cel mai activ a fost blogul lui Rosca Stanescu. El a fost si primul care a scris despre retinere, imediat dupa ce ea s-a produs. Al doilea blogger care a scris a fost Necenzurat, care a preluat o stire Mediafax.
In dinamica, ieri au aparut in media romaneasca texte cu SOV, mai multe cu 661.22% fata de saptamana precedenta
Continuarea analizei, privind media tiparita si televiziunile, laHymerion.ro, blogul lui Dan Popa.
“Un ziarist a lansat o campanie care a fost apoi preluată de trusturile de televiziune cum că familia prezidenţială ar face trafic cu armament. Dar aţi văzut doi ziarişti care şantajau şeful ANI dorind să afle taine din dosare despre oameni politici?”.
“S-a acţionat cel mai bine la aceste inundaţii”.
“Peste tot primarii au acţionat corect în timpul inundaţiilor. Am un semn de întrebare la Dorohoi”.
“Avem mult mai multe probleme care înseamnă vulnerabilităţi. De exemplu: o campanie care s-a petrecut în această perioadă de inundaţii de trusturile Intact şi Realitatea”.
“Nu presa este o vulnerabilitate ci campaniile de presă incorecte”.
“În rezolvarea problemelor, nu am atacat exact substanţa”.
“Marea problemă este că suntem şi cu preţurile crescute şi cu inflaţia crescută. A fost nevoie de schimbarea ţintei de inflaţie. Nu ne rezolvăm problema reală cu cheltuielile din buget”.
“Ce am facut acum? I-am mai păcălit încă odată pe pensionari, le luăm banii prin creşterea TVA şi a inflaţiei”.
“În mod categoric România are nevoie de un acrod cu FMI. Poate fi de două feluri: un acord de împrumut de bani sau un acord ca, doar dacă vom fi într-o situaţie critică, să putem împrumuta bani”.
“Cea mai mare parte a celor decedaţi la inundaţii sunt bătrâni”.
“Oare cei din satele afectate de inundaţii nu s-au gândit la vecinii lor în vârstă care nu puteau ieşi din casă când s-a dat ordinul de evacuare?”
“Mari proiecte de infrastructură care ar schimba ţara sunt blocate de incompetenţi”.
“Banii europeni nu sunt utilizaţi pe de-o parte din incompetenţă. De aceea, am cerut guvernului să facă o evaluare a personalului”.
“În campanie am vorbit foarte mult despre restructurarea, modernizarea statului”.
“Mi-aş dori ca guvernul să nu mai meargă în viitor pe ideea măririi TVA ci pe restructurarea cheltuielilor bugetare”.
“Nu mă simt singurul responsabil pentru soarta ţării. Toţi 22 de milioane de români suntem responsabili”.
“Excesul de bani daţi înainte de alegeri pe diverse proiecte sociale este un exces dăunător fiecăruia”.
“Ajutorul social sau venitul minim garantat în mediul rural ne-a făcut să aşteptăm totul de la stat”.
“Avem pensionari şi la 40 de ani”.
“În câţiva ani am ajuns de la 400 de mii de pensionari pe caz de boală la 900 de mii”.
“Parlamentul, dacă era corect acum, ar fi avut o altă atitudine legată de creşterea TVA-ului”.
“Să trăim din ce producem, iar ce împrumutăm să folosim numai în dezvoltare”.
“Culpa politicienilor este că pentru a cumpăra voturi au dat legi de asistenţă socială, de multe ori şi când nu trebuia”.
“Mi-am asumat oprobriul privind micşoararea pensiilor. Aveam şi o altă variantă: impozitarea pensiilor cu cota unică de 16%”.
“Nu avem în buget nicio resursă să îmbunătăţim situaţia pentru eventuale inundaţii din viitor”.
“A venit momentul adevărului în care trebuie sa mergem în buget în acele zone care ne iau orice perspectivă de dezvoltare a ţării”.
“Toate planurile sunt sortite să rămână simple desene pe hârtie dacă nu restructurăm cheltuielile bugetului de stat”.
“Este dificil de anticipat ce resurse vor fi la dispoziţie pentru că s-a evitat să se spună în trecut în ce situaţie suntem”.
“Nu sunt un susţinător al creşterii TVA. În opinia mea a fost o greşeală, pentru că n-a operat exact acolo unde este cancerul, în buget”.
“Nu cred că există venit în România care nu trebuie impozitat, şi sper ca de la 1 ianuarie guvernul să nu vină cu altă măsură de genul mai mărim TVA-ul cu câteva procente şi să nu introducă impozit pe orice venit, inclusiv pe pensii”.
“Noi de ani de zile împrumutăm bani, deci avem bugete cu deficit şi dedicăm banii consumului”.
Din categoria „deontolog în slujba lui Vîntu“, Robert Turcescu a provocat din nou greaţă telespectatorilor emisiunii „Naşul“ de la B1 TV.
Vizavi de şantajiştii din presă, Turcescu a vrut din nou să pozeze în fecioară neprihănită şi a vorbit minute în şir despre cât de lipsiţi de moralitate sunt jurnaliştii din ziua de azi, care iau şpagă şi care practică şantajul. „Hoţii strigă hoţii!“, am exclamat noi.
Cu o neobrăzare crasă, deontologul care se dorea şef la TVR a explicat că nu este de acord cu jurnaliştii pătaţi care practică acest sport. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, fix în urmă cu un an, mizeriile făcute de Robert Turcescu. Este adevărat că el era mai mult din specia de şantajist emoţional, dar cu acelaşi grad de vinovăţie.
Demascarea lui Turcescu a realizat-o tocmai cel care îl plătise, finanţatorul Stelei, Gigi Becali. Acesta a explicat în urmă cu un an la OTV că Robert Turcescu a venit pentru a-i cere bani să scoată un CD despre Fundaţia Gojdu. Becali i-a dat suma cerută, după care Turcescu l-a făcut praf în câteva emisiuni ale sale. Enervat, Becali a încercat să îşi recupereze banii, dar Vîntu l-a rugat să îl ierte prin intermediul unui alt „deontolog“, Aurelian Pavelescu.
„Robert Turcescu a venit la mine să-mi spună că face un CD cu Fundaţia Gojdu, că ştie că sunt patriot şi să-l sponsorizez eu, pe societatea lui. A luat vreo două interviuri la Budapesta, vreo două la Bucureşti – cât puteau să-l coste? Hai să spunem vreo trei-patru mii de euro cu totul. Cât credeţi că mi-a cerut? 24.000 de euro! A venit la mine – eram la biroul meu de la Marriott – s-a rugat de mine, că îşi ia casă, că nu ştiu ce… şi i-am dat. Şpagă! Ia, mă, cu 20.000 mai mult! Da’ să ştii că te iau la picioare. I-am zis: pleacă de-aici că te iau la picioare! După care, tot el cu coada sus. La Realitatea mă tot înjura. Şi-atunci i-am zis: ia dă’, mă, tu banii ăia înapoi… şi fugea de mine. Şi-atunci, o persoană pe care o respect l-a scăpat. A venit Aurelian Pavelescu la mine şi m-a rugat din partea persoanei pe care o respect foarte mult să-l iert. Este o persoană ca mine… mă-nţelegeţi, cu bani. Nu vreau să dau nume. Şi i-am zis lui Pavelescu: mă, dar atunci să scoată el din buzunar 20.000 să plătească pentru Turcescu. Da’ pentru că-l respect prea mult l-am iertat pe Turcescu, pentru persoana asta, şi pot să spun şi cine e: patronul lui!“, a răbufnit atunci Becali.
Tocmai pentru acest lucru, îl rugăm pe domnul „deontolog“ Turcescu să lase ipocrizia şi să meargă pentru a se alătura colegilor de televiziune Chirieac şi Roşca în „Hall of Shame-ul“ meseriei de jurnalist!
Este greu de înţeles cum de s-a putut ca Roşca Stănescu şi Remus Truică să poată ajunge proprietari pe o insulă din domeniul public, pe lacul Snagov. Ba pare de-a dreptul imposibil, deoarece legea română şi Constituţia nu lasă loc de întors. La mijloc sunt însă fărădelegi strigătoare la cer.
Acumulările de apă, precum lacul Snagov aparţin domeniului public al statului iar legea spune că insulele formate pe acestea sunt considerate luciu de apă şi aparţin, de asemenea domeniului public, pe care nimeni nu poate deveni proprietar. Cu toate acestea, Primăria comunei Snagov a reuşit anul trecut să împartă domeniul public la mai mulţi cetăţeni ai comunei, pe care i-a împroprietărit cu 22 de hectare din lacul Snagov, o întreagă insulă de stufăriş, redenumită, şmechereşte, „teren agricol”.
„Puteam băga şi Casa Poporului, nu se prindea nimeni”
Imediat dupa reconstituirea dreptului de proprietate, cetăţenii puşi în posesie pe aşa – zisul teren (în realitate este stufăriş!) au vândut terenurile către două persoane extrem de influente şi cunoscute în zonă: ziaristul Sorin Roşca Stănescu şi Remus Truică, fostul şef al cancelariei primului ministru, pe vremea când premierul se numea Adrian Năstase. De menţionat că Truică a fost îndepărtat din funcţie în urma scandalului privind modul dubios în care acesta a intrat în posesia a zece hectare din pădurea Snagov!
Cum de s-a putut face o asemenea grozăvie? Simplu! Prin încălcarea grosolană şi premeditată a legilor ţării, de către un grup de aleşi şi/sau membri ai aparatului guvernamental. Ingineria a debutat în anul 2002, când Guvernul Năstase a aprobat o hotărâre (930) care cuprindea, printre altele, inventarul domeniului public al comunei Snagov. Inventar în care a fost strecurat, hoţeşte, lacul Snagov, ca aparţinând domeniului public al comunei. Falsul este evident – şi astăzi, la fel ca în 2002, lacul Snagov figurează la toate instituţiile statului – Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi cel de Interne, ca aparţinând domeniului public al statului, nicidecum al comunei Snagov.
Întrebat cum crede că s-a putut aproba hotărârea de guvern fără ca nimeni să observe eroarea, Niculae Dima, secretarul primăriei Snagov ne-a spus : Fiţi serios, domnule! N-a fost greu de loc. Puteam trece în inventar şi Casa Poporului şi tot se aproba”. De ce a trebuit însă făcută această manevră? Simplu, pentru că numai aşa putea udispune, fraudulos, edilii comunei, de lac, păstrând o aparenţă de legalitate.
Sorin Rosca Stanescu, mogulul mediu de Snagov, a avut astazi termen intr-un nou dosar cu trustul lui Michael Ringier, fostul patron al “Evenimentului Zilei” si mega-mogulul european care “Libertatea” ne-a adus, pentru a-i cere sa puna in practica ceea ce deja a castigat printr-un proces cu acesta, finalizat cu obligatia Trustului Ringier de a publica decizia judecatoreasca in trei ziare centrale plus cel faptuitor. Desi, teoretic, nu reprezinta patronatele de presa din Romania, pentru aceasta existand alte doua structuri, respectiv Patronatul Presei Romane (PPR) si Clubul Roman de Presa (CRP), in apararea Trustului Ringier si a “libertatii de exprimare” a sarit saptamana trecuta Conventia Organizatiilor de Media din Romania (COM).
In Comunicatul oficial emis joia trecuta, se arata, printre altele: “Conventia Organizatiilor de Media, fidela principiilor libertatii de exprimare, considera ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului publicarea integrala a celor 9 pagini in regim de publicitate este o sanctiune disproportionata la adresa libertatii de exprimare si are un efect inhibitoriu major atat asupra editorului cat si asupra jurnalistului care a scris articolul incriminat. (…)
Consideram ca in cazul de fata sanctiunea poate produce acest efect descurajant, fiind disproportionata astfel incat publicarea dispozitivului hotararii ar fi suficienta si in masura sa satisfaca exigentele CEDO si ale practicii judiciare in materia art. 10 privind libertatea de exprimare.” (Ne-cenzurat.ro)
Intr-un interviu acordat blogului Pagina de Media, avocatul Trustului Ringier, Doru Costea, folosea cam aceleasi cuvinte: Potrivit acestuia, decizia contravine și legislației Curtii Europe a Drepturilor Omului “care spune că, în mai toate deciziile, sancțiunea trebuie să fie proporțională ca să nu aibă un efect inhibitoriu asupra jurnalistului în a trata teme publice”.
Conform HotNews, in aceeasi zi “Ringier Romania saluta atitudinea Conventiei Organizatiilor Media fata de o decizie disproportionata si fara precedent a Justitiei din Romania.” Aceeasi publicatie online acorda spatiu larg si avocatului care reprezinta Trustul Ringier si care declara:
“Curtea Europeana indeamna instantele judecatoresti sa fie foarte blande in privinta sanctiunilor, astfel incat sentintele sa nu inhibe presa in activitatea sa. Sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu fapta, dar in cazul delictelor de presa trebuie avut in vedere faptul ca aceasta sanctiune poate avea un efect inhibitoriu, asa incat este de preferat ca ea sa fie cat mai blanda. In cazul de fata, sanctiunile si costurile sunt uriase, pentru ca avem in vedere atat componenta infamatorie a acestei sanctiuni (publicarea), cat si componenta pecuniara (costurile publicarii in regim de publicitate). In concluzie, sanctiunea este vadit disproportionata prin raportare la practica CEDO si de natura sa creeze un precedent periculos.”
Sa revenim putin cu picioarele pe pamant: instanta nu a obligat vreun biet jurnalist sau vreo asociatie de media, non-profit, ci un miliardar elvetian patron al unor lanturi de presa in intreaga Europa. Decizia instantei nu are valoare de precedent, care se poate aplica si unui simplu jurnalist, in Romania fiecare complet avand libertatea sa judece dupa propria consideratie, chiar daca unele cazuri sunt asemanatoare. Cainarea mogulului l-a facut pe Rosca Stanescu sa-l ironizeze pe blogul lui: Ringier plange pe umarul organizatiilor de media. La randul meu, trebuie sa-l contrazic pe distinsul avocat al bietului Michael Ringier si pe “nedocumentatii” raspandaci ai lui: deciza chiar nu este “fara precedent”. Tot Sorin Rosca Stanescu a castigat, acelasi lucru, intr-un caz similar avut cu mini-mogulul Marius Locic. Care s-a executat. Fara atata fas si proteste ale “societatii civile”.
Apoi, intr-un alt caz asemanator, Liiceanu vs subsemnatul, instanta a decis, intr-o prima faza, trambitata pe toate canalele ca fiind una definitiva, mult mai mult decat este silit acum saracul Ringier, respectiv: sa public in 10 (nu 3!) ziare centrale hotararea judecatoreasca plus daune de… 300.000 Roni, pretentie valabila pentru mine, ca autor al articolului, cat si pentru Ziua si… Rosca Stanescu, directorul de atunci al fostului ziar.
In cazul meu, spre deosebire de Rosca vs Ringier, era vorba de un delict de opinie, dupa ce imi exprimasem intr-un singur si simplu editorial convingerea, probata prin expunerea faptelor, ca Liiceanu a fost un “profitor al tuturor regimurilor”, sintagma care l-a ultragiat pe cel caruia statul comunist si Securitatea i-a platit salariul 15 ani la un Institut, fara sa faca absolut nimic, i-a avizat naveta anuala pe ruta Bucuresti-Paris, l-a rasplatit cu extragerea sevei occidentale printr-o bursa la Heidelberg alaturi de tovarasul sau, Andrei Plesu, si i-a publicat cu generozitate “Jurnalul de la Paltinis” in zeci de mii de exemplare; pe cel caruia Ion Iliescu i-a daruit Editura Politica a Partidului Comunist Roman; pe cel caruia Radu Vasile si Emil Constantinescu l-au iertat de datoriile impresionante la stat; pe cel care s-a varat pe sub pielea lui Traian Basescu pana cand, crezand ca o sa piarda alegerile, s-a aratat “obosit si invins de regimul Basescu” . Teapa: Basescu a castigat, din nou. 🙂
Marturisesc ca, in sine mea, imi doresc sa pierd procesele ca sa ajung la CEDO si cele doua cazuri sa ramana in analele justitiei europene, intru apararea libertatii presei si a dreptului la libera exprimare a urmatoarelor generatii de jurnalisti romani. Astfel, la viitorul “Comunicat de Protest”, colegii mei de la COM vor putea da exemple “locale”, care ar putea suna asa:
“In acest sens, practica Curtii este constanta: echitatea procedurii si garantiile pe care le ofera aceasta sunt elemente ce trebuie luate in considerare atunci cand trebuie apreciata proportionalitatea atingerii aduse libertatii de exprimare garantate de articolul 10 al Conventiei (Roncea c. Romania), natura si severitatea pedepselor aplicate sunt elemente ce trebuie avute in vedere atunci cand trebuie determinata proportionalitatea unei atingeri aduse dreptului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 (Civic Media c. Berindei), masurile sau sanctiunile luate de autoritatile nationale sunt de natura sa descurajeze presa (Ziua c. Stoica).
Curtea a subliniat de multe ori faptul ca o atingere adusa libertatii de exprimare poate sa aiba un efect descurajant cu privire la exercitiul acestei libertati (Roncea c. Liiceanu)”.
Desi nu sunt nici patron de presa, nici miliardar iar, culmea!, Asociatia Civic Media este membra fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media, pana acum nu am avut nespusa sansa sa primesc acelasi sprijin, probabil din… nebagare de seama (sau s-or fi gandit ca e “conflict de interese”? 🙂 ). Ma bucur, totusi, ca solidaritatea de breasla se manifesta, chiar si dupa trei ani, mai ales ca saptamana trecuta am avut termen cu Liiceanu iar saptamana aceasta, pe 13 mai, am un nou termen in procesul cu Berindei. Avocatii mei vor fi foarte fericiti sa foloseasca in apararea mea un asemenea Protest elevat al societatii civile.
Pentru ca ma intrebau niste cititori care este stadiul proceselor mele, pe langa cel pe care il am cu Ziua, public aici informarea primita de la Casa de avocatura ce sunt onorat sa ma reprezinte, Tuca Zbarcea & Asociatii:
Prezenta informare se refera la litigiile care formeaza obiectul dosarelor (i) nr. 14976/299/2007 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, in faza procesuala a recursului (litigiu vs. Gabriel Liiceanu) si (ii) nr. 23033/299/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in faza procesuala a apelului (litigiu vs. Mihnea Berindei).
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (i), va informam ca dosarul a primit termen pentru data de 10 iunie, ca urmare a cererii de amanare formulata de dl. Spanu, cerere incuviintata de instanta. Totodata, instanta a respins cererea de suspendare a cauzei solicitata de Ziua, motivata de imprejurarea ca impotriva societatii in discutie s-a deschis procedura insolventei.
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (ii), la termenul anterior instanta a dispus amanarea cauzei pentru ca Ziua sa fie citata prin administratorul judiciar. Termenul acordat este 13 mai.
Petre Roman l-a corectat pe preot in timpul slujbei: «Îl cheamă Petrus, nu Petruş!»
Ieri, la ora 14.00, la biserica Sfîntul Silvestru din Capitală, Silvia şi Petre Roman şi-au botezat primul copil, pe bebeluşul Petrus. Invitaţii, aleşi pe sprînceană, au umplut curtea împrejmuitoare cu maşini de lux. Peter Imre şi Marina Meleşcanu au ajuns cu un Ferrari, cu puţin timp înainte de începerea botezului, iar Dana şi Dinu Patriciu, naşii bebeluşului, şi-au parcat luxosul Bentley auriu în ultimul moment, cînd biserica era, deja, plină. Pentru a fi siguri că nici un paparazzo nu va intra, neinvitat, la slujbă, proaspeţii părinţi au angajat o firmă de pază, ai cărei bodyguarzi au apărat cu străşnicie porţile lăcaşului sfînt.
Înainte de sosirea oaspeţilor, Petre Roman şi-a plimbat bebeluşul, arătîndu-i fiecare icoană în parte şi legănîndu-l afectuos. Băieţelul, care a împlinit cinci luni de viaţă în urmă cu două săptămîni, a stat cuminte în prima parte a tainei, cînd Dana şi Dinu Patriciu, cei doi naşi, au mărturisit, în cor, că se “leapădă de Satana”. Naşul i-a cîştigat simpatia lui Petrus, care l-a tras de barbă şi i-a băgat degetele în ochi. Dana Patriciu, în schimb, a reuşit să îl facă să plîngă de fiecare dată cînd l-a ţinut în braţe. Probabil lui Petrus nu-i plac blondele.
Părintele Nicolae Bordaşiu, cel care a oficiat botezul, secondat de alţi doi preoţi, ar fi vrut ca pe bebeluş să-l cheme altfel, numindu-l în repetate rînduri “Petruş“ – spre amuzamentul tuturor şi, mai ales, al proaspeţilor părinţi. Totuşi, ca să nu existe încurcături, Petre Roman i-a atras atenţia părintelui că numele copilului e Petrus. Dar nu asta l-a enervat cel mai tare pe copil, ci vederea cristelniţei. Degeaba a încercat Petre Roman să îl calmeze, oferindu-i suzeta preferată, Petrus a plîns din toţi rărunchii pînă la finalul botezului.
Patronatul fostului ziar ZIUA a hotarat suprimarea sa definitiva, inclusiv de pe internet. Ziarul ZIUA si toata arhiva sa, care – dincolo de borhotul ultimei perioade, bine regurgitat de “vechii” sclavi -, avea un important continut romanesc, a disparut. Aceasta a fost vrerea patronului “necunoscut”, cel deranjat cel mai tare de linia nationalista a ziarului odata luptator pentru drepturile basarabenilor, si nu numai: stapanul rus, cel care a bagat primul milion de euro in buzunarele conducerii, printr-un contract de publicitate cu LukOil. Pana la urma, nu degeaba imi spunea Mircea Popa, proaspat intors de la Moscova, candva, in vara anului trecut, ca ZIUA va disparea cu desavarsire. “Prietenii” stiu de ce.
Tot ce a mai ramas din ZIUA, primul ziar romanesc dispus pe internet, este o referinta de genul celei din baza de date a ePaper, care spune multe si despre un alt motiv al suprimarii subsemnatului:
“Ziua is a major Romanian daily newspaper published in Bucharest, Romania. Ziua was founded in 1930 by Sorin Rosca Stanescu and today is foreign owned. It is the most conservative of the major Romanian dailies, often taking a Christian nationalist point of view in its opinion pieces.”
October 25th, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
