Razvan Mateescu – Editura Mateescu: “M-am așteptat ca după toate articolele de bine apărute în presă despre acest om, micul său schit să fie ajutat, să poposească tot mai mulți oameni la el în căutarea Divinității și că, poate dintre aceștia, unii vor avea și bani pentru a-l ajuta pe călugărul Onufrie. Dar ce fac autoritățile? Îi demolează bisericuța sfințită, așa cum ar proceda cu buticul unor mafioți din Herăstrău! Chiar într-atât de lipsit de frica lui Dumnezeu trebuie să fie acest stat păcătos? ”
La Valea Părului, copiii s-au integrat bine la școli, iar problema dotărilor pare ușor-ușor să se rezolve: lemnele pentru întreaga iarnă au fost achitate, lada frigorifică și aragazul vor fi cumpărate în câteva zile, prin bunăvoința unor oameni de omenie. Am rămas în urmă cu cel puțin o sobă (suntem în tratative cu un meșter local) dar sperăm să fie și aceasta gata cât de curând, pentru că a venit vremea rece!
De acum înainte, până la primăvară, cea mai acută problemă rămâne hrana copiilor și a mamelor.
Chiar astăzi am semnat un contract cu firma Cheque Dejeuner pentru emiterea unor tichete cadou destinate specific achiziției de produse alimentare. Tichetele vor fi remise familiilor de la Valea Părului și acestea vor putea face cumpărăturile necesare, local sau de la Alexandria, cel mai apropiat oraș.
Evident, pentru aceste tichete Asociația noastră este cea care trebuie să plătească. Vă propunem să participați la acest efort făcând o donație, indiferent cât de mică, periodic, dacă e posibil lunar.
Modalități de a dona și explicații găsiți aici, dacă sunteți persoană fizică, sau aici, dacă sunteți persoană juridică.
Nici un efort nu este prea mărunt! Nu vă simțiți stânjeniți dacă vi se pare că dispuneți doar de o sumă foarte mică. Fiecare leu este important!
Desigur că poți contribui și direct cu produse alimentare, în special din cele greu perisabile (congelate – carne, pește, legume; zahăr, ulei, făină, conserve). Pentru asta te rugăm să ne contactezi.
De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
“Istoria neamului nostru este ea insasi o enigma. Nu am reusit inca sa ne dumirim, pe de-a intregul si convingator, ori nu vrem sa o spunem, de ce ne numim români si care ne-ar fi fost destinul daca ne-am fi numit altfel? Desigur, este o mandrie ca suntem români, dar, totusi, cine, in ce imprejurari si de ce ne-a botezat asa?
Aidoma inaintasului Gheorghe din Cartisoara Sibiului am dorit sa vad si eu ceea ceea ce ni s-a spus ca reprezinta actul nostru de stare civila ca popor. Columna nu se mai afla in cea mai buna vizibilitate a ansamblului Foro di Traiano, iar statuia imparatului a fost data jos de pe Columna, cica in imprejurari neunoscute. Papa Sixtus al VI-lea a pus pe soclu statuia Apostolului Petru. Limitele de securitate a monumentului sunt suficient de indepartate pentru a nu se putea distinge basoreliefurile.
Ceea ce impresioneaza cu adevarat in Fori Imperiali, in imediata apropiere a Colloseumului, vandalizat de lacomia papilor, sunt statuile impunatoare a opt daci inaltate pe Arcul lui Constantin. Statui care difera fundamental de reprezentarea prizonierilor barbari. Sunt statui ale unor daci in tinuta aristocratica, cu mainile libere si chipurile contemplative, cu privirile atintite undeva departe , pe directia nord-est, adica spre Dunare si Carpati. Intreaga infatisare a acestor daci nu este cu nimic mai prejos, ba dimpotriva, fata de cele ale numeroaselor figuri auguste din Foro Romano. Nici o statuie a imparatilor romani nu este atat de impozanta si nu atrage atat de ostentativ atentia.
In fata nedumeririlor mele, un ghid binevoitor imi dezleaga misterul dacilor de pe arc, soptindu-mi, aproape conspirativ : “ei sunt o dovada de respect fata de inaintasii poporului roman”. Am inteles ca si populatiei antice a celor sapte coline i s-a descoperit o criza de identitate… si, pe cale de consecinta, s-ar putea sa nu fim urmasii Romei?!”
Aurel Rogojan – extras din alocutiunea de la Universitatea din Oradea rostita la lansarea cartii “Fereastra Serviciilor Secrete“.
„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!” – Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Românsi membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.
“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…” – Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula
Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?
Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.
La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”
Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.
Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.
Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:
24 octombrie 2008
Eva Iova: Umbra lui Şaguna
Nici prin minte nu mi-ar fi trecut că Andrei Şaguna este atât de cunoscut în Ungaria cum ni s-a demonstrat zilele trecute pe anumite forumuri şi reviste online ungureşti. Toţi aveau părere despre mitropolitul Ardealului, de parcă s-ar învăţa despre el la orele de istorie din şcolile ungureşti. După ce primăriţa Julei a anunţat la o conferinţă de presă că se plănuieşte punerea pietrei de temelie a statuii lui Şaguna în faţa Catedralei Ortodoxe din Jula, Asociaţia „Jobbik Magyarországért” („Pentru o Ungarie mai bună”), filiala din Jula, organizaţie de extrema dreaptă, a dat publicităţii imediat un comunicat în care avertiza că dacă va fi nevoie vor împiedica acest lucru cu propriile lor trupuri. Se zvonea prin Jula că festivitatea va fi „onorată” şi de prezenţa Gărzii Ungare. Poate băieţii au vrut doar să-şi aerisească uniformele… Oricum, nu li s-a oferit ocazia, pentru că inaugurarea s-a amânat.
Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…” (Blog Eva Iova – Editorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)
31 octombrie 2008
Victor Roncea: La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest
Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria
În zilele de 30 şi 31 octombrie 2008 se desfăşoară la Sibiu manifestările organizate de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, pentru marcarea aniversării UNESCO “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Ieri a avut loc la sediul Bibliotecii ASTRA din Sibiu simpozionul cu tema “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Cu acest prilej, Academicianul Mircea Păcuraru a prezentat lucrarea sa dedicată marelui cărturar, om politic şi mitropolit, iar Revista Transilvania a lansat un număr aniversar pe această temă. În aceeaşi zi, începând cu orele 19.00 a avut loc un concert festiv, la Filarmonica de Stat din Sibiu.
Astăzi, 31 octombrie, va avea loc dezvelirea plăcilor comemorative UNESCO, în memoria lui Andrei Şaguna, la Sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, la mausoleul Andrei Şaguna de la Răşinari şi în clădirea Protopopiatului de la Sălişte, transmite Basilica Press.
Cu toate acestea, la aniversarea marelui roman, Garda Maghiara a reusit sa blocheze ridicarea statuii mitropolitului in mijlocul comunitatii romanesti din Gyula/Jula. Nici Guvernul Tariceanu si Ministerul de Externe, care tocmai s-a pupat pe toti obrajii la Szeget pentru “prietenia intre popoare”, nici Administratia Prezidentiala si nici Patriarhia nu au sarit in sprijinul romnilor din Ungaria si a memoriei marelui inaintas.
[15] „Soldat rus, soldat rus/Te-au ridicat atât de sus/ Ca să te vadă popoarele/ Sau fiindcă–ți put picioarele” (Păstorel [Al. O. Teodoreanu], Bahice și politice, antologie de G. Zarafu, Editura Victor Frunză, București, 1996, p. 34.
Romania riscă să piardă 800 de ani de istorie documentară: modificarea Legii Arhivelor Naţionale ar putea legifera retrocedarea unei bune părţi din arhivele naţionale cultelor religioase. Istoricii acuză, arhiviştii se isterizează, politicienii execută ordinele.
„Trădarea, ca şi trecutul, nu se prescrie. Această carte este o mărturie pentru generaţiile viitoare a chinurilor prin care trece România azi”, a declarat Victor Roncea, jurnalist. În opinia generalului Vlad, cartea „răstoarnă prejudecăţile, aduce în lumină adevăruri tulburătoare şi avertizează asupra pericolului ce paşte identitatea naţională”.
Uriaşu nu s-a mulţumit niciodată numai cu statutul de caricaturist, trecând frecvent pragul în teritoriul graficii de şevalet, al ilustraţiei de carte şi al picturii. Dispariţia sa prematură înseamnă, tocmai de aceea, o pierdere ireparabilă multiplă, avându-l de plâns nu numai caricaturiştii şi cititorii publicaţiilor în care apăreau desenele lui umoristice, ci ─ în egală măsură ─ şi pictorii, şi graficienii.
Despre viata lui Gheorghiţă Ghinea (12 septembrie 1956 – 28 spre 29 octombrie 2008) si lucrarile lui laUriasu.com
October 31st, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
