Archive for May, 2010

Pledoaria pentru violenta, moarte si razboi a “intelectualilor” GDS Liiceanu, Tismaneanu, Patapievici & Co si inclusiv a preotului-informator Iustin Marchis. Sorin Bogdan si Mile Carpenisan, scuturii vii la Televiziunea din Belgrad

Sorin Bogdan, TARGET:

AWACS: Mama catre Charlie Bravo. Care convoi ? Care civili ? La dracu’ ! Aici e mana sarbilor. Distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Ce sa distrug ? Tractoare ? Masini obisnuite ? Repet: nu vad nici un tanc. Solicit instructiuni. AWACS: Mama catre Charlie Bravo. E o tinta militara. O tinta militara absolut legitima. Distruge tinta ! Repet: distruge tinta ! F-16: Charlie Bravo catre Mama. Am inteles. Lansez rachetele !”

Cotidianul britanic “The Express” a dezvaluit ca pilotul unui Harrier GR-7 al fortelor aeriene britanice, aflat in misiune in momentul atacului din apropiere de Djakovica, l-a avertizat pe pilotul american al aparatului F-16 in privinta unor posibile “pagube colaterale”. Dupa ce a survolat la joasa inaltime convoiul de refugiati, englezul i-a transmis prin radio ca, in mod sigur, este vorba de vehicule civile, flancate de vehicule militare.

(…)

Am cascat noi gura prin sediul RTS, dupa care directorul televiziunii ne-a poftit intr-o sala de protocol unde – spunea el – colegii sarbi vor sa ciocneasca un pahar cu noi. Ei bine, chiar in acel moment au inceput sa sune sirenele alarmei aeriene. Era 22:30 si, in 5 minute, zambind incurcati, toti ziaristii si-au luat talpasita. In frunte, desigur, chiar cu ministrul Matic, care n-avea, nici el, nevoie de surprize neplacute. Am ras cu lacrimi vazandu-i cat de repede au uitat si de solidaritate si de vin si de tot. Imi amintesc ca, putin mai tarziu, mama lui Mile l-a sunat si ne-a certat ca radeam ca prostii in sediul RTS. Reporterii sarbi filmasera vizita de solidaritate si au difuzat stirea, in care apaream si noi, iar la Timisoara se vad programele televiziunilor sarbesti.

Cand ne-am intors la hotel, la o masa a barului ne astepta Nelu si cu “scriitorul” Dragan. Privindu-ne cu repros, Dragan ne-a intrebat ce fel de intelectuali sunt cei care, indiferent in ce scop, aproba declansarea unui razboi. Nu am inteles ce voia sa spuna. Ne-a aratat un comunicat, semnat de cateva zeci de intelectuali romani, in sprijinul orientarii euro-atlantice a autoritatilor de la Bucuresti. “Ceea ce a derutat pe multi dintre cetatenii nostri si i-a impiedicat sa ia o pozitie limpede in actualul conflict din Balcani este ca impartim cu poporul sarb valorile credintei,” ne-a citit Dragan, cu glas tare, din comunicat. “Numai ca Milosevic nu duce “un razboi sfant”, ci unul de epurare etnica, iar valorile ortodoxiei, pe care le impartasim cu poporul sarb, nu inseamna si coincidenta cu optiunile politice ale celor doua popoare. Structurile puterii noastre s-au pronuntat, de la bun inceput si cu admirabila consecventa, pentru NATO si Europa.”

N-am prea avut raspuns. Ca de obicei, Dragan ne surprindea prin informatiile pe care le avea si prin logica argumentelor. Nu era suparat pe noi sau pe cei care au semnat scrisoarea, ci se intreba in numele caror valori, un grup de “proeminenti intelectuali” puteau sa sustina un razboi ilegal, declansat impotriva unui stat suveran, fara acordul Natiunilor Unite si doar in baza unor reportaje difuzate, ce-i drept, pe posturi importante de televiziune. Reportaje precum cele de la CNN, de exemplu, realizate de Christiana Amanpour, care “intamplator” este sotia lui James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat al Statelor Unite”. Integral la target: suntem scuturi vii si la televiziunea din belgrad

INTELECTUALITATEA SI RESTUL LUMII – O RUPTURA SOCIALA

Cu totii am fost, probabil, educati in ideea ca intelectualii sunt avangarda unei natiuni. O clasa creatoare, aparte, cu o contributie de exceptie la consolidarea sociala si spirituala a natiunii in care traiesc. Pentru motivele de mai sus, avand in istorie atatea exemple de intelectuali de exceptie, am invatat sa-i respectam si sa consideram cuvantul lor, un cuvant de invatatura.

Asa stau lucrurile in teorie. In Romania “democrata”, aristocratia intelectuala si culturala este separata, din pacate, de omul de rand, printr-o prapastie, aproape de netrecut. Omul din clasa de jos nu doar ca nu-l mai intelege, dar chiar il dispretuieste pe intelectual, iar acesta la randul sau alege sa intrerupa orice urma de dialog cu “vulgul”, inchizandu-se intr-un turn de fildes in care isi creaza o realitate paralela.

Dupa patru ani de lucru in fabrica, langa muncitori, autorul acestor randuri poate depune MARTURIE despre paralelismul celor doua lumi. O tensiune surda exista la granita intre realitatea muncitorului rupt de foame, depasit de o societate pe care nu o mai intelege, pe de o parte, si cenaclurile-dezbaterile filosofice ale intelectualitatii romanesti, sterile si inutile. In aceste conditii, reconcilierea si unitatea sociala sunt doar vise, iar instrumentul numit “societate civila” devine din ce in ce mai mult o secta.

Punctual, la agravarea situatiei a contribuit mult “optiunea societatii civile” fata de razboiul pornit acum 5 ani impotriva Iugoslaviei. Situandu-se la 180 de grade fata de romanul mediu, care se impotrivea ideii unui razboi in imediata vecinatate a tarii, intelectualii romani de elita au optat pentru sprijinirea actiunilor de forta. Esenta pozitiei lor a aparut in revista “22”, numarul 478 din 20-26 aprilie 1999, sub titlul “Optiunea societatii civile intr-un moment de cumpana”. Acesta era, de fapt, un gir moral dat actiunii – ilegale, imorale si antiumane – a NATO in tara vecina.

La cinci ani de la agresiunea contra Iugoslaviei, putem vedea cat de departe de rezolvare este problema pentru care atunci s-a pornit razboiul: situatia din Kosovo. Personal consider ca intelectualii ce au semnat APELUL PENTRU RAZBOI au gresit grav. Pentru a-si repara greseala si a fi iertati de cei care si-au pus sperantele in ei, ar fi absolut necesar sa-si ceara scuze. Cu siguranta insa, orgoliul nu le va permite acest lucru. Nu pot decat sa constat starea de fapt si sa insirui mai jos numele semnatarilor APELULUI LA CRIMA, spre improspatarea memoriei unora din noi si spre sublinierea, inca o data, a unei situatii triste: distanta uriasa intre intelectualii “societatii civile” si romanul de rand.

Bogdan I Stanciu, Aprilie 2004

TEXTUL COMPLET AL APELULUI LA CRIMA PUBLICAT IN “22″

(more…)

Fotografia Zilei: Porumbita

Armata Republicii Moldova a participat la parada mascarada din Piata Rosie de “Ziua Victoriei” URSS. DOVADA VIDEO de la Moscova. Se pare a uitat “Odesa in flacari”


Armata lui “Davai ceas, davai palton” a marsaluit prin Piata Rosie. VIDEO cu cele 100 de minute de parada. FOTO: Cristian Preda si Vladimir Tismaneanu sur-prinsi, si ei, la Moscova!


Priviti in coltul din dreapta al fotografiei de mai jos. Nu e Cristi Preda? Si, mai jos, nu-i taticul lui?

EDITORIALUL ZILEI: 9 Mai 1945 – Ziua când România a pierdut războiul

În sfârşit a trebuit să vină un român basarabean şi nu unul oarecare, ci Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, să refuze invitaţia de a participa la parada de la Moscova de 9 mai, cu motivaţia clară că „învinşii nu au ce căuta la parada Victoriei”. Spre deosebire de Mihai Ghimpu, Ex-Regele Mihai I s-a grăbit să accepte invitaţia de a fi alături de urmaşii politici ai lui Stalin în Piaţa Roşie, ca o recunoaştere a întoarcerii armelor pe la spate împotriva fostului aliat Germania. Este pentru prima oară când anul acesta, după 65 de ani, oficialităţile de la Bucureşti nu au mai organizat ceremonii festive în cinstea zilei de 9 mai. În ultimii ani, devenise stânjenitor pentru autorităţile statului român să mai „sărbătorească” la 9 mai, de fapt ocuparea României de către sovietici, cu tot cortegiul de violuri, crime şi jafuri şi instaurarea dictaturii criminale comuniste. În ultimii trei ani se comemora pe 9 mai numai Ziua Independenţei de la 1877, ignorându-se total în discursuri oficiale aşa-zisa Zi a Victoriei.

Actul de la 23 august 1944, deşi istoriografia românească a încercat să-l supraevalueze ca importanţă, nu a fost văzut de către Aliaţi decât ca un act de trădare oportunist a unui aliat. Dovada fiind faptul că Convenţia de Armistiţiu cu Puterile Aliate s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944 la Moscova, ca un simplu act de capitulare necondiţionată, după ce România fusese ocupată de către sovietici cu tot cortegiu de crime şi 180 mii de soldaţi români dezarmaţi şi luaţi prizonieri pe frontul din Moldova şi duşi în Siberia. Abia în 1946 soldaţii au fost eliberaţi de către sovietici. SUA, Anglia şi URSS ne-au considerat întotdeauna nişte învinşi, o ţară ce a pierdut războiul şi care a trebuit să plătim preţul alianţei cu Germania, prin participarea necondiţionată la războiul din vest până în Munţii Tatra, cu moartea a 160 mii de soldaţi români. Nu am fost niciodată consideraţi aliaţi de către ango-americani şi ruşi, iar la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 nu ni s-a considerat statutul de cobeligerant, ci de ţară învinsă în război, fapt ce a dus consfiinţirea pierderii Basarabiei şi Bucovinei de Nord în favoarea Rusiei.

(more…)

72 de ani de la uciderea lui Octavian Goga, asemenea asasinarii colegilor lui de generatie Nae Ionescu si Liviu Rebreanu. Goga despre mostenirea ostasului Eminescu: A biruit crezul lui

“Eminescu este şi va rãmâne cea mai strălucită încarnatie a gcniului românesc. Vremea de astăzi cu toate izbănzile ei îi apartine. A biruit crezul lui. Tot viforul de dârâmare şi tot avântul de recladire tâşneşte din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvânt ideea integralitătii nationale cu toate atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o precocitate uimitoare, fiul căminarului dela Botoşani s’a îndrumat spre acest ideal, căruia mai tărziu i-a dat o superioară justificare teoretică. Din primele zile, elevul lui Aron Pumnul pornit în pribegie, a simtit chemările întregului sol românesc, prins atunci sub atătea stăpăniri vitregi.

A plecat să-1 cunoască şi pretutindeni a pus urechea să-1 audă. Limba lui literară, într’o vreme când grămătici de tot soiul o drămuiau cu erezii savante, se adapă din moştenirea “veche şi înteleaptă” a tuturora. Un proverb din muntii Moldovei, o glumă de pe Târnava, o frază euritmicã din Gorj, toate îşi dau întâlnire in atelierul lui Eminescu, ca să închege patrimoniul unitătii. El a fixat mai întăi, şi de un caracter definitiv, tablele legii in graiul nostru. Nu e însă numai codificatorul limbii literare. Eminescu e mai mult; e părintele ideologiei nationale moderne in evolutia noastră.

E cel dintâi roman al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până in glesne in pământul strămoşesc.

Mai mult ca oricare altul, el a crezut in neam; l-a simtit in adâncime, l-a înteles in misiunea lui istorică. Veacurile l-au strigat de departe, dincolo de “scripturile bătrâne”, i s’a mărturisit misterul tracoromanic al începutului, i-a strălucit epoeea dela o mie patrusute, şi l-au durut toate chinurile facerii de astăzi. Cititi “Doina” lui, căntecul năzuintelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului. Pentrucă politica natională întemeiată pe puritatea de sânge şi pe încercuirea în traditiunile noastre seculare ca şi pe excluderea străinului exploatator, n’a avut un mai lummos doctrinar decât pe poetul “Luceafărului”.

Oricât ar fi dispuse mintile simpliste să creadă ca jocul realitâtilor scapă artistului şi că înregistrarea cu preciziune a necesitătilor nationale e numai apanajul politicienilor profesionişti, adevărul e altul.

Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creer politic al României in creştere.

Cititi articolele lui şi veti vedea că stati in fata unor axiome de valoare permanentă. Ele pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie natională.

Am dorit ca aici la graniţă să avem un altar naţional sfânt şi curat, unde sufletul românesc să îngenunche, aici la Tisa, în faţa celor două hotare să avem o cetate de primenire şi mândrie naţională care să vestească şi să arate gradul de cultură şi civilizaţie al neamului nostru.

O graniţă se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui poet alături de inimile tuturora. Aţi ales pe cel mai tare, aţi ales poetul.”

Octavian Goga, Ministrul Culturii Romaniei Mari, la dezvelirea primului monument Eminescu de peste munti, la Sannicolau Mare, 1925

Vezi si Mircea Goga: “I-au grabit asasinarea”

Salariile nesimtite ale nomenklaturistilor comunisti. Azi, CC si Valter Roman. DOCUMENTE

BUGETUL PARTIDULUI ŞI PRIVILEGIILE MEMBRILOR NOMENCLATURII C.C. AL P.C.R. (1961-1965)

dr PETRE OPRIŞ

După cum sublinia domnul academician Florin Constantiniu în articolul „Metodă excelentă de predare a istoriei” („Dosarele Istoriei”, nr. 2 (114)/2006, p. 1–2), profesorii de istorie din România se confruntă de mai multă vreme cu o dilemă: cum trebuie predată istoria în şcoală?
Deoarece specialitatea pe care ne-am ales-o pentru aprofundare cuprinde doar perioada contemporană, îndrăznim să-l parafrazăm pe distinsul istoric şi să ne întrebăm, la rândul nostru: cum trebuie predată istoria contemporană în şcolile româneşti? Şi dacă ducem mai departe această idee, apare în mod firesc o altă întrebare: cum poate fi prezentată copiilor istoria comunismului din România?
Metoda propusă de membrii Centrului pentru Democraţie şi Reconciliere în Europa de Sud-Est şi recomandată de domnul Florin Constantiniu – de a învăţa istorie prin compararea şi comentarea unor texte de epocă – are, în mod cert, anumite avantaje: „a) ea îl pune pe elev (dar nu numai pe el, ci pe orice cititor interesat să cunoască trecutul) în contact nemijlocit cu sursele documentare, modalitatea cea mai sigură de pătrundere în realitatea istorică şi b) reduce la minimum interpretarea istoricului (care poate fi bănuit de subiectivism), lăsând judecăţii independente a cititorului/elevului sarcina de a soluţiona problema” .
Pentru a aplica această metodă modernă în România este necesar să se continue într-un ritm mult mai alert publicarea de documente reprezentative din perioada comunistă. Acesta este şi scopul selectării şi punerii la dispoziţia cititorilor revistei „Dosarele Istoriei” a unor documente inedite din fondul Comitetului Central al P.C.R. – Cancelarie.
După cel de-al doilea război mondial, starea de subdezvoltare economică a României era evidentă. Pe acest fond, liderii comuniştilor români au acaparat, cu ajutorul nemijlocit al Moscovei, puterea politică şi au promis că vor crea o societate în care nivelul de trai al populaţiei va fi mult mai ridicat. Din păcate, componenta ideologică a mesajelor respective a generat abuzuri grave; sute de mii de oameni au fost pedepsiţi fără a fi vinovaţi şi în societatea românească s-a instaurat frica faţă de semeni.

(more…)

Imnul Romaniei in varianta maghiara. Multumim pentru omagiu. VIDEO

Week-end in Bucuresti cu Mbela Nzuzi la Campionatul international de gatit in aer liber. Dupa o masa copioasa, o Cupa Davis sanatoasa si un ONG Fest cu voluntarii Pro Vita

Cine ramane in acest week-end in Bucuresti poate avea niste experiente gastronomice de neuitat, de la piton prajit la cine stie ce alte minunatii, pregatite in aer liber chiar de colega noastra, Mbela Nzuzi, celebra realizatoare TV de la Vox News, care participa zilele acestea la “Campionatul international de gatit in aer liber”!!! Cel mai probabil, Mbela va fi ajutata de prietenele ei de la Organizatia Femeilor Refugiate (d)in Romania. Campionatul se desfasoara in Piata Constitutiei. In acest week-end ne mai putem ruga pentru ca Romania sa invinga Ucraina, macar la Cupa Davis, care are loc la Arenele BNR si, apoi, sa incercam sa aflam ce mai e nou in lumea organzatiilor neguvernamentale, o armata in civil printre care se mai gasesc si voluntari crestin-ortodocsi, ca tinerii de la Pro Vita, pe care ii puteti gasi in Parcul Unirii, la ONG Fest. Duminica, oricine vrea poate sa mearga la slujba savarsita de Parintele Irinel Dogaru, supranumit “duhovnicul SPP”, la Biserica cantacuzinilor din incinta Palatului Cotroceni, urmarind apoi cum pleaca imbufnati liderii sindicali de la intalnirea cu presedintele Traian Basescu.  Programele mai jos. Enjoy!

Campionatul international de gatit in aer liber – Piata Constitutiei

Cel mai mare eveniment gastronomic din Romania si prima competitie gastronomica din istoria Romaniei certificata si inregistrata in programul international al W.A.C.S. (World Association of Chefs Societies) are loc intre 7 si 9 mai.

Tari reprezentate: Romania, Cehia, Canada, Turcia, Franta, Elvetia, Finlanda, Belgia, Italia, Israel, Cipru si… Congo

Competiţia de gătit se adresează atât amatorilor, cât şi profesioniştilor! În competiţie se poate înscrie orice persoană dornică să-şi etaleze calităţile de bucătar, indiferent de studii sau pregătire profesională!

Sambata, 8 mai 2010, Clasa Gatit in Aer Liber
E. Sectiunea Plita
F. Sectiunea Gratar
G. Sectiunea Ceaun
H. Sectiunea Creatie

Duminica, 9 mai 2010, Program de demonstratii de arta culinara

Gastro Show-uri oferite de: Maestrul Nicu Urs – bucatarie chinezeasca, Maestrul Cornelia Ghisoi – dulciuri, Maestrul Petrisor Tanase – bucatarie africana, George Catana – dulciuri, Dragos Bercea – meniu cu specific vanatoresc, Septimiu Crisan – meniu la plita, Maestrul Antonio Passarelli – meniu italian, Sergiu Nedelea – parada somelierilor, Maestrul Pop Adrian – protap.

Mai multe detalii la:  www.campionatdegatit.ro

Cupa Davis

Sambata (de la ora 12:00)

Marius Copil (315 ATP la dublu)/Horia Tecau (37 ATP la dublu) – Serghei Bubka (230 ATP la dublu)/Serghei Stahovski (154 ATP dublu)

Duminica (de la ora 12:00)

Victor Hanescu (39 ATP) – Serghei Stahovski (68 ATP)
Adrian Ungur* (167 ATP) – Illya Marchenko (79 ATP)

Biletele pentru intalnirea dintre Romania si Ucraina in Cupa Davis costa 15 RON pentru fiecare zi si pot fi achizitionate de la sediul Federatiei Romane de Tenis, de la Centrul National de Tenis, de la Arenele BNR sau online, de pe www.bilet.ro.

Ne vedem la ONG Fest 2010!

Lume, lume! Nu e glume!

De vineri 7 mai până duminică, 9 mai, între orele 10-19, vă aşteptăm la ONG Fest 2010 în Parcul Unirii din Bucureşti, standul 68A! Veniţi negreşit, avem o mulţime de surprize pentru voi! Filme, cărţi, pliante, fluturaşi, insigne, postere, banere, DVD-uri, explicaţii, informaţii, voie bună!

Căutaţi standul PRO VITA 68A sau uitaţi-vă după tricourile roşii cu cele doua inimi îngemănate! Vă aşteptăm!

Detalii: https://provitabucuresti.ro/ si https://ongfest.ro/

BOLSEVICOMETRUL jurnalelor de Sarindar. File din istoria presei, de la “Adeverul” comunist pana in ziua de azi

PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA

de Traian “Maca” Popescu

Dupa înfiintarea Partidului Comunist din România, ca urmare a hotarârii luate de Congresul Partidului Socialist din 8-21 Mai 1921, acesta activeaza pana în 1924, cand este desfiintat. Desfiintarea are loc ca urmare a participarii si semnarii hotarârilor luate de Internationala Socialista al carei congres se tine la Budapesta, unde nu sunt recunoscute clauzele tratatului de la Trianon si ale Pacii de la Versailles, prin care Transilvania si Basarabia se uneau cu România.
Evenimentele de la noi le gasim consemnate si interpretate în mod diferit de presa de centru si de dreapta, fata de cea pro-comunista – asa numita presa din Sarindar.
Voi prezenta în paginile urmatoare o parte din luarile de pozitie privind problema bolsevismului. Din ele se poate desprinde usor grija cu care sunt învaluite realitatile într-un asa-zis „obiectivism” care, de fapt, nu reprezinta decât o diversiune si o disimulare a lor.
Reproduc articolul Desfiintarea unui partid?, aparut în ziarul Adeverul (in grafia timpului n.n.) din 2 August 1924, sub semnatura lui C.G.Costa Foru:

Anul XXXVII, nr. 12427 Sâmbata, 2 August 1924
Adeverul

Desfiintarea unui partid?
de C.G. Costa Foru

Autorul arata de ce d-sa., conservator, se ridica împotriva desfiintarii Partidului Comunist

Prin ordin de zi, militareste, s-a desfiintat un partid politic. Acesta nu este partidul meu. Al meu – partidul conservator – s-a desfiintat de mult si de buna voie, el însusi, fara ca sa fie nevoie de mâna militara.
Pot deci vorbi si comenta în perfecta libertate, fara a fi banuit de partinire. Dimpotriva: caci partidul conservator, în gama politica, ocupa extrema opusa partidului comunist.
Dar îmi place libertatea si dreptatea. Îmi plac pentru mine, îmi plac însa si pentru altii. Si din aceste puncte de vedere voi comenta faptul.
Comentarea faptelor guvernamentale nu cumva ar constitui si ea motiv de arestare si traducere înaintea instantelor militare? Prea posibil.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova