Mihai Razvan Ungureanu, fostul ministru de Externe demis al Cabinetului Tariceanu, apoi fost sef al SIE demisionar si fost prim ministru demis de Parlament dupa 78 de zile, actual candidat ARD pe unde apuca, s-a aflat la Arad la sfarsitul saptamanii trecute, in fieful penticostal al PDL, declansand un nou protest anti-prezidential si anti-tradare nationala. Protestatarii i-au reprosat inclusiv faptul ca se plimba cu un Jeep Volkswagen Touareg V6 TDI 4XMOTION, al carui pret incepe de la circa 40.000 de euro, considerat de catre compania germana de autovehicule SUV de lux drept “maximum in confort, siguranta si placere”, cu numarul de inmatriculare B 11 PBN, pus la dispozitie de catre Serviciul de Protectie si Paza (SPP) cu tot cu benzina, sofer si bodyguard. Vizibil iritat, fostul premier, poreclit mai nou MR Ungueanu, si-a inceput conferinta de presa explicand ca el beneficiaza de masina si protectie de la SPP “conform Legii, timp de doi ani, ca fost premier al Romaniei”. Bun asa: 78 de zile premier si 730 de zile protectie SPP, casa RAAPPS si jeep VW Touareg, din banii prostimii…
Aşadar, trădarea din interior este cea mai eficientă armă de distrugere prin dizolvare a unui stat, a unei societăţi, a unei naţiuni. Ruinarea încrederii în viitor şi pulverizarea oricărei speranţe prin apartenenţa la mediocritate şi stupizi sociali, acesta este proiectul politic al dreptei de sorginte comunistă, în afiliere cu mafia transpartinică, alături de canalele marii finanţe de unde este alimentată şi de unde vin comenzile guvernării.
Ionel Bratianu: „Statul român are dreptul să ceară tuturor cetăţenilor săi să cunoască limba statului. Este în interesul tuturor locuitorilor acestei ţări să cunoască limba oficială, căci numai astfel se pot închega legăturile sufleteşti între toţi locuitorii unei ţări care trebuie să aibă aceleaşi interese generale şi aceleaşi năzuinţe”
Portalul Ziaristi Online are onoare sa prezinte, in exclusivitate, detalii inedite despre Misiunea Moscova a filosofului Constantin Barbu: recuperarea averii principelul Dimitrie Cantemir – Manuscrisele aflate de sute de ani in Arhivele Federatiei Ruse, un adevarat Tezaur al culturii universale.
Victor Ponta afirma azi, 1 octombrie 2012, ca Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie va sesiza organele penale asupra acţiunilor lui Dan Diaconescu în cazul Oltchim şi va prezenta fapte care să constituie probe de acuzare a acestuia pentru folosirea de documente false şi încercarea de a înşela statul, transmite Mediafax. Ponta mai facuse aceeasi afirmatie chiar spre finalul zilei in care am publicat aceeasi informatie in BURSA, pe 27 septembrie, insa fara a anunta ca va deschide o actiune penala, fapt la care facuse referire tangentiala in conferinta de la Bruxelles de vineri, 28 septembrie, in care amintea doar ca Dan Diaconescu s-ar putea face vinovat de inselaciune, fals si uz de fals. Imi pare rau ca am avut dreptate. Iata ca Ponta si SRI au fost mai tari decat imi imaginam, in fata masinatiilor lui Basescu si ai lui. Sa vedem ce va face de acum incolo “soricelul” OTV: va deveni erou sau infractor? Sau, poate, infractor-erou, un fel de haiduc ciocoit, care a schimbat calul balan cu Rollsul de aceeasi culoare? S-a mai adeverit, de asemenea, ca in spatele lui DD, pe langa umbra lui TB, nu era vorba de o firma serioasa ruseasca ci de niscai smecherasi care stiu sa profite de situatii precare din zonele cu economii in degringolada, copiind schemele lui Marc Rich, un fel de Sorin Ovidiu Vintu cu aplomb mondial. Culmea, ambele personaje sunt cunoscute bine la noi, din frageda-i ucenicie, chiar de catre iepurasul din jobenul prezidential, tinut bine de urechile-i care ARD de PDL si GDS si ale carui initiale aduc bine cu cele ale GRU. Cum mi se pare interesant ca articolul din BURSA a atins 750 de aprecieri Facebook il republic in parte aici:
Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu
Încercarea echipei de “spin-doctori” şi a minţii versate a lui Traian Băsescu de a se folosi de jurnalistul bun la toate Dan Diaconescu ca de o torpilă asmuţită spre burdihanul cuirasatului USL, care trece cu o mândrie în curs de ştirbire printre epavele şi bărcuţele de salvare ale PDL, s-ar putea transforma într-o fâsâială, dacă “proiectilul submarin prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură explozivă” nu va exploda chiar la ţintă.
Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea. Marea dilemă şi, totodată, provocarea maximă a lui Victor Ponta şi a consilierilor săi speciali este, dacă îşi pot permite din punct de vedere politic, la distanţa actuală de alegerile parlamentare, să aprobe dispunerea arestării lui Dan Diaconescu şi transformarea lui într-un mega-erou, care va detona din interior tot angrenajul USL.
Jocul de poker, în care este prins aproape până la strivire “micul Titulescu”, îl depăşeşte cu siguranţă.
Cacealmaua jucată cu dexteritate de “bietul jurnalist”- orchestră pare să fie doar prima mutare a unei strategii de dezordine bine organizată, care ameţeşte oponentul şi creează premisele unei bubuituri finale extrem de bine elaborate.
Miza: subminarea “ciocoilor” USL şi preluarea puterii la toamnă, printr-o foarte posibilă alianţă politică PPDD-PDL/ARD-UDMR-minorităţi. Combinaţia şocantă a fost deja testată prin emisiunea fantasmagorică de la OTV, în care prolificul Dan Diaconescu s-a întreţinut elevat cu mini-politicus Mihai “Horia” Neamţu. Mai rămâne ca neo-otevistul să-l lege pe DDD de MRU cu o funie de ustoroi şi Guvernul OTV să înceapă să ardă ca o lumânare pe coliva României.
Pentru a para lovitura brusc taciturnului Băsescu, Victor Ponta şi ai lui trebuie să aibă toate datele problemei.
Acesta este (posibil) şi motivul pentru care, pe lângă ajutorul primit de la şeful SIE, ambasadorul Rusiei s-a deplasat ieri la un oficiu guvernamental, pentru a transmite personal şi direct că în spatele politicianului-acrobat Dan Diaconescu nu stă nici o mare companie rusească şi că, potrivit surselor noastre, jurnalistul-jucător nu a solicitat viza pentru Federaţia Rusă, nici pentru el, nici pentru vreun membru al familiei, după cum au telenovelizat posturile de ştiri, ieri, pe la gardurile ambasadei SUA.
O companie gigant din Rusia, cum ar fi Gazprom, de exemplu, care a înregistrat anul trecut cel mai mare profit din lume, nu are nevoie să se joace “de-a v-aţi ascunselea” prin studiourile OTV de la Bucureşti.
Şi totuşi, cine este pisica care trage de coadă şoricelul nostru năstruşnic, trimiţându-l, dintr-o lovitură de labă, ba la negocieri cu investitori misterioşi din Germania şi Austro-Ungaria ba la plajă pe Coasta de Azur? (…)
De altfel, în linii mari, întregul Modus Operandi din spatele afacerii DDD-Oltchim pare să poarte amprenta unei minţi alambicate experte în operaţiuni economice “terminatoare”, precum cea a lui Marc Rich.
Supranumit, chiar prin titlul unei cărţi ce i s-a dedicat, “Naşul Kremlinului”, pe vremea lui Boris Eltin, Rich este pus acum la index de conducerea noii Rusii, a “ruşilor bruni” ai lui Putin, fiind trecut pe-o lista neagră alături de “oligarhi roşii” indezirabili ca Boris Berezovski sau Mihail Hodorkovski.
Intervenţia directă a ambasadorului Rusiei pare să aiba exact acest substrat: delimitarea “ruşilor bruni” de pretutindenarii “roşii”.
“Şoricelul” Dan Diaconescu nici nu trebuie să ştie cine este pisica, atât timp cât îşi ameţeşte toţi conaţionalii. Şi totuşi, dacă supoziţiile se vor adeveri, rămâne întrebarea: pentru ce îşi doresc “oligarhii roşii” ca PDL să ajungă, din nou, la guvernare? Controlul asupra resurselor naturale ale României, pentru care în alte colţuri ale lumii se duc războaie clasice?
Sau şi altceva?
Dupa cum informa ziaristul Ion Spanu, colegul meu de proces cu Gabrigel Liiceanu – patronul fostei edituri a PCR, actuala Humanitas, suspectat ca nu a platit la stat TVA in valoare de 3 milioane de euro – , Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Este vorba de un proces care dureaza de cinci ani de zile, un proces in care pretinsul filosof fara opera ataca suburban libertatea presei, solicitand “daune morale” de 100.000 de euro. Jurnalistul Ion Spanu a prezentat in “Cotidianul” de ieri unul dintre articolele care stau la baza acestui atentat la libertatea de expresie, o adevarata lovitura de stat pastorita de Valerica Stoica impotriva liberei informari a opiniei publice. Este vorba de articolul publicat de exterminatul ziar ZIUA in care sunt devoalate cateva dintre plagiatele si fraudele morale ale lui Liiceanu, confirmate si de maestrul Constantin Barbu, articol intitulat memorabil LIICHEANU. Astazi, va prezint, la randul meu, celalalte articole incriminate de atentatorii din curtea GDS: editorialele Oculta, de Sorin Rosca Stanescu si Profitorul tuturor regimurilor, scris de subsemnatul, cat si materialul care i-a scos din minti pe mafiotii “societatii civile”, o demantelare a gastii sorosite pastorite de Traian Basescu si Monica Macovei, perfect valabila si astazi: Intelectualii rosii manipuleaza Romania. Articolele s-a dorit sa fie rase de pe suprafata internetului prin stergerea arhivei ZIUA de catre Sorin Ovidiu Vintu la cererea expresa a lui Tismaneanu si Patapievici, amploaiatii sai la revista de neo-comisari ai culturii romane, “Idei in dialog”. In ciuda acestei tentative de stergere a istoriei si ardere a cuvantului demna de inaintasii lor nazisti si bolsevici, aparatori ai presei libere au reusit sa le salveze oferindu-mi sansa sa le reproduc astazi, pentru iubitorii adevarului si dreptatii. Citindu-le veti intelege mai usor de ce ne urasc acesti impostori patentati si agenti antiromani de cea mai joasa speta: le-am expus Reteaua! Personal, desi sunt aparat de una dintre cele mai mari case de avocatura din Romania si chiar din Europa si de alte foruri adaptate provocarilor de toate genurile, nu m-ar deranja sa pierd acest proces pentru a-l putea inscrie apoi in analele CEDO, la capitolul LICHELE EUROPENE. Mai amintesc ca speta in cauza – deconspirarea agentilor neo-kominternisti din curtea lui Basescu – mi-a atras alte doua procese ce privesc delictul de opinie, unul cu Mihnea Berindei, pus de Vladimir Ilici Tismaneanu, si altul cu Patapievici, castigat cu brio, impreuna cu Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. In acelasi timp, dupa un alt articol de opinie, intitulat “Limba lui Ungureanu“, Grupul pentru Dialog Social – printr-un apel public semnat de o liota de “intelectuali” – a cerut nici mai mult nici mai putin decat eliminarea subsemnatului si a altor ziaristi ai ZIUA din presa. O data cu instalarea lui Mihai Razvan Ungureanu la conducerea formala a Serviciului de Informatii Externe (SIE), acest lucru s-a si petrecut. Curat democratic, coane Traiane! Concluzia din articolul privind intelectualii rosii, pusa de un mare eminescolog, este extrem de actuala si azi, cand planul neo-kominternului ARDe Romania: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. Iata “vina” noastra, cuvantul liber:
Oculta
de Sorin Rosca Stanescu
Dupa exemplul de trista notorietate oferit nu cu multa vreme in urma de 50 de persoane care s-au autointitulat reprezentanti ai intelectualitatii romane si au sarit in apararea neprihanitului Traian Basescu, iata ca acum asistam la un scenariu asemanator. Semn ca imaginatia promotorilor este destul de saraca. Oficial, mitingul pro-Macovei programat maine este pus la cale de sase organizatii nonguvernamentale. Membrii Partidului Democrat au anuntat ca vor participa in masa. Pentru mai multa confuzie, la ora programata, in Piata Universitatii este o aglomeratie maxima. Ce semnificatie are implicarea ONG-urilor in lupta politica dintre guvernanti si Opozitie, care are drept miza statutul controversatului ministru al Justitiei? Ce determina sase ONG-uri, din cateva sute existente, si personalitati publice sa abandoneze oferta unor repere morale, pentru a manca politica pe paine? Si pe bani publici?
Este de notorietate faptul ca Parlamentul, cu o covarsitoare majoritate, a aprobat o motiune simpla impotriva ministrului Justitiei. Cele sase ONG-uri isi asuma o miza extrem de riscanta: aceea de a asmuti o parte a populatiei impotriva forumului legislativ al tarii. A celui mai important garant constitutional – dintre puterile statului – al democratiei. In incercarea de a deslusi ce se ascunde in spatele acestei neobisnuite initiative, colegii mei de la Departamentul de Investigatii au descoperit o intreaga imbarligatura de interese care leaga respectivele ONG-uri si Ministerul Justitiei intr-o adevarata oculta. Unele fundatii sunt atat de noi, incat site-ul lor nu ofera nici un fel de informatii. Altele sunt mai cunoscute. De pilda, Academia de Advocacy a avut un contract de asistenta tehnica cu ministerul condus de Macovei. Contra cost. Unul din sponsorii celorlalte organizatii este Freedom House care, in 17 ianuarie 2005, a primit fara licitatie de la Ministerul Justitiei, prin Macovei, 31.568 euro pentru elaborarea unei strategii. In fine, Societatea Academica din Romania – condusa de Alina Mungiu-Pippidi si avandu-l fondator pe Andrei Plesu, fost demnitar FSN, PD si fost consilier prezidential – se face vinovata, ca organizatie, cel putin de un grosolan fals intelectual. Aceasta denumire apartinand, de drept, Academiei Romane. Si fiindca vorbim de fals intelectual, nu ne ascundem intentia de a publica o dezvaluire terifianta legata chiar de personajul pus in fruntea acestei liste de activisti politici ad-hoc. Si anume, Gabriel Liiceanu. Iar pentru a fi corect, ma simt obligat sa pun intrebarea: ce cauta, in fruntea manifestatiei politice pro-Macovei, Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, slujba si ea oferita de Guvern? Tot pe bani publici, cum sunt cei platiti de Macovei, pentru ca sase ONG-uri sa o acopere.
Dar pana maine, rezultatul unor minime investigatii pe care le publicam azi ne arata ca personajele aflate in epicentrul miscarii pro-Macovei, identice cu sustinatorii asidui ai presedintelui Basescu, sunt extrem de strans legate si deloc dezinteresat unele de altele. Ca si ONG-urile pe care le reprezinta. Care nu sunt deloc neguvernamentale, de vreme ce sunt finantate, din bani publici, chiar de catre persoana pe care au decis sa o apere. De cine? De cetatenii acestei tari, carora Justitia lui Macovei, cu teribila debandada pe care a introdus-o, le sta in gat. Si nu in ultimul rand, o apara in fata Asociatiei Magistratilor din Romania, care o condamna pentru aservire politica. Asa cum condamn eu oculta.
Intelectualii “rosii” manipuleaza Romania
de Victor Roncea
Sase asociatii neguvernamentale organizeaza, astazi, un miting in Piata Universitatii pentru “sustinerea luptei anticoruptie si a celor care poarta efectiv aceasta lupta, in special a ministrului Justitiei Monica Macovei”, dupa cum suna anuntul acestora. Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), APADOR-CH (n. red. – a carei presedinte a fost actualul ministru Macovei), Grupul “Offensive”, Academia de Advocacy si Freedom House au lansat o “Chemare la miting”, la care sunt asteptati si membri ai Partidului Democrat si ai organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA). Manifestarea de strada este intitulata, ridicol, “Martisor Anticoruptie”. Respectivele organizatii care devin practic pe fata din “ne-guvernamentale” in “pro-guvernamentale” au beneficiat si beneficiaza de fonduri si sprijin guvernamental, dupa cum a demonstrat ieri ziarul ZIUA. Mai grav este insa faptul ca una – Freedom House – este de origine americana iar filiala din Romania compromite prin actiunea de azi statutul organizatiei-mama, dupa cum este prezentat pe site-ul sau oficial: “Freedom House este o organizatie independenta ne-guvernamentala; o organizatie non-profit si ne-partizana”.
Cine sunt sustinatorii
Cine sunt insa intelectualii care sustin un (singur) ministru si un (singur) partid politic? Printre ei, aceiasi care au lansat celebrul de acum “Apel al intelectualilor”. Gabriel Liiceanu care dirijeaza “corul intelectualilor” a primit cea mai dotata editura a PCR, Editura Politica, – practic pe gratis – de la Ion Iliescu, cel caruia i-a cerut spasit scuze zilele trecute pentru o afirmatie facuta la TVR.
Moda listelor nu este noua in Romania post-decembrista: nu intamplator, semnatari de pe ultimul Apel pot fi regasiti, la inceputul anilor ’90, pe “lista intelectualilor” care cereau eliberarea odiosului “Gogu” Radulescu, fostul membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din inchisoare, pe motive “umanitare”. Apoi, in anul 2000, aceiasi “intelectuali” semnau pentru “salvarea democratiei” cerand “poporului” sa voteze cu Ion Iliescu, fostul secretar de partid al PCR, acuzat atat pentru crimele din 1989 cat si pentru cele din iunie 1990. Nu putem sa nu observam, in cazul recent, cateva aspecte: din lista initiala a celor 50-60 de semnatari, cel putin sase sunt fosti nomenclaturisti comunisti (10%), altii sunt beneficiari sau fac parte din Reteaua Soros (20-30%) iar altii sunt infiltrati in Presedintia Romaniei sau viitori paraziti ai statului, ocupanti de noi functii in diplomatie si administratie, aiuritori de cap ai presedintelui.
Macovei si Basescu, sustinuti de intelectuali nomenclaturisti
Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Armand Gosu, Ruxandra Cesereanu, pe langa faptul ca sunt apropiati sau membri ai GDS, au fost si sunt platiti de Administratia Prezidentiala pentru asa-zisul “Raport Final” plin de mistificari asupra comunismului. Apoi, Magda Carneci, Mircea Mihaies si Horia Roman Patapievici sunt in conducerea Institutului Cultural Roman, aflat sub autoritatea presedintelui Romaniei, care este si presedinte de onoare al ICR. Intr-un editorial confuz publicat in presa zilei de ieri, cu titlul “Memoria incetosata” un reprezentant de seama al “societatii civile” aprecia ca “tentativa nomenclaturistilor si informatorilor de a reveni in forta l-a ajutat pe Basescu sa se replieze”. Sa se fi referit oare la colegul sau, Horia Roman Patapievici? Iata ce scria acesta intr-un editorial din Evenimentul Zilei: “Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi”. Probabil ca Patapievici chiar are “memoria incetosata”, pentru ca adevarul este cu totul altul.
Adevarul despre Patapievici
Si anume: Dionis Patapievici – nomenclaturist comunist – a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa pentru trupele Armatei Rosii la o sectie de militie din Viena. A fost membru activ al Partidului Comunist Austriac, de unde a fost transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, in luna august 1948. “In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma “Banca de Stat si Sistemul bancar in URSS” – lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist”, dupa cum afirma acesta in autobiografia sa. In tara, dupa ce a lucrat la Institutul de Studii Economice a RPR, din 1950 a fost angajat la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. Vladimir Tismaneanu povesteste cum se juca in copilarie cu Horia Roman Patapievici pe strazile Cartierului Rosu – Primaverii.
Turnatorul Marchis, stalp al Cancelariei Ordinelor prezidentiale
Mai mult: fostul profesor de fizica este cercetat penal pentru actiunea de reconspirare a unor turnatori ai Securitatii pe timpul cand a ocupat o functie calduta in Colegiul CNSAS. Concret, conform declaratiilor sale, in anul 2002, Patapievici a avut cunostinta de colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, membru de baza al GDS, dar nu l-a deconspirat. De altfel, este de observat ca majoritatea celor deconspirati sau chemati la CNSAS pana acum fac parte atat din grupul sustinatorilor Monicai Macovei cat si al Grupului pentru Dialog Social, infiintat cu aportul direct al ex-comisarului ideologic sovietic Silviu Brucan: Sorin Antohi, Smaranda Enache, Dan Oprescu, Mihnea Berindei, Iustin Marchis, etc. Pacatosul parinte Marchis, dupa deconspirarea sa de catre Civic Media si ZIUA, s-a retras din GDS, “pentru a nu dauna imaginii Grupului”. Dar, (culmea!) si-a permis sa faca parte in continuare din Cancelaria Ordinelor aflata sub Administratia Prezidentiala a Romaniei. Astfel, el este membru al Consiliului de onoare care acorda cea mai inalta distinctie a tarii – Ordinului national “Steaua Romaniei”.
Alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia – federalizarea dupa “modelul Cipru” care transforma Tiraspolul separatist in subiect egal cu Chisinaul – GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de “moldovenism” care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stat, “Relatia Romaniei cu Republica Moldova” prezentat in 1995 in Est si Vest se impune distinctia etnica dintre “romani” si “moldoveni” , in beneficiul kominternistilor de la Chisinau. Mircea Mihaies denunta ieri, revoltat, in EvZ, “vechii activisti”, “obedienti, lacomi si lipsiti de caracter” care se pun in slujba “oligarhilor-moguli” impotriva democratiei, uitand sa se uite mai bine in jurul sau, al intelectualilor dilematici. Profesorul Nae Georgescu ii radiografieaza sintetic: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. (ZIUA, Februarie 2007)
Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.
Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.
Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.
În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).
Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.
Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.
De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.
Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.
Ionela Predescu
Ion SPÂNU:
LIICHEANU
Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.
Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.
Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!
Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.
Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.
GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase
Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:
„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).
Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!
Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal
Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:
„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).
Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:
„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!
– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!
– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?
– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!
– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!
– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?
– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.
– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?
– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.
– Bine, pa, te sărut, dragul meu!
– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”
Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!
Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”
Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:
Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.
Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).
În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?
“Acum cîteva zile, un amic îmi propunea să facem un sondaj în presă: unde merge Teoctist, în Rai sau în Iad? După o săptămînă, nici nu mai e nevoie de aşa investiţie: ştim sigur că merge în uitare, tocmai pentru că n-a atins sufletul nimănui.” – Lucian Mindruta, “Dilema Veche”, Anul IV, nr.183, 13 august 2007
Deontologul rectorianului Andrei Plevusca, acum trecut cu tot cu catel si cu purcel (mai ales) de la “Conu” Patriciu din gradina in curtea lui Cristi Burci, se produce nu numai in Dilema Veche ci si pe Facebook, unde tiganusul indracit explica cum l-a invatat “rezistentul prin mancare” cum e cu preotia prin Romania. Q: cand a apucat sa afle, pe cand se smotocea cu amanta prin omat sau pe cand o freca pe spate pe Norica Nicolai in jacuzzi? Clar nu. Atunci poate pe cand se “spovedea” sub pulpana patronul sau spiritual, Lesu, tovarasul lui Pliiceanu? Mai curand.
Iata ce a reusit Lucica Mandruta sa extraga din putul gandirii lui Andrei Plesu – a carui apetenta pentru tuciurii nu se poate explica decat prin consangenialitea lui cu tiganusii – si sa elimine si el pe unde a putut, inainte de a se spala, cuminte, pe dinti, pentru o noua portie de filosofie la pachet lunguiet si flexibil. E bine de stiut pentru ca, daca il vedeti pe strada, sa il intrebati si Dvs cu mijloace proprii: pe cine au salvat tiganii, vreodata?
Lucian Mîndruţă atacă Biserica Ortodoxă: “Preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni”
Într-o postare pe Facebook, Lucian Mîndruţă face o comparaţie între preoţi şi medici, în care ironizează clericii şi susţine că aceştia “n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere”.
Mîndruţă spune că în România există 56.000 de preoţi şi 48.000 de medici. Acesta a ţinut să precizeze câteva asemănări şi deosebiri.
“- Preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere. Medicii, în schimb, salvează în fiecare zi mii de oameni, însă toată lumea îi injura.
– În fiecare an, medicii buni pleacă în străinătate, de tot. Popii nu pleacă decât maxim într-o nouă biserică, construită peste drum.
– În ultimele două decenii nu s-a făcut nici un nou spital mare. În schimb, s-au închis multe mai mici. Numărul de biserici aproape s-a dublat.
– Nu avem nici un mare centru de cercetare finanţat la nivel european. În schimb, finanţăm o catedrală a neamului, la nivelul european din Evul Mediu.
– Marii noştri intelectuali sunt bigoţi. Unii practică chiar delirul mistic în cărţile lor. Niciunul nu apără ştiinţa”
Jurnalistul concluzionează: “Rugaţi-vă să nu vă îmbolnăviţi. Sau, dacă totuşi o faceţi, rugaţi-vă să muriţi repede. Pentru deces cu zece popi, România e însă perfect pregătită. Şi-acum, ne pregătim să-i scutim de taxe. Fireşte, pe preoţi, nu pe medici. Aşa să ne ajute Crucea Roşie!”.
Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.
Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.
“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.”
Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:
Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…
Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.
Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?
Pai cam atat am avut de spus. Asa se explica, cred, mai multe, despre contorsiunile platonice ale celor doi amanti, intelectuali, desigur, ai lui Dyonisios cel Basescu. 🙂 Voi reveni, desigur, cu amanunte insotite de multe cifre.
Victor Ponta a declarat joi seara într-o emisiunea televizată la RTV că unul dintre punctele propuse pe ordinea de zi a CSAT cu care nu a fost de acord prevedea crearea unui “Megaminister” în cadrul Administraţiei Prezidenţiale care “să coordoneze MAE, Ministerul Afacerilor Europene, SRR şi TVR dar şi RA-APPS”. Propunerile lui Traian Basescu amintesc izbitor de institutii similare totalitare din cartea profetica a lui George Orwell “1984″, cum ar fi “Ministerul Adevarului”, respectiv al minciunii, sau de Ministerul Propagandei din perioada regimului comunist. Este posibil ca postul de Ministru Prezidential al Adevarului si Propagandei sa fie dorit de Traian Basescu pentru unul dintre sefii sai directi, Horia Roman Patapievici.
“În primul rând, în ceea ce figura la primul punct la strategia pentru refacerea credibilităţii României, repet materialul l-am primi ieri şi ieri m-am sfătuit cu ceilalţi miniştrii, cu domnul Aurescu pentru că domnul Corlăţean este la New York, se propunea ca în cadrul Administraţiei prezidenţiale să se formeze un oficiu separat pentru diplomaţie, relaţii consulare, diplomatice care într-un fel să coordoneze MAE, Afacerile Europene, ba chiar Radioul, TVR-ul. E o chestiune care nu există în Constituţie, nu intră în atribuţiile Administraţiei prezidenţiale şi ar fi dublat în mod clar atribuţiile MAE, lucru cu care nu am fost de acord de la început şi preşedintele nici nu a mai discutat acest subiect. Se dorea un supra minister de externe. Se dorea un fel de mega minister care să gestioneze tot ce se întâmplă în afara ţării, lucru cu care niciun membru al guvernului şi eu ca prim ministru nu puteam să fiu de acord”, a explicat Ponta.
El a spus că scopul propunerii preşedintelui ar fi fost de a “reface imaginea României”, imagine pe care, potrivit premierului, “tot preşedintele Traian Băsescu a stricat-o” şi oamenii acestuia. În context Ponta a arătat că nu crede că preşedintele Băsescu ar fi “văzut” acel material pentru că erau multe lucruri care erau “absolut ciudate” şi a reafirmat că nu este de acord cu un ”mega-minister de externe la preşedinţie”, a spus Ponta la RTV.
Premierul a declarat totodată că nu a acceptat nici propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind adoptarea unei decizii a CSAT prin care să fie stabilit bugetul pentru 2013-2016 destinat înzestrării Armatei, motivând că o astfel de decizie aparţine Parlamentului la aprobarea bugetului de stat şi că actualul Guvern are un mandat limitat, până la alegerile parlamentare, transmite si Mediafax. Intentia lui Traian Basescu de a interveni direct in bugetul Armatei genereaza si o nota de ingrijorare privind viitorul imediat al zonei dar se inscrie si ca o intentie de depasire a autoritatii prezidentiale ce aminteste de “Ministerul Pacii” din “1984″.
October 2nd, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
