Profesorul Daniel Barbu: “Silviu Prigoană a spus, însă, despre MRU că este terminat din punct de vedere politic. Eu unul în cred pe Silviu Prigoană. El chiar se pricepe la deşeuri”.
Eu mă consider un revizionist înrăit, este timpul să fie revizuit Tratatul, în fapt el nici nu mai este în vigoare, aşa se pare, a spus Csibi Barna, care candidează la alegerile locale din 10 iunie pentru un loc în Consiliul Local Miercurea Ciuc.
„Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?“
Domnul Vladimir Tismaneanu imi face onoarea nedorita de a-mi scrie numele intreg, cu tot cu prenume si fara sa mai adauge nici un set de imprecatii simandicoase in jurul lui, in ultima lui productie de blogger trans-oceanic. Desigur, nu o face gratuit. Intamplator, gratie unor prieteni preocupati de siguranta nationala, sa spunem asa, stiu exact motivul pentru care si-a adus aminte ca nu sunt, asemenea modului in care il trateaza pe Larry Watts, “you kno who”, “nomina odiosa”, numele care nu trebuie rostit. Stratagema lui si a activistului de Partid sasait care ii tine trena, lui si altor navetisti ai regimului comunist ca el, nu tine. Dintr-un simplu motiv: Nimeni nu este mai presus de lege!
Dar sa revenim la produsul lui jenant, acum etalat pe tarabele “Hydepark“-ului. Se observa ca in cateva randuri face mentiunea originii sale etnice, ceea ce denota ca incearca sa-si rezolve probleme ideologice si personale – vezi cearta lui cu Victor Ponta, Dinu Zamfirescu, Carmen Musat, etc – apeland la lovituri sub centura, care ar putea sa displaca, in primul rand comunitatii la care face apel acum, cand a ajuns pe fundul turbincii lui Ivan. Distinsul profesoras de provincie isi reia asadar postura de victima perpetua a odioasei Securitati – aceeasi care i-a aprobat plecarea in Ungaria, RDG, RFG, Franta si Spania, sub supervizarea Gizelei Wass – si da vina pe fostul detinut politic si lider al exilului romanesc Dinu Zamfirescu, actualul presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER, si pe un “evreu româno-american, convertit la catolicism”, pentru aparitiile in presa online a unor file din dosarul sau de propagandist veros al regimului comunist. Cum a tras concluzia asta dl Tismaneanu e greu de spus. Dar auto-victimizarea merge pana la capat: chipurile, prin publicarea unor file de Dosar, ar fi fost facute publice “lucruri extrem de personale”. Care, domnule? Numele si prenumele? Sau propriile laudarosenii comunistoide din Autobiografia data CC al PCR?
Dincolo de ridicolul situatiei, ma simt obligat sa spun foarte clar ca documentele primite de Ziaristi Online si comentate de subsemnatul provin in primul rand din Dosarele de la Securitate si de la CC al PCR ale dlui Tismaneanu. Iar ele circula, liber, in samizdat, asa cum circulau pe vremuri si cele ale colegului sau de propaganda comunista, de la “Stefan Gheorghiu”, dl Virgil Magureanu, pana s-a hotarat sa si le publice in Evenimentul Zilei. Dl sef de comitzii, consilii si asociatii de bloc, se poate interesa la CNSAS, unde va afla ca, chiar si eu, de exemplu, in decursul activitatii mele de jurnalist am dat de numeroase astfel de documente interesante, dintre care, atunci cand am fost solicitat de CNSAS, cum este in cazul informatoarei si activistei PCR Smaranda Enache, am donat cu mare drag spre studiul si decizia suverana a onor Colegiului in ce le priveste. Tocmai ma pregateam sa-i rog pe colegii mei de la Ziaristi Online sa faca o noua donatie cand, iata, am aflat via park-urile online pe unde se plimba dl Tismaneanu cu coada intre picioare, ca toate acestea exista la CNSAS. Si eu care am amanat atatia ani sa intreb de ele, tocmai ca sa nu se auto-victimizeze bietul Volodea… Na, ca tot a facut-o pana la urma.
Dar stati putin ca nu-i chiar asa: in anul 2006, cand si-a luat oficial Dosarul de la CNSAS, dl Tismaneanu a promis ca il va publica integral, ca sa vada teroristii din presa – era vorba de mine, colegul sau de azi de la EvZ, dl Ion Cristoiu si de regretatul Mihai Pelin (care oricum ii avea dosarul) – cat de persecutat a fost el de Securitate, de pe cand isi impartea sendvisul cu icre negre cu Nicusor Ceausescu. Cum au trecut deja sase ani si inca n-a apucat sa faca selectia din care sa iasa mai anticomunist ca Papa, ne-am gandit sa-i venim in ajutor cu un document de prefatare: Autobiografia. Ca sa-i revina memoria, nu de alta. Autobiografia sincera, data in fata Partidului, in care nu se sfieste sa-si arate meritele de politruc sadea plin de “Convingeri comuniste”. Daca sunt lucruri atat de “extrem de personale”, de ce le-a spus Partidului? Apoi, daca a fost sincer cu Partidul, cu noi de ce nu poate sa fie? 🙂 In plus, il rugam sa ne spuna care sunt, totusi, lucrurile pe care le considera “extrem de personale” si chiar eu o sa-i pun pe colegii mei sa le arda, cel putin de pe net. Asa cum nu a facut Andrei Ujica in lung-colajul plagiat si plimbat pe toate meridianele planetei de Patapievici si Tismaneanu, sub numele de “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Dreptul la replica e Drept la replica si nu poate fi contestat nici chiar unuia care contesta libertatea presei.
Nu vreau sa mai insist, dar dl Tismaneanu stie prea bine ca, conform logicii sale, la fel de bine ar putea sa-l dea pe el in judecata familia Ceausescu pentru toate porcariile spuse despre ea si toate arhivele personale rascolite. Dl Tismaneanu face si el parte din acele arhive: ale comunismului. Este o fila vie, o stafie, un zombi. Nu poate scapa. Cand iti asumi conditia de “intelectual public si angajat” trebuie sa fii cel putin la fel de deschis publicului ca familia Ceausescu, operata pe viu. In contextul in care te pretinzi “persecutat politic” in timpul regimului comunist si, in acelasi timp, esti publicat, pentru “uzul intern” al activistilor comunisti, in caietele “laboratoarelor proceselor revolutionare mondiale” ale academiei de Partid “Stefan Gheorghiu” si apoi, peste ani, continui sarada ca sef peste toate mustariile “anticomunismului”, cred ca nu strica, din punctul de vedere al interesului public, ca opinia publica sa-ti si cunoasca adevarata “Autobiografie”.
Dl Tismaneanu, cu curajul lui de post-persecutat, ar trebui sa se abtina de la brutalizarea marlaneasca a venerabilului Dinu Zamfirescu, asa cum face de cand s-a trezit extirpat din locul in care se incopetenise, pe viata, dupa calculele sale.
Mai nou, vad ca pe langa scuiparea si imbrancirea batranilor octogenari, Tismaneanu s-a apucat sa violenteze si femei! De data asta curajul ii este de-a dreptul nebunesc, daca ma gandesc la cine este sotul doamnei, un tip destul de bine facut, cu ceva ani de inchisoare politica pe la Aiud, din cate stiu…
Cand nu face pe victima, dl Tismaneanu, din postura de zombi al post-comunismului, nu se lasa si, aproape zilnic, iese din cavernele fostului Stefan Gheorghiu si mai sperie cate o doamna ratacita prin cimitirul elefantilor rosii. Numele victimei de azi: Carmen Musat. Vina ei: are o gazeta in care i-a dedicat ayatollahului “anticomunismului” un articolas: Sfînta mare neruşinare, in care vorbeste exact de ceea ce face profesorasul nostru cel viteaz, chiar azi: “victimizarea ca strategie de supravieţuire a „intelectualului critic“”. Pretextul atacului este, insa, altul: l-a citat gresit pe gurulet. Si dai si dai. Biata doamna de la Observatorul cultural este lovita cu nesat de dl presedinte de comitzii anti-post-para-pre-comuniste nici mai mult nici mai putin decat din trei parti: blogusorul lui, EvZ si Hotznews.
Inainte de a continua, trebuie sa precizez ca dna Musat nu ma are deloc pe lista simpatiilor dansei. Ba chiar dimpotriva; de vreo cateva ori m-a inghiontit de aproape am simtit un gadilat pe la subtiori. Si-acum, la o cautare pe net cu numele Roncea, rasare imediat un “rechizitoriu dur” la adresa mea, aparut in gazeta domniei sale sub semnatura unei Sidorovici cu nume masculin, “doctorand la Universitatea Central-Europeana din Budapesta” a guruloiului Gyuri Soros, si publicat cu titlul dureros Victor Roncea sau problema deficitului de rusine. Aproape am plans cand l-am citit 🙂 Se spune acolo ca… “nu sunt democrat”!
Cu toate acestea, atacul jenant al dlui Tismaneanu la adresa unei femei, altoita din trei parti, in rafale, si amenintata cu procese inter-galactice pentru ca i-a gresit nu stiu ce citat comunistoid, este de rasul curcilor. Ca si cum n-ar fi fost suficient, guruletul rozaliu il pune si pe Mihaiesi, grobianul cu staif al lui Patapievici, pe post de badigard culturnic, sa sara cu bocanii direct pe capul bietei doamne Musat, la rubrica “senatoriala” din EvZ (Bai, Dane, tu citesti ce scrie guzganul asta al tau?). Inteleg ca daca te simti atacat poti sa raspunzi – desi eu n-am facut-o; e, totusi, o doamna, nu poti sa dai ca la fasole in ea – dar de ce n-a ales cuplul de clovni ante-post-comunisti un sac pe care s-ar putea refula mai bine dupa scaparea controlului IICCMER, cum ar fi, de exemplu, doamna Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care l-a lasat pe Tismaiesi incremenit in meandrele concretului cand i-a zis ca trebuie sa se salveze de el insusi? Asta chiar ar fi o bataie in namol de savurat: Zombi contra Zombi!
Pe langa apa si lapte, Jean Yannis Valvis, grecul indragostit de Romania, cel care a creat brandul La Dorna si care astazi lupta si pentru Legea Apei – mai ales de cand a descoperit si izvoarele miraculoase ale Moldovei cu apa imbuteliata sub numele pe cale sa devina clasic de Aqua Carpatica – cea mai pura apa minerala din lume -, mai are o pasiune: vinul romanesc. Vin, de Samburesti, pe care l-a dus in China, dupa cum veti citi mai jos, unde a primit si o medalie de aur pentru calitatea lui. Aproape naturalizat in Romania, Jean Valvis, printre altele si ctitor de biserici, si-a propus, pe langa refacerea viilor pustiite, sa puna in valoare si frumusetile si bogatiile Romaniei, sub numele lor, romanesc: Dorna,Carpatica si, de-acum si vinul de Roumanie. Dupa ce a consolidat deja doua branduri solide pe piata, Jean Valvis merge mai departe: saptamana trecuta a lansat pe piata romaneasca un vin sec deosebit, practic o inovatie, un cupaj intre Cabernet si Merlot, care se va afla in magazine la pretul de 18 lei, sub numele de Rouge de Roumanie. La momentul festiv, Jean Valvis a facut si un istoric al prestigioaselor Domenii Samburesti, aratand cat de onorat este sa duca mai departe renumele vinurilor romanesti, pana in China, unde multe porti i s-au deschis aflandu-se ca vine din Romania. “Chinezii nu au uitat romanii!”, ne spune Jean Valvis. Dupa cum puteti urmari in filmarea de mai sus, realizata de doi fani prezenti la eveniment, Valvis poate fi facut vinovat de intarirea relatilor romano-chineze pe calea geopoliticii vinului. Ii multumim ca macar pe aceasta cale chinezii sunt delectati cu valorile romanesti, daca din punct de vedere politic, in ultimii 22 de ani, aproape s-a pierdut tot ceea ce s-a cladit pe linie de diplomatie sub regimul trecut, “ilegitim si ilegal”. Putina lume stie ca, fara sprijinul Chinei, Romania putea fi astazi impartita intre o gubernie ruseasca, un “tinut secuiesc” largit, un Timoc prelungit si cu o frumoasa granita bulgaro-ucraineana prin mijlocul Dobrogei. E drept, si noi, la randul nostru, ori de cate ori Rusia voia sa sanctioneze China in vreun fel la ONU, o mana romanesca se ridica discret propunand un mare Veto!. Asa “cal troian” mai rar, pe langa ceilalti magari din Pactul de la Varsovia… Asadar, in amintirea vremurilor de odinioara – dar si a celor mai recente, cand, de exemplu, in cramele de la Cricova, cu un Vladimir Voronin alaturi, Jiang Zemin, scolit in Romania “ilegitima si ilegala”, a inceput sa cante, cu paharul sus, “Noi suntem romani, Noi suntem romani, Noi suntem aici pe veci stapani!”… – macar sa-i cinstim cu un vin facut de reprezentantii celor mai mari popoare ortodoxe din NATO si UE. De remarcat si numele vinului pe care Jean Valvis il va produce si exporta de-acum incolo – nu cine stie ce alegere teribilista si fanfarona fara sorginte, ci un simplu si bun Rosu de Romania. Macar de-ar fi la fel cat un sfert din acest grec si oamenii de afaceri romani. Iata si un scurt istoric al Domeniilor urmat de prezentarea vinurilor de Samburesti:
Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Vasile Blaga, respectiv Roberta Anastase, i-au adresat o scrisoare preşedintelui Parlamentului ungar, Laszlo Kover, în care apreciază că ar fi “utilă” amânarea vizitei acestuia “pentru orice perioadă de după desfăşurarea alegerilor locale”, informeaza Mediafax.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului îi cer omologului ungar să-şi amâne vizita în România pentru perioada post alegerile locale din 10 iunie, motivând faptul că este “imperios necesar” ca participarea la procesul alegerilor să fie “liberă de orice ingerinţă”.
“Pentru România şi Ungaria, existenţa comunităţii maghiare din Transilvania şi reprezentarea politică a acesteia pot constitui un liant puternic. Sperăm că veţi înţelege că, pentru aceasta, este imperios necesar ca participarea la procesul democratic românesc a reprezentanţilor acestei comunităţi să fie liberă de orice ingerinţă”, susţin în scrisoare preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, precum şi preşedintele Senatului, Vasile Blaga.
În finalul scrisorii se menţionează că, “dat fiind calendarul eminamente politic al acestei perioade”, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului consideră “utilă amânarea vizitei” pentru orice perioadă de după desfăşurarea alegerilor locale.
“Suntem convinşi că o asemenea decizie ar permite evitarea unor eventuale neînţelegeri şi ar da expresie celor mai bune tradiţii de dialog şi responsabilitate din relaţiile noastre”, se precizează în scrisoarea semnată de Blaga şi Anastase.
În plus, cei doi lideri politici spun că dificultăţile cu care se confruntă cetăţenii celor două state “impun nevoia unor politici publice echitabile şi curajoase, ferite de derapaje de orice natură”.
“Perioade precum cea pe care o traversăm acum cer mai mult ca oricând disponibilitate pentru un dialog responsabil, moderat şi constructiv care să vizeze întărirea legăturilor dintre statele noastre şi apărarea intereselor comune ale cetăţenilor noştri pe plan european şi global. Într-un asemenea moment, România şi Ungaria au ocazia de a demonstra că îşi înţeleg obligaţiile şi responsabilităţile care decurg din subscrierea la un set de valori comune celor 27 de state membre ale Uniunii Europene”, se mai arată în documentul citat.
Totodată, Vasile Blaga şi Roberta Anastase îi transmit preşedintelui Parlamentului ungar că orice raportare directă contravine spiritului european al celor două ţări.
Trei motive pentru care nu ar trebui expulzat ambasadorul Siriei din Romania, Excelenţa Sa Walid Othman:
1. Va mai aduceti aminte de cifra de 60.000 de morti facuti de odioasa Securitate la Timisoara, vehiculata in timpul revolutiei/loviturii de stat din decembrie 1989?
2. Ati vazut filmul Wag the Dog (video mai jos), in care un “spin doctor” de la Casa Alba si un producator de la Hollywood inventeaza un razboi in Albania pentru ca presedintele sa castige si al doilea mandat (dar de “bombele nucleare” ale lui Saddam – motivul pentru declansarea razboiului din Irak – ati mai auzit ceva)?
3. Cum ar putea o poveste lansata mediatic printr-o minciuna ordinara (inventia cu “masacrul” din Houla prezentata ca reala folosindu-se o fotografie realizata in Irak, cu ani inainte) sa devina un adevar?
PS: Pe mincinosul ordinar de Oskar Fuzes, ambasadorul extremist al Ungariei care a jignit romanii de zeci de ori pana acum si a facut apologia unui propagandist al crimelor naziste, Nyiro Jozsef, despre care sustine si azi ca nu e nici antisemit, nici antiroman, de ce nu il expulzeaza nimeni?
Cercetatorul Ilarion Tiu, doctor in istorie (real, nu ca “dr” Patapievici sau “dr” Antohi, colegii de Comitzie ai “profesorului” Tismaneanu), dupa ce ne-a prins in mrejele unei oferte PDF de nerefuzat: TEZA LENINISTA A LUI TISMANEANU – Noua Stanga si Scoala de la Frankfurt (in baza acesteia preda in SUA?!) acum ne delecteaza cu o noua productie marca Tismaneanu. De data aceasta este vorba de una bucata indoctrinare de “uz intern”, pentru colegii sai, propagandistii comunisti de la Stefan Gheorghiu, academia de cadre a PCR unde, conform memoriilor sale incetosate, sustine ca nici n-a calcat nici altceva n-a mancat. Dupa ce in anul in care se evapora din tara din motive de “persecutie” si “anticomunism” tocmai i se publica sub coordonarea profesorului Virgil Magureanu Micul dictionar social-politic pentru tineret, aparut la Editura Politica a Partidului Comunist Roman (1981), noua productie aparuta, iata, dupa 30 de ani, e mai actuala ca niciodata, mai ales ca este pentru “uz intern”. De ce nu si “uz extern”? Personal ii recomand sa o republice in tiraj de masa la fosta Editura Politica a PCR – unde tatal sau a fost numit de sovietici redactor sef, la venirea de la Moscova – actuala Humanitas a unuia, “Filosofeanu”, si, bineinteles, cu concursul activ al ICR, sa fie tradusa in cel putin 16 limbi, ca Catrinel Plesu oricum nu mai are altceva de facut de cand matronul nu mai sta pe-acasa. Iata descoperirea lui Ilarion Tiu:
Sociologul marxist Vladimir Tismăneanu face o afirmație halucinantă într-un text recent postat pe blogul dumnealui – susține că ar fi părăsit România „din rațiuni politice“.
Încă nu este clar momentul când s-a instalat în conștiința dlui. Tismăneanu repulsia față de regimul lui Nicolae Ceaușescu. Deoarece, cu doar un an înaintea plecării legale în Occident, domnia sa scrisese un text destinat formării ideologice a cadrelor de Partid. În exclusivitate vă pun la dispoziție un extras din Caietul documentar nr. 6/1980, publicat pentru „uzul intern“ al politrucilor care studiau la Academia „Ștefan Gheorghiu“.
Tismăneanu, Vladimir, „Conceptul de revoluție în ideologia Noii Stângi“, în Caiet Documentar al Academiei „Ștefan Gheorghiu“, nr. 6/1980, p. 49-73 – DESCARCĂ AICI
Figură controversată şi de prim rang a vieţii politice româneşti, Ion Victor Antonescu s-a născut pe 2 iunie 1882, la Piteşti, într-o familie de militari.
Între 1898 şi 1902 urmează Şcoala Militară din Craiova, apoi Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie (1902-1904), Şcoala Specială de Cavalerie (1905-1906), Şcoala Superioară de Război (1909-1911), stagiul la Marele Stat Major (1911-1912) şi Şcoala de Observatori Aerieni (1912-1913).
La finalul primului război mondial, termină un curs de pregătire la celebra Academia Militară Saint-Cyr (Franţa). Între 1916 şi 1918, ca locotenent-colonel şi şef al statului major al generalului Constantin Prezan, a gândit strategia de apărare a Moldovei în faţa trupelor germane, fiind decorat de rege cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Devenit ataşat militar în Occident (în Franţa, Belgia şi Marea Britanie), Antonescu se întoarce în ţară în 1927, în funcţia de comandant al Şcolii Militare de Război (1927-1930), ulterior fiind instalat în fruntea Marelui Stat Major al armatei (1933-1934). Considerându-l vinovat pe regele Carol al II-lea de pierderile teritoriale impuse României prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), Antonescu îl forţează pe acesta să abdice, pe 6 septembrie 1940. Din postura de prim-ministru şi conducător al statului, cu puteri depline (4 septembrie 1940-23 august 1944), Antonescu a hotărât invadarea URSS şi recuperarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei, rostind celebra frază: ”Ostaşi! Vă ordon: treceţi Prutul!”.
Arestat pe 23 august 1944, o dată cu schimbarea puterii în România, mareşalul Antonescu a fost predat sovieticilor, unde a fost deţinut până în martie 1946. Judecat pe 17 martie 1946 de Tribunalul Poporului din Bucureşti, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte şi executat, prin împuşcare, pe 1 iunie 1946.
Alexandru Lesco – eliberat dupa 12 ani de temnita ruseasca la 2 iunie 2004 afirma ca daca timpul s-ar intoarce inapoi ar face acelasi lucru: ar lupta pentru Unire. Dupa trei ani, la aceeasi data, a urmat eliberarea din Transnistria a lui Andrei Ivantoc si pe 4 iunie a ultimului detinut politic roman, Tudor Popa, dupa 15 ani de inchisoare, pentru vina de a fi roman. Vedeti aici un documentar video despre suferinta si puterea romaneasca din Basarabia.
O analiză a acţiunilor antiromâneşti, de la “pogromul antimaghiar de la Târgu Mureş” – la scandalul József Nyírő, a fost trimisă de Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş premierului Victor Ponta, sub forma unei scrisori deschise pe care o reproducem în continuare:
Prof Cristian Troncota: ”Vom promova în această revistă adevărul şi despre instituţia securităţii cu luminile şi umbrele ei. În anii 50, această instituţie a securităţii a fost în umbră pentru că nu a avut nimic românesc. Trebuie spus că în această instituţie cadrele de conducere erau de altă origine etnică. După 1964 situaţia a devenit alta.”
Părintele Iustin Pârvu a fost operat la Clinica de Ortopedie a Spitalului Judeţean Constanţa
Părintele Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre, a fost operat, în această dimineaţă, de urgenţă, la Clinica de Ortopedie a Spitalului Judeţean Constanţa. Arhimandritul a suferit o fractură de şold iar medicii au fost nevoiţi să-i fixeze oasele cu o placă şi şuruburi. Cadrele medicale spun că, deşi are o vârstă apreciabilă, 93 de ani, a trecut foarte bine peste intervenţia chirurgicală. Imediat după operaţie şi-a revenit, a stat de vorbă cu doctorii iar acum este atent monitorizat. De săptămâna viitoare va începe recuperarea pentru a putea merge normal. Părintele Iustin s-a născut în anul 1919, în satul Poiana Largului din judeţul Neamţ. La doar 17 ani intră ca frate la Mănăstirea Durău. Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, iar după război îşi petrece 16 ani prin închisori. Între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, părintele construieşte în localitatea Petru Vodă, din judeţul Neamţ, o mănăstire şi se stabileşte aici. Părintele a ajuns la Constanţa şi urma să sfinţească astăzi locul viitoarei mănăstiri ridicate la Poarta Albă, în cinstea foştilor deţinuţi politici de la canal, martirizaţi în perioada 1949 – 1953.
Dl Serban Alexianu, fiul celebrului Profesor Gh. Alexianu, executat la 1 iunie 1946 impreuna cu Ion Antonescu, Mihai Antonescu si Constantin Piki Vasiliu, in baza sentintei Tribunalului de la Bucuresti in “Procesul Marii Tradari Nationale”, si care a cerut rejudecarea procesului din 1946 in urma caruia tatal sau a fost condamnat la moarte, si-a exprimat tristetea ca si azi momentul tragic din urma cu 66 de ani este interpretat, in continuare, exact in tonul comisarilor sovietici care ne-au ocupat tara in urma loviturii de stat din 1944. Redam randurile sale:
“Cu greu am deschis computerul astazi, caci ca de obicei, de 1 iunie ne adunam cati mai suntem, familie si prieteni si facem o slujba de pomenire. Au trecut 66 de ani si tot ce se intampla acuma nu are darul sa ne faca sa speram ca se va putea face dreptate. La un post de televiziune (nu am deschis televizorul astazi, dar am fost sunat de cei care au vazut porcaria), intr-unul din buletinele informative, una din crainice a spus total vexata: “fanaticii fascisti nu se mai satura si inca il plang si pomenesc pe Antonescu cu acolitii lui!”…
Inca si azi, dupa atatia amar de ani, sunt in continuare urgisit de cei care nu se mai satura in a acuza fara nici o noima.
Astazi, la cei 85 de ani ai mei, sunt trimis in judecata si purtat prin tribunale ca un infractor de rand pentru ca am avut indrazneala sa solicit de la RAPPS restituirea a 201 mp. de teren ce a apartinut mamei mele. Nu mai am nici puterea si nici taria sa ma mai lupt in continuare si nu am nici trecerea necesara la primul ministru al tarii ca sa dispuna ca RAPPS-ul sa renunte la aberanta pretentie a 201 mp…”
In evocarea Guvernatorului Transnistriei, cu titlul “Profesorul de Drept public Gheorghe Alexianu”, Serban Alexianu si conf. univ. dr. Maria Orlov scriu:
“Generalul maior de justiţie militară Ioan Dan, în lucrarea sa „«Procesul» Mareşalului Ion Antonescu”, când analizează capitolul Transnistria, menţionează următoarele despre aceste procese verbale de predare către localnici: „Nu ştiu, dacă a mai existat în lume un asemenea cuceritor care să se comporte în acest mod cu populaţia ocupată şi care în retragerea sa să nu distrugă nimica dar să şi predea cu acte în regulă teritoriul pe care-l părăsea. Dacă a mai existat pe undeva în lume un asemenea cuceritor, cinste lui, dar noi românii însă, avem graţie profesorului Alexianu cu ce ne mândri din acest punct de vedere”. Cu toate acestea, în timpul captivităţii, când după 1944 a fost predat ruşilor odată cu majoritatea membrilor guvernului Antonescu, profesorul a fost dus la Odesa unde la ordinul lui Stalin, Consiliul Comisarilor Poporului de pedepsire a „cotropitorilor” a cerut populaţiei locale să-l judece. Spre marea surprindere a ruşilor, profesorul Alexianu a fost singurul din cei 11 adiministratori ai diferitelor zone din Rusia pe care populaţia locală l-a găsit nevinovat, fiind achitat în acel proces.
Printr-o mascaradă de proces dictată de slugile aservite regimului pro-sovietic instaurat la 6 martie 1946, comuniştii şi acoliţii lor nu au ţinut cont de această hotărâre şi l-au condamnat la moarte alături de ceilalţi eroi-martiri ai neamului. Înainte de execuţia-măcel, când procurorul de serviciu i-a adus la cunoştinţă că cererea de graţiere i-a fost respinsă, de către cel pe care l-a slujit şi în numele cui a administrat Transnistria, întrebat care-i este ultima dorinţă, a răspuns simplu şi din inimă aşa cum i-a fost întreaga-i viaţă: „Doresc neamului românesc să-şi realizeze şi îndeplinească toate idealurile pentru care cad eu astăzi aici”.
Fie ca neamul românesc pe care l-a slujit cu demnitate, dragoste şi credinţă să repare nedreptatea ce i s-a făcut şi să-l repună în istorie la locul ce i se cuvine. Fie ca tinerii noştri de azi, pe umerii cărora este aceeaşi povară – aceea de a construi o viaţă nouă, să-şi plece fruntea asupra monumentalelor lucrări de drept public ale profesorului Gheorghe Alexianu, scoţându-le la lumină şi urmându-i îndemnul: „De la altarul înţelepciunii profesorilor voştri, aprindeţi făclia sufletelor voastre care va pătrunde în adâncimile întunecate, luminând pentru găsirea căii spre dreptate şi adevăr”.”
June 5th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
