Posts Tagged ‘alexander dughin’

Adevărata Listă a lui Dughin, varianta necenzurată. “Incomodul nefilorus” Victor Roncea, alături de mari personalităţi ale Europei şi Americii de Sud. DOCUMENT

DughinAgenturile de ştiri au prezentat nemestecată “Lista lui Dughin” publicată de tasmanienii lui Tismăneanu (n-am găsit altă rimă). Sigur că toate comentariile adiacente listei, ca “prietenii Rusiei” (In linie stramba, revista 22, Adevarul – ele însele oficine cunoscute ale centralei moscovite) sau “oamenii-cheie ai Moscovei în România” (Cotidianul, din ce în ce mai pe linie GDS-istă – Alo, dom’ Nistorescu, nu mai citeşte nimeni tâmpeniile devenite din marginale super-centrale?), sunt de o prostie incomensurabilă. Este evident că preambulul furnizat de tasmanienii lui Soros, cu “cluburile de elită pro-ruse”, este, cum s-ar zice, din “gâtul mâinii”. Nici internetul nu mai suportă comentarii pe marginea acestui nivel ieftin de manipulare. Oricum, pentru corecta informare a cititorilor mei, consider că e bine să fie cunoscută toată “Lista lui Dughin”, pe care o public mai jos, sub secţiunea România, deja cunoscută, şi unde, în dreptul numelui meu, apreciez faptul că sunt evaluat sintetic destul de corect. Conchid: cu toate că persoanele din acest document sunt de la stânga la dreapta – ceea ce e firesc: un geopolitician, ca şi un ziarist, un analist, trebuie să cunoască tot spectrul politic, cultural, academic, jurnalistic, etc – sunt onorat să mă aflu pe această lista. Pam-pam:

  • Ion Iliescu – fost lider al Partidului Social Democrat, fost președinte al României, acum una dintre eminențele cenușii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu.
  • Adrian Năstase – fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta.
  • Dan Zamfirescu – istoric, teolog, ideolog, unul dintre principalii ideologi naţionalişti ai erei Ceaușescu.
  • Ilie Bădescu – director al Institutului de Sociologie al Academiei Române de Științe. Cel mai prestigios geopolitician din Romania.
  • Momcilo Luburici – Rector al Universităţii Dimitrie Cantemir (Bucureşti)
  • Doru Tompea – Rector al Universităţii Petre Andrei (Iasi)
  • Diana Câmpan – purtator de cuvant al Universității din Alba Iulia (Transilvania)
  • Călin Mihăescu – conducătorul Mişcării Eurasiatice din România, politolog, conducător al editurii «Eurasiatica».
  • Ion Gurgu – conducător al Editurii «Predania» (literatură conservatoare, Ortodoxă).
  • Victor Roncea, jurnalist, redactor şef al portalului de ştiri şi analize https://www.ziaristionline.ro/ (Pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus).
  • Răzvan Marica și Mihai Șomănescu – conduc portalul de ştiri https://www.activenews.ro
  • Vasile Ernu – Editor al portalului de analize https://www.criticatac.ro (site anti-globalizare, stângist)
  • Ioan Valentin Istrati: preot, jurnalist de radio și televiziune la trinitas.ro, post regional în limba română pentru România, Moldova și Bucovina, editor al portalului https://www.doxologia.ro/autor/pr-ioan-valentin-istrati
  • George Bara – jurnalist, portalul «Ziarul Natiunea» https://www.ziarulnatiunea.ro/
  • Vasile Simileanu – geopolitician, editor al publicaţiei de analize “Geopolitica”
  • Aurelian Anghel – sociolog, are poziţii conservatoare
  • Marius Văcărelu – om de știință, profesor la Școală Naționale de Științe Politice și Administrație Publică (București);
  • Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.
  • Dan Puric – actor și regizor de teatru și cinema, scriitor ortodox conservator popular.
  • Mihai Andrei Aldea – preot ortodox, conservator, anti-globalizare.
  • Mircea Dogaru – colonel în rezervă, conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
  • Ovidiu Hurduzeu – Scriitor romano-american, critic social, ideolog distributivist (concepte economice alternative). Critic faţă de conducerea SUA și a României. Conservator social.
  • Bogdan Stanciu – conduce Asociaţia anti-avort “Provita.”
  • Radu Bogdan Herzog – politolog, analist, colaborator regulat la secţiunea românească a site-ului “Vocea Rusiei”

De aici traducerea este cu Google Translate. Gasiti Documentul în format word pentru descărcare in baza textului:

Polonia

Roman Giertych, șef al partidului Liga Familiilor Poloneze.” Adversar conservator moderat rusofobie.
Portaluri https://www.konserwatyzm.pl/ (știri și portalul analitic de conservatori polonezi). https://xportal.pl Știri și Analiză Portal, trientirovan pe publicul nationaliste de tineret (are o poziție mai prorus, radical).
Leszek Sykulsky, directorul Institutului de Geopolitică din Chehonstove. În favoarea multilateralismului și orientare eurasiatică Polonia. Geopolitică poloneze contemporane cunoscute.
Mateusz Piskorski, director al Centrului european pentru analiză geopolitică, un fost adjunct al Dietei.
Przemyslaw Serazdan, secretar al societății geopolitic polonez, lector la Universitatea din Gdansk, domenii de specializare geopolitică, relațiile dintre Polonia și Rusia.
Ronald Lasetski politolog, geopolitică, jurnalist.
Jaroslav Tomasevic filosof polonez nonconformist și politolog, critic de ordine a lumii contemporane și ordinea mondială burgheze, autorul conceptului de ethnopluralism” și funcționează pe istoria și ideologia anarhistul polonez.

Turcia

Suleyman Demirel fost prim-ministru al Turciei
Gen. Kilinc Tundzher fostul șef al Statului Major General al Republicii Turcia
Semih Koray Ph.D., adjunct. Președintele Partidului Muncitorilor din Turcia, profesor, doctor în Filosofie. Aderă vizualizari eurasiatice critică NATO, regimul SUA, Erdogan.
Yunus Soner șeful Departamentului America Latină al Biroului Internațional al grupului de lucru.
Mehmet Perincek cercetator la Universitatea din Istanbul și scriitor.
Serkan Kosh jurnalist

Ungaria

Viktor Orban, prim-ministrul și anturajul său
Gábor Vona șef al partidului Jobbik ! Pentru o mai bună Ungaria.
Bela Kovacs deputat de la Jobbik.
Lashley Siposh Secretar General al Fundatiei ITE

Argentina

Alberto Buela cunoscut filosof și om politic argentinian, fondator al școlii din America de Sud metaministrul Politicii Sociale în guvernul Perron (președintele Argentina 1946-1955 și 1973-1974). Cine este președintele Centrului pentru Studii Strategice din America Latină, este unul dintre principalii reprezentanți ai gândirii geopolitice întregul continent.
Diego Fernando Velasquez Centrul de Equilibrio Global
Carlos Alberto Pereira Mele Doctor în Științe Politice, un expert guvernamental.

Franța

Aymeric Chauprade scriitor, politolog, profesor și profesor asociat de geopolitică la universități și academii militare din Franța, Elveția, Maroc și Tunise. Shout dintre cele mai renumite experții în geopolitică în Franța de azi. Autor al mai multor lucrări fundamentale privind geopolitică și geoistoric. În favoarea unei alianțe strategice în Europa și Rusia, pentru o politică eficientă a lumii unipolare SUA.
Alain de Benoist, filozof, intelectual, scriitor (revista “Criza“, Elemente”, Nouvelle Ecole“), unul dintre filosofii cei mai influenți, fondator al Noii Drepte în anii ’60 ai secolului al XX-lea.
Jean-Claude Misha sociologie, filozofie, geopolitică;
Serge Latouche sociolog, scriitor, filozof, geopolitică

Croația

Jure Vuich geopolitică croate angajat al Ministerului croat al Afacerilor Externe. Politolog, filosof, șeful departamentului de științe politice și geopolitica a Institutului de Stat Matica Hrvatska».
Tomislav sunicena politolog croatamerican, sociolog, geopolitică, expert cultură, publicist, sef de Cultură la Ambasada croat în Danemarca (Copenhaga). Critic radicală a globalismului.

Slovacia

Prim-ministrul Robert Fico și anturajul său. Acordate pentru o apropiere cu Rusia. Smer” (Direcția Social Democrat“) levopopulistskaya partidul de prim-ministru, Robert Fico
Ian Charnogursky pre primul prim-ministru al Slovaciei independente, rusă societate președinte slovac în Bratislava.
Serghei Khelemendik, fostul deputat din Slovacia Slovak National Prato. Rusăslovacă politolog și publicist. Locuiește în Bratislava.
Partidul Național Slovac de Jan Slota (eliminat pozitiv față de Rusia).

Serbia

Vojislav Kostunica, fost președinte al Serbiei
Ziarul “Geopolitica”. Ea a raportat cu privire la evenimentele majore din domeniul politicii externe într-o cheie patriotic, eurasiatic. Redactor-șef Slobodan Urich.
Mila AleksicNikolic cap de circulație Sebskogo din Europa,
Yves Bataille jurnalist francez, politolog, trăiește și lucrează în Serbia
Stevan -politolog Gajić, director al Centrului pentru Studii Europene (Belgrad).
Mișcarea Uși Srpske“. Ideologia antiglobalizare, conservatorismul social. În favoarea integrării eurasiatice în Serbia. Tânăr și promițător, mișcarea conservatoare.
Vјekoslav Tserovina.Serbskoe NOSTRU mișcare populară. -motions Coordonator are drept scop de a promova conceptul de integrare eurasiatice în colaborare cu cele mai importante intelectualii ruși. Programul politic al mișcării se bazează pe ideea de integrare eurasiatice Serbia și bazat pe ideile Mișcării Internaționale eurasiatic.
https://nasisrbija.org/
Dragan Stanojevic Președinte al diasporei sârb în Eurasia.
Alexander Protic Belgrad Syndicate editor.

Grecia

Dimitris Konstantakopulos scriitor grec și jurnalist, care se ocupă cu relațiile internaționale. Fost consilier special al Primului-ministru Andreas Papandreou a Greciei la Est-Vest relațiilor și controlul armelor. Membru al comitetului de redacție al revistei internaționale “Critical Utopia» (Utopie Critica) și Consiliul Științific al revistei franceze “Free Gândul» (La Pensee Libre). Partidul SYRIZA” (Coaliția Stângii Radicale“) (locul 2 în parlamentul elen)
Mikos Theodorakis celebrul compozitor grec și activist social, un veteran al Rezistentei grec. Creatorul de mișcarea de independență a cetățenilor Spark”. Prorus, antiamerican, opinii antiimperialiste.
Alexis Tsitras șef al partidului Siris”, liderul opoziției grec

Liban

Rodrigo Khoury Lider al Est” (prima parte ortodoxă din Orientul Mijlociu).
Nicolae Corwin aproape de filosoful conducere Hezbalah
Ahmad Ali Haj grup de comunicare Al Manar“.

Italia

Claudio Mutti, editor al revistei geopolitice Eurasia” (Ch. Claudio Mutti editor)
Orazio Nyeri politolog, geopolitică, liderul Mileniului”, Cap. editor de Nomos”.
Giulietto Chiesa exdeputat Evropalamenta jurnalist
Massimo Fini celebru jurnalist italian, critic situația actuală a Uniunii Europene, criticul de hegemoniei americane.
Ermanno Vizintayner politolog, un expert pe spațiul postsovietic și integrarea eurasiatică.
Daniele Ladzeri co-director al centrului analitic de Vox Populi, economist
Președintele Tiberio Gratsiani- al Institutului de Geopolitică și Școala de Științe Aplicate (Italia). În favoarea integrării eurasiatice.
Stefano Bonilauri jurnalist, politolog, activist politic. Unul dintre liderii de stângapatriotice, Eurasian organizarea italiană Stato e Potenza. Stato e Potenza stângapatriotic organizație italiană, este pe pozițiile eurasiatice; Fiamma Tricolore evroskeptitsistskaya parte tpoliticheskaya aderă antiamerikanistskogo curs;
Daniele Scalea Jurnalul de Geopolitică.
Ali Mansur politolog, Trieste
Yahya Pallavicini filosof, scriitor, Sheikh Sufi Ordinul Shadiliyya

Germania

Jurgen Elsasser redactor de Compact”
Manuel Ohzenrayter redactor de Zuerst”
Felix Allemand blogger antiglobaliste.
Raymond Kramer revista Welt Tendințe.De centru-stânga.

Chile

Daniel Ortiz antigobalisty dreapta
Jose Subikueta activist de stânga, un om de știință politică.

Malaezia

Sheikh Imran Nazar Hussain (Kuala Lumpur) om de știință, scriitor, gânditor, un expert pe eshatologie islamice, filosofie, științe politice, relații internaționale. Face parte din ordinul sufit influent Qadiriyya. Imran Hussain este cunoscut ca un predicator și lector în colegii, universități, organizații comunitare și moschei în Statele Unite și Canada. El dă regulat prelegeri pe Islam în biserici și sinagogi creștine.

Există oportunități similare în Statele Unite, Brazilia, Portugalia, Spania, Iran, India, Suedia, Norvegia, Belgia, Elveția, Anglia, Bulgaria, Canada, etc.

DOCUMENTUL LISTA LUI DUGHIN – CADOUL RONCEA.RO

Despre Dughin pe Roncea.Ro

Ambiţiile şi bombiţele Budapestei şi Moscovei analizate de cel mai important institut american de geopolitică, care-l citează in extenso pe Bogdan Diaconu. Eurasianismul lui Putin şi Dughin: Marele risc care planează asupra Ungariei şi României, a NATO şi UE

Larry Watts - Romania-1940-under-Soviet-and-Hungarian-Atack-over-Basarabia-Bucovina-Dobrogea-and-TransilvaniaCel mai important think-tank american la categoria instituţiilor de acest tip cu un buget de sub 5 milioane de USD, cotat totodată al doilea din lume, Foreign Policy Research Institute (FPRI – Institutul de Cercetări pe probleme de Politica Externă), a consacrat luna aceasta Ungariei lui Viktor Orban o analiză vastă, de 18 pagini, cu 153 de note de subsol. Numeroase dintre aceste note sunt citate, fapte şi date folosite de prestigiosului institut cu trimitere la articolul-manifest al tânărului politician Bogdan Diaconu, fondatorul Partidului România UnităNe-am săturat de Ungaria, apărut în luna iulie în cotidianul Adevărul, şi care întruneşte în prezent circa 65.000 de aprecieri ale abonaţilor reţelei de socializare internaţionale Facebook.

Foreign Policy Research Institute - Romania Hungary - Bogdan Diaconu - Sept 2014Analiza institutului de cercetări şi studii geopolitice se intitulează “Ungaria: merge în direcţia greşită?“, cu subtitlul lipsit de vreo nuanţă dubitativă (disponibil în versiunea PDF) “Ungaria “iliberală” a lui Viktor Orban priveşte spre Răsărit“. Autorul acesteia este profesorul John R. Haines, un cadru executiv al organizaţiei ştiinţifice, specializat în intelligence, Rusia şi mişcările separatiste din proximitatea ei şi, de asemenea, co-fondator al unei companii private axate pe dezvoltarea tehnologiilor contrateroriste şi de detectare a materialelor nucleare.

Analiza concisă şi chiar incisivă a forului american este cât se poate de “la zi” şi demonstrează atenţia pe care o acordă instituţiile speciale de peste ocean tendinţelor extremiste şi mişcărilor geopolitice, geoeconomice si geostrategice ale Ungariei, exprimate din ce în mai vocal şi deschis, de apropiere faţă de Rusia, acţiuni previzionate de altfel de Departamentul Externe al ziarului Ziua încă din urmă cu peste un deceniu.

Spre exemplu, profesorul Haines ne arată că referirea din subtitlul analizei la termenul “iliberal” îi aparţine prim ministrului ungar Viktor Orban şi este extras din discursul acestuia din 26 iulie 2014 de la Băile Tuşand, în care acesta a afirmat: “Noul stat pe care îl clădim este unul iliberal, un stat non liberal. Nu contestă valorile fundamentale de liberalism, libertatea, etc. Dar nu face din această ideologie elementul central al organizării statale, în schimb aplică o abordare particulară, specifică, naţională.” Mă întreb, desigur, câţi politicieni români sau/si factori de decizie au audiat sau citit ce a anunţat că vrea să facă Orban cu Ungaria pe teritoriul României? Probabil doar Bogdan Diaconu, la capitolul politicieni, din moment ce el este singurul care a observat povestea cu “iliberalismul” din capul lui Viktor Orban – chiar în articolul-manifest – şi s-a ridicat afirmând răspicat: “AJUNGE!”

“Legea statutului maghiarilor – o ameninţare la adresa securităţii statelor vecine

După ce în prima parte a studiului sunt tratate relaţiile economice ale Ungariei cu Rusia, în capitolul cu titlul “Ungaria Mare“, specialistul american subliniază că retorica politică a “Magnei Hungaria” (Nagy Magyarország), respectiv “Ungariei Mare”, a experimentat o renaştere după căderea Republicii Populare Ungare în 1989, la fel ca şi contestarea Tratatului de la Trianon. Fidesz-ului lui Viktor Orban a îmbrăţişat retorica prin “copilul” formaţiunii, “Legea statutului” maghiarilor din afara graniţelor (cu excepţia Austriei), adoptată în 2001, şi care “a reprezentat încă de la început o ameninţare la adresa securităţii statelor vecine“, pe teritoriul cărora trăiesc maghiari în număr mai mare.

Conform vice-premierului Zsolt Semjen, circa 610,000 etnici maghiari din statele din jurul Ungariei au solicitat cetăţenie ungară în ultimii trei ani şi jumătate, se arată în analiza americană, observându-se reacţia de “auto-apărare” a Slovaciei, care si-a schimbat imediat Legea cetăţeniei, revocând cetăţenia slovacă oricui solicită şi dobândeşte a altă cetăţenie

Haines reamarcă în continuare afrontul aceluiaşi vice-premier care a declarat nu mai departe de sfârşitul lunii august a.c. că Guvernul ungar “sprijină total… toate conceptele de autonomie create de comunităţile [maghiare] pentru supravieţuirea lor”. Analiza trece apoi in revistă toate mişcările făcute de Orban în zonele locuite de maghiari, de la Transilvania la Transcarpatia, în Ucraina, asupra căreia se apleacă în mod deosebit, evidenţiind şi declaraţiile organizaţiile para-militare maghiare active in această zonă.

Capitolul “Para-istorie în stil unguresc”, care tratează revizionismul maghiar, se deschide sub formă de motto cu un citat despre istorie şi mit al sociologului si filosoful francez Jean Baudrillard urmat de o fraza categorică a lui Bogdan Diaconu din manifestul amintit: “Ne-am săturat de Ungaria şi de complexele ei furibunde de mare fost imperiu imaginar.”

Şovinismul guvernamental şi subminarea relaţiilor între state la Referendumul de suspendare a lui Băsescu

Dupa un excurs prin lumea miturilor originilor populaţiei vecine maghiare, profesorul american observă că sentimentele şoviniste si autonomiste ale unor grupări extremiste de tip neo-nazist, între care aminteste partidul Jobbik, se relectă şi la nivel guvernamental, după cum observă chiar OSCE. Şi aici expertul Institutului SUA oferă un citat mai larg dintr-o poziţie oficială a OSCE cu referire la România, care, cred, ar putea să facă valurile de rigoare în politica publică românească cât şi în cea de stat:

Viktor Orban - Traian Basescu Anti-Romania - Consiliul European 2013 via Politica TaPrim-ministrul maghiar Viktor Orban, de exemplu, a sfătuit cetățenii de etnie maghiară din România cu privire la participarea la un referendum recent din această țară, în timp ce membri ai Parlamentului ungar au convocat reuniunea unui comitet de “coeziune națională” în ţara vecină Slovacia. Deşi non-violente, aceste acțiuni sunt nu mai puţin provocatoare și subminează pe dedesubt relațiile de prietenie şi bună vecinătate dintre state. Mai mult decât atât, această focalizare asupra etnicilor maghiari din statele vecine contrastează cu propriul răspuns călduț dat de guvernului ungar anti-semitismului, precum și amenințările și violența împotriva romilor în Ungaria. Pentru a-l cita pe Înaltul Comisar [al OSCE]: ‘Ca un principiu călăuzitor, statele nu ar trebui să fie mai interesate în minoritățile care locuiesc în statele vecine mai mult decât în cele care locuiesc în interiorul propriilor granițe.‘” . Foarte interesant, nu? Este vorba, aţi înţeles, de sfaturile lui Viktor Orban oferite maghiarilor din România în favoarea lui Traian Băsescu, în sensul boicotării Referendumului din iulie 2012. O acţiune care, afirmă OSCE, a subminat relațiile de prietenie şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria. Documentul original poate fi găsit aici: https://osce.usmission.gov/oct_2_12_ws13.html.

“Ne-am săturat de Ungaria”

America Unita - United America Party - Romania Unita - Bogdan Diaconu“Înaltul Comisar poate avea dreptate în principiu – scrie profesorul Haines –  dar în practică alte sentimente prevalează. Cazul la care ne referim este o cerere făcută în numele a 1,5 milioane de “maghiari ai diasporei” din Transilvania, cum că “a venit timpul pentru autonomia maghiară.” Potrivit unei declarații de la sfârșitul lunii iulie 2014 făcute de László Tőkés, capul unei organizații civice care reprezinta etnicii maghiari din România, “numai independență națională completă poate aduce renașterea comunității maghiare”, o declarație cu atât mai ieşită din comun cu cât euro-parlamentarul Tőkés este fostul vice-preşedinte al Parlamentului European. Alte voci din România diferă total de Tőkés: într-un editorial vituperant publicat în ziarul românesc Adevărul sub titlul “Ne-am săturat de Ungaria”, parlamentarul român Bogdan Diaconu acuză Ungaria de iredentism făţis, că “urmează doctrina Kremlinului” și caută “să refacă teritoriul monarhiei Austro – Ungare.” Diaconu a scris: Ne-am săturat de Ungaria şi de premierul ei reales Viktor Orbán, salvatorul naţiunii maghiare, care de la primul discurs în Parlament şi-a afirmat „dreptul” de a controla teritorii din ţările învecinate şi de a da ordine altor naţiuni.

Şi continuă:

“Ne-am săturat de Ungaria care se agită fără oprire ca UE să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul Europei să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul European să se ocupe de minoritatea maghiară, Comisia Europeană să se ocupe de minoritatea maghiară, Parlamentul European să se ocupe de minoritatea maghiară, SUA să se ocupe de minoritatea maghiară, Rusia să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul României să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Ucrainei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Slovaciei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Serbiei să se ocupe de minoritatea maghiară, Turcia să se ocupe de minoritatea maghiară (Vona Gabor a vizitat şi Turcia unde le-a vorbit „fraţilor şi surorilor” poporului maghiar, care, întâmplător, a fost ocupat de Imperiul Otoman, dar istoria se rescrie), Dalai Lama să se ocupe de minoritatea maghiară (Tőkés a vrut să-l aducă în Transilvania să-i arate minoritatea maghiară care suferă la fel ca poporul tibetan)…  Universul întreg trebuie să se ocupe de minoritatea maghiară şi de problemele ei închipuite…

După acest citat larg din Bogdan Diaconu, John Haines prospectează într-un nou capitol originile genetice ale actualilor unguri aducând în atenţia cititorilor de specialitate studiile prin care se demonstrează că omuleţii roş-verzi care populează azi Ungaria nu sunt… maghiari.

Dughin, provocările euroasianismul si culcuşul maghiar

Aleksandr Dugin and Gábor Vona, Moscow, 2013Poate şi mai interesant este următorul capitol în care sunt luate la puricat teoriile sociologului Aleksandr Dughin, supranumit “Rasputinul lui Putin”, şi care, prin specularea teoriilor geopoliticianului Halford Mackinder (1861-1947) privind vatra/heartland-ul Europei a dat naştere curentului “euroasiatic”. Curent care îşi găseşte în “Noua Ungarie” un culcuş calduţ, potrivit direcţiilor imprimate statului vecin de Viktor Orban şi partenerul său de extremism, Gabor Vona, capul Jobbik, care este citat cu un fragment dintr-un interviu acordat jurnalului rus de geopolitica “eurasiatică”. Concluzia interviului este relevantă. Vona dixit: “Dacă cineva caută identitatea maghiară va găsi acolo rădăcinile eurasiatice ale naţiunii”.

John Haines arată că direcţiile acestei noi ideologii a Rusiei în care se integrează Gabor Vona au fost trasate de însuşi Vladimir Putin într-un articol cu iz leninist (aprecierea mea) din Izvestia, publicat în octombrie 2011 şi reprodus pe pagina Misiunii Permanente a Federaţiei Rusiei la UE  în care Putin propune Uniunea Eurasiatică.

Luna viitoare – ne informează analistul american –  Jobbik va participa la “Forumul Național Rus” din Sankt-Petersburg”. organizat de o falangă de informaţii a partidului Rodina (Mama Rusiei) condus de vice-premierul rus Dimitri Rogozin. Misiunea declarată a Forumului este “de a stabili o mișcare care unește forțele orientate național în Europa și de a stabili o platformă permanentă de discuții și de luare a deciziilor cu privire la aspectele legate de interacțiunea dintre forțele naționale conservatoare.” Obiectivul reuniunii este “formarea unui noi doctrine unite naționale unite pentru Rusia și Europa” și un subiect principal al Forumului va fi “unitate culturală ca factor fundamental în formarea spațiului național.

Marele risc – Calul Troian atacă România pe tabla de şah a UE şi NATO

Capitolul final al studiului tratează riscurile previzibile în contextul în care Orban, “un politician abil”, va folosi în continuare banii Uniunii Europene dar în acelaşi timp va arată SUA şi NATO pisica numită Moscova.

“Ungaria pare, pentru moment cel puțin, ferm ancorat în Uniunea Europeană și NATO – scrie analistul american -; cu toate acestea, ar fi extrem de prostesc să ignore forțele care exercită presiuni politice și economice asupra ţării. În același timp, Ungaria trebuie să țină seama de frustrarea resimţită în alte capitale europene și în special ale statelor vecine, la care Bogdan Diaconu a dat glas:

“Ne-am săturat de Ungaria care vrea mereu mai mult, drepturi speciale, tratament preferenţial, control asupra comunităţilor maghiare din afara ţării, dar mai ales asupra averii ţărilor unde se află acestea, care vrea limba maghiară şi stat în stat peste tot, în numele rasei superioare pe care o reprezintă.”

Concluzia studiului reputatei instituţii americane de analiză şi predicţie priveşte direct România:

Marele risc este că prin confluența lor, aceşti factori –  presiuni economice interne, frustrărea din afara Ungaria cu “Sirenele iredentismul atavic”, cea din interiorul formaţiunii de guvernământ Fidesz – Alianta Civica Ungară ( să nu mai vorbim Jobbik ), conflictul continuu în Ucraina și apeluri pentru Autonomia Transcarpatiei – vor fi exploatati de către Rusia, cu intenția de instigare la discordie intra-NATO , în special în cadrul Grupului de la Visegrad (“scutul NATO împotriva Rusiei”) și între Ungaria și România. Luați în considerare în concluzie următorul citat dintr-o evaluare recentă a riscului prezentat de Eurasianism rus:

‘În funcție de evoluția balanței de putere dintre Rusia și UE, nu ar trebui să fie exclusă posibilitatea unor astfel de actori politici care să funcționeaze drepi “cai troieni” în slujba intereselor politicii externe ruseşti. Perspectivele Eurasianismului de a extinde această strategie asupra unor actori politici din interiorul UE rămân de văzut în viitorul apropiat. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că… pentru “caii troieni” pro-eurasiatici din Europa Centrală și de Est, Eurasianismul pare a se baza pe transformarea sistemică, sau pe o schimbare radicală în agenda de politică externă, ​​care ar aduce statele în cauză în sfera de influență a RusieiÎn cazul Ungariei, starea de fricţiune dintre Budapesta și Bruxelles… a fost o forță motrice în spatele reajustării politicii externe a acestui stat față de Moscova‘.”

Cu acest citat care ne relevă un viitor spectru geopolitic destul de gri, extras din studiul lui Vassilis Petsinis “Eurasianism and the Far Right in Central Europe and South East Europe.” Central and East European Review. 8 (2014), se încheie analiza Foreign Policy Research Institute semnată de John R. Haines.

Provocări la adresa Ortodoxiei

În toate acestea am şi eu o mică satisfacţie personala: că am scris în Ziua încă de la începutul noului mileniu, ca să zic aşa, că Ungaria e un cal troian al Rusiei în NATO şi UE iar Ucraina va deveni un măgar troian. Sau invers? 🙂 În acelaşi timp, cine poate număra câţi cai şi măgari ai Rusiei avem în politica aşa-zis românească? Aş mai putea să adaug că dacă la unguri “eurasianismul” se instalează pe fondul unor relaţii economice solide dintre Rusia şi Ungaria (schimburi comerciale şi investiţii de zeci de miliarde de euro) şi a fantasmelor unor spălaţi la creier de tipul Jobbik, în România curentul se infiltrează şi îşi găseşte adepţi prin intermediul unor cozi de topor ale ortodoxiei române şi a unei propagande acerbe “pravoslavnice” – de la şoferi cu grade deveniti “tătici pentru 400 de copii”, la o adevărată invazie de icoane ieftine ruseşti şi ucrainene – la care ierarhii români asistă mult prea pasivi.

Cât despre Bogdan Diaconu, care pentru câteva citate reproduse pentru compromitere pe blogul Vo(t)cii Rusiei a fost acuzat de clanul tismănenilor din presă că este “omul Moscovei” sunt curios ce vor mai zice acum detractorii săi, după atâtea calupuri masive publicate de cel mai important think-tank american (e drept, din randul celor cu un buget anual puţin mai mic de 5 milioane de dolari 🙂 ), totodată al doilea din lume de acest tip, ca valoare si prestigiu… Probabil vor aştepta şi ecourile din presa chineză… 🙂

Victor Roncea

PS: Pentru cei care nu au fost atenţi la link-uri, versiunea PDF a studiului cu toate cele 153 de note o puteţi găsi AICI

 

Cazul Basarabia/Moldova/Transnistria, de la Est la Vest: singura diferenta dintre Dughin si Alina Mungiu este barba. Si cazul Ucrainei, cu un Armand Gosu, “expert” MAE in habarnageala si dezinformare

Aleksandr Dughin si Alina Mungiu Pipidi femeia cu barbaUasecerista de ieri, plurivalenta de azi Galina Mungiu, inainte de a naste pui vii raspanditi “chiar acum”, cu “milioanele”, pe maidanele ex-sovietice, si pe cand ne invata din fundul curtii de la GheDeSe ca “limba moldoveneasca” este legitima, a sustinut sus dar mai ales tare si ca Transnistria trebuie sa ne iasa din cap. Acum o repeta, din calitate de “analista” ieuropeana, ca backstageista kinky S&M pentru administratorul de la Cotroceni, trezit brusc la unioneala in al zecelea ceas si an de mandat. “Frontiera pe Nistru. Acum“, cotcodoceste sotul Andreei Pippidi*. Si, evident, toata Ieuropa, de la Moldova la Islanda, se va da peste cap ca sa-i indeplineasca ordinul. “Amus”.

Cu ce drept gavareste hanalista noastra multilateral dezvoltata ca trebuie sa abandonam romanii transnistreni – majoritari in provincia separatista – in labele post-sovieticilor? Pai nu este clar? Cu acelasi drept cu care sustine exact acelasi lucru Aleksandr Dughin, celebrul sociolog si politolog rus. Diferenta dintre ei, pe langa faptul ca barba Mungioagei e mai lunga, este ca Dughin este rus. Dughin e cinstit. O cere pe fata, ca rus. Galina ot Balti o cere ca… ieuropeana. Mai, mai, mai… Nu vrea nimeni niste frigarui… grase?

Spre deosebire de barbosii din imaginea de mai sus, unul pravoslavnic altul pidoslavnic, presedintele Republicii Moldova, blajinul Nicolae Timofti, si finul analist Vlad Cubreacov, au cu totul alte pareri, nationale si nevirusate, despre Transnistria si Unire.

Ramand in zona crepusculara, din relatia incestuoasa de menajerie dintre Plesu, Liiceanu si Brucan, in cuibarul de la GDS s-a nascut si un Armand Gosulica, botezat (vorba vine) haaat, tocmai in apele Moscovei. Acum e si el ieuropean. Basca “expert” MAE (deh, a fost si pajul lui Baconsky). Si, in calitatea-i de hanalist ieuropean, de la Teodor la Troaca, sparcaie si el ce poate, pe net. Ochiul atent al lui Traian Mitrica il pune pe puiul bezgaocitor adoptat de Galina Blanca-Nera-Rossa la rotisorul dezinformatorilor de profesie.

acum-la-kiev-facebook-lol Armand Gosu mincinosuB1 a muscat-o. Normal, “n-asa”?

Sursa fotografiei reale aici.

(*) Plagiat de pe net

PS: Administratorul Palatului Cotroceni, in timpul liber presedinte de stat, nu a dat nici o explicatie pentru aruncarea la cosul Presedintiei a Stemei Romaniei, desi pe site-ul ce in aparenta apartine Presedintelui Romaniei ni se explica doct ca “Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.

Cautand o explicatie despre magia lui Iosefini Basescu de la Circul Mare din Cotroceni am gasit-o pe urmatoare, a mai credibila de pe net:

Basescu a inghitit Stema Romaniei. Ungurii protesteaza: “Vrem stema Romaniei pe steagul secuiesc ca sa avem ce gaura sa-i facem!”, se scandeaza pe intreg Tinutul Secoiesc, cu gulasul in gat. Zeci de milioane de maghiari in frunte cu instelatul Romaniei Laszlo Tokes au iesit pe strazile Budapestei, cerandu-i lui Basescu sa inceteze oprimarea ungurilor dupa modelul exterminarii acvilei de pe stema supusa holocaustului prezidential. Sau asta cu “milioanele de protestatari” e la Kiev? In tot cazul, Iulia Timosenko i-a adresat, din inchisoare, un mesaj de unire domnului administrator de la Palatul Cotroceni: “Soiuz! Soiuz!”, s-a auzit glasul silfidic din fundurile temnitele kievene pus pe speakerul Iphoneului si la boxele din Maidan. In replica, Elena Udrea si-a dat foc la rochia Dolce Babana de 4512 ieuro in studiourile OTV2. “Un fleac”, ar fi zis ea, motivand ca oricum era deja ciuruita, adica patata, cica de la lapticul “mancat” de micuta Anais. “Cine e stoarfa asta” – ar fi zis ea la pauza – “sa i-o uzeze ea lui Base?” Siderat ca Basescu a gaurit stema presedintiei inainte de a o face el, aprodul Ponta, ramas ca Voican pe vremuri, perplex, intre metafizica si clitoris, i-a propus degustatorului de coniac “Unirea” sa puna, totusi, frunza Elenei ca simbol al Romaniei. Ca altceva, se pare, nu le-a mai ramas, dupa: decat sa o taie la caini.

Doi rusi, un american si-un roman despre soarta Basarabiei si Razboiul blocului sovietic cu Romania. Hrusciov si Dughin vs Vlad si Watts

Ziaristi Online:

EXCLUSIV Online: Larry Watts dezvaluie din culisele celui de-al II-lea volum despre Războiul blocului sovietic împotriva României: Provocarea românească

Larry Watts la Institutul de Sociologia al Academiei Romane 10.05.2012 Foto Cristina Nichitus Roncea

Portalul Ziaristi Online, continua sa publice, in premiera online, un nou extras din volumul al II-lea al lui Larry L. Watts despre Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României, aflat în curs de aparitie.

EXCLUSIV Online: Geopoliticianul mistic Alexandr Dughin face lumea bucati si apoi o recompune in Dialogul Marilor, fara sa uite arhaica Basarabie. INTERVIU

Alexandr Dugin cu portretul lui Jean Parvulescu

Redactorul sef al Revistei Dialogul Marilor, energicul Vyacheslav Samoshkin, ne propune un interviu incitant cu geopoliticianul mistic Alexander Dughin (in foto cu portretul regretatului geniu Jean Parvulesco, ramas necunoscut romanilor), care sustine ca, in curand, romanii se vor indrepta spre Moldova de peste Prut pentru arhaismul ei. Tot ce se poate. Va invitam la o lectura de specialitate, in limba engleza:

Hrusciov si Nixon in USSR - Foto Elliott Erwitt

Corneliu Vlad: Cele două scurte secvențe povestite de discretul diplomat sovietic spun ceva foarte important. De fapt, ele confirmă din alt unghi, cel al Moscovei de totdeauna, ceea ce a afirmat și argumentat pe larg istoricul american Larry Watts în cărțile și studiile sale: faptul că opoziția României față de hegemonismul sovietic a fost reală, adevărată și preocupantă pentru liderii sovietici, deși aceștia s-au străduit să o – aparent – ignore, să dea impresia că nu-i deranjează, că e doar o furtună într-un pahar cu apă.

Comemorarea geopoliticianului mistic Jean Parvulesco, la Paris, cu Alexander Dughin si Claudio Mutti. “Cea mai mare ambitie? Sa devin nemuritor. Si apoi sa mor.” FOTO / VIDEO. IN MEMORIAM

INFO:  Wikipedia (Ro) – Jean Pârvulescu; Wikipedia (fr) – Jean Parvulesco

Roncea Ro: A  murit geopoliticianul mistic roman Jean Parvulescu, nasul “Nasilor” lui  Putin, unul dintre marile genii ignorate ale Romaniei. FOTO/VIDEO

Un ultim omagiu marelui scriitor Jean Parvulesco. Foto-documente: Jean Parvulesco alaturi de Horia Damian si Ezra Pound

Ultimele  carti ale lui Jean Parvulesco: romanul fantastic “Un retour en Colchide  ” si volumul de investigatii geopolitice “La confirmation boréale”

Dughin, Ilie Badescu si Bazele Geopoliticii. Cea mai importanta analiza scrisa in ultimii 20 de ani asupra Rusiei trecute, prezente si viitoare. Ortodoxia nu graviteaza spre Moscova. Naţionalismul românesc va fi creştin sau nu va exista de loc.

Marele Razboi al Continentelor. Analiza Conspiraţiilor. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei. Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, ii aduce un omagiu marelui ganditor roman Jean Parvulescu, autorul Raportului “Galaxia GRU”. (I)

Marele Razboi al Continentelor (II). Aleksandr Dughin descalceste cu ajutorul lui Jean Pârvulescu oculta GRU si KGB in marele joc geopolitic dintre Eurasieni si Atlantisti. Metafizica tarilor paralele. Parvulescu si Dughin au inspirat Miscarea lui Putin “Nashi” – “Ai nostri”

Calin Mihaescu: Steaua Imperiului Invizibil. Despre Jean Parvulescu

Mecanopolis: Vladimir Poutine et l’Empire eurasiatique de la fin (fr)

Contrelitterature: Jean Parvulesco, secretul dragostei (fr)

France 3:  Ce soir ou jamais cu Dominique de Villepin 

Le Post: Necrolog (fr)

Novo Press: Mort de l’écrivain Jean Parvulesco à 81 ans

Causeur: Jean Parvulesco, l’inconnu séditieux. Ce secret bien gardé est mort le 21 novembre

AUDIO: Jean Parvulesco sur Radio Courtoisie

VIDEO: Interviul. Jean Parvulesco interpretat in À bout de souffle.

Cea mai mare ambitie? Sa devin nemuritor. Si apoi sa mor.

Interviul. Jean Parvulesco interpretat in À bout de souffle by ZiaristiOnlineTV

Dughin, Ilie Badescu si Bazele Geopoliticii. Cea mai importanta analiza scrisa in ultimii 20 de ani asupra Rusiei trecute, prezente si viitoare. Ortodoxia nu graviteaza spre Moscova. Naţionalismul românesc va fi creştin sau nu va exista de loc.

Public aici un extras din Postfata profesorului universitar dr Ilie Badescu scrisa pentru lucrarea fundamentala a geopoliticianului rus Aleksandr Dughin Bazele Geopoliticii. Profesorul rus, un ideolog al Miscarii Eurasiatice si a celei de tineret “Nashi” (“Ai nostrii” – “Putiniana” dar “nasita” de filosoful roman Jean Parvulescu), a fost un apropiat al regretatului doctrinar mistic Jean Parvulesco si este considerat unul dintre geostrategii lui Vladimir Putin. Cartea sa de capatai a fost publicata in premiera in romaneste, luna aceasta, de Editura Eurasiatica, prin grija si ravna tanarului sociolog Calin Mihaescu. Lansarea ei urmeaza sa aiba loc in curand, printr-o conferinta publica. Postfata profesorului Ilie Badescu este impartita in trei mari capitole – Aleksandr Dughin şi geopolitica lumii noastre, Geopolitica Heartlandului eurasiatic. Rusia: o perspectivă non-ideologică si Efectul dezideologizant al hărţii lui Mackinder. Primul capitol are urmatoarele subcapitole: Marginalii la profilul spiritual al lui Aleksandr Dughin, Rusia şi Heartland-ul în vederile lui A. Dughin, Problema legitimităţii postimperiale (legacy of empire), Europa Nova în analiza lui A. Dughin, Analiza eurasiatică şi geopolitica ortodoxiei în viziunea lui A. Dughin, Profeţiile asupra neamurilor, Cântarul păcatelor colective, Poporul cuviincios: asincronia modelului etnospiritual, Eliberarea naţională a popoarelor ortodoxe, Unele scăpări ale lui Dughin la analiza României Mari, Albania ortodoxă şi câteva concluzii. Al doilea capitol trateaza urmatoarele teme: Spaţiul rusesc – o chestiune metafizică, O dihotomie geografică sau geopolitică?, Cele patru elemente ale analizei non-ideologice în geopolitică, Lumea şi Rusia văzute prin ochii lui Mackinder, Megaciclurile geoistorice şi ciclurile geopolitice. Al treilea capitol analizeaza: Megaciclurile geoistorice şi ciclurile geopolitice, Ideea Panregiunilor, Harta Lui Mackinder, Metoda oceanică a comerţului, Rusia înainte şi după Putin. Putin şi noua geopolitică a „statului-continent”. „Instrumentele de expansiune”, Etno-sistemul şi diagnoza imperiului ca „formaţiune superpusă”, Periferia sistemului – organul centrului, Evoluţiile geopolitice ale Rusiei în ochii occidentalilor, Teoria competiţiei pentru putere, Rusia lui Elţîn evoluase spre modelul „sistemului fragil”. Reacţia lui Putin: noua politică. Dupa parerea mea, Postfata sociologului roman Ilie Badescu la lucrarea filosofului rus Aleksandr Dughin Bazele Geopoliticii este cea mai importanta analiza scrisa in ultimii 20 de ani asupra Rusiei trecute, prezente si viitoare. Studiul este publicat integral, in exclusivitate, de portalul Ziaristi Online, la sectiunea Gandirea, si este disponibil pentru reproducere numai cu citarea sursei – Ziaristi Online. Iata extrasul privind Rusia, Romania si Ortodoxia:

Unele scăpări ale lui Dughin la analiza României Mari

Eliberarea naţională şi afirmarea spirituală a românilor sunt procese pe care Dughin le plasează în contextul mai larg al dualismului geopolitic european, dar interpretarea sa capătă un caracter sui generis. Latinismul este socotit o ideologie impusă de uniaţie, iar ortodoxia este interpretată după un model de gravitaţie spre Moscova. România Mare (după Dughin) s-a afirmat pe următoarele liniamente istorice:

eliberarea de controlul turcesc şi rezistenţa la politica fanarioţilor;

tendinţele uniate (supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Vatican);

Biserica uniată era însoţită de latinism (glorificarea originii romane, rădăcinile latine ale limbii, etc.);

Biserica greco-catolică era susţinută de Austria, cea ortodoxă de Rusia;

fanarioţii promovau o politică pro-turcă;

„Ideea României Mari a avut un context ortodox univoc”;

„Naţionalismul românesc are un caracter anti-grecesc”;

„uniaţia gravitează spre Roma şi Ortodoxia spre Moscova”.

„Regimul formal ateo-comunist a ocupat univoc poziţia Ortodoxiei subordonând acesteia, zice Dughin, confesiunile unite şi supunând represiunii minorităţile catolice”.

Este cea mai semnificativă suprainterpretare din textul lui Dughin şi ea decurge din ambivalenţa analizelor sale dedicate statului ruso-bolşevic, în care profesorul Dughin este înclinat să caute continuităţi şi mult mai puţin o gravă fractură a liniei istorice a Rusiei. Dacă, în România, regimul formal ateo-comunist a „ocupat poziţia ortodoxiei subordonând acesteia confesiunile unite”, cum se explică atunci  miile de preoţi ortodocşi aruncaţi în puşcării, alungarea călugărilor din mănăstiri, martirologiul din temniţele comuniste? Teza că ţinta regimului formal ateo-comunist a fost doar uniaţia se află într-o stranie coincidenţă cu teza Raportului Tismăneanu asupra comunismului, care formulează aceiaşi idee cu privire la poziţia Bisericii Ortodxe în timpul regimului comunist, şi ea nu corespunde logic şi istoric desfăşurării fenomenelor, fiindcă poporul uniat n-a venit în Biserică, ci a fost acolo, căci ritul celor două confesiuni este acelaşi, încât accesul greco-catolicilor la serviciile de cult ale Bisericii, legate de cele şapte taine, nu s-a izbit de nici o piedică din partea ierarhiei ortodoxe. Deci represiunea regimului formal ateo-comunist a fost antinaţională şi anticreştină (de ateizare completă şi de suprimare a tuturor marilor valori naţional-creştine, în toată policromia confesională a bisericilor. Or sub acest aspect, ea a lovit deopotrivă poporul rus, nu doar popoarele neruse, chiar dacă Moscova devenise centru acelui imperiu neopăgân). Dacă ortodoxia este un fenomen de gravitaţie spre Moscova, atunci de ce-au fost interzişi, în vremea ridicării puternice a Moscovei roşii, Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, toţi marii filosofi şi doctrinari ai ortodoxiei, în frunte cu Pr. Stăniloae, care împreună cu grupul de la „Crinul Alb” au fost toţi ortodoxişti şi au fost întemniţaţi dimpreună cu iniţiatorul grupului, călugăr rus, refugiat tocmai din calea acelei Moscove de culoare roşie? Mai apoi, dacă toate aceste fenomene s-ar fi redus doar la perioada de existenţă a regimului formal ateo-comunist, atunci de ce a continuat atacul contra ortodoxismului după ’89? Nu cumva imperiul informal postcomunist este tot un imperiu anrtinaţional şi anticreştin? Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci, cu siguranţă, Rusia creştină (mai puţin imperiul) poate juca un rol însemnat în bătălia pentru dreptatea popoarelor creştine. Această ipoteză ţine desigur de o geopolitică virtuală, adică de o ştiinţă a potenţialelor geopolitice nu a vreunei actualităţi etnopolitice, cu totul irelevantă într-o atare desfăşurare a lucrurilor. La unghiul interpretativ al profesorului de la Moscova s-ar putea adăuga precizările acestea:

Latinismul şi ideea originii romane nu erau idei şi ideologie uniate, ci idei şi ideologie universale româneşti (naţionale); accentele erau uniate, nu ideile. Încât estomparea accentelor nu reclamă şi alungarea ideilor;

Ortodoxia nu gravitează spre Moscova (cum nu gravitează spre nici o capitală de pe pământ: aceasta este diferenţa faţă de papocezarismul apusean şi de cezaro-papismul răsăritean), ci are propriul ei centru de gravitaţie (eshatologie euharistică) şi, în spaţiul românesc, se bazează pe o tradiţie voievodal-creştină, ceea ce nu înseamnă că Moscova sau Atena sau Bucureştiul nu sunt capitale ale ortodoxiei în sensul lor de capitale ale oecumenei ortodoxe, ci că nici una dintre capitale n-ar putea deveni centru de gravitaţie al ortodoxiei, ci loc de manifetare a legii sinergiilor noopolitice;

Naţionalismul românesc va fi creştin (nutrit de primatul sufletului şi de ritmul ortodox) sau nu va exista de loc.

Integral la GANDIREA

Ziaristi Online si Eurasiatica.ro

A murit geopoliticianul mistic roman Jean Parvulescu, nasul “Nasilor” lui Putin, unul dintre marile genii ignorate ale Romaniei. FOTO/VIDEO


Interviul. Jean Parvulesco interpretat in À bout de souffle by ZiaristiOnlineTV

Foarte putin cunoscut in Romania, filosoful mistic Jean Parvulescu (Parvulesco in Franta), nascut in 1929, conspirator si contra-conspirator, a murit, ieri, la Paris. Anuntul a fost facut de geopoliticianul rus Alexandr Dughin, cu care intemeiase o legatura de maestru-ucenic (vezi mai jos un studiu despre “Galaxia GRU”). Conform marturiilor lui Dughin, intarite de Parvulescu in convorbirile pe care am avut privilegiul sa le am cu el, romanul nostru este “nasul” gruparii de tineret a lui Putin “Nashii” (“Ai nostri”), ca autor al conceptului (in opozitie cu “Ei”), pus in practica in Rusia de geopoliticianul rus. O personalitate arhi-complexa, de talia prietenilor sai, Mircea Eliade si Vintila Horia sau René Guénon si Ezra Pound, Jean Parvulescu, fugit in anii ’40 din tara si ramas de atunci in exil, a fost un nationalist in toata puterea cuvantului, actionand, de exemplu, pentru tara sa adoptiva, in Organizatia Armata Secreta care activa in Algeria la sfarsitul aniilor ’50. Faimos in literatura si cultura franceza, Jean Parvulescu, jucat de actorul Jean-Pierre Melville, este “imortalizat” intr-un film al lui Jean-Luc Godard si François Truffaut, “À bout de souffle” – “Fara suflare” (1960), raspunzand la intrebarea “Care este cea mai mare ambitie a sa?” cu replica: “Sa devin nemuritor. Si apoi sa mor”.

A publicat peste 30 de carti, dintre care nici una nu a fost tradusa in romaneste. Titlurile lor sunt edificatoare: incarcate de mister si fulgere ale unor idei socante. Pe langa tratatele si eseurile sale vizionare de geopolitica, asemenea lui Eliade, Parvulescu a creat mai multe romane semi-fantastice cu cheie, in care denunta Conspiratia Aqvariana si ofera ultima solutie: intoarcerea la traditie si crestinism, militand pentru un stat crestin condus de un om al Bisericii. Dupa ce inca din anii ’80 scrie despre un proiect al “incalzirii globale” si modificarilor climatice planetare dezvoltat in nordul Alaskai (HAARP), intr-unul dintre romanele sale fundamentale, de acest tip, “conspirationist”, intitulat  “Steaua Imperiului Invizibil”, Parvulescu scrie impotriva “demonilor democratiei” adusi si raspanditi de New Age si Noua Ordine Mondiala, motiv pentru care este catalogat de unii drept “ultimul mare fascist” iar de altii, la fel de neintelegatori, drept “esoterist”.

Scriitoarea si jurnalista Mirela Roznoveanu, emigrata in Statele Unite dupa 1990, povesteste despre o intalnire a sa cu Jean Parvulescu:

“Am avut prilejul sa il cunosc pe Jean Parvulescu acum cativa ani la Paris. Este un personaj straniu, amestec de geniu si legenda, o minte originala si paradoxala. Pacat ca romanii nu au nici o idee despre opera lui.

Jean Parvulesco: “Je pense que l’heure est vraiment venue pour reconnaître qu’en réalité toutes les littératures européennes ne constituent qu’une seule grande littérature, expression d’une même civilisation et d’un même destin, d’une même prédestination.“
La foarte inceputul anilor ‘60, dupa spusele Aurorei Cornu, Jean Parvulesco l-a convins pe Dominique de Roux sa infiinteze o editura pe care cei doi au numit-o L’Herne, mai tarziu cumparata si foarte bine ingrijita de Constantin Tacou. L-am cunoscut pe regretatul Costa Tacou, i-am vizitat editura si casa, un palat din apropierea gradinii Luxembourg, prilej cu care am baut sampanie in sufrageria imensa de la al nu stiu catelea etaj si i-am admirat tapiseriile din secolele al 16-lea si al 17-lea in vara anului 2000. Cu acel prilej am descoperit ca atit Costa cit si mama mea se trageau din acelasi sat de aromani din nordul Greciei, si ca eram practic veri, chiar daca indepartati.

La prestigioasa editura L’Herne, in faimoasele Cahiers de l’Herne au aparut Céline (1963), Ezra Pound, Mircea Eliade, Edgar Allan Poe, Jorge Luis Borges, Henri Michaux, Gérard de Nerval, Bertolt Brecht, William Butler Yeats, Samuel Beckett si inca alti peste o suta de autori. Aurora Cornu povesteste numeroase anecdote despre acest inceput la care ea a fost martora, printre altele cum Dominique de Roux i-a oferit lui Ezra Pound apartamentul lui din Paris ca sa locuiasca si ca Dominique s-a mutat la rude. Asta ca sa il convinga pe Ezra Pound (stramtorat financiar) sa-i dea un manuscris spre publicare. Formula publicarii in Cahiers de l’Herne era (si a ramas) un manuscris original insotit de ample comentarii critice, deci o tratare monografica a autorului caruia ii era dedicat numarul. In ce priveste numarul despre Celine, tot Aurora Cornu povesteste ca Jean Parvulesco, ea si Dominique de Roux au trebuit sa trudeasca din greu pentru a obtine un manuscris original de la Lucette Destouches, vaduva acestuia”.

Ultimii ani si i-a dedicat descalcirii prin incalcire a conspiratiilor actuale din spatiul euro-atlantic si euro-asiatic, conturand conceptul de eurasianism versus atlanticism si cucerindu-l pe geopoliticianul rus Alexandr Dughin, unul dintre teoreticienii miscarii nationaliste ruse respectat si incurajat de liderul rus Vladimir Putin. Prin Parvulescu Dughin a imbratisat ideea Romaniei Mari si a unei aliante pan-ortodoxe fara a fi si pan-slaviste, tinand cont de trecutul incarcat al celor doua popoare, roman si rus (din pacate, strategii KGB/GRU sunt mai puternici pe teren decat ar putea fi influenta lui Parvulescu asupra gandirii lui Dughin). Ultimile sale carti aparute anul aceste sunt romanul fantastic Un retour en Colchide si volumul de “investigatii geopolitice” despre “conspiratia permanenta”, publicat la inceputul anului, “Confirmarea Boreala”, despre conceptul de “Marea Europa”, in care Rusia lui Putin joaca un rol primordial. Coincidenta face ca in 2005, in timp ce Parvulescu publica la Paris teoria sa despre Axa Paris-Berlin-Moscova (cu prelungire la New Delhi si Toki0) in lucrarea “Vladimir Putin si Eurasia” eu publicam la Bucuresti despre cealalta Axa si “Noua Romaniei la Marea Neagra”. Coincidenta este cu atat mai haioasa cu cat dupa ani am aflat ca era sa aleg exact aceeasi fotografie de coperta ca si Jean Parvulescu. Este, cred, momentul in care ii suscit interesul si incepe sa ma caute, dupa ce imi transmite un mesaj personal prin Ioan Grosan, care il vizitase la Paris. In ciuda incrucisarilor noastre de Axe, ne apropiem si ne regasim, impartasindu-ne viziuni nationale comune. Am avut norocul sa aflu astfel, prin conversatiile pe care le aveam cand si cand, cateva crampeie din gandirea fabuloasa a acestui geniu nestiut al Romaniei.

Ca multi mari ganditori romani, a murit intr-o mansarda. A lasat in urma, pe langa opera sa vie, cinci copii si 14 nepoti.

Ultima sa mare dorinta era sa se intoarca acasa, in Romania. Era fascinat de-a dreptul de Sfintii Inchisorilor si minunile lor si vroia sa mearga in pelerinaj la Aiud si Manastirea Petru Voda. Era convins ca martirii anticomunisti au facut ca neamul romanesc sa supravietuieasca si sa iasa de sub comunism cu credinta in Mantuire.

Dumnezeu sa-l ierte!

Vezi si: Marele Razboi al Continentelor. Analiza Conspiraţiilor. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei. Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, ii aduce un omagiu marelui ganditor roman Jean Parvulescu, autorul Raportului “Galaxia GRU”. (I)

Marele Razboi al Continentelor (II). Aleksandr Dughin descalceste cu ajutorul lui Jean Pârvulescu oculta GRU si KGB in marele joc geopolitic dintre Eurasieni si Atlantisti. Metafizica tarilor paralele. Parvulescu si Dughin au inspirat Miscarea lui Putin “Nashi” – “Ai nostri”

INEDIT. Marele geopolitician nationalist rus Aleksandr Dughin, despre Geopolitica Romaniei Mari si Mici intre Atlantism si Eurasia. O prefata la “Fundamentele Geopoliticii”

Profesorul Ilie Badescu intervievat de discipolii lui Aleksandr Dughin. Eurasia vs Euroatlantica. Rolul Romaniei la Marea Neagra cu Dunarea si Carpatii. Calea Ortodoxiei si Noologia. Geopolitica.ru se apropie de Geopolitica.ro (si foloseste poza Roncea.ro)

Aleksandr Bovdunov: – Domnule Bădescu, sunteţi cel mai cunoscut geopolitician român. Ştim că în acest an trebuie să fie editată la Bucureşti cartea geopoliticianului rus Aleksandr Dughin “Bazele geopoliticii” cu prefaţa dumneavoastră. De ce acest gânditor v-a atras atenţia? Ce înseamnă publicarea acestei cărţi pentru România?

ILIE BADESCU: – Domnul Aleksandr Dughin ilustrează, în viziunea mea, un stil geopolitic reprezentativ pentru noua identitate strategică a Rusiei de după căderea Cortinei de fier, cand Europa şi lumea se aflau în primejdia de a intra într-o perioadă de recrudescenţă a războaielor reci, ca răspuns la presiunea globalizării, pe de o parte, şi la impasul gestionării diferenţelor, pe de altă parte. Domnul Dughin abordează noua conjunctură a lumii de după căderea Cortinei de fier, printr-un stil de gândire geopolitică pe care eu îl asimilez geopoliticii sinergiilor. Este drept că Domnia Sa îmbrăţişează ideea conform căreia destinul lumii depinde în mare măsură de marele dualism geopolitic – talasocrație versus telurocraţie – dar evidenţiază şi sinergiile, adică acele tipuri de experienţe şi de subspaţii geopolitice în care şi prin care se poate afirma unitatea sub forma sinergiilor geopolitice (de la grecescul syn-ergos, care înseamnă „împreună-lucrare”). A gândi asupra lumii astfel înseamnă a gândi împreună cu lumea şi nu alături de lume ori şi mai rău: la marginea lumii.

Modul în care domnul Dughin gândeşte asupra Europei şi asupra lumii arată nu doar străduinţa domniei sale de a situa Rusia acolo unde este de fapt, în Heartland, în miezul lumii, ci şi de a regândi întregul dimpreună cu cele două tipuri de diferenţieri lăuntrice ale lui: diferenţele care poartă cu ele ameninţarea rupturilor şi cele care au vocaţia unităţii, contribuie la reunificările lumii. Putem fi sau nu de acord cu înclinaţia domniei sale de a asimila sinergiile geopolitice ale Eurasiei la axele geopolitice ale Rusiei în calitatea ei de pol continentalist al geopoliticii sistemului mondial, dar ideea însăşi că sinergiile geopolitice se aliniază celor două puteri majore: continentaliste şi maritime sau talasocratice, merită o examinare serioasă. Domnia sa relansează analiza axială şi deopotrivă analiza scalară a lumii, metode care permit evidenţierea vectorilor geopolitici mici şi a celor mari, astfel că poate fi pusă în lumina fiecare parte din întreg nu doar întregul: şi Rusia, şi America sau Japonia ori China, dar şi România, Albania, Moldova, ori Transnistria etc.

Domnul Dughin nu se sfieşte, cum spuneam, să lege procesele geopolitice ale lumii de imperativul revenirii Rusiei în centrul scenei geopolitice a lumii şi chiar dacă părerile şi concluziile mele ar aduce nuanţări şi uneori diferenţieri notabile nu putem să nu salutăm efortul unui savant rus de a regândi lumea împreună cu lumea, nu împotriva lumii, de a compune oglinda lumii aşa cum este ea, cu bune şi rele, cu mari primejdii şi cu semne încurajatoare. Traducerea cărţii dlui Dughin face parte din ceea ce cred eu că este vocaţia culturii româneşti (ca şi a Rusiei, la alta scară, evident, cum şi subliniază domnul Dughin): aceea de punte între Orient şi Occident, dar mai ales de vocaţia României pentru promovarea sinergiilor geopolitice, adică pentru căutarea modurilor de a gândi împreună, a lucra împreună etc.

Cine-ar putea să-şi imagineze, de pildă, că Răsăritul Europei ar putea fi regândit fără Rusia? Dacă cineva crede lucrul acesta este ori idiot ori vreun prost oarecare. Românii cunosc bine Rusia spiritului, adică Rusia universală, au cunoscut bine şi Rusia care a expiat acel teribil imperiu păgân din istoria răsăriteană, este vorba despre bolşevism, şi care-a adus imense suferinţe deopotrivă poporului rus şi român (deodată cu a tuturor popoarelor din lagărul acelui imperiu păgân).

A traduce cartea celui mai reprezentativ geopolitician rus – şi deopotrivă între cei mai reprezentativi pentru Răsăritul Europei – este, cred eu, o reacţie, oricât de întârziată, de a sincroniza chiar şi numai la scara spaţiului răsăritean circulaţia creaţiei ştiinţifice a popoarelor acestui spaţiu. Persistă între culturile răsăritene un decalaj, cu efecte negative, între circulaţia cărții teoretice şi circulaţia cărţii beletristice. Se poate crea impresia, cu totul eronată, că Răsăritul nu gândeşte profund, că nu creează teorii ştiinţifice comparabile cu cele occidentale ceea ce, pe cale de consecinţă, va aduce confirmări tezei colonialismului mental autoindus. A ceda unei tentaţii de indiferentism intercultural între culturile Estului nu foloseşte acestor culturi, ci eventual politicilor cinismului care-şi au şi ele centrele lor de putere. Traducerea cărţii domnului Dughin este deopotrivă un fapt de recunoaştere a unei cărţi de valoare şi deopotrivă un exerciţiu de dialog intercultural într-un mediu prea adeseori înecat de indiferenţă, necunoaştere, necomunicare şi expus primejdiei reînvierii războaielor reci multiplicate (la scara regională de data aceasta, însa nu mai puţin ameninţătoare).

Aleksandr Bovdunov: – Ce rol geopolitic joacă România acum? Există geopolitica României, ca subiect independent în politica europeană? Care este cea mai profitabilă strategie geopolitică pentru România?

(more…)

Marele Razboi al Continentelor (II). Aleksandr Dughin descalceste cu ajutorul lui Jean Pârvulescu oculta GRU si KGB in marele joc geopolitic dintre Eurasieni si Atlantisti. Metafizica tarilor paralele. Parvulescu si Dughin au inspirat Miscarea lui Putin “Nashi” – “Ai nostri”

PARTEA II – DUPĂ 1945

17. După „victorie”

Agresiunea lui Hitler împotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare înrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu înfrângerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea împăca niciodată cu o pierdere, deoarece învingând Germania, învingătorul chiar prin victoria lui înnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor.
Yalta l-a determinat pe Stalin să se solidarizeze cu Aliaţii, adică exact cu acele forţe care au fost cei mai feroci dușmani ai Eurasiei. Stalin, înţelegând perfect legile geopoliticii şi fiind deja susţinător deschis al orientarii eurasiatice, nu se putea sa nu înţeleaga cu cine s-a „aliat”.
Imediat după înfrângerea germană, Stalin a început să facă un nou plan geopolitic, al Pactului de la Varşovia, integrând ţările est-europene în atmosfera Rusiei Sovietice.
Acum intervine primul conflict şi dezacord cu atlantiștii. Până în 1948 Stalin şi-a ascuns intenţiile sale continentale şi chiar a aprobat crearea statului Israel. Apariţia Israelului a fost strategia majoră a Angliei (a atlantismului în general) prin care îşi consolida influenţa militară, economică şi ideologică în Orientul Mijlociu. Dar deja în 1948, folosind înainte de toate lanţul de comandă politică internă al armatei (Jukov Vasilevskiy, Ștemenko), Stalin s-a reîntors către geopoliticienii eurasieni ortodocşi, a restaurat epurările anti-atlantiste din interiorul guvernului şi a pronunţat „condamnarea” pentru Israel, considerându-l ca fiind o formaţiune anti-continentală generată de „spionii anglo-saxoni”.
Moartea lui Stalin coincide foarte ciudat cu momentul atât de tensionat şi dramatic pentru îndeplinirea planurilor sale eurasiene, când perspectiva unei noi uniuni continentale URSS-China era foarte prezentă, şi care ar fi putut schimba schema logică a aliniamentului de puteri planetare, aducând revanşa pentru Marea Ordine a Eurasiei. Dacă luăm în calcul aceste cauze şi trăsăturile geopolitice ale demersurilor post-staliniste în URSS, versiunea despre asasinarea lui Stalin (avansată de către mulţi istorici europeni) devine mai mult decât probabilă. Eroii principali presupuși de către majoritatea istoricilor în asasinarea lui Stalin au fost NKVD-ul şi şeful ei, sinistrul Beria, cel mai mare duşman al GRU, al Statului Major al Armatei şi al Eurasiei. (Este important să avertizăm că părerile autorului despre Beria s-au schimbat substanţial de când acest document a fost scris, odată cu noi elemente ale interpretării istorice aduse la lumină de istoricii ruşi. Astfel, în revista „Elementy” nr. 9, a apărut un articol de A. Potapov, Eurasia şi serviciile secrete, care prezenta un punct de vedere total diferit despre Beria şi rolul său.)
În 1953, opt ani după pseudo-victorie, a existat un singur pas înaintea victoriei adevărate a Eurasiei (ca şi în 1939). Dar în locul ei, lumea a văzut Căderea Titanului.

18. Misiunea „polară” a generalului Ștemenko

Conform lui Jean Pârvulescu, începând cu a doua jumătate a anilor 40, o figură cheie în lobby-ul geopolitic sovietic a fost general-colonelul sovietic Serghei Mateevici Ștemenko (1907-1976). Susţinătorii lui de rang înalt au fost mareşalul Jukov şi generalul Aleksandr Poskrebișev (care, conform unor surse, îndeplinea pe lângă Stalin o misiune similară celei îndeplinite de Martin Bormann pe lângă Hitler: era un vehicul al ideilor germanofile).

(more…)

Marele Razboi al Continentelor. Analiza Conspiraţiilor. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei. Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, ii aduce un omagiu marelui ganditor roman Jean Parvulescu, autorul Raportului “Galaxia GRU”. (I)

Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din “Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor) – de Aleksandr Dughin

PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945

1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu aparţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

2. Bazele geopoliticii

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova