In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) al Royal Air Force (RAF) a trimis în România un avion militar care paraşuta trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debuta operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Un personaj de legenda al Intelligence-ului britanic, de Chastelain s-a casatorit la Bucuresti cu Marion Elizabeth (Walsh) de Chastelain, care lucra la acea vreme pentru Standard Oil of New Jersey. Ea insasi o agenta pentru viitorul serviciu MI6, i-a dat nastere la Bucuresti lui Alfred John Gardyne Drummond de Chastelain, ajuns la randul sau un general de renume, al Canadei.
Insotitorul britanic al lui de Chastelain in misiunea din ’43-’44 era căpitanul Ivor Porter. Capitanul fusese deja in Romania timp de un an, cu acoperirea de asistent la Universitatea din Bucureşti, unde a predat cursul de limba şi literatura engleză, pentru ca apoi, dupa 23 august, sa devina ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945. Cel de-al treilea membru al grupului, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie, pe una dintre liniile folosite.
Extrasele din Raportul Secret de mai jos demonstreaza din nou marea tradare a regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica. “Antonescu sustinea ca Romania nu putea sa aiba incredere in Uniunea Sovietica dar regele impartasea parerea ca ei au fost nevoiti sa aiba incredere in Soviete si ca el isi asuma intreaga responsabilitate procedand astfel.”, scrie de Chastelain despre noapte lui 23 august 1944. Totodata, se confirma si relatia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, revenit la Bucuresti din Transnistria, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor. Mai aflati aici si cu ce dosar s-a dus Antonescu in ultima sa vizita la Hitler cat si solutia pe care o gasise Maresalul pentru ca aurul Romaniei sa nu intre in mainile rusilor: sa il imparta romanilor! (VR)
Operatiunea “Autonomous”
Rapoarte catre Royal Air Force
Lt. Col. A.G.G. de Chastelain
Sept 1944
TOP SECRET
I. Note cu caracter general si diferite informatii
Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau. Langa Mitropolie, Compania 3 Care de Lupta, comandata de cpt. Victor Gabrinschi, a lichidat un escadron de cavalerie si o baterie de artilerie grea. Slt. Stefan Marinescu a ridicat drapelul romanesc pe Biserica Sf. Treime. La 11:30 inaintarea celei de-a doua grupari a fost oprita de trupele sovietice aflate pe Dealul Rascanu, care au fost ulterior scoase din pozitie de Batalionului 2 Care de Lupta sprijinit de toata artileria grea disponibila. Drumul de retragere al trupelor Armatei Rosii spre Tighina era taiat. Au mai patruns apoi in Chisinau si Diviziile 50 si 72 Infanterie germane si pana seara orasul fusese curatat de ramasitele unitatilor sovietice. Cealalta unitate romana a Corpului 54 german, Divizia 5 Infanterie, a continuat inaintarea spre est de la Orhei, ajungand pe aliniamentul Hartopul Mic – Ianovat – Buric. A doua zi a atins Nistrul.
In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) a Marii Britanii a trimis în România un avion militar care paraşutează trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Căpitanul Ivor Porter fusese timp de un an asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi, dupa 23 august, devine ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945. Cel de-al treilea, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie.
Dupa Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE » Ziaristi Online va ofera astazi a doua parte a documentarului despre Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii urmand sa revenim cu unRaport Top Secret catre SOE semnat de AGG de Chastelain si obtinut de Ziaristi Online din arhivele secrete ale SSI. In acest episod prezentam extrase din memoriile capitanului Ivor Porter, publicate, in 1989, sub titlul “Operation Autonomous: With S.O.E. In Wartime Romania”, de editura Chatto & Windus si traduse ulterior si in limba romana. Fragmentele de mai jos demonstreaza marea tradare a Regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica. Totodata, ni se releva si prietenia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor. Intertitlurile apartin redactiei Ziaristi Online:
În circa 70 de ani au fost ucişi circa 180 de milioane de oameni nevinovaţi, ceea ce înseamnă aproape 3 milioane de persoane nevinovate ucise anual. Modernitatea se prezintă, iată, în faţa scaunului judecăţii civilizaţiilor cu o asemenea tragică performanţă. Să ne mai amintim că la Katin au fost ucişi 20 000 de ofiţeri polonezi, iar la Fântâna Albă, în Bucovina românească, au fost ucişi în două ore, 3000 de români neînarmaţi doar pentru că voiau să fie români, să părăsească teritoriile ocupate de sovietici, după ce tot sovieticii difuzaseră ştirea că o atare plecare este îngăduită de noua guvernare bolşevică.
Pana cand guvernul rus nu isi va cere scuze fata de poporul roman pentru sutele de mii de romani deportati, ucisi, jefuiti sub pretextul luptei impotriva fascismului, rusii sa taca. Nerusinati sunt rusii, care ne-au impus comunismul. Este vorba de sute de mii, iar dupa unii istorici chiar de peste un milion de victime! In Siberia si Kazahstan au fost deportati si au murit sute de mii de romani. Cine raspunde de exterminarea lor, de Holocaustul rosu?
Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman
“Soldaţii noştri au fost cuprinşi de o teamă incredibilă de regimentele româneşti la care se uitau mai devreme cu o condescendenţă vecină cu mulţumirea; pentru că trupele române, iritate de comportamentul incalificabil al camarazilor ruşi i-au pedepsit deseori fără milă. O ură adâncă, amestecată cu teamă se răspândeşte printre trupele ruseşti care, pentru prima oară de la revoluţie, au întâlnit un obstacol în calea propriilor excese”.
Cam aşa spunea şeful Armatei a IV a ruse staţionată în România. Erau vremuri tulburi, aliaţii ruşi staţionaţi în România se bolşevizaseră peste noapte şi făceau parte dintr-un plan care urmărea ştergerea României de pe hartă. Reacţia armatei române a fost rapidă: din noiembrie 1917 până în ianuarie 1918 au fost dezarmaţi şi trimişi acasă peste 1.200.000 de soldaţi bolşevizaţi. Prezenţa militară sovietică la nord de Balcani a fost anulată în doar două luni. De aici o furie iraţională a sovieticilor faţă de România.
Acest episod face parte din primul capitol al volumului lui Larry Watts Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România, capitol care tratează trecutul relaţiilor româno-ruse. Volumul lui Larry Watts lansat joi la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti este un adevărat tom: 800 de pagini, 2.300 şi ceva note de subsol plus o bibliografie de peste 800 de titluri. După cum a spus-o la lansare, Larry Watts s-a ferit să citeze surse româneşti pentru a nu fi acuzat de părtinire, astfel că lucrarea sa se bazează pe surse din arhivele SUA, Marii Britanii, URSS, Bulgariei, Ungariei, Republicii Democrate Germane (arhive diplomatice şi mai ales ale serviciilor secrete!).
Doi militari romani au murit, vineri, in Afganistan, dupa ce transportorul blindat in care se aflau a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat.
Atacul a avut loc in jurul orei 10:30 (ora Romaniei), in Provincia Zabul, la aproximativ 40 de kilometri nord-est de Qalat. In incident a fost ranit si caporalul Vasile Zbanca. Militarul ranit a fost transportat, conform procedurilor, cu un elicopter de evacuare medicala la spitalul militar din Baza Lagman, in prezent starea acestuia fiind stabila.
Sergentul major Marius Florin Sfeches (foto dreapta) si soldatul Cristian-Petru Filip (foto stanga) au murit in urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HUMVEE in care se aflau, se arata intr-un comunicat al Ministerului Apararii.
Militarul ranit si cei doi militari care si-au pierdut viata faceau parte din Batalionul 812 Manevra “Soimii Carpatilor”. Sergentul major Marius Florin Sfeches avea 25 de ani si era necasatorit. Soldatul Cristian-Petru Filip avea 26 de ani si era necasatorit.
3.000 de oameni l-au plans duminica pe barbat la inmormantare, dar au plans si de mila sotiei insarcinata in luna a opta. Femeia a refuzat sa-i asculte pe medici si a tinut sa-i fie alaturi omului ei, pe ultimul drum. Durere imensa a coplesit-o insa si s-a topit pe picioare de cateva ori.
Momente cumplite au trãit, joi noaptea, localnicii din comuna Budeasa, care l-au așteptat acasã pe eroul Florin Bãdiceanu, mort, marți dimineațã, pe frontul din Afganistan, dupã ce vehiculul blindat pe care-l conducea a trecut pe un dispozitiv exploziv, în timpul unei misiuni de patrulare. Sicriul în care se afla trupul neînsuflețit al sergentului major ridicat postmortem la gradul de sublocotenent a fost adus, joi dupã-amiazã, cu o aeronavã militarã pe aeroportul din Craiova, unde a avut loc o ceremonie de primire, la care a participat chiar ministrul Apãrãrii Naționale, generalul Gabriel Oprea. Pãrinții militarului, sora și alte rude au venit sã-l aștepte pe Florin, iar mama, îndureratã, a fost sprijinitã de familie, pentru a nu se prãbuși în momentul în care și-a vãzut fiul drag într-un coșciug. Florin plecase cu aproape o lunã în urmã în Afganistan și-i spusese familiei cã este ultima misiune în care mai voia sã meargã în aceastã țarã. Pentru el chiar a fost misiunea finalã!
Soția, adusã acasã cu puțin timp înaintea convoiului
Scris deGabriela Vlasceanu Uniforme militare, geci, fulare, pulovere, brichete, pixuri, steaguri, arme folosite, sute de fotografii. Toate acestea, şi nu numai, se regăsesc în sala dedicată Revoluţiei din 1989, amenajată în incinta Muzeului Militar Naţional. Ideea înfiinţării „Sălii Revoluţiei din Decembrie 1989“ a apărut chiar în timpul evenimentelor de atunci. Salariaţii muzeului din acea vreme au trimis pe teren muzeo-grafi civili care au adunat „material“. „Personalul militar al muzeului a fost încazarmat în acele zile. Aveam posturi stabilite, arme, s-au făcut săpături în jurul muzeului. Dinspre Semănătoarea şi Militari veneau grupuri de revoluţionari care ne cereau drapele istorice, regaliste. Nu le-am dat niciun obiect din muzeu. Am intuit, nu fără temei, că o să cadă regimul dictatorial al lui Ceauşescu. Muzeografii civili, femei, trimişi pe teren au cerut, în «focul» evenimentelor de la soldaţi şi de la revoluţionari, banderole, drapele decupate. Totodată, muzeografii civili au mers şi la Spitalul Militar de unde li s-a permis să ia uniforme militare străpunse de gloanţe“, îşi aminteşte colonel în rezervă, prof. Eugen Ichim, muzeograf. După liniştirea evenimentelor, Muzeul Militar Naţional a dat anunţuri, în ziarele bucureştene, prin care solicita revoluţionarilor şi familiilor eroilor martiri să doneze obiecte din timpul Revoluţiei din 1989.
Donatorii au completat formulare-tip
„Donatorii au completat formulare-tip în care precizau natura obiectului donat, cui a aparţinut, unde l-au utilizat în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Au fost 60-70 de donatori, iar obiectele au aparţinut unui număr de 34 de eroi căzuţi“, spune muzeograful. De asemenea, muzeul a obţinut de la Ministerul Apărării Naţionale două autoblindate de infanterie – ABI – în care au murit maiorul Trosca şi ai lui: „La Ministerul de Interne era o unitate: USLA. Maiorul Trosca era la USLA. Acesta, împreună cu oamenii săi au fost chemaţi în zilele revoluţiei să apere Ministerul Apărării Naţionale, care atunci avea sediul în Drumul Taberei. De fapt, totul a fost o diversiune pusă la cale de proaspăt numitul, din acea vreme, ministru al Apărării, Nicolae Militaru. Acesta a fost numit de către Ion Iliescu. Când maiorul Trosca a ajuns la sediul Ministerului Apărării Naţionale, Militaru a trasat ordin să se tragă spunând că au venit teroriştii. De fapt, Trosca a murit nevinovat, dar ştia multe despre Militaru. Şi pentru asta au murit atâţia oameni nevinovaţi din cele două autoblindate de infanterie“. „Sala Revoluţiei din Decembrie 1989“ se află acum în spaţiul în care, înainte de 1989, era sectorul dedicat Armatei Române în epoca Nicolae Ceauşescu. De îndată ce intri în această sală, îţi atrage atenţia o imagine pe hârtie fotografică din timpul Revoluţiei. Foto-grafia, surprinsă în Piaţa Revoluţiei, are cinci metri lăţime şi trei metri înălţime. În faţa imaginii se află un drapel fără stemă socialistă. În vitrine se află ziarul „Scânteia“ din acea perioadă „fierbinte“. Nu lipseşte nici „vestitul“ număr din acest cotidian comunist, din 21 decembrie 1989. În colţul drept, pe prima pagină, apare „Decretul prezidenţial cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş“. În rest, realizările şi vizitele lui Nicolae Ceuşescu din acele zile.
Uniforme militare, străpunse de gloanţe
Muzeul Militar Naţional deţine şi numerele din 22 decembrie ale „The Times“ şi „The Daily Telegraph“, „publicaţii care au luat în serios evenimentele din România“. În muzeu se regăsesc uniforme militare străpunse de gloanţe care nu erau în dotarea Armatei Române, şi „gloanţe fabricate de luptătorii de gherilă“. În vitrinele sălii se mai află pulovere, fulare, ceasuri, fulare, tabachere, poze de la înmormântarea eroilor martiri, brichete, cămăşi, bancnote din acea perioadă, geci, paltoane, armament ars în transportul blindat de la Intercontinental, căşti ciuruite de gloanţe, un telefon distrus din „Cabinetul I“ al C.C. al P.C.R., bannere „ad-hoc“ scrise pe pânză sau hârtie, cu pixul, creionul şi carioca: „Armata e cu noi!“, „Jos Tiranul/Jos Dictatura“, „Popor Român să cerem pedepsirea criminalilor/ Au fost pedepsiţi“.
Uşa de la Biserica Kretzulescu
Şi tot aici se regăseşte şi un drapel tricolor, din 22 decembrie 1989, pe care mai multe personalităţi de atunci au semnat şi şi-au scris gândurile: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Chiţac, Victor Athanasie Stănculescu, Petre Roman, Silviu Brucan. Muzeul deţine şi o copie după declaraţia scrisă şi citită de Ion Iliescu în seara zilei de 22 decembrie 1989. Nu lipseşte nici uşa de la Biserica Kretzulescu, care a fost ciuruită cu gloanţe pentru ca revoluţionarii să poată intra pentr a-i identiifica pe cei care trăgeau de aici. Într-o vitrină se află două arme „deosebite“. „Nici acest armament nu a fost în dotarea Armatei Române. Aici este o geantă cu o armă în interior. Mergând pe stradă tragi cu ea fără ca cineva să-şi dea seama că tragi din geantă. Şi tot aici se află o puşcă cu lunetă şi amortizor de zgomot Mosin-Nagant“. Vizitatorii sălii au ocazia să vadă vestonul „găurit în dreptul inimii“ al generalului Vasile Milea, care în acea perioadă era ministru al Apărării, dar şi ochelarii, pixurile, aparatura de transmisie a acestuia. El nu a dat ordin să se tragă în revoluţionari. A fost găsit împuşcat într-un birou din Comitetul Central. „Unii spun că s-a sinucis. Nu cred că s-a sinucis. Orice om care vrea să se sinucidă vrea să nu sufere, deci îşi trage cu arma în cap sau în gură. Milea a avut glonţul în inimă“, spune muzeograful Ichim. Pe un panou apar numele a 936 de eroi martiri dintr-un total de 1.104. Dintre cei 1.104, un număr de 221 au fost militari. Nu lipsesc nici fotografiile a peste 200 de eroi la care se adaugă alte zeci din timpul Revoluţiei care înfăţişează imagini paşnice sau violente de atunci. Din 1990 până astăzi, sala dedicată Revoluţiei din 1989 a avut aproximativ 500.000 de vizitatori, printre aceştia numărându-se Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Athanasie Stănculescu. „Emil Constantinescu şi Traian Băsescu nu au fost niciodată aici. În schimb, Ion Iliescu a fost de trei ori“, spune muzeograful Eugen Ichim.
Comunicat catre toate categoriile de militari in rezerva ai sistemului national de aparare
Constituit in perioada 01.10.2008 – 15.03.2009, devenit persoana juridica la 18.08.2009, prin sentinta civila nr. 83 a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate este o organizatie sindicala conforma art. 40 (1) din Constitutia Romaniei, Legii 54/2003 si Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Titlul IV.
Sindicatul grupeaza militari disponibilizati cu sau fara drept de pensie anticipata, militari in rezerva avand inca drept si capacitate de munca in conformitate cu legislatia interna si europeana privind varstele de pensionare, cu pensie penalizata sau intreaga, indiferent de structura sistemului national de aparare din care au facut parte : MApN, MAI, MJ, MT, SRI, SIE, STS, SPP, SIPA, etc, deoarece in conceptia membrilor sai « Militar este purtatorul uniformei, indiferent de culoare, care a depus un juramant de credinta Patriei si a aparat Patria in conditiile si cu mijloacele specifice armei – infanterie, artilerie, politie, tancuri, aviatie, rachete, transmisiuni, radiolocatie, graniceri, informatii, contrainformatii, paza si protectie, logistica, serviciul sanitar, transporturi, muzici militare, etc. ».
Sindicatul isi propune ca obiectiv prioritar apararea drepturilor castigate prin lege, decurgand din conditionarile impuse de tratatele de aderare a Romaniei la UE si NATO, precum si a drepturilor castigate sau mostenite, astfel : • Dreptul la PENSIE OCUPATIONALA, neinclusa in sistemul public de pensii, fie el unitar sau nu ; • Dreptul la ASISTENTA MEDICALA GRATUITA pentru militari si familiile lor, prevazut prin legi organice dar nerespectat, adica sistematic si in mod nerusinat incalcat ; • Dreptul la spitale, baze de agrement, case de odihna, etc, militare ; • Dreptul la proprietatile mobile si imobile realizate de militari prin contributiile lor sau primite de catre militari, ordinele si asociatiile lor, ca donatii din partea suveranilor Romaniei sau a unor particulari ; • Dreptul la salariile brute, neimpozitate, decise pentru pensionarii anticipati prin OUG 7/1998, ca decurgand din prevederile Tratatului de aderare a Romaniei la NATO si celelalte legi conexe in baza carora s-a infaptuit si se infaptuieste Reforma in intreg sistemul national de aparare, drepturi incalcate prin impozitare, tuturor categoriilor de militari din MApN, MAI, MJ, MT si Servicii ; • Dreptul la munca si integrare in viata sociala, inclusiv cu sprijinul autorizat al institutiilor de reconversie profesionala ; • Dreptul la demnitate si onoare, in conformitate cu articolele 16 (1 si 3), 23 (1-13), 24 – 31, 51 – 53 ale Constitutiei Romaniei ; • Dreptul la pensie de urmas pentru familiile celor decedati in timpul serviciului militar sau dupa pensionare.
Sindicatul cadrelor militare isi propune apararea Legii fundamentale a Tarii impotriva oricaror violari legislative si interpretari abuzive, cucerirea prin mijloacele specifice ale actiunii sindicale, pentru membrii sai, a tuturor drepturilor fundamentale decurgand din aceasta, din Declaratia Universala asupra Drepturilor Omului, din legislatia europeana si tratatele la care Romania este parte.
Sindicatul cadrelor militare nu mai accepta stereotipul, dovada de analfabetism politic, privind « controlul societatii civile asupra armatei », deoarece « societatea civila » este acea parte a societatii unui stat care nu participa la actul politic decizional, or, structurile militare, fiind prin definitie apolitice, constituie de drept si de fapt COLOANA VERTEBRALA A SOCIETATII CIVILE.
Sindicatul cadrelor militare avertizeaza ca nu mai accepta sa se decida in Romania « NIMIC DE NOI, FARA DE NOI SI IN ABSENTA NOASTRA ». Vom atentiona in scris Legislativul, Guvernul, Presedintia si CNA ca vom chema in justitie pe toti cei vinovati de punerea in dicutie a unor masuri legale sau de organizarea unor dezbateri publice pe teme de interes militar, prevazute de Statutul Cadrelor Militare Disponibilizate, fara participarea reprezentantilor categoriilor de militari vizati.
Pentru insultele gen « pensii nerusinate », « n-au contribuit la… » etc., facand parte dintr-un amplu razboi de imagine, consecinta a celui psihologic care vizeaza structurile militare, Sindicatul cadrelor militare pretinde, deocamdata, scuze publice celor emitenti.
Deviza noastra este « HONOR ET PATRIA. VAE VICTIS ». Considerand ca, in ultimii 20 de ani, limitandu-se la vorbe goale de continut si executarea ordinelor, neintelegand ca « profesionalizarea » structurilor militare a insemnat invadarea acestora de catre neprofesionisti, in scop spoliator si urmarind exclusiv interese de partid, liderii militari au pierdut odata cu « pariul pe reforma » si ONOAREA si PATRIA, membrii Sindicatului cadrelor militare sunt ferm hotarati ca, facandu-si datoria fata de institutia militara, sa-si faca datoria si fata de natiune, recuperand pentru aceasta tot ceea ce s-a pierdut, ratacit, furat, distrus.
Animata de aceste obiective statutare, o delegatie a Comitetului Director al SCMD, formata din col. (r) dr. Mircea Dogaru, col. (r) Constantin Monac si lt. Col (r) Catalin Apostol, a dat curs, in ziua de marti, 20.10.2009, invitatiei Ministerului Muncii de a participa la dezbaterea publica privind proiectul Legii sistemului unitar de pensii, dezbatere prezidata de catre dl. Secretar de stat Mihai Seitan.
Delegatia SCMD a inaintat in scris conducerii Ministerului Muncii, un punct de vedere, rezultat al sintezei legislatiei in vigoare si propunerilor care ne-au parvenit din partea tuturor categoriilor de militari, membri sau nemembri ai sindicatului, realizata de Secretariatul SCMD sub coordonarea Secretarului General, domnul Monac Constantin, si a Vicepresedintelui, domnul Apostol Catalin, precum si nota rezumativa prezentata mai jos si pe care Secretarul General a sustinut-o verbal, cu argumente juridice suplimentare.
Presedintele SCMD, constatand ca dezbaterea este de fapt o conferinta de presa cu martori, o informare manipulatorie a organizatorilor, menita sa atraga complici, a exprimat urmatoarele puncte de vedere, pentru care isi asuma prin semnatura, intreaga raspundere : • Ca profesionisti NATO in manipulare si contracarare imagologica si psihologica, respingem tentativa de manipulare in scopul de a ne face complici la incalcarea art. 41 (1) din Constitutia Romaniei care prevede ca « Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera » ; or Proiectul de Lege a sistemului unitar de pensii nu face decat sa mascheze strecurarea prin frauda in «Legea privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International » a OUG nr. 4/05.01.2009 si a « Proiectului de Lege pentru reglementarea sistemului de cumul al pensiilor cu veniturile salariale », respinse de catre Curtea Constitutionala ca anticonstitutionale ; • Avertizam ca actualul proiect NECONSTITUTIONAL de Lege a sistemului unitar de pensii face parte dintr-un pachet de legi anticonstitutionale, de sorginte stalinista, vizand excluderea din viata sociala a tuturor categoriilor de militari pensionati, prin limitarea dreptului lor la munca, a dreptului lor la venituri multiple rezultate din munca, si a dreptului la pensie integrala rezultata din munca. Potrivit normativelor din luna mai a.c. privind functionarii publici, acestia sunt obligati sa aleaga intre o pensie militara anticipata si penalizata, rezultat al muncii depuse in cursul a 20 de ani de activitate ca militari si o pensie « civila » pentru 12 sau mai multi ani de munca, desi persoanele in cauza au muncit si cotizat 32 de ani sau mai multi la sistemul de pensii ; • Informam ca, departe de a fi « nerusinate », pensiile militare medii sunt echivalentul pensiilor « civile » de 2 puncte ; de exemplu, fostul ministru al apararii, Generalul (cu 4 stele) Niculae Spiroiu are o pensie militara de 2700 lei ; • Informam media total neprofesionista, neinteresata sau deloc « libera » ca, potrivit datelor oficiale, 81% din pensiile din Romania (3,9 milioane persoane) sunt sub 1000 lei lunar, 18,1% sunt intre 1000 si 2000 lei lunar si doar 0,9% « nerusinate », adica doar 44000 de persoane (parlamentari, judecatori, functionari guvernamentali, ofiteri superiori) au pensii de peste 2000 lei lunar ; • Informam ca nu mai suntem dispusi ca media sa ni-l « asume » pe « domnul Geica » al aviatiei civile si nu militare, platit potrivit normelor OACI dintotdeauna, cu venituri care sa justifice riscul, si dorim ca si pilotii militari sa aiba, daca supravietuiesc serviciului, pensii mai mari decat 1800 lei cat au in prezent ; • Informam media ca nici o femeie de serviciu care a muncit onest 40 de ani nu poate fi comparata cu un militar, pentru ca nu exista femei de serviciu care sa fi muncit mai mult de 8 ore pe zi si care sa fi murit din cauza serviciului, in timp ce militarii sunt in slujba 24 de ore din 24, au murit cu sutele la Canal, Transfagarasan, in aplicatii, si mor in continuare in Afganistan si Irak. Lor li se plateste sangele si vietile pierdute ! • Informam media si Guvernul ca nu mai acceptam minciuna, insultatoare la adresa inteligentei romanilor, ca 4.900.000 de salariati sustin 5.700.000 de pensionari, pentru ca, de exemplu, subsemnatul este si pensionar, sustinand din impozitul ILEGAL pe pensie 2 pensii mici si, din impozitul pe salarii, alte 8-10 pensii mici, iar ca mine sunt sute de mii de persoane. A calculat cineva cati din pensionarii invocati sunt in realitate SALARIATI CARE LUCREAZA ? Dupa calculele noastre sunt 2,7 milioane ! • Avertizam Guvernul ca, daca prin santaj, Curtea Constitutionala va aproba pe 28.11.2009 aberatia anticonstitutionala privind interzicerea cumulului pensiei cu salariul, respinse in ianuarie a.c., ne vom intalni in justitie si, in decembrie, veti vedea in strada o « ARMATA », care isi va cere drepturile, in conformitate cu prevederile legale privind mijloacele luptei sindicale, dar disciplinata si organizata, imposibil de « penetrat » de destabilizatorii de profesie si de deturnat de la protestul sau pasnic. Iar pe agentii de ordine ii asteptam in randurile noastre pentru ca in foarte scurt timp vor pati ce am patit si noi ; • Presa ar trebui sa vada ca istoria se repeta. Nu s-a mai tras in noi cu gloante, nu am mai fost trimisi la canal. Am fost marginalizati, dispersati, dandu-ni-se pensii anticipate si penalizate pentru anii lucrati, salarii compensatorii ca sa uitam de penalizari, si ni s-a promis dreptul la munca incepand de la zero ani vechime, ca civili, adica dreptul de a mai castiga o pensie infima pentru 10 – 15 ani lucrati pana la varsta de 62 de ani, pentru ca, din 2 pensii modeste sa atingem 2/3 din cuantumul pensiei pe care am fi avut-o la sfarsitul carierei militare ; • Informam media ca Romania a aderat la NATO, cu legislatie specifica in domeniul militar, cu LEGI OCUPATIONALE nu « speciale », si cu venituri clar stipulate pentru militari ; • Informam media ca pentru noi « contributiile » s-au platit nu individual ci « in pausal » de catre Ministerul Apararii si ca din munca noastra, pana in 1989, in minerit, constructii, drumuri, poduri, agricultura, etc, armata nu numai ca si-a asigurat necesarul dar a dat la bugetul de stat miliarde de lei anual ;
Prin urmare ii informam pe toti fostii militari ca singura sansa de a-si cuceri dreptul si dreptatea consta in renuntarea la ambitiile marunte, vorbele goale, exacerbarea propriei importante intr-un trecut anulat de istorie, si inscrierea intr-una din filialele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate in vederea unei riposte hotarate, profesionist sustinuta, cu mijloacele specifice actiunii sindicale, utilizand toate prevederile legislatiei interne si europene, prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte. Pentru toti invinsii din Europa central-rasariteana, dreptatea nu se mai cucereste la Bucuresti, Budapesta, Praga sau Varsovia ci la Bruxelles, Strasbourg, Haga.
Ii informam pe toti cei interesati ca, acolo unde generalii au fost invinsi, elevii ofiteri, locotenentii, capitanii si tinerii subofiteri ai anului 1989, tocmai pentru ca apartin celor doua lumi, cea veche si cea noua, avand si pregatirea consistenta si forta necesara, au toate sansele sa invinga. Vor invinge daca vor intelege ca a sosit timpul sa-si uneasca toate aceste forte, sa se alature organizat, disciplinat, constituind sau intarind filialele locale, municipale si judetene ale Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate.
Asociatiile, ONG-urile sunt utile pentru supravietuirea culturala, spirituala a unei natii, sindicatele insa asigura supravietuirea sociala.
Veniti asadar, dragi camarazi, in ceea ce un inaintas al nostru ar fi numit « Adunarea Norodului », pentru ca « Patria este norodul iara nu tagma jafuitorilor » !
Cu stima si respect,
PRESEDINTE SINDICATULUI CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU, tel. 0728118094, 0722131655
Cine îşi mai aminteşte de eroii români îngropaţi în pământul Basarabiei
În Republica Moldova există aproximativ 200 de cimitire – de fapt, gropi comune sau locuri neîmprejmuite, părăginite, fără cruci – în care au fost aruncate unele peste altele şi acoperite superficial cu pământ, trupurile a zeci de mii de soldaţi români care au căzut în timpul celui de-al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei.
Unele dintre ele au fost restabilite sau amenajate la iniţiativa unor primari sau consilieri locali sau a unor simpli creştini din localitate, cu sprijinul financiar al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE) din România, instituţie care continuă tradiţia Aşezământului Naţional Regina Maria pentru Cultul Eroilor din perioada interbelică. Majoritatea mormintelor eroilor români au fost îngrijite în tăcere în perioada sovietică de preoţii satelor, altele au fost distruse – cum este cazul celui din Chişinău, situat în cartierul Botanica. Chiar şi în ziua de azi există cazuri când sunt profanate locurile unde au fost înhumaţi ostaşi români, un caz recent în acest sens fiind cel al „Cimitirului Dragalina” din Tighina, care a fost ras de pe faţa pământului de buldozerele transnistrene.
Am scris de fiecare dată, pe parcursul anilor, atunci când, cu voia lui Dumnezeu şi a oamenilor de bună credinţă, s-a reuşit restabilirea onoarei şi demnităţii de ostaş a celor care şi-au sacrificat viaţa pentru Ţară, fiindu-le amenajate, după rânduiala creştinească, mormintele unde li se odihnesc trupurile.
Am decis să revenim la cazurile relatate în trecut şi să-i mai trecem o dată în revistă pe cei care au depus eforturi pentru restabilirea acestor cimitire, mai ales că pentru unii dintre ei cinstirea memoriei eroilor români a devenit un scop al vieţii. Este important de reţinut numele acestor oameni întrucât, de obicei, după consumarea evenimentelor de inaugurare şi sfinţire a acestor locuri, cei care merită toată aprecierea şi preţuirea noastră rămân oarecum în umbră.
Monumentul eroilor din comuna Carahasani
Un caz mai mult decât impresionant este cel al Victor Boian, pensionar din comuna Carahasani, raionul Ştefan-Vodă, care a construit fără ajutorul financiar al nimănui un monument dedicat ostaşilor care au murit pe câmpul de luptă în cel de-al doilea Război Mondial. Monumentul a fost inaugurat în anul 2006, după hramul satului, care este sărbătorit la 14 octombrie, fiind sfinţit pe 5 iunie 2008. Ideea de a construi un asemenea monument i-a venit lui Victor Boian cu mulţi ani în urmă, el fiind şi martor al evenimentelor din perioada 1941-1945. Şi-a realizat visul cu propriile forţe, nefiind ajutat de nimeni. Pe locul unde a fost ridicat monumentul au fost îngropaţi peste 300 de ostaşi români, 400 de ostaşi nemţi şi ostaşi ai armatei sovietice.
Cimitirul eroilor de la Ţiganca
Despre Cimitirul Ostaşilor Români de la Ţiganca din Republica Moldova a început să se vorbească acum câţiva ani. Acolo, pe o colină de pe malul stâng al Prutului îşi dorm somnul de veci câteva mii de ostaşi români, căzuţi în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei. O eliberare care nu a fost pe placul sovieticilor, care au ras de pe faţa pământului toate amenajările specifice unui cimitir şi aşa a rămas acel loc mai bine de 6 decenii: părăsit şi uitat. Câţiva ani în urmă pe această colină s-au sihăstrit doi călugări de la Mănăstirea Neamţ, părinţii Nifon Ilie, şi Casian, ucenicul său. Ei au vrut să atragă atenţia românilor că istoria nu poate fi îngropată în uitare. Părintele Nifon dormea într-un sicriu şi le explica vizitatorilor de ce o face: “Ei (ostaşii români căzuţi în luptă – n.n.) n-au putut să doarmă în unul de ăsta, au fost aruncaţi ca animalele în gropi. Ca drept creştin, am spus: îmi iubesc morţii şi vreau să mă rog pentru ei. Când plouă, bagă oile şi se face de nu putem trece, e numai noroi. Dacă vreţi, luăm un hârleţ şi vă arătăm cum scoatem oasele, sunt la suprafaţa pământului. Nu plecăm de aici, că strigă aceia ca să-i ajutăm. Dacă n-or striga ei, o să strige pietrele, norii”.
Cimitirul eroilor de la Ţiganca a fost inaugurat pe data de 1 iunie 2006, la eveniment participând înalte oficialităţi din România şi Republica Moldova, printre care şi Majestatea Sa, Regele Mihai.
Cimitirul de Onoare de la Cania
De Ziua Eroilor Români, pe 1 iunie 2008, când creştinii ortodocşi au sărbătorit Înălţarea Domnului, în satul Cania, raionul Cantemir, a fost inaugurată o Troiţă în memoria martirilor Armatei Române, care şi-au pierdut viaţa pe aceste meleaguri în timpul celui de-al doilea război mondial. Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei în frunte cu părintele Vasile Burduja, parohul bisericii din Cania. Troiţa care a fost amplasată pe locul unde şi-au găsit odihna de veci cei ostaşii români şi a fost adusă pe aceste locuri de Asociaţia din Maramureş „România din inima mea” şi a fost edificată cu surse din donaţiile adunate de Grigore Caraza, fost deţinut politic în închisorile de la Ajud şi Jilava, care acum locuieşte la Piatra Neamţ. În Cimitirul de Onoare de la Cania au fost înhumaţi, în gropi comune, 936 de eroi români, morţi în luptele purtate în vara anului 1941, la Ţiganca. Proiectul de reabilitare a acestui loc de veci aparţine Parohiei Bisericii Ortodoxe din Cania.
Onoarea ostaşilor români, cinstită la Neculăieuca
În satul Niculăieuca, raionul Orhei, autorităţile locale, în comun cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor Români din Bucureşti, au inaugurat, pe data 8 iunie 2008, Cimitirul de onoare al ostaşilor români, care au luptat şi au căzut pe câmpurile de luptă din această localitate încă în vara anului 1941 pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică. Iniţiativa de renovare a cimitirului a aparţinut primarului PPCD din localitate, Claudia Bejenaru. Iată ce a declarat atunci Claudia Bejenaru: „De mai mult timp am aşteptat această zi, pentru a vedea împlinit visul de a amenaja şi în Neculăieuca un cimitir al ostaşilor români necunoscuţi. Mă bucură faptul că în această zi s-au adunat mai mulţi creştini pentru a cinsti memoria ostaşilor care 67 de ani în urmă şi-au sacrificat viaţa pe altarul păcii, apărând valorile naţionale româneşti”. Până la amenajarea cimitirului, locuitorii satului Neculăieuca îngrijeau cu sfinţenie această parcelă şi mormintele ostaşilor pentru a păstra memoria lor veşnică. Totodată, primul semn pentru ostaşii români a fost adus în anul 2006, în august, atunci când a fost sfinţită troiţa de lângă actualul cimitir.
În satul Neculăieuca, în vara anului 1941, în timpul luptelor duse dintre armata română şi cea sovietică, şi-au pierdut viaţa peste 1.000 de soldaţi români care au crezut în cauza pentru care au luptat şi au apărat valorile naţionale. În acelaşi timp, în urma cercetării mai multor documente, a fost stabilit faptul că în cimitirul inaugurat şi-au găsit odihna de veci peste 100 de ostaşi români, însă, din păcate, aceste surse documentare au identificat doar 42 de nume ale ostaşilor români căzuţi pe moşia satului Niculăieuca.
Cimitirul eroilor de la Micleuşeni
Cimitirul Eroilor Români din localitatea Micleuşeni, Străşeni, a fost inaugurat, după ce a fost îngrijit şi reconstruit, de ziua Armatei Române, pe data pe 25 octombrie 2008. Iniţiativa şi toate demersurile care au urmat aparţin reprezentanţilor Partidului Popular Creştin Democrat din Străşeni, consilierul raional Nicolae Stratulat şi vicepreşedintele raionului, Constantin Ioniţă. Cimitirul eroilor de la Micleuşeni a fost înfiinţat în data de 17 iulie 1941. În acest cimitir au fost amenajate 11 morminte comune în care au fost înhumaţi 223 militari români aparţinând regimentelor 63 artilerie şi 67 infanterie. Toţi aceşti eroi au căzut în luptele de pe Valea Dolnei, din data de 8 iulie 1941. Mormintele sunt marcate prin 28 însemne de căpătâi şi printr-un bloc de piatră inscripţionat cu următorul text: „Aici sunt înhumaţi ostaşii armatei române căzuţi în vara 1941. Veşnică fie-le pomenirea”. Pe latura de est a cimitirului a fost amplasată o troiţă, donată de către Asociaţia „Ginta Latină”.
Cimitirul de onoare al ostaşilor români din satul Feşteliţa
În localitatea Feşteliţa, raionul Ştefan-Vodă, autorităţile locale, în comun cu Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor Români din Bucureşti, au inaugurat, pe 7 iunie 2008 Cimitirul de onoare al ostaşilor români. Aici au căzut în luptă peste 40 de ostaşi români. Iniţiativa de a restaura cimitirul aparţine primarului PPCD din localitate, Nicolae Tudoreanu care, solicitat de FLUX, a declarat: „Timp de mai mulţi ani, această bucată de pământ, în locul unde se află acum cimitirul de onoare al ostaşilor români, a fost lăsată de izbelişte, deoarece motivele politice predomină asupra intereselor creştineşti şi omeneşti. Astăzi participăm la un eveniment istoric, pentru că istoria este scrisă de învingători. Acest cimitir este cu adevărat o carte de vizită pentru localitatea Feşteliţa”.
Biserica „Sfinţii Martiri Brâncoveni” în memoria eroilor români căzuţi la Ialoveni
Pe data de 10 decembrie 2005, în orăşelul Ialoveni a fost sfinţit locul unde va fi construită Biserica „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. „Sfinţii Martiri Brâncoveni” este o parohie a Mitropoliei Basarabiei şi va fi înălţată în memoria şi cinstea celor peste 20 de eroi români căzuţi şi înmormântaţi pe colina din centrul Ialoveniului, în timpul celui de-al doilea război mondial. După ocupaţia sovietică, în locul cimitirului a fost construit un punct de colectare a vitelor. La ceremonia de sfinţire au participat liderii PPCD Iurie Rosca, Vlad Cubreacov şi ex-deputatul creştin-democrat, Adriana Chiriac. Pe colină au fost înălţate patru cruci, care marchează locul unde va fi construit sfântul lăcaş. Persoanele care au făcut toate demersurile şi au reuşit să obţină autorizaţiile de construcţie sunt foştii consilieri raionali din partea PPCD, Valeriu Ţurcanu şi Vasile David, care au insistat în faţa autorităţilor locale cărora le-au cerut „să nu mai pângărească acel loc sfânt şi să cinstească creştineşte memoria ostaşilor români îngropaţi acolo”.
August 1st, 2011 
VR 
In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) al Royal Air Force (RAF) a trimis în România un avion militar care paraşuta trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debuta operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Un personaj de legenda al Intelligence-ului britanic, de Chastelain s-a casatorit la Bucuresti cu Marion Elizabeth (Walsh) de Chastelain, care lucra la acea vreme pentru Standard Oil of New Jersey. Ea insasi o agenta pentru viitorul serviciu MI6, i-a dat nastere la Bucuresti lui Alfred John Gardyne Drummond de Chastelain, ajuns la randul sau un general de renume, al Canadei. 
Posted in 
Tags: 
