Posts Tagged ‘Curentul’

Ucraina incarcereaza romani in tara lor. Un caz de Kafka sub ochii si in mainile “organelor statului”. Marian Ungureanu, “teroristul roman” care n-a vrut sa dea spaga vamesilor ucraineni, dupa gratii la 24 de ani. Singura sansa: Basescu

Ucrainenii isi bat joc de romani chiar si la noi in tara nu numai in teritoriile romanesti din actuala Ucraina sau in convorbirile oficiale in care il desconsidera pana si pe seful M.A.E. Baconschi.  Un singur om mai poate salva insa o viata de tanar nenorocita de ticalosia statului vecin: presedintele Traian Basescu. Scenariul de Kafka de mai jos vi se poate intampla si Dvs! Speriati-va! Iata de ce:

O stire seaca:

Biroul de Presă al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Suceava a anunţat că, joi dimineaţă, în jurul orei 6:20, poliţişti din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale – Compartimentul Urmăriri l-au identificat la domiciliu pe Marian Ungureanu, în vârstă de 24 de ani, tânăr pe numele căruia figura un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.

Mandatul respectiv fusese emis din 21 aprilie 2011 de către Curtea de Apel Bacău, Ungureanu fiind condamnat la trei ani de închisoare, pentru tentativă penală, contrabandă, deţinere ilegală de arme, muniţii sau explozivi, conform Codului penal al Republicii Ucraina.

IPJ Suceava susţine că tânărul a fost pus în urmărire prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române din data de 4 mai 2011.

Marian Ungureanu a fost încarcerat în arestul IPJ Suceava, de unde va fi transferat la unul dintre penitenciarele din ţară pentru executarea pedepsei.

Din informaţiile obţinute în cursul zilei de ieri de la Biroul de Presă al Curţii de Apel Bacău, suceveanul a fost condamnat pe 16 ianuarie 2009 de către Judecătoria raională Hliboca din Ucraina la trei ani de închisoare.

Ucrainenii au cerut autorităţilor române recunoaşterea instanţei de la Hliboca şi, implicit, a hotărârii penale prin care suceveanul era condamnat la închisoare.

Cererea ucrainenilor a fost admisă, iar condamnarea lui Ungureanu a rămas definitivă.

Pentru ce l-au condamnat:

Potrivit Biroului de Presă al Curţii de Apel Bacău, pe data de 5 septembrie 2008, Marian Ungureanu se afla într-o parcare cu plată din Cernăuţi şi a cumpărat de la un necunoscut un baston telescopic.

Câteva ore mai târziu, la vama de la Porubne, la ieşirea din Ucraina, suceveanul a fost prins având asupra sa bastonul telescopic, pe care l-a achiziţionat, a declarat el, în scop de autoapărare.

La ucraineni, se explică în sentinţa dată în acest caz, bastonul telescopic este considerat armă albă şi poate fi scos din ţară numai cu permisiunea autorităţilor. (Monitorul de Suceava)

Curentul: „Domnule Preşedinte, ca de la tată la tată vă implor salvaţi-mi copilul şi familia“

Recenta problemă de la graniţa Republicii Moldova cu Ucraina (Giurgiuleşti-Reni) nu este singurul episod halucinant din cadrul relaţiilor româno-ucrainene, ţară care la nivel declarativ susţine că împărtăşeşte valorile democratice ale Europei Unite. După ce mai multe grupuri de studenţi, ONG-urii jurnalişti au fost umilite ore întregi în vămile vecinilor ucraineni în încercarea de a ajunge la sfinţirea singurei biserici româneşti recunoscute de Ucraina, ziarul „Curentul“ a reuşit să intre în posesia unei poveşti tragice a unui tânăr român care a avut ghinionul să vrea să meargă în această ţară pentru a se alege apoi cu trei ani de puşcărie. Toate sub un pretext absolut iraţional venit din partea ucrainenilor. Un caz desprins parcă din romanele lui Kafka stă astfel mărturie asupra incompatibilităţii dintre cele două state, practic două sisteme diferite cu valori diametral opuse atât în plan juridic, cât şi diplomatic.
Este vorba despre un caz care debuta în toamna lui 2008, atunci când tânărul Marian Ungureanu, administrator la firma de publicitate din Bacău, în vârstă atunci de 22 de ani, a decis să meargă pentru prima dată la piaţa de la Cernăuţi (actualmente în Ucraina – n. red.) pentru a face câteva cumpărături împreună cu câteva rude ale sale. Din cauza faptului că  a refuzat să dea şpagă numeroşilor vameşi care se perindă până la ieşirea din vama ucraineană, acestuia i s-a „fabricat“, pentru un baston telescopic pe care  îl avea în torpedoul maşinii pentru autoapărare, un dosar penal pentru posesie de arme albe, trafic de droguri şi explozibili, motiv pentru care a primit ulterior trei ani de puşcărie pe care îi execută în prezent.

„Tradiţia“ ucraineană

Pentru a elucida ce s-a întâmplat în mod real am stat de vorbă cu tatăl acestui tânăr, un om care este obligat în prezent să-şi vadă băiatul proaspăt căsătorit în spatele gratiilor pentru aberaţiile vameşilor ucraineni care nu şi-au primit „tradiţia“.

Continuarea la Ziaristi Online

LISTA cu cei 330 de masoni venerabili din Romania si contactele tuturor Lojelor Masonice. Adrese, e-mail-uri, telefoane mobile. DOCUMENT CURENTUL.RO


Descarcati format mare de aici:


Vezi si Istoricul ereziei masonice în România. Sf. Constantin Brâncoveanu nu a fost mason. Nici Horea, nici Tudor Vladimirescu. Datele infiintarii primelor Loje masonice in Romania indica anul 1848

CURENTUL: HoţNews, vuvuzeaua UDMR, preia cu avânt criticile presei KGB înspre Cotroceni

Scris de Mădălin Necşuţu

La numai câteva zile după ce Hotnews îndruma etnicii maghiari din România să meargă să obţină cetăţenia maghiară pentru a profita de lipsa restricţiilor de muncă pe care Occidentul nu le impune Budapestei şi pentru a vizita SUA fără vize, ieri, agenţia independentă de ştiri a prezentat un material semnat de Olga Popescu în care se reiau atacurile presei ruse antiromâneşti la adresa preşedintelui Băsescu, într-o încercare de a-l scoate pe acesta antioccidental. Înzestrat cu o ură perenă când vine vorba de liderul de la Cotroceni, cotidianul rus „Novye Izvestia“, preluat de Hotnews, scrie că Băsescu şi-a permis din nou să facă la televiziunea publică o serie de „afirmaţii originale“. În încercarea de a-l portretiza ca pe un om politic dezechilibrat, publicaţia rusă, cu concursul jurnalistei de la Hotnews, este de părere că mai întâi Băsescu a lăudat milioanele de muncitori români care pleacă în Occident şi care nu numai că trimit bani acasă, dar nu primesc în ţara lor indemnizaţii de şomaj sau alte ajutoare sociale, uşurând, astfel, viaţa concetăţenilor lor, pentru ca mai apoi acesta „să se năpustească“ asupra ţărilor occidentale cu un val de critici. Aceste afirmaţii ar fi întregite de faptul că locuitorii statelor occidentale sunt „leneşi“ şi sunt ţări unde românii trebuie să îndeplinească în locul acestora cele mai grele munci. Publicaţia citată cu atâta avânt de cei de la Hotnews comentează că astfel de afirmaţii sunt puţin probabil bine primite la Bruxelles, acolo unde se preconizează ca, începând din 2011, încă un val de circa 500.000 de imigranţi unguri să beneficieze de cetăţenie ungurească.

Românii, căutaţi la munca de jos

Continuarea la Curentul

George Roncea: In Memoriam Mile…text care n-a avut loc in paginile Curentului de azi…

…in schimb s-a gasit destul loc in ziar pentru poza mare a lui Tismaneanu si un text ipocrit si basit extreeem de “la zi”, emanat saptamana trecuta si preluat de pe blogul cinstitului mare gurist in viata, Volodea, in care politrucul scuipa mana lui Ilici, cea pe care a lins-o anterior indelung si balos… “Vizionarul”, dupa ce i-a lansat lui Iliescu “Marele soc” in toata lumea, in 2004, brat la brat cu “dreptaciul” Cristi Preda, crezand ca o sa ramana acelasi PSD cu acelasi SRI si acelasi SIE la putere, acum, dupa 20 de ani, a descoperit brusc ca fostul lui “distins si luminat partener de dialog” este acelasi “sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc”….”patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari”. Te pisi pe tine de ras! Poate mai nou Tismaneanu sau vreun tovarasel cu trese de-al lui varsa reclama la Curentul, mai stii?…

Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism


Zilele trecute, la Timisoara, lui Mile Carpenisan i s-a savârsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, fratele nostru Mile e în fata lui Hristos. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în pace!

La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.

Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media vor decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.

Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia României cu Ordinul National «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler, singurul ziarist român pe care Armata Româna l-a primit in rândurile sale, cu gradul de sublocotenet post-mortem.

In Memoriam Mile Carpenisan

Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gând de constructie comemorativa dedicata amintirii lui Mile Carpenisan.

S-a dus, la doar 34 de ani, in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani.

In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sârbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de teren al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricând sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.

Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.

S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfârsitul e aproape si infrunt cortina finala. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pâna la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.

Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacând si trecând cu vederea nedreptatea si raul.

Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pâna ce iarasi vâltoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de lânga noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sârbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – câti or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Române.

In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc câtiva prieteni si câtiva fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminând din start orice interferenta de trust/partida etc.

Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… dorinta noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.

Intentionam intr-o prima etapa instituirea acestui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in jurnalismul românesc, propus de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tânar cu dedicatie pentru jurnalism.

Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunând adevarul verde in fata indiferent de consecinte.

“Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)

Problema ţigănească, umflată cu pompa de Centrul de Resurse Juridice moşit de PNL si SOROS via Renate Weber. Alina Mungiu, avocata “prigonitului” Marean Vanghelie

Zilele trecute a stârnit stupoare intervenţia „deontoloagei“ Tatiana Alina Mungiu Pippidi în beneficiul lui Marean Vanghelie, aceasta susţinând că mâna dreaptă (şi neagră) a şobolanului rozaliu Viorel Hrebenciuc ar fi ţinta răutăţilor datorită culorii pielii şi a originii etnice. Teza oengistei de profesie este că societatea românească ar fi infestată de virusul antiţigănesc, antisemitic etc. şi are tendinţa de a-l persecuta pe sărmanul Vanghelie nu pentru că ar fi un interlop, cum l-a calificat chiar colegul său de partid, Vasile Dancu, ci deoarece românii ar fi bolnavi de xenofobie. Desigur, medicul care ar trebui chemat la capul românilor, pentru a le scoate din cap fobiile (închipuite n.n), ar fi chiar ea, madame Mungiu, obsedată în general de problematica alogenilor şi de teme „artistice“ cu caracter sexual.
Partenera Tatianei Mungiu, Renate Weber, ajunsă europarlamentar pe listele PNL, se crede şi ea tot un fel de doctoriţă plasată tam-nesam la capul românilor,  iar oengeul moşit de ea, Centrul de Resurse Juridice, s-a transformat într-un fel de jandarm al societăţii româneşti.
Statul român este penalizat prin  „rapoarte de contravenţie“ trimise la Înalte Porţi, instanţe internaţionale care ar urma să ne aplice mustrări şi sancţiuni pe tema contravenţiilor presupuse care ar fi făptuite de români la adresa minorităţilor. Aceleaşi eterne organizaţii se ocupă simultan de persecutarea maghiarilor, a ţiganilor şi a homosexualilor, ridicând bani din nenumărate direcţii, fonduri dedicate găsirii de soluţii – care, evident, nu vin niciodată, că dacă s-ar găsi rezolvări autentice s-ar stinge robinetul de bani.
Aşa de bine s-au găsit soluţii, încåt acum întreaga Europă, foste regate şi imperii, tremură de frica haitelor de ţigani poposiţi la jaf pe meleagurile contribuabililor europeni, cei care au tot pompat bani în cele cåteva oengeuri romåneşti „de profil“ abonate la resursele financiare europene.

Falsa discriminare – pretext al manglirii de fonduri

(more…)

Schimbare de strategie. George Roncea scrie in continuare la “Curentul”, cu ochii pe acoperitii si descoperitii lui Vintu

Decizia noastra, a “echipei Roncea”, de a ne dedica finalizarii unor proiecte (trei carti aflate in lucru) si deschiderii unui portal al ziaristilor liberi, din spatiul online, a fost facuta publica, din nefericire, simultan cu anuntul incoltirii lui Mihai Iacob, patronul “Curentul”, de catre oamenii lui Vintu, intr-un dosar scos de la naftalina. Pentru ca nu vrem sa le dam satisfactie noilor si vechilor santajisti de presa am decis sa schimbam strategia, prin diversificare: George ramane la “Curentul” iar eu ma voi ocupa de proiectul ziaristilor online. Chiar astazi, George pune luneta pe acoperitii, descoperitii si “independentii” lui Vintu, catavencii deontologi ai RAAPPS, navetisti de profesie pe ruta Moscova – Budapesta (prima halta de pisat a cailor nostri, vorba lui Tutea).

Vintu dat in vileag de fostii sai angajati de la Catavencu

Scris de George Roncea

Ajunsa pe dric, pe cale de a-si da duhul prin infometare, publicatia Catavencu a reusit totusi, in aceste clipe macabre, sa atinga un maxim al nivelului comic. Colectivul revistei a iesit la drumul mare tipand ca din gura de sarpe ca nenea Vintu nu mai este gigea, ca e un  ‘ot,   un shmenar, un boulangiu etc.
Acuzand dureri de sale si usturime la spate, dupa ce i-au stat capra perversului mogul atatia ani, catavencii il porcaie si il maimutaresc in fel si chip pe tiran, dedicandu-i chiar si un blog, de unde aflam mari minunatii, scoase la iveala, in premiera, de fostii sai supusi.
Se livreaza publicului cutremuratoare dezvaluiri si mari noutati, scoase pentru prima oara la lumina de fostii sclavi de pe plantatia lui Sorin Ovidiu Vintu. Aflam astfel, pentru intaiasi oara, ca Vintu ar fi un zepar, un mincinos, pe scurt un derbedeu care s-a folosit de presa in scopuri murdare pentru ca apoi sa le aplice picioare in fund sclavilor deveniti inutili.
Tot de la deontologi ai Catavencu de talia unui Mircea Toma, de exemplu, aflam si noi, presa si publicul romanesc, in exclusivitate, ca Sorin Ovidiu Vintu este tzeparul FNI! Colosal, ce bine ca am aflat la timp aceste lucruri cu totul si cu totul noi!

Vintu – mahnit si usurat totodata
(more…)

Am plecat de la Curentul. Pe cont propriu, in spatiul online, cu opinii in contrasens. Satisfactii si regrete

Echipa Roncea a plecat de la ziarul “Curentul”. Coincidenta, odata cu aniversarea zilei de nastere a lui Ion Iliescu, care a plecat la randul sau, din tara, pentru a se intalni cu comilitonii sai, comunistii europeni. Noi plecam doar pe net, locul unde tinde sa se formeze o Romanie virtuala mai sanatoasa si mai inteligenta in orice caz decat cea “reala”, controlata pana la sufocare de “oamenii de bine” al caror prototip pare sa ramana vesnicul Ion Iliescu, de profitorii tuturor regimurilor.

Acum, dupa ce marea incordare a alegerilor a trecut, dupa ce ne-am bucurat de invinetirea perdantului Ion Iliescu, violaceu de furie pana in varful unghiilor, avem destule alte lucruri de facut. Ziarul “Curentul” merge inainte, dus de…curent. Cutremure la orizont, inundatii, sosele distruse, pensionari disperati, Raduleasca, Iri, agonia noilor generatii bagate in programul cretinizarii cu televizorul, cancan, barfe, susanele, etc samd

Or noi nu prea putem fi dusi de curent. Dimpotriva. La fel ca alti cativa putini jurnalisti ramasi liberi suntem fideli tocmai opiniilor in contrasens. Alaturi de curentul de zi cu zi, “uniformizator”…  Cand suvoaiele minciunii duc la vale tara invaluind realitatea in tacere mormantala e bine sa mai ramana cateva pietre in urma care sa strige adevarul. Cu 20 de ani de presa in sange – impliniti luna aceasta – si ceva mai multi de actiuni civice si anticomuniste in spate, trecuti cu toata scarba inerenta prin hatisurile si labirinturile acestei lumi “politico-economico-culturalo-jurnalistice” mizere, nu prea mai putem fi convinsi ca, de fapt, lumea se invarte altfel, poate mai repede, dupa cum crede Hrebenciuc, poate invers, dupa cum cred altii, ceea ce poate da, in ambele cazuri, ameteli serioase.

Asa ca o sa ne vedem de drumul nostru, acelasi dintodeauna, urmand si mediatizand mintile sclipitoare ale Romaniei trecute sau pe cele pe care am avut sansa sa le intalnim in aceasta viata, cu unicul scop de scoatere la lumina a adevarului si strigarea lui de pe culmi, prin orice mijloace. Adica exact ce-i enerveaza pe slujitorii minciunii. Orice altceva, in afara de asta (si de Basarabia) nu prea ne intereseaza.

Proiectul nostru e simplu si, tocmai de aceea, stim ca va fi si de succes. Il veti vedea cat de curand, sub forma unui portal al ziaristilor online. Credem ca exista, inca, un potential real in spatiul virtual pentru ca ziaristii sa construiasca, sa traiasca si sa scrie liberi. Completamente liberi.

In ce ne priveste, scopurile noastre, la “Curentul”, au fost destul de clare, pe masura distractiei aferente. Sa explicam.

Cutremurul din Chile ar fi schimbat axa pamantului, zic niste savanti americani. Daca e asa, ne asteapta schimbari globale monstruoase, spun savantii rusi. Noi romanii putem sta linistiti, la locurile noastre. La noi viata pare sa aiba trasaturi monstruoase “by default”, de cand am fost ocupati de bolsevici, schimbati cu “eliberatorii” americani, ajunsi cu o intarziere de vreo 65 de ani. Dar piatra de moara legata de gatul Romaniei ramane inca, Iliescu-KGB. Pana nu iese cu picioarele inainte din politica acest “batranel” – fatada unei hidre vorace care sugruma si mananca de viu, incetisor, acest popor – nu se va schimba nimic la noi.

Acest asasin radios, ajuns, iata, la 80 de ani, marcheaza intr-un fel sau altul tot felul de momente ale vietii noastre.

(more…)

Cum au devenit romanii romi. Memorandumul prin care Petre Roman a oficializat “rom-anizarea” tiganilor

Scris de Victor Roncea

Introducerea cuvântului rom/rrom în loc de ţigan şi crearea ambiguităţii lexicale – mai ales la nivel internaţional – roma/român şi romanes/româneşte, cu o concluzie „firească“ – România egal ţara romilor, a fost aplicată românilor imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös, cu sprijinul unor membri trecători ai Guvernelor de la Bucureşti. O primă dispută a fost legată de cuvântul „romi“ – cu un singur „r“ -, românii fiind prostiţi apoi că acesta va fi înlocuit cu „rromi“, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală. Este de amintit că în anii 1995 limba cu care Sörös vroia să înlocuiască oficial ţigăneasca primise numele de „romalli“, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani“ şi varianta „rromani“. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost inventat numele de „romanes“. Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice şi, mai ales, ale autorităţilor din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească: rom/roma/român cu limba romanes/româneşte, comunitatea Romă cu ţara… România.
Apoi, cu concursul direct al lui Petre Roman, pe atunci ministru de Externe, s-a realizat oficializarea în cadrul instituţiilor de stat a denumirilor rom/rrom/român, cu titlu obligatoriu, deşi la nivel european avem doar simple recomandări în acest sens, venite din partea Consiliului Europei şi nu a Uniunii Europene. În acelaşi timp, confuzia rom-român pe plan european a dus până la situaţii ridicole. Astfel, o delegaţie oficială a fost împiedicată să intre într-un stat UE, înainte de aderare, pentru că pe paşaport prescurtarea ţării noastre era ROM. Acest fapt l-a determinat în 2002 pe secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor de la acea dată, Ion Antonescu, să solicite primului-ministru schimbarea prescurtării, cel puţin în paşapoartele noastre, ceea ce s-a şi îndeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenenţei la spaţiul francofonic. Însă acest lucru nu se poate realiza în toate domeniile. În multe alte nomenclatoare străine prescurtarea fiind şi azi aceeaşi: ROM. Prezentăm mai jos Memorandumul care a făcut ca această confuzie să se perpetueze până la identificarea românilor cu romii, indiferent dacă aceştia provin din Rusia, Bulgaria, Ungaria sau fosta Iugoslavie. Cazul recent, în care personalul Căilor Ferate Franceze avertizează asupra hoţiilor „românilor“, este elocvent.

Memorandumul prin care Petre Roman a transformat românii în romi pe plan internaţional
(more…)

NE-AM INTORS. CURENTUL TRAGE TARE (in vreo suta de mii de exemplare :): Realitatea TV, ecoul Moscovei în România contra lui Băsescu

Scris de George Roncea 
Prima vizită „externă“ a preşedintelui Romåniei, Traian Băsescu, vaavea loc tot… pe pămånt romånesc, respectiv în Basarabia, laChişinău, în preajma aniversării a 160 de ani de la naşterea romånuluiabsolut şi militantului pentru Romånia Mare, Mihai Eminescu. Motiv demaximă isterizare pentru presa rusă, care l-a etichetat pe şefulstatului romån drept „duşmanul secret al Rusiei“. Unul dintre cele maiascultate posturi de radio în spaţiul vorbitorilor de limba rusă, EcoulMoscovei, l-a tocat mărunt din cuvinte pe Traian Băsescu, pornind de ladeclaraţia mai veche a acestuia – „două state, un singur popor“ – caredefinea concepţia sa despre Romånia şi Republica Moldova. La Bucureşti,Realitatea TV s-a transformat prompt în Vox Moscova, reluånd lanesfårşit băşcălia şi veninosul atac rusesc, care are în fundal osingură „justificare“: Traian Băsescu este primul şi singurulpreşedinte al Romåniei care a avut o atitudine activă faţă deBasarabia, care a promovat cauza romånilor basarabeni. Pe ruşii de laMoscova şi pe ruşii vopsiţi de la Bucureşti, condensaţi în Trustul luiVîntu, i-a scos din minţi mai ales faptul că vizita lui Băsescu estechiar prima sa vizită oficială după realegere, la fel ca şi în mandatultrecut, proiectånd practic simbolic importanţa Republicii Moldovapentru politica naţională romånească.
Falimentarîn Romånia, după ce a otrăvit cåt a putut spaţiul mediatic romånesc,Sorin Ovidiu Vîntu s-a îndreptat acum către Chişinău şi Tiraspol, undeşi-a instalat o nouă bază de dezinformare şi posibil loc de refugiu,ţinånd cont de statutul internaţional incert al separatisteiTransnistria, recunoscută doar de Rusia.
Karadeniz Press, agenţia depresă şi ştiri a Mării Negre, semnalează că problematicile relaţiilorRomåniei cu Republica Moldova, dar şi cu Federaţia Rusă şi Ucraina suntaceleaşi teme „litigioase“, devenite clasice. Analistul de politicăexternă Mădălin Necşuţu observă că „duşmănia secretă“ invocată depostul de radio Ecoul Moscovei reflectă de fapt adversitatea politiciiRusiei faţă de Romånia. Legăturile romåno-ruse s-au complicat din 1990încoace, pe fondul unor probleme precum semnarea Tratatului politic debază, tezaurul romånesc trimis de Romånia în imperiul ţarist în 1917 şiniciodată recuperat, implicarea Romåniei în soluţionarea conflictuluidin Transnistria şi în general poziţionarea diplomatică a Bucureştiuluifaţă de Republica Moldova, aderarea Romåniei la NATO, bazele puse ladispoziţia armatei americane la ţărmul Mării Negre sau contracteledezavantajoase pentru Romånia semnate cu Gazprom.

Ruşii, pe urmele lui Băsescu

Ruşiinu stau nici ei cu mâinile încrucişate, adjunctul premierului rus, IgorSuvalov, anunţându-şi sosirea la Chişinău tot luna aceasta. Scopulvizitei – din nou gazele, cică. După ce Rusia a decis scumpirea deurgenţă a gazelor livrate Republicii Moldova, agenţiile străine deştiri arată că autorităţile de la Chişinău urmează să decidă în acestezile detaliile finale privind împrumutul în valoare de 150 milioane dedolari pe care îl va solicita Federaţiei Ruse. Agenţia azeră oficialăde ştiri APA face referinţă la declaraţia premierului Vladimir Filat,care a iterat ca decizia finală cu privire la acest împrumut se va luaîn timpul vizitei adjunctului premierului rus, Igor Suvalov, ce urmeazăsă sosească la Chişinău pånă la sfårşitul acestei luni. Mass-media dela Chişinău reaminteşte că Republica Moldova va solicita Kremlinului unîmprumut de aproximativ 150 milioane de dolari americani pe un termende 15 ani. În timpul guvernării comuniste, fostul preşedinte VladimirVoronin declara că Federaţia Rusă ar urma să acorde Republicii Moldovaun împrumut de peste jumătate de miliard de dolari.
În timpulvizitei preşedintelui rus Dmitri Medvedev la Chişinău, cu ocaziasummitului CSI de la începutul lunii octombrie 2009, ministrul rus alfinanţelor, Aleksei Kudrin, anunţa că decizia privind alocareacreditului rus pentru Moldova va fi analizată în noiembrie. Tot AlekseiKudrin declara că suma creditului rus pentru Moldova nu a foststabilită, dar că în bugetul de stat al Federaţiei Ruse au fostprevăzute 150 milioane de dolari pentru Chişinău.

Săgeţile veninoase ale Moscovei

Rusia,după cum se vede, face eforturi serioase pentru a menţine Chişinăul cuprivirea aţintită spre Moscova „motivându-i“ pe basarabeni prin metodaclasică rusească – morcovul şi băţul. Pretextul interesului exacerbatal ruşilor faţă de Basarabia ar fi prezenţa unei minorităţi de sub zecela sută de etnici ruşi, urmaşii celor veniţi cu tancurile lui Stalin.Atåt liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, cåt şi premierul VladimirPutin folosesc un ton mai mult mai tranşant cånd se referă la „apărareaintereselor ruşilor“ din fostul spaţiu ex-sovietic. Ba mai mult,recent, preşedintele Medvedev a lansat o iniţiativă legislativă princare Rusia îşi rezervă dreptul de a-şi apăra cetăţenii de peste hotareprin forţa armelor, relatează Karadeniz Press. Un fel de justificareretroactivă a conflictului ruso-georgian din vara anului 2008. Deasemenea, acesta nu sa dat în lături de a-l ameninţa pe preşedinteleinterimar de la Chişinău, liberalul Mihai Ghimpu, vizavi de intenţiilecelui din urmă de a schimba limba oficială a statului din„moldoveanescă“ în romånă. „Sper că autorităţile vor da dovadă de o maimare toleranţă faţă de interesele populaţiei (din Moldova – n.n.) şi nuvor lua decizii artificiale, pentru a nu restrånge potenţialullegăturilor dintre popoarele noastre şi pentru a nu distruge mecanismulde comunicare din interiorul propriei lor ţări“, a mai spus Medvedev.
Aceastăreacţie a venit la circa o săptămånă după ce Ghimpu a anunţat pe 1decembrie 2009, de Ziua Naţională a Romåniei, că el este „romån“ şi cădoreşte modificarea textului Legii supreme a Republicii Moldova pentruca limba romånă să fie adoptată ca limbă oficială, pentru că „råd şicopiii de noi“. Cronologia săgeţilor veninoase nu s-a oprit aici. Pe 14decembrie ieşea la rampă purtătorul de cuvånt al MAE rus, AndreiNesterenko, care spunea că Băsescu ar trebui să arate mai mult respectvizavi de politica externă a Kremlinului, pentru faptul că l-ar fiacuzat pe contracandidatul său, social-democratul Mircea Geoană, derepetate vizite şi negocieri la Moscova în secret. Nici pånă acum nu arăspuns Geoană ce căuta la Moscova pentru astfel de înţelegerisubterane, în condiţiile în care diplomaţia secretă, mai ales încontextul fragilelor relaţii romåno-ruse, sunt cel puţin condamnabile.Apoi a venit råndul ca atacul transmis din centrala de la Moscova săfie reluat pe altă arie în Romånia de actualul ambasador rus, AlexandrCiurilin, fost şef al Arhivelor de la Moscova, istoric cu orbulgăinilor, care a declarat cum că Basescu ar trebui să iasă dintr-oastfel de retorică, pentru că „vremea Războiului Rece a trecut“. Deşichiar ei întreţin Războiul Rece la graniţa estică a Europei, şi nunumai.

Chişinăul, o capitală românească

Faptulcă Basarabia vrea să se îndrepte pe culoarul european împreună cuRomånia îi scoate din sărite pe foşti gauleiteri de limbă rusă aispaţiului estic, cei care au dus o sălbatică politică dedeznaţionalizare secole întregi împotriva romånilor basarabeni, punctulculminant fiind atins la recensămåntul din 2004, cånd inchizitorii luiVoronin îi obligau pe oameni să se declare „moldoveni“ în catastif.
Retoricarusă se vrea una provocatoare deoarece chiar Traian Băsescu a fost celcare a declarat la începutul lui 2009, în momentul învestitiriifostului ministru de Externe, Cristian Diaconescu, că Romånia trebuiesă „privească mai mult spre Est“, că Romånia trebuie să îşi aliniezerelaţiile cu Rusia într-o logică pragmatică. Mesajul era clar, Romåniaeste o democraţie consolidată, care nu vrea să fie tratată ca ogubernie de måna a doua, iar şeful statului romån doreşte ca Romånia sădiscute cu Rusia de pe poziţii de ţări suverane. Ruşii l-au preferat peGeoană sosit în genunchi, pe post de preş.
Din fericire, romåniiau ales altfel. Cu mandatul oferit de poporul român – cu voturile a 94la sută dintre românii basarabeni în favoarea sa – preşedinteleRomâniei are tot dreptul să se simtă ca la el acasă la Chişinău, ca noitoţi de altfel.

Ne-am intors din vacanta! Cititi aici CURENTUL PDF sau, mai jos, alte cateva titluri din primul numar pe 2010:

Vîntu bagă presa şi în faliment moral
Ziariştii liberi cer politicienilor şi oamenilor de cultură boicotarea frauduloşilor de la Realitatea-Caţavencu
Ion Iliescu ar putea primi un nou cap de acuzare în „Dosarul Revoluţiei“ 
„Luminile şi umbrele“ serviciilor secrete, în „Curentul“

Autorităţile speculează moartea lui Tecuceanu pentru a-i trimite pe romåni la vaccin 

Editorialele Curentul: Tia Serbanescu, Iulia Nueleanu, Corneliu Vlad, Octavian Pescaru

SASSU, poli-trucul – de Tia Serbanescu. Ideea lu’ Băsescu este bearcă – de Catalin Mihuleac. EDITORIALE DE CAMPANIE

Poli-trucul

Scris de Tia Serbanescu

Ce lovitură de circ au reuşit scamatorii Hrebenciuc şi Sassu pentru a-l scăpa pe dl Geoană de-o confruntare electorală! Trucul e ştiut: se ia obiectul, se arată publicului pe toate feţele, după care e băgat în batistă şi dispare – până la mişcarea următoare când dl Geoană apare din joben, viu şi nevătămat. Văzând că staffurile candidaţilor Băsescu, Antonescu, Oprescu şi Hunor au acceptat pretenţia PSD pentru o dezbatere în cinci la TVR (adică pe terenul PSD) şi că bietul Geoană nu mai are scăpare, Hrebe a recurs rapid la politrucul Sassu: acesta a pretins o dezbatere în şapte chemându-i în ajutor atât pe Vadim şi Becali în chip de bodyguarzi ai dlui Geoană cât şi posturile Realitatea şi Antena 3 ca „parteneri“ de emisie. De unde şi până unde? Şi de ce Tvr care e plătit din bani publici, în loc să se bucure de exclusivitate, se repede să verse audienţă şi bani în buzunarele dlor Voiculescu şi Vîntu? Schema prevedea astfel o dezbatere cu şapte candidaţi şi trei moderatori în 90 de minute – respectiv câte 12 minute de căciulă, adică pierdeau câte 90 de minute în trafic să ajungă la TVR ca să vorbească 12 minute? Ce bătaie de joc! Scopul s-a văzut imediat: după ce dnii Băsescu, Antonescu, Oprescu şi Hunor au anunţat că nu participă la „mascaradă“, cele trei televiziuni au anulat confruntarea. De ce, măi dragă? De ce nu s-a întâlnit dl Geoană cu Vadim şi Becali, mai ales că erau invitaţii săi personali? De ce n-au discutat frumos în trei? Aveau 90 de minute la dispoziţie, erau serviţi de oameni pregătiţi (Hurezeanu, Firea, Niculescu) şi găzduiţi de trei televiziuni calde, tovărăşeşti. Chiar le-ar fi stat bine laolaltă, în tripluştecher. Bucuros că a fost chemat să-i facă menajul dlui Geoană la poarta TVR, Vadim s-a declarat tămâie: „Băsescu fuge de mine ca dracu’ de tămâie“. Iar Tămâie fuge după Geoană. Cele trei televiziuni s-au păcălit: au pierdut câte 90 de minute transmiţând neghiobiile candidaţilor din grupa mică pe care apucaseră să-i convoace – şi care s-au bucurat de o publicitate nesperată. Pomana porcului! Seara, dl Băsescu l-a declarat pe Sassu „al treilea mogul“ al micilor ecrane. Greşit! Sassu nu plăteşte TVR din banii săi, deci nu e mogul ci o mogâldeaţă plătită din bani publici pentru a-i ridica tupeul dlui Geoană: „nu-i nimic, mergem mai departe“. Unde? Deja a mers prea departe. S-a dus de două ori în secret la Moscova şi tot n-a ajuns la procentul PSD. Lupta pentru turul I s-a deschis: să intre primii doi!

Ideea lu’ Băsescu este bearcă

Scris de Cătălin Mihuleac

Din punctul de vedere al ştampilei stând cu pupătoarea spre buletinul de vot, mă încadrez în acea categorie largă a românilor pe care-i doare undeva de viitorul preşedinte al ţării. Dacă va fi desemnat Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Antonescu, Oprescu sau C.T. Popescu (nu văd de ce ziaristul ăsta marca „Sony“ n-ar fi potrivit!) mi-e totuna, fiindcă la fel mă va hărţui inspectorul fiscal, la fel mă va jupui birocratul, la fel mă va scuipa între ochi judecătorul şi poliţistul, dacă voi ajunge pe laba lor. Nu mă priveşte deloc ale cui sunt deştele strânse pe sforile care deschid robinetele naţionale, atâta vreme cât trăiesc într-un perimetru unde nimic nu se va schimba nici peste cinci, nici peste zece, nici peste un milion de ani.
În pofida acestui pesimism – pe care îmi place să-l numesc realism -, cu drag plec urechea la cântecul marinarului, care propune ca din 471 de parlamentari să rămână 300. Merg mai departe şi zic că din 471 ar putea rămâne foarte bine doar zece – câte cinci pentru fiecare cameră – fără să se simtă vreun neajuns. Ba cred că aceleaşi rezultate le-ar avea ţara şi dacă ar folosi numai un deputat şi un senator, care în paralel ar putea îndeplini şi rolurile de portari ale clădirii respective, dacă tot e să trecem pe economii.
Dar ideea lu’ Băsescu trebuie dusă până la capăt, fiindcă din iniţiativa lui se deduce că, vreme de ani şi ani, circa 200 de parlamentari au fost în plus. Şi-atunci, ăştia trebuie să dea înapoi ce-au căpătat nejustificat, că altfel se strică echilibrul Universului. Întrucât e aproape imposibil de demonstrat cine a fost mai incompetent şi mai puturos ca altul, ar trebui să se stabilească prin tragere la sorţi care parlamentari au fost în plus. Iar aceştia să facă bine să returneze dulcile beneficii de care s-au bucurat şi încă se mai bucură: pensiile, indemnizaţiile, benzina şi uzura maşinilor de serviciu, diurnele, profiturile de pe urma firmelor înfiinţate pentru a pune în operă contracte cu statul… Aşa-i corect, dacă vrem ca ideea lu’ Băsescu să nu fie bearcă.
Zilele trecute, o scriere de pe un afiş de campanie mi-a atras atenţia: „De ce s-au unit toţi împotriva mea? Pentru că eu sunt altfel!“ Mă mănâncă limba să spun ceva, dar mai bine mă abţin.

www.curentul.ro

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova