Posts Tagged ‘Decembrie 1989’
Arestarea lui Ion Iliescu. A fost sau nu a fost?
Marius Mioc – Revolutionar Online: Ziarul pro-iliescian “Dimineaţa” din 25 noiembrie 1996 a publicat articolul “Recurs la adevăr: Profesioniştii diversiunii”. Articolul pomeneşte un episod puţin comentat al revoluţiei române: arestarea lui Ion Iliescu în sediul Comitetului Central, în decembrie 1989, de către un grup care-i contesta legitimitatea de a prelua conducerea ţării. Subliniez că nu este vorba de o dezvăluire de tip “Mărieş”, care apare brusc după 21 de ani, ci despre ceva despre care s-a vorbit la TVR chiar în decembrie 1989. Mai jos dau şi înregistrarea de la TVR care, din păcate, nu este completă (se întrerupe exact cînd începe să vorbească Ion Iliescu) dar care arată că ceva a existat.
Pentru început, reproduc articolul din “Dimineaţa” care, din păcate, la ora actuală nu mai este disponibil on-line (era însă în 2006 cînd am discutat despre el pe forumul revoluţiei – linc). Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Ion Iliescu a dejucat, prin apariţia la televiziune, şi prin prezenţa în clădirea fostului CC, planurile celor care intenţionau să preia puterea
Revenind la evenimentele din decembrie 1989, am afirmat că prezenţa domnului Ion Iliescu, atît la Televiziune cît şi în mijlocul revoluţionarilor din clădirea fostului Comitet Central, a dus la dejucarea preluării puterii de către capi ai fostei Securităţi sau ai PCR. Abilitatea politică şi autoritatea morală caracteristice domnului Ion Iliescu, poziţia sa arhicunoscută de opozant făţiş al politicii totalitare promovate de Nicolae Ceauşescu [nu era chiar aşa de “arhicunoscut” ca “opozant făţiş”. Nu se cunoştea nici o luare de poziţie publică a lui Ion Iliescu împotriva lui Ceauşescu. După 20 de ani de la revoluţie, prin Institutul Revoluţiei pe care Iliescu îl conduce, s-a pretins că Iliescu a scris o scrisoare anticeauşistă care însă n-ar fi fost difuzată (linc). Dar chiar şi acea scrisoare nu a îndrăznit să o semneze cu numele personal], au fost calităţile datorită cărora a fost recunoscut ca lider de necontestat al revoluţionarilor [chiar acest articol arată puţin mai încolo că Iliescu a fost contestat]. Aceleaşi calităţi l-au determinat pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, în urma convorbirii cu domnul Iliescu, să ordone retragerea unităţilor de blindate care se îndreptau spre Bucureşti [născocire a unor merite revoluţionare ale lui Ion Iliescu; ordinul de retragere a blindatelor s-a dat înainte ca Iliescu să-şi înceapă activitatea “revoluţionară”]. Indicativul sub care s-a ordonat armatei să se retragă a fost: „Rondoul“, acelaşi pe care îl folosea generalul Vasile Milea [prin 1990, cînd se făcea propaganda cu “eroul Vasile Milea”, se spunea că chiar Milea a dat ordinul. Apoi s-a trecut la propaganda cu “eroul Stănculescu” şi acesta a fost declarat persoana care a retras armata].
Pentru cei compromişi, pentru adevăraţii profitori din anturajul foştilor dictatori, apariţia lui Ion Iliescu a reprezentat un serios semnal de alarmă. Era evident că nu vor mai reuşi ca după fuga lui Ceauşescu să preia conducerea. Prima încercare de eliminare a lui Ion Iliescu a avut loc chiar în clădirea fostului Comitet Central.
Continuarea si Video la Ziaristi Online
Ziaristi Online: Incursiune de “nebun de legat”. Sorin Bogdan in Spitalul din Timisoara pe 18 decembrie 1989
Sorin Bogdan: Dimineata de 18 decembrie 1989 m-a gasit la prietenul meu, gabi, care avea un apartament la parterul unui bloc de langa bastion. nu reusisem sa dorm deloc. am iesit pe strazi sa vad urmele luptelor. in fata librariei “mihai eminescu” din piata operei inca se mai vedea o gramada de cenusa, din care adierile vantului smulgea cate-o pagina arsa pe jumatate din volumele cu opera de inestimabila valoare a lui ceausescu. autoritatile adusesera mesteri care erau zoriti sa inlocuiasca vitrinele sparte. parfumeria de vis-a-vis de cofetaria “violeta” era o ruina, iar peretii negri si arsi ai blocului aminteau de incendiul de aseara. toata piata era plina de trupe de militie si garzi patriotice, comandate de civili in scurte de piele gri-petrol, cu automate de gat, care se rasteau la oamenii ce nu grabeau pasul si priveau cu nedisimulata satisfactie urmele luptelor. se decretase stare de necesitate si timisorenii nu mai aveau sa circule pe strada in grupuri.
in dimineata aceea am facut una din cele mai mari nebunii din viata mea. ma intalnisem cu zoran si cristi, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, studenti la medicina. ne povesteam prin ce trecusem peste noapte si eram ingrijorati ca la radio europa libera nu se pomenise inca nimic despre ce se intamplase. circulau tot felul de zvonuri prin oras despre mii de morti si raniti. cristi a venit cu ideea sa mergem la spitalul judetean sa vedem cu ochii nostri adevarul. prietena lui de atunci era fiica doctorului aurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), care il simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, de la el.
spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era un civil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cu pat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zis nimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicat cristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fost teama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveam carnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-am imbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti trei intr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni de legat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealalta maneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimeni de impostura.
doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie. saloanele erau pline de oameni raniti in noaptea care trecuse. am citit cu ochii nostri fisele de observatie, care aveau sa dispara pentru totdeauna in zilele urmatoare. diagnosticele erau aproape identice: “plaga impuscata” sau “plaga impuscata transfixianta“. unii erau in stare grava, altii aveau rani mai usoare. ne priveau cu suspiciune si doar cativa au indraznit sa vorbeasca cu noi. erau speriati si ne intrebau daca lumea a mai iesit in strada. imi amintesc ca unul dintre ei ne-a povestit ca fusese impuscat din intamplare, cand iesise de la film, din cinema “studio”, si habar n-avea ce se intampla afara. il tin minte pentru ca l-am revazut dupa 22 decembrie pe un post de televiziune cu o alta poveste, plina de eroism, in care el fusese in primele randuri ale manifestantilor anti-ceausisti cand armata a deschis focul. nu am aflat niciodata cand a spus adevarul, insa doar cativa dintre ranitii care au vrut sa vorbeasca cu noi ne-au marturisit atunci ca au fost impuscati in timp ce demonstrau. ceilalti au preferat sa ne minta ca au fost loviti de gloante ricosate si isi exersau cu noi povestea pe care o inventasera pentru viitoarele anchete. unul dintre ei ne-a dat un numar de telefon si ne-a rugat sa-i anuntam familia.
Integral la Ziaristi Online
Foto: Constantin Duma
Ziaristi Online: Scinteia Tineretului, 18 decembrie 1989: “Cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare”. FOTO/DOC
Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare
*Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cand pe-o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform.
* Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropuiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.
* Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5,30 si 7,30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.
* Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile soarelui, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
* Si inca ceva – daca aceste v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea. (S.P.)”*
* Sorin Preda / Scinteia Tineretului, 18 decembrie 1989
Ziaristi Online. Sorin Bogdan: Timisoara – Magia si oroarea noptii de 17 spre 18 decembrie 1989
Sorin Bogdan: era duminica dimineata si trebuia sa plec pana la arad cu trenul, sa-mi rezolv niste probleme. inca surescitat de tot ce se intamplase noaptea, am luat tramvaiul spre gara de nord. vatmanul nu a oprit in statia din piata maria. lumea din tramvai privea uimita vitrinele sparte de pe bulevardul 6 martie. oamenii susoteau, cu o unda de speranta in priviri. nimeni nu circula pe trotuarul dinspre biserica reformata, in fata careia am vazut cativa militieni. putini se incumetau sa treaca pana si pe trotuarul de vis-a-vis. la arad, am povestit unor prieteni ce se intamplase peste noapte la timisoara. desi aflasera zvonuri, tot ma priveau cu neincredere, ca pe un nebun. timpul a trecut chinuitor de greu pana dupa pranz, cand m-am intors in oras.
nu m-am inselat: evenimentele au continuat in cursul diminetii, cat am fost plecat. liviu butoi mi-a povestit ce s-a intamplat. pe la ora 10:00, niste tampiti din conducerea garnizoanei timisoara au avut neinspiratia sa scoata un pluton de soldati in strada, care au defilat cu steagul de lupta in frunte. liviu i-a intalnit cand treceau podul, dinspre piata maria catre catedrala. timisorenii au coborat de pe trotuare, fara sa scoata un cuvant, cu privirile indarjite, si au inceput sa paseasca in tacere in spatele soldatilor. tot mai multi. speriati, militarii au grabit pasul si s-au retras in garnizoana din piata libertatii. prea tarziu. se adunasera in zona operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotarat sa plece in mars catre comitetul judetean pcr. era o manifestatie pasnica, multi tineri, femei, barbati cu copii pe umeri, cum vazusera la jurnalele de stiri de la televiziunile sarbesti ca se intamplase in alte tari.
ajunsi in fata sediului judetenei de partid, desi strigau “fara violenta !“, demonstrantii au fost intampinati de trupele de militie si alungati cu jeturi de apa proiectate din masini de pompieri. a fost scanteia care a declansat ostilitatile. oamenii au atacat cordonul de militieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o masina si i-au dat foc. a inceput o batalie fara mila. o alta prietena, olivia, mi-a descris ciocnirea violenta din jurul pranzului. ea scapase, uda-leoarca, dupa ce s-a ascuns pe treptele hotelului “continental”. dupa ora 14:00, totul o luase razna. tot mai multe grupuri de manifestanti veneau in centrul orasului. pe la 16:00, s-au auzit primele impuscaturi in piata libertatii. zvonurile vorbeau de focuri de arma trase in plin, de morti si raniti. fascinant era ca efectul obtinut a fost exact pe dos ! teama parca se evaporase, facand loc furiei si unei hotarari de neclintit. “libertate !“, “acum ori niciodata !“, “jos comunismul !“, “jos ceausescu !“, “azi in timisoara, maine-n toata tara !” rasunau din toate colturile orasului. vestile circulau cu viteza fulgerului si nu mai stiai care sunt adevarate sau care sunt zvonuri si dezinformari.
dupa ora 17:00, cand a cazut intunericul, situatia a scapat de sub control total. la un moment dat am ajuns in piata operei, care era sub controlul demonstrantilor. vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie dementa de niste indivizi dubiosi, inalti, solizi, cu alura de sportivi de performanta. in urma lor, navaleau cete de tigani care furau tot ce le cadea in mana. cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de cofetaria “violeta” si flacarile amenintau sa cuprinda primul etaj al blocului. oamenii si-au inundat apartamentele, sperand sa scape de foc. era o confuzie generala, demonstrantii adevarati ferindu-se sa se amestece cu provocatorii. m-am intors la studioul lui liviu butoi, din demisolul vilei de langa liceul “c.d. loga” exact cu cateva minute inainte sa intervina trupele de militie, care au deschis focul din nou. mai tarziu, am aflat ca oliver, un prieten care ramasese in piata operei, a fost ranit in picior de un glonte ricosat din trotuar. a avut noroc. a avut si inspiratia sa nu mearga la spital, ci a chemat-o pe sora lui, corina, studenta la medicina, sa-i ingrijeasca rana.
Continuarea la Ziaristi Online
Ziaristi Online: Analistul CIA Richard Andrew Hall: 9 decembrie 1989. Iasul putea fi Timisoara
RAH: Data de 9 decembrie 1989 are un loc straniu si interesant in istoria Revolutiei Romane din decembrie 1989.
“Capitan Roman Marin, compania 1 de pompieri Iasi: “Stiiti ce? Sa fii in oras, pe 14 decembrie 1989, si sa nu observi ce se intimpla inseamna una din doua: ori este prea fraier, ori… O vreti p-aia dreapta? Pe 7-8 sau 9 decembrie a venit de la Bucuresti [la Iasi] generalul Olteanu cu o garnitura de tren plina cu trupa. I-au cazat pe la ‘Unirea’, ‘Traian’ si ‘Moldova’”
Adevarul, 23 februarie 1990.
Despre Richard Andrew Hall si analizele sale despre decembrie 1989 la Ziaristi Online
Alison Mutler: Cum am participat la dezgroparea Ceausestilor. Corespondentul Agentiei AP care a vazut totul
Fosta adolescenta “plecata la revolutie” Alison Mutler, de-acum celebra corespondenta a agentiei Associated Press indragostita de Romania, este singurul jurnalist care a reuşit să pătrundă în cimitirul de la Ghencea, unde miercuri dimineaţă au fost dezgropati soţii Ceauşescu. Iata marturia ei:
Când s-a scos o cârpă mizeră şi sărăcioasă de la rămăşiţele lui Nicolae Ceauşescu am simţit că istoria se petrece în faţa mea. Mi s-a ridicat părul pe pe mână, şi o linişte reverenţială m-a cuprins datorită importanţei momentului şi privilegiului meu de a asista la un asemenea eveniment. Ca şi la revoluţia din 1989, unde am participat din pură întâmplare, eu nu trebuia să fiu în interiorul Cimitirului Ghencea în dimineaţa de 21 iulie, când s-au dezgropat soţii Ceauşescu. Dar prin noroc m-am strecurat acolo înainte să se trezească toată presa.
Această operaţiune ştiinţifică, petrecută în linişte la începutul unei zile de căldură toridă, s-a desfăşurat într-o maximă tăcere şi la propriu, şi la figurat. Singurul zgomot de remarcat era elicopterul de la Realitatea TV care zbura deasupra cimitirului.
Vestea că soţii Ceauşescu erau deshumaţi a luat lumea prin surprindere în România, dar şi afară. Ziariştii străini de la BBC şi Euronews au dat o avalanşă de telefoane şi au pus o mulţime de întrebări despre o întâmplare din România cum nu mai am văzut de multă vreme. Un şef al meu care stă departe de Europa mi-a spus că era o ştire tare curioasă “chiar pentru România”, unde se petrec lucruri neobişnuite. BBC şi CNN au început să dea imagini cu Ceauşescu, vechi de mai mult de 20 de ani.
Ca jurnalist de la o agenţie de presă, care e prima sursă pentru presa străină, am reuşit să stau cam 90 de minute în cimitir, jucând-mă de-a şoarecele şi pisica cu oficialii de acolo care mă mai atenţionau. Mă ascundam lângă morminte, prin potecile rătăcite, lângă plante înalte, şi am vorbit cu câţeva trecători care au reuşit să intre în Ghencea înainte să se închidă porţile să nu intre presa să deranjeze operaţiunea.
Am avut un aparat de fotografiat la mine în poşetă, dar nu l-am scos, că riscul era prea mare. Aş fi făcut o poză cu valoare zero şi aş fi fost dată afară imediat de cimitir. În afară de gărzile care controleau accesul, erau şi nişte indivizi îmbrăcaţi civil care vorbeau nestingheriţi pe telefoane mobile şi mergeau lângă mormântul lui Ceauşescu. Mi-era limpede că făceau parte din operaţiune.
Am înregistrat ceea ce am putut cu ochii şi urechile mele. Am stat de vorbă cu oamenii, care mi-au spus că este dreptul familiei de a afla adevărul. Un gropar mi-a spus că l-a văzut pe Ceauşescu îmbrăcat cu un palton gri. Când a fost scos Ceauşescu şi au început să recolteze din rămăşiţe, am reuşit să văd un obiect gri rotund la căpătîul sicriului, care era părul lui sau o căciulă cenuşie.
În liniştea de la cimitir era şi o mare tensiune a mea.
Cazul Soldat Viorel Dumitrache. Impuscat in decembrie 1989. Zeci de luni de spitalizare. Fara nici o “diploma de revolutionar”. De doi ani primeste o pensie sociala de 200 lei. Are 12 operatii. Azi in stare critica. VIDEO
Cazul lui Viorel Dumitrache este mai mult decat dramatic. Dupa cum spunea colega mea Adina Anghelescu, ieri seara, la emisiunea “Romania in alb si negru” de la Vox News, el reflecta situatia in care se afla tara noastra si azi, dupa 20 de ani de la “revolutia” fara de revolutie din decembrie 1989: o Romanie ciuruita, operata si rasoperata, cu organele interne pe dinafara.
Viorel Dumitrache, impuscat in 1989, si azi in spital
Încarcat de VRTV.
DIVERSIUNEA "TERORISTII" la Televiziunea Romana si inventiile lui Iliescu. MARTURIA lui Dumitru Iuga. EXCLUSIVITATE. Dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989
Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rogpe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină laTeleviziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 40)
„Atacul salbatic” asupra Televiziunii
PETRECONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că înzilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100gloanţe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba desimulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trasedin mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca şi de grenadepropulsate în clădire cu aruncător de grenade ca şi de bombe amplasateîn diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcuteroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 260)
TRAIANPUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziunecăpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană,generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a asiguraconducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (…)În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie depe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a înteţit, ataculasupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă dincurtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancurichemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în totcursul acelei nopţi de coşmar.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 264,265)
Ltmj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfăşurată de cătreefectivele subunităţii până în jurul orei 18.30, când a sosit primaunitate de infanterie. Mai târziu a sosit şi o unitate de paraşutiştide la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi şi maior IlieCroitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivulinterior şi exterior al obiectivului. (…)În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florinrelatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poartaDorobanţi, a auzit primele focuri de armă din zona complexuluicomercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzleţe dindiferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar aripostat. (…)(…)În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a făcut apariţia deasupraobiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurulacestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în curteaTeleviziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 336, 337)
MIHAITATULICI: „La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte,mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurilelui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegantşi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, încabinetul lui Traian Puşcaşu. (…)Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost şi două lovituri deA.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereuisterizat şi pus pe arestat civili… (…)Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4.Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe halucinante – laaceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată – cargoul „???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat… Oricum în acea noapte am primit din ţară comunicări care, însumate arfi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu terorişti în combinezoanenegre şi cu dinţi albi …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 252, 253)
„CornelDinu, elegant şi cu un pistol în mână”! Este greu de presupus căpersonajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ înmână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă armarespectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”,pentru a apăra cu totul altceva …
Soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii
RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcăşanusă încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciprocsoldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras uniiînspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpulateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinsprestudiouri să nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-amdemonstrat că nu este nici un terorist în degajament şi că nici nu amgăsit vreo urmă; aceştia erau paraşutişti (ceilalţi erau infanteriştişi gărzi patriotice)”. (“Revoluţia română în direct”,pg.274 )
MartorulFRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum suntaduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celorde la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea.Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparatevideo-recorder, 8 arme de vînătoare excepţionale etc.) au fostdepozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă laTeleviziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat săintre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia.
Suntde reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că„recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi nicipomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenadeşi că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare unpistolet „Carpaţi” cu muniţia aferentă!…
SIVESTRUBOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigaţiiîn imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă aufost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fostaudiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detaliiprivind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitatdin perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit şi nici nuli s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluziafolosirii unor arme sofisticate ori de diversiune.
(…) Au fost identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare.
(…)Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonelVasiliu de la M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pegeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pedirectorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispusneînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pecalea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilitcă este fără discernământ. De asemenea, a reţinut atenţia sergentulDuţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cuo armă automată, a tras asupra unui tanc apaţinând UM 01210, pe care seaflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare.
Celelaltepersoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate degeneralul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoaneau fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînăîn prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluţia română îndirect”, pg. 331, 332)
Aşaeste! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii şi înimprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare adispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem lasocoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nuerau supuşi nici unui fel de disciplină militară privind folosireaacestora, putem înţelege numărul mare de morţi înregistrat în timpul„atacului sălbatic” dat de „terorişti” asupra Televiziunii…
Invenţiile grupului Iliescu
Câtdespre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv dinaer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi concrete care nupoate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii făcute peaceastă temă.Etajulrespectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol de aproximativ 60 m.În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depăşească, la nivelulacoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii „ruse” din Piaţăcare se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de metri – sicare era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Maitrebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala PiaţăCharles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituţiei.Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti – o salămare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cugeamuri spre Piaţă. Se continuă cu biroul secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi o altă cameră de odihnă. În sfârşit, o ultimă cameră (sală de şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi.
Oricepersoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a executat măcar otragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a lua oţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupunăexistenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pezona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau IonIliescu şi ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu armeuşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toategloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere ageamurilor, de unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţăspre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi beacafeaua liniştiţi şi să stea la taclale lângă peretele opus geamuriloraflat la o distanţă de câţiva metri buni faţă de orice pericol. Unastfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre ceimulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter sepune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanţeleurmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului iar dacăse iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca„prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …Despregloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabilcă a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o budă pentru aavea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”…
Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri…
Dumitru Iuga
Curentul – marţi, 29 decembrie 2009

December 22nd, 2010
VR
Posted in
Tags: 




































