Dupa cum se vede, Capitanul Miscarii Legionare este imbracat, regulamentar, in ie.
Posts Tagged ‘foaia romaneasca’
Ce vraji a mai facut Patapievici cu “cultura romana”: Romania, “invitata de onoare” la Festivalul… Piftiei de la Mişcolţ pentru a fi pusa la colţ de unguri pe banii ICR Budapesta (adica ai romanilor). Ziaristi Online: S-a lansat ECOU ROMANESC
Foaia Românească a românilor din Ungaria: Piftie cu gust amar
Prin ICR Budapesta, România a adus la acest festival diverse programe culturale, de la concerte, expoziţii, lansări de cărţi, până la meşteri populari şi bucătari români, care s-au prezentat cu entuziasm. Păcat că pentru aceştia din urmă organizatorii nu au găsit locuri printre tarabele ungureşti, pe strada principală, ci numai într-un colţ al unei piaţete unde nu prea ajungeau vizitatorii. Intenţia unora dintre organizatorii locali de a cunoaşte mai bine un popor dintr-o ţară vecină este întru totul lăudabilă, însă nu şi atunci când se încalcă o regulă elementară a bunelor maniere: oaspetele nu-l aşezi în afara mesei, ci la loc de frunte.
Portalul Ziaristi Online, dedicat jurnalistilor romani de pretutindeni, ureaza succes noilor colegi cu deziderate nationale similare, pentru “românii din ţară şi pentru românime”, care au lansat ieri Agenţia de Media si Radioul Online “Ecou Românesc”, in cadrul unui eveniment desfasurat la Palatul Parlamentului.
Mai multe detalii despre piftia lui Patapievici (foto) pe Ziaristi Online
Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei cu statuie daramata in Ungaria inainte de a fi inaltata. Unul din marile succese ale MAE si SIE din ultimul cincinal
„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!” – Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român si membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.
“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…” – Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula
Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?
Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.
La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”
Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.
Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.
Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:
24 octombrie 2008
Eva Iova: Umbra lui Şaguna
Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…”
(Blog Eva Iova – Editorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)
31 octombrie 2008
Victor Roncea: La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest
Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria
Jurnalista romanca din Ungaria Eva Iova a infrant mafia etnobisnitarilor maghiari in instanta. COMUNICAT
Sentinţă judecătorească definitivă: jurnalista care a condamnat etnobisnitarii maghiari are dreptate!
Pe 21 octombrie 2010, la Tribunalul Judeţean Bichiş s-a emis hotărârea judecătorească definitivă într-un proces penal având ca obiect” etnibiznisul”. Curtea de apel a achitat-o pe Eva Iova, redactor şef al săptămânalului „Foaia românească”, organ de presă al românilor din Ungaria, în ambele procese penale ce i-au fost intentate pe motiv că ar fi calomniat şi ar fi ştirbit onoarea membrilor Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când a afirmat că majoritatea acestora sunt „etnobişniţari” care „nu fac parte din comunitatea românească din Ungaria”.
Completul de judecată condus de judecătoarea Ágostonné dr. Pfaff Mária a hotărât că nu există probe concludente referitoare la calomniere şi la atacul la onoare, deoarece cele două articole apărute în săptămânalul „Foaia românească” reflectă opinia unui ziarist, fapt care nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale celor la opinie.
Anterior, în decizia primei instanţe, emisă de Judecătoria Orăşenească din Jula, s-a recunoscut că în Ungaria există fenomenul etnobiznisului, inclusiv în cadrul Autoguvernării Minoritare Româneşti pe Capitală. Cu toate că, pe baza legilor în vigoare, în Ungaria fiecare persoană are dreptul să-şi aleagă liber apartenenţa identitară, în procesul intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitală contra Eva Iova, un tribunal recunoaşte pentru prima oară că nu este suficient ca o persoană să îşi aleagă ea însăşi identitatea naţională, ci e necesar ca şi comunitatea minoritară naţională să deţină dreptul de a recunoaşte dacă persoana respectivă îi aparţine sau nu. Articolele jurnalistei Eva Iova conţin opinii referitoare la persoane publice şi la organizaţii care administrează bani publici, şi nu atacă viaţa personală a nimănui. Dintre cei nouă membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală, cinci au recunoscut în depoziţiile lor că nu vorbesc sau că vorbesc puţin limba română, iar unul dintre membri a propus în repetate rânduri autodizolvarea autoguvernării respective.
Tribunalul Judeţean Bichiş a completat sentinţa emisă în prima instanţă de Tribunalul Orăşenesc Jula cu constatarea bazată pe hotărârea nr. 36/1994 a Curţii Constituţionale conform căreia „exprimarea publică a opiniei referitoare la activitatea desfăşurată de organizaţii sau persoane publice aflate în slujba administraţiei de stat şi locale este interes constituţional prioritar, la fel ca şi faptul ca cetăţenii să participe în siguranţă, fără compromisuri şi intimidări, la procesele politice şi sociale, la viaţa publică”. Corpul judecătoresc a accentuat: „criticile la adresa instituţiilor de stat şi locale ale statului democratic de drept, la activităţile şi funcţionarea acestora, reprezintă un drept fundamental cetăţenesc al membrilor societăţii, un element esenţial al democraţiei, chiar dacă aceste critici se manifestă calomnios”.
Procesul penal în discuţie, ca şi procesul civil anterior (cu acelaşi fond), câştigat de „Foaia românească” şi redactorul-şef al acesteia, Eva Iova, la 20 ianuarie 2010, la Curtea de Apel din Seghedin, au valoare de precedent în jurisprudenţa din Ungaria.
Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria
Alte detalii:
Dr. Ioan Ciotea, preşedinte UCRU (+36-30/9858-740)
Dr. Gheorghe Ruja, membru al Prezidiului UCRU, avocatul jurnalistului (+36-30/2283-250)
Eva Iova, jurnalist Foaia Romaneasca (+36-30/370-4190)
Romanii din Ungaria nu mai au nici biserica cu slujire in limba romana. Ungurii din Romania au obtinut, prin grija unui ministru tradator, invatamant in maghiara, de la cresa la universitate, inclusiv Istoria si Geografia. Un Apel intristator
Romanii din Seghedin nu mai au unde sa savarseasca Sfanta Liturghie in limba romana dupa ce au fost dati afara din biserica ortodoxa sarbeasca unde mergeau, de catre un preot ungur care se pretinde sarb. Posibil ca gestul sau sa aiba legatura si cu interesul manifestat de Romania fata de romanii din Timoc si de BOR fata de Biserica de la Malainita. Redau Apelul romanilor din Seghedin.
Românii din Seghedin – persona non grata în biserica sârbească
Cu profundă consternare, dar şi cu mâhnire şi indignare, am primit hotărârea părintelui Káplán Pál, parohul Seghedinului, de a interzice săvârşirea liturghiei în limba română în biserica ortodoxă sârbă din Seghedin.
În ultimii 14 ani, în acest oraş, liturghia ortodoxă în limba română a fost oficiată de părintele protopop Aurel Becan, parohul Cenadului, domnia sa fiind, după cunoştintele noastre, primul preot român ortodox care tine slujbe pentru românii din Seghedin, în limba română, o singură dată pe lună.
VALURI DE BANI IN CRIZA. FESTIVALURI, ARTIFICII, DISTRACTIE. Romanii batjocoriti si discriminati din Ucraina, Bulgaria si Ungaria primesc…castraveti
Criza financiară nu a afectat vizibil festivalurile din cursul acestei veri, mai ales nu pe cele unde se bea şi se mănâncă pe rupte (la un preţ dublu sau triplu). E adevărat că unele nu au mai durat trei zile ci doar două, dar tot au fost organizate. Bineînţeles, vor fi unii cei care vor zice că şi pe vreme de criză trebuie să mâncăm, să bem şi să ne distrăm… Ca să uităm de greutăţile zilnice. Personal, nici măcar nu asta mă deranjează cel mai mult. Sigur că nu pot să nu mă gândesc, de exemplu, câte cărţi româneşti s-ar putea scoate pe banii (şi nu puţini, pentru că este vorba de multe sute de mii de forinţi) pe care o să-i cheltuiască în septembrie Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria pentru a organiza a nu ştiu câta ediţie a concursului de gătit, intitulat mai nou Festivalul Gastronomic al Românilor din Ungaria (titlu pe care, de fapt, organizatorii l-au furat de la Asociaţia Gastronomică din Chitighaz).
Cel mai mult mă deranjează că organizatorii festivalurilor de vară din localităţile noastre româneşti, de obicei primăriile, nici măcar nu se gândesc cum ar putea beneficia de specificul local şi să organizeze festivaluri cu muzică, dansuri, mâncăruri româneşti. Sunt convinsă că mulţi unguri ar fi interesaţi de astfel de întruniri. Festivalul de la Chitighaz nu diferă cu mult de cel din Újkígyós, precum nici cel de la Micherechi de cel din Şercad. Şi aici şi acolo cântă şi dansează aceeaşi interpreţi maghiari provinciali, necunoscuţi, marea majoritate dintre ei fără voce şi lipsiţi total de ritm.
Festivalul Castraveţilor de la Micherechi a pornit acum şapte ani din iniţiativa unei echipe inimoase, care a dorit ca aceste două zile de festival să fie şi un punct sigur de întâlnire pentru fiii satului, pentru acei micherecheni care trăiesc răsfiraţi prin ţară, de la Jula până la Budapesta sau de la Baja până la Veszprém. Degeaba s-a găsit forma, dacă ea nu a fost umplută cu fond, cu conţinut. În doar şapte ani, nu mai avem nici o idee de expoziţie, cu toate că Micherechiul nu duce lipsă de amatori talentaţi în diferitele ramuri ale artei. Elanul de la început cu expoziţiile şi conferinţele pentru legumicultori a dispărut şi el, azi trec cele două zile de festival aşa că nici castraveţi nu prea mai vedem. Iar în ce priveşte programul de pe scenă, marea parte a publicului şi-ar dori în exclusivitate spectacole româneşti, pentru că pe cele ungureşti le pot vedea oriunde se duc în satele sau oraşele din jur.
Greu este de înţeles totuşi de ce organizatorii din Micherechi nu aud aceste cereri ale localnicilor. Noi găsim doar două răspunsuri posibile. Primul este frica. Frica de a nu supăra pe cineva, de a nu atrage atenţia că noi suntem români, că acasă vorbim o altă limbă decât majoritatea populaţiei ţării. De ce să scriem în partea de sus a afişului cu litere mari în româneşte, când pentru noi e bine şi dacă e scris din jos, cu litere mult mai mici, inscripţie care dacă cineva dansează pe scenă absolut nici nu se vede. Şi cum să nu afişăm draperii în culorile naţionale ungare, doar trăim în Ungaria. Că toate astea nu ni le cere nimeni, absolut nu contează. Suntem atât de înspăimântaţi ca nu cumva să supărăm pe cineva, încât renunţăm la tot ce este mai scump pentru noi: limba mamei, credinţa străbunilor, tradiţiile şi obiceiurile înaintaşilor noştri. În clipa când astea le-am pierdut, suntem şi noi pierduţi. Pe veci şi pentru totdeauna. Şi acest pericol îi paşte deja şi pe micherecheni.
Al doilea răspuns posibil ar fi: indiferenţa, ceea ce însă este un lucru şi mai grav. Oamenii fricoşi mai pot fi convinşi că nu au de ce să se teamă, trăim în democraţie, iar minorităţile au dreptul să-şi vorbească limba, să-şi apere valorile culturale. Dar dacă s-a ajuns deja la indiferenţă, de aici nu prea mai este cale de întoarcere. Cu atât mai mult cu cât indiferenţa este, de cele mai multe ori, egală cu prostia.
GEORGE DAMIAN are blog si striga: Foaia Romaneasca in pericol!
Foaia Romaneasca in pericol!
Scris de George Damian
De la Bucuresti exista semnale ca “Foaia Romaneasca” nu va disparea – ramane de vazut daca o revista profesionista inseamna ceva pentru guvernul Romaniei. Pana atunci, ultimul numar al “Foii” a aparut alb-negru si il puteti citi aici.
"FOAIA ROMANEASCA" isi continua protestul dupa ce a fost amenintata cu disparitia de catre autoritatile Ungariei. Se asteapta reactia Romaniei
Singura publicatie a romanilor din Ungaria, “Foaia Romaneasca”, este amenintata cu disparitia. Cu toate acestea, in urma editorialului Sa moara “Foaia Romaneasca”! din ZIUA, care a reusit sa atinga unde trebuie, am primit asigurarea ca situatia nu va fi lasata asa. Daca administratia ungureasca nu vrea sa sprijine sub nici o forma romanii din Ungaria, exista metode ce pot fi aplicate ca aceasta stare sa se schimbe. Veti vedea in curand. Pana atunci, protestul “Foii Romanesti” continua:
vineri, 10 iulie 2009
La ultima întâlnire a secretarului de stat responsabil pentru minorităţi de la Budapesta cu cei 13 preşedinţi ai autoguvernărilor pe ţară a minorităţilor din Ungaria, unde s-a discutat în primul rând despre bugetul autoguvernărilor pe anul 2010, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria a avut o singură problemă: aceea ca toţi banii destinaţi presei scrise româneşti să fie acordaţi pentru AŢRU! Ei vor distribui apoi cum vor şi cui vor aceşti bani. Nu e greu de ghicit în acest caz cum s-ar împărţi aceşti bani. Adică, probabil nici nu s-ar împărţi, ci ar rămâne împreună şi s-ar transfera în contul editurii proprii a AŢRU. Ca apoi o parte din bani să facă drum întors către buzunarele unora din AŢRU.
Nu toţi preşedinţii au primit cu aceeaşi bucurie acest caz posibil, pentru că ei, faţă de naivul preşedinte al AŢRU, văd în acest lucru nu bani în plus, ci sarcini şi responsabilităţi în plus. Însă foamea după bani şi dorinţa de stăpâni toate fondurile destinate românilor din Ungaria a preşedintelui „român”, şi în general a AŢRU, în alte părţi se prezintă mult mai voalat. Pentru că din moment ce autoguvernarea pe ţară este singura responsabilă pentru apariţia revistei minorităţilor, asta înseamnă că, cu toate că banii pentru presa scrisă a minorităţilor sunt tot mai puţini, ei sunt responsabili sută la sută pentru presă. Mai la concret: autoguvernările pe ţară nu vor avea nimic de câştigat, ba mai mult de pierdut, pentru că vor trebui ele să acopere lipsurile din bugetul revistelor.
Până aici am privit lucrurile doar din partea minorităţii, dar am fi şi noi la fel de naivi să nu vedem şi în spatele lucrurilor. Prost e cel care crede că ar fi de vină criza financiară şi atunci când statul maghiar direcţionează toţi banii minorităţilor către autoguvernările pe ţară ale acestora. Problema este cu atât mai gravă, căci anul viitor, în 2010, se vor ţine din nou alegeri de autoguvernări minoritare, iar din moment ce toţi banii – inclusiv ai presei scrise!, ceea ce este şi mai grav – sunt pompaţi în autoguvernările pe ţară, cine mai crede în democraţie, în egalitatea şanselor, în drepturile minorităţilor şi în astfel de poveşti. Pe motiv că asta este „adevărata autonomie culturală a minorităţilor”, s-a făcut ultima mişcare de a termina definitiv cu minorităţile din Ungaria. Bolovanul de minciună se va numi autoguvernare pe ţară, care va distruge tot ce îi stă în cale, sub controlul tacit al Budapestei. Stăpânirea totală a presei scrise a minorităţilor de către autoguvernările pe ţară este o gravă încălcare a libertăţii presei, a libertăţii cuvântului şi a libertăţii gândirii. Retragerea statului treptat-treptat din finanţarea instituţiilor minorităţilor din Ungaria este tot mai evidentă. Sub pompoasa gogoaşă numită „autonomie culturală”, prima dată s-au creat nişte instituţii-balon, cum sunt centrele de documentare şi informare, care nu au absolut nici o sarcină, nici un fond. În al doilea plan, a început preluarea instituţiilor de învăţământ ale minorităţilor de către autoguvernările pe ţară (pentru unele a reuşit, pentru altele ba), care la început aduc mai mulţi bani şcolilor, dar treptat-treptat vor trebui să se întreţină singure. Şi cu asta s-a şi pecetluit definitiv soarta unei şcoli sau grădiniţe de naţionalitate. Iar acum este rândul presei scrise a minorităţilor.
Direcţionarea banilor presei scrise pentru autoguvernările pe ţară ale minorităţilor tocmai în anul electoral se face cu un scop foarte limpede: acela de a bloca orice scandal în sânul comunităţilor minoritare, sau oricum, să nu afle lumea despre nici un scandal, nici o nemulţumire. Dacă lumea află din presă că aici totul este în ordine, naţionalităţile sunt mulţumite de soarta lor, atunci cu siguranţă ne va crede şi Europa, şi România, şi Slovacia, şi oricine. Iar dacă lucrătorii din presă vor lăsa să se întâmple acest lucru, chiar îşi şi merită soarta. Înseamnă că nu mai există presă de naţionalitate în Ungaria.
Eva Iova
https://www.foaia.hu/
PROTESTUL REVISTEI "FOAIA ROMANEASCA" din Ungaria. In atentia autoritatilor darnice cu "minoritatile nationale" si tolerante cu "vecinii si prietenii"
Argument
Am scris de nenumărate ori în paginile acestei reviste despre realităţile dure de care ne lovim zi de zi. Despre politica dezastruoasă a statului maghiar faţă de minorităţi, despre manifestările ultranaţionaliste pe care le vedem zi de zi crescând şi devenind din ce în ce mai periculoase. Despre viitorul incert al copiilor noştri, care se maghiarizează accelerat, tocmai prin grădiniţele şi şcolile care ar trebui să fie româneşti. Despre abuzurile la care asistăm neputincioşi zi de zi, din partea celor pe care statul ni i-a dat (printr-o lege mincinoasă) să ne reprezinte.
Am scris şi despre neputinţele şi greşelile noastre. Şi despre ce am crezut noi că trebuie făcut ca să ne îndreptăm.
Pentru toate acestea am fost răsplătiţi de către Voi, cititorii noştri, care v-aţi arătat nu odată interesul pentru munca noastră şi ne-aţi susţinut şi încurajat să o ducem mai departe.
Dar toate acestea au supărat pe foarte mulţi. Unora le-au provocat nopţi nedormite. Altora au făcut să li se clatine scaunul călduţ de sub curul bătătorit de atâtea pupături.
Şi ei au fost atenţi cu munca noastră. Ne-au citit, ne-au tradus în ungureşte (fie la Budapesta, fie la Bucureşti) şi din când în când ne-au atenţionat. Mai voalat la început, mai insistent după aceea, iar la sfârşit ne-au ameninţat de-a dreptul.
Nu i-am luat în seamă pentru că ştiam că avem dreptatea şi adevărul de partea noastră. Şi vă aveam pe Voi, miile de cititori, în spate. Şi nu puteam să cedăm.
N-am făcut-o şi iată că s-a ajuns la cea mai josnică şi mârşavă metodă: tăierea fondurilor sub motiv de criză şi pentru a susţine o altă publicaţie, care să prezinte Ungaria ca raiul de pe pământ.
Asta cu toate că Ungaria s-a angajat textual printr-un acord bilateral româno-maghiar să susţină apariţia săptămânalului Foaia românească. Cu alte cuvinte, ca monedă de schimb am fost buni, dar dacă nu ne-am ţinut gura, s-a schimbat foaia. Oare ce a cerut Ungaria în schimbul angajamentului de a susţine revista săptămânală românească?
Acum suntem finanţaţi de Fundaţia pentru Minorităţi doar cu jumătate din suma necesară. Adică, pentru apariţia a opt pagini. De aceea veţi găsi jumătate din spaţiul Foii gol, în semn de protest. În aceste spaţii, puteţi să vă exprimaţi opiniile şi să le expediaţi pe adresa redacţiei. Ele vor fi publicate mai apoi, în câteva numere speciale, care vor cuprinde doar părerile şi sugestiile Voastre.
Redacţia
P.S.: Ca să nu se mai obosească nici ambasada Ungariei la Bucureşti, nici reprezentanţii AŢRU să ne traducă, cât şi pentru a fi siguri de o traducere conformă cu originalul, traducem noi rândurile de mai sus şi le publicăm în maghiară mai jos.
Eva Iova
red.sef, Foaia romaneasca
[email protected]
https://www.foaia.hu/
https://evaiova.blogspot.com/