Jignita si amenintata mitocaneste, cu “muia”, excluderea si moartea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, badaranul Horia Garbea, poeta Niculina Oprea gaseste resursele pentru a-i intoarce obrazul derbedeului cu functie de conducere in Uniunea Scriitorilor din Romania. Prezint mai jos o replica a domniei sale preluata de pe site-ul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, care, la randul sau, se intreaba de unde a scos Garbea – altfel un mare admirator al “bloggerului Nastase” (vezi foto mai jos) – povestea cu asa-zisa comisie disciplinara. De observat ca, desi acesta a atras atentia asupra ordinariei lui Garbea, pana acum nici un scriitor nu a indraznit sa-l ia la palme pe mocofan sau sa chestioneze intentia abuziva de tip comunist privind excluderea din breasla scriitorimii prin hotararea arbitrara a unei comisii (Paul Goma la fel a patit, in 1977, cand a fost eliminat din USdR a RSR. Si, ce coincidenta, inclusiv Nicolae Manolescu a votat “pentru”). Tot o doamna a literaturii contemporane, Gabriela Cretan, a trebuit sa spele onoarea scriitorilor romani, printr-o interventie la obiect, pe care o redau, de asemenea, integral. Astept in continuare o reactie normala a societatii in care traim, in special a ziaristilor de “trust”, care ezita in mod ciudat sa publice vreun rand despre acest grobianism al conducerii USR. Daca de la sefia CRP un ziarist ar fi fost amenintat similar, s-ar fi ignorat la fel subiectul? Pierit-au de tot gardienii adevarului si onoarei?
Redau cuvintele doamnelor: “Moarte mincinosilor”?
Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.
Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).
Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”.
Pornind de la dezvaluirea CNSAS furnizata Civic Media, potrivit careia Gabriela Adamesteanu de la GDS si “22” a fost “sursa a UM 0544” (fosta DIE, ulterior CIE, in prezent SIE), lumea scriitorimi a luat foc. Poeta Niculina Oprea, mirata de faptul ca nimeni nu comenteaza aceasta informatie, a transmis-o printr-un mesaj privat mai multor scriitori, intrebandu-se ce s-a intamplat cu proiectul USR de deconspirare a colaboratorilor serviciilor secrete comuniste din sanul Uniunii (si nu sunt putine serviciile si nici putini palmasii si guralivii). Ce a urmat tine de domeniul grotescului dar si al penalului.
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu prezinta pe site-ul sau personal evolutia cazului de ultraj, soldat cu amenintarea poetei Niculina Oprea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, Horia Garbea, cu, citez, “muie”, excluderea si moartea.
Liviu Ioan Stoiciu despre “Un abuz inadmisibil al presedintelui ASB”: “Ce credeţi că s-a întâmplat, după ce Niculina Oprea a atras atenţia asupra acuzaţiilor de colaboratoare cu Securitatea (aripa Externă, DIE) aduse Gabrielei Adameşteanu de către Civic Media / Victor Roncea? A fost pusă la zid de preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti-ASB, Horia Gârbea. Folosind un vocabular incalificabil, de o rară josnicie („muie” – nu pot să cred că un scriitor bărbat poate să transmită public unei poete un asemenea cuvânt fără să fie penalizat). N-am urmărit cazul în sine (eu nu am fost pe lista celor ce primeau mesaje din partea Niculinei Oprea şi a lui Horia Gârbea). Am devenit atent atunci când, însă, am fost sesizat că Horia Gârbea a ameninţat-o pe Niculina Oprea cu excluderea din USR pentru îndrăzneala de a fi atras atenţia asupra acuzaţiei de colaboratoare a Securităţii care planează asupra Gabrielei Adameşteanu! Nu mi-a venit să cred. Horia Gârbea o avertiza pe Niculina Oprea că în noul statut al USR există o Comisie de excludere din USR pentru aducere de prejudicii morale! Un abuz flagrant al preşedintelui ASB, care se identifică deja cu fabricile şi uzinele USR şi cu conducerea ei. El fiind apărătorul din oficiu al tuturor celor ce vor mai fi de aici înainte acuzaţi că sunt colaboratori ai Securităţii?”
Cu alte cuvinte, USR a devenit de fapt un fel de PCR, azi esti scriitor, maine, daca nu mai vrea un Garbea sau un Manolescu, nu mai esti scriitor. Esti… exclus, precum un membru de partid.
Poeta Niculina Oprea a venit cu urmatoarele precizari pentru Liviu Ioan Stoiciu:
Motiv pentru care am rugat-o pe Niculina Oprea să-mi trimită şi mie amănunte despre incidentul în sine:
Domnule Stoiciu,
Povestea sta in felul urmator : cautind niste date ale citorva scriitori romani pe Google, am dat peste materialui postat pe site-ul lui Roncea, intrucit era vorba despre un act oficial i-am dat crezare si m-am necajit destul de mult ptr ca era vorba despre o scriitoare ale carei carti le-am cumparat cu banii mei si le-am trimis prietenilor in strainatate ca sa nu mai spun ca i-am pretuit scrierile si ptr faptul ca mi-a placut cum scrie, atunci am trimis mesajul de mai jos citorva persoane pe care le-am crezut prietene, printre care si Horia Garbea, de fapt eu doream sa semnalez acel articol pe (https://roncea.ro/?s=adamesteanu&x=0&y=0):
În data de 31 ianuarie 2010, 11:00, Niculina Oprea <[email protected]> a scris:
Desi conducerea sau conducerile USR nu au nici un interes de-a mai deconspira dintre zelosii turnatori ai literelor romanesti, iata ca a mai iesti unul la suprafata : Gabriela Adamesteanu GDS 0544 Informatoare Sursa DIE. Cine va urma ?
Niculina Oprea
Ceea ce a urmat (corespondenta mea cu Horia o aveti in attache) cred ca ati primit si dumneavoastra fiindca in momentul in care am aflat ca el a si trimis cerere ( ma intreb cui i-a trmis cererea respectiva?) pentru excluderea mea, atunci am inclus in lista mai multe persoane printre care si citeva despre care stiam ca fac parte din anumite comisii din USR, tocmai pentru a obserava si Domniile lor ce fel de limbaj foloseste directorul de imagine al USR fata de o femeie si de colega pina la urma.
Sincera sa fiu, vreau sa las sa treaca acest nedorit incident mai ales ptr ca el mi-a propus sa facem pace. Adica eu fac pace dar el a atacat miseleste in Luceafarul in urma cu 3-4 numere insa nu a dat nume si atunci m-am facut ca nu vad si nu aud. Incerc sa nu ma razboiesc fiindca chiar simt ca nu pot duce astfel de certuri…”
Iata mesajul dement al derbedeului grobian Horia Garbea, presedinte al Asociatiei Scriitorilor – Bucuresti (!):
Ce porcărie! Ce ticăloșie! USR nu are interesul?? Cine a cerut CNSAS dosarele TUTUROR membrilor Consiliului USR și ale red. șefi încă de acum 3 ani??? și de ce de la CNSAS n-au venit nici jumătate din cele cerute de noi?
Moarte mincinosilor!
Muie!
…
Intr-un email trimis mie si mai multor persoane, cu copia destinatarilor la vedere dna Niculina Oprea face afirmatii calomnioase la adresa conducerii USR. (a se vedea mai jos). Precizez ca s-au cerut in urma cu 3 ani CNSAS de catre USR toate dosarele membrilor Consiliului USR si redactorilor sefi de reviste. Au sosit numeroase adeverinte la solicitarea noastra, chiar daca nu toate, si am publicat periodic situatia celor primite. Toti membrii conducerii operative a USR si ai comitetului director din perioada 2005-2009 au primit insa adeverinte de necolaborare cu fosta Securitate.
Fata de cele afirmate in emailul dnei N. Oprea solicit excluderea dnei in cauza din USR pentru grava calomnie formulata.
Comisia de monitorizare si excluderi ca si cea de onoare, alese pe 28 ianuarie 2010 au ocazia sa isi inceapa activitatea de aparare a demnitatii organizatiei noastre.
Horia Gârbea”
LIS ofera documentul care consemneaza schimbul de mesaje devenit public:
Dupa vice-premierul Romaniei (?) Marko Bela si ministrul Sanatatii Attila Cseke, personaje care au batjocorit zilele acestea statul roman si calitatea de demnitari ai Romaniei, iata ca si Laszlo Borbely isi da in petec la aniversarea ororilor maghiare de acum 20 de ani. Desigur, nici el nu va fi sanctionat in vreun fel, nici macar admonestat verbal, de “seful sau, “motul” Emil Boc. Guvernul “ciocu’ mic” – daca e vorba de romani – si “pliscul mare”, daca e vorba de malai, merge inainte, pe culmile tradarii nationale. Ieri seara, sub auspiciile Fundatiei lui Borbely, pe numele ei “Bernady Gyorgy”, si in prezenta troicii formate din ministrul Mediului, preşedinta Ligii Pro Europa, turnatoarea si activista PCR si GDS Smaranda Enache şi agentul maghiar extremist Laszlo Tokes, a inceput vizionarea unui “documentar” de 12 ore intitulat “Martie Negru al Târgu-Mureşului”, realizat de un anume Mihalcsa Gyula. Ati ghicit, probabil, este vorba de “Martie Negru al Transilvaniei”, pentru ca intregul film preamareste “lupta pentru libertate din martie 1990”, plange “istoria nedreapta a Trianonului” si face apologia “autonomiei”, ba chiar a “independentei” Transilvaniei. Fundatia lui Borbley nu este la prima incalcare a legii. Organizatia societatii in civil se numara printre cele care au militat pentru “regionalizarea” Romaniei cu unicul scop de a obtine autonomia teritoriala a “Tinutului Secuiesc”. Alaturi de alte foarte multe organizatii retelare ale “maghiarimii”, Fundatia lui Borbely primeste bani si din Romania si din Ungaria. Scopurile ei sunt reflectate mai jos, intr-un documentar al activitatii acesteia din anii trecuti:
REGIONALIZAREA, pretextul extremistilor pentru autonomie etnica. Cazul agentului Smaranda Enache
Dupa ce, la cererea UDMR-ului, l-a gratiat pe extremistul Cseresznyés Pál, cel care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar. si a mai si promovat-o pe turnatoarea si activista PCR Smaranda Enache-Szobotka ambasador, ca recompensa pentru ca a perpetuat minciuna ca bietul Cofar e ungur maltratat de romani, astazi Emil Constantinescu se gandeste sa puna tot in carca schiloditului cedarile sale inadmisibile pentru un roman si un presedinte al Romaniei. Si – ce presedinte informat! -, ii mai poceste si numele, dupa 20 de ani. Maine-poimaine o sa multumeasca si celor mai vitregiti membri ai natiei, romanii din Bucovina, Herta si Basarabia istorica, pentru ca au acceptat sa ramana in Ucraina cand a semnat el Tratatul care a consfintit raptul URSS. Ramai inmarmurit la atata viermosenie. Redau mizeria lui Constantinescu mai jos:
“Domnului Mihăilă Cofariu
Comuna Ibăneşti, judeţul Mureş
19 martie 2010
*
Dragă domnule Cofariu,
La comemorarea a douăzeci de ani de la confruntările tragice din oraşul Târgu Mureş, doresc să vă transmit încă o dată sentimentele mele de compasiune pentru suferinţa dumneavoastră cauzată de evenimentele brutale care s-au petrecut atunci.
Nu voi uita niciodată atitudinea plină de înţelegere şi iertare creştinească pe care aţi dovedit-o în cadrul convorbirii noastre telefonice din decembrie 1996. Atunci, în preajma Crăciunului, aţi fost de acord cu graţierea restului de pedeapsă pe care cel care v-a molestat o mai avea de ispăşit în închisoare.
Gestul dumneavoastră, care vine din tradiţiile şi valorile creştineşti ale poporului nostru, cred că poate reprezenta şi astăzi o pildă pentru cei care se lasă dominaţi de ură şi răzbunare, într-un moment în care avem atât de multă nevoie de pace şi înţelegere.
Cu cele mai bune urări de sănătate,
Emil Constantinescu
Preşedintele României 1996 – 2000”
Ce nesimtire!!!
Un atacator gratiat de Constantinescu si devenit cap al unei miscari extremiste
Pal Cseresznyes este unul dintre maghiarii care l-au maltratat si mutilat pe Mihailă Cofariu în 20 martie 1990, la Târgu Mureş. Condamnat la 10 ani inchisoare el a fost gratiat de un fost presedinte, pe numele lui Emil Constantinescu. Mihaila Cofariu este in continuarea paralizat. Nimanui nu-i pasa.
Pal Cseresznyes, pe langa faptul ca este premiat de UDMR pentru distrugerea unui om pe viata mai este si preşedintele de onoare al organizatiei extremiste “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”, interzisa in Canada si Slovacia.
Lucruri care nu se uita. Smaranda Enache: Mihăilă Cofariu/Mihai Cofar, maghiar şi victimă a românilor
La 4 octombrie 1990, Televiziunea naţionala franceza a difuzat o emisiune în care Smaranda Enache a comentat, printre altele, dramaticele evenimente din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş. La mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un “pogrom împotriva minorităţii maghiare”, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihăilă Cofariu. Cu toate acestea, Smaranda Enache a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”
Smaranda Enache a fost numita de Emil Constantinescu ambasador al Romaniei in Finlanda. Anul trecut, extremistul maghiar Laszlo Tokes, fost agent dovedit, o propusese presedintelui Traian Basescu drept consilier prezidential pe probleme de minoritati. Adrian Severin incercase sa o numeasca ambasador la… Budapesta!
Lazăr Lădariu, interventie in Camera Deputatilor 1998 – contestarea numirii doamnei Smaranda Enache în postul de ambasador al României la Helsinki
Am publicat, acum patru ani, un volum dedicat intelectualilor publici din România postcomunistă (Noii precupeţi. Intelectualii publici din România de după 1989, Compania, 2006). În acel moment nu am avut intenţia unui studiu exhaustiv al subiectului, ci doar al unei introduceri în temă, pe fundalul unor discuţii publice anterioare nesistematizate.
Am redactat atunci analize punctuale având ca obiect spaţiul cultural românesc, referitoare la premiile trucate ale revistelor, la complicităţile şi adversităţile manifestate în studiourile de televiziune, tranşeele săpate în presă, universitarii contrafăcuţi, logoreea omniprezentă a analiştilor politici, editurile falimentare şi alte boli intelectuale.
Am scris cu speranţa că voi fi contrazis sau corectat în concluziile mele, ceea ce mi-ar fi demonstrat că personajele mele (sau măcar unele dintre ele) evoluează, se schimbă (fie şi parţial), iar scena publică se poate desprinde de unele dintre apucăturile sale rudimentare.
Din nefericire, ultimii ani mi-au arătat că lucrurile au rămas aproape la fel. Continuă retorica tribală din paginile cotidienelor şi publicaţiilor culturale, vizibilă în special în perioadele de campanie electorală (prezidenţialele din 2009 pot fi un exemplu concludent). Talk-show-urile sunt aglomerate de vorbitori specializaţi în orice. Establishment-ul cultural abia mai respiră, blocat în propria caricatură. Cei care confundă presa scrisă cu un PR îndoielnic şi semilegal sunt recuperaţi şi reintroduşi nonşalant în circuitul public (cazul Bogdan Chirieac, de la finele anului trecut). Titlurile universitare se acordă în familie sau între prieteni, unul miluindu-l pe celălalt. Dosarele de Securitate se desecretizează în variante prescurtate şi aproximative. Studenţii cumpără cu hărnicie creaţiile profesorilor pentru a obţine note rezonabile la examene. Marile trusturi media au cumpărat aproape tot, inclusiv conştiinţele predispuse la compromisuri şi avide să-şi împartă zonele de capital simbolic.
Mai presus de toate, un lucru mi s-a părut constant în toţi aceşti ani : patima cu care intelectualii publici se scuipă unii pe alţii. Plăcerea pe care o găsesc în a face frecvent acest lucru. Şi puterea de a se şterge şi de a continua în acelaşi firesc. Nu am o soluţie pentru a încheia acest spectacol minor. Rămân doar cu amărăciunea contemplării lui.
Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.
Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990” un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.
Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României
Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.
Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.
„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.
Polifriciul Cristi Rogozanu l-ar fi invitat cu de la sine putere (alo, domnu’ Vintu?) pe politrcul Cristian Preda sa presteze pe platforma de intoxicat opinia publica Vox Pulica. “Acceptând doar invitaţia amabilă şi generoasă care mi-a fost adresată, îi invit la rândul meu pe autorii şi comentatorii de pe voxpublica la o reflecţie pe tema prezenţei şi discreţiei în viaţa publică a partidelor, dar şi a jurnaliştilor şi comentatorilor”, zice polivalentul politician. Alo, domnu’ Basescu, vedeti ca va cumpara intelectualii la kilogram domnu’ polimogul! Liviu Antonesei, de-acum ex-invitat pe aceeasi platforma, si-a inchis, scarbit, blogul, amintind de vorba romaneasca “daca te bagi in troaca te mananca porcii”. Cu acordul sau public redau aici gestul sau sanitar.
Blog inchis pentru lichidare
de Liviu Antonesei
Politrucimea invadează totul, nu iartă nimic. Nu poţi deschide televizorul, pe orice post public sau privat fără să dai peste mutrele inepte ale reprezentanţilor săi. Nu poţi răsfoi un ziar fără să păţeşti acelaşi lucru – unele „organe de presă” îşi fac chiar titlu de glorie dîndu-le rubrici şi intervievîndu-i cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună. Dacă sînt prea ocupaţi ori nu-s destui, pe măsura cererii şi a dimensiunilor urieşeşti ale presei băştinaşe, îşi trimit o porta-voce, un jurnalist sau „intelectual cu simbrie” să le ţină locul. Cred că sîntem singura ţară din lume unde poţi găsi demnitari de nivel mediu lingînd fundurile „barosanilor” care i-au pus în funcţii în paginile presei „libere”! Pînă şi „televiziunea poporului” a ajuns frecventată de politruci mai ceva decît un bordel cu fete exotice, care trec grabnic de la masajul thailandez la apucături mai neaoşe. Îi plătim ca să legifereze, guverneze şi administreze bine, iar ei toată ziua la televizor, la radiouri sau „scîrţa-scîrţa pe hîrtie” sau pe nesfîrşitele hectare ale cyberspaţiului, că-s modernişti ai dracului şi ţin pasul cu tehnica!
„Pentru mine personal, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesigurantă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit.” – Zoe Dumitrescu-Busulenga/ Maica Benedicta
Astăzi, adevăratele valori umane sunt ţinute în mod intenţionat în umbră. Nu, nu este o simplă zicătoare conjuncturală prinsă într-o formă eliptică sugestivă, dar formală, concepută doar de dragul unei extravaganţe de ordin lingvistic, ci o realitate. Una dură, extrem de dură şi apodictică, din nefericire. O dungă neagră şi hidoasă trasată cu o bidinea foarte murdară peste obrazul poporului român. Dacă privim în urmă în timp, putem spune că nici pe la o mie opt sute şi ceva poziţionarea din punct de vedere axiologic a marilor creatori de cultură nu era una deloc fericită. Vezi cazurile Mihai EMINESCU si Ciprian PORUMBESCU. Sau, un pic mai târziu, în secolul următor, aceeaşi soartă aveau s-o împartă Edgar PAPU şi Cezar IVĂNESCU. Nu poate fi vorba aici, desigur, despre un blestem specific al locului acestuia românesc. Nici vorbă de aşa ceva. Fiindcă variabilele, care apar în ecuaţia destinului acestui neam, nu sunt înşirate coliniar pe nişte drepte trasate conştient de el însuşi, ci, ele reprezintă, de fapt, acele puncte cu coordonate fixe determinate într-o circumstanţă întotdeauna prestabilită de alţii şi care i s-a vârât şi i se mai vâră şi azi din plin pe gât cu forţa de către mulţimea nonvalorilor, ce se promovează continuu pe ele însele prin tranzacţionare ilicită de sinecuri mai mult decât consistente, având întotdeauna la bază temeiul unor compromisuri majore, grave, de cele mai multe ori.
Nonvalorile se află integrate acum într-un tip de caste aşa-zis privilegiate, de fapt, nişte cuiburi oculto-ariviste de un primitivism sec şi tâmp care se supun unei pseudoideologii specifice de grup. De haită, mai bine zis. Iar constantele, care domină “spiritual” gândirea embrionară a grupului, poartă nişte nume sonore, bine cunoscute şi cu o suprafaţă mare de extindere în sfera humanoid-contemporană a zilei, şi anume, ignoranţă, rea-voinţă, impostură, aroganţă, autosuficienţă de sine, aceasta din urmă nerecunoscută vreodată făţis de către adunătura mozaicată a monştrilor vanităţii oarbe, bieţi sclavi efemeri şi pătimaşi ai luxului nefiresc şi ai desfrâului lumesc cu asupra de măsură.
Colegul meu, Madalin Necsutu, imi aduce aminte in postarea sa despre ce-si mai doreste agentul Laszlo Tokes, de un interviu realizat de mine, anul trecut, cu fostul sef al Compartimentului anti-STASI din Unitatea 0110 a DSS, supranumita Anti-KGB. Interviul a ajuns trunchiat in paginile ziarului Ziua gratie profesionalismului redactorului sef, Roland Catalin Pena, zis Fefe. In partea a doua, cea cenzurata si niciodata publicata, contraspionul se referea la un (alt) angajat de-al lui Sorin Ovidiu Vintu, fost presedinte al GDS si Soros, fost deputat PSD si fost sef al Cancelariei premierului Adrian Nastase. Ati ghicit, probabil: este vorba de marele sociolog Alin Teodorescu. Ridicolul curajoasei conduceri a ziarului Ziua – care, inteleg, desi, ca sa il citez pe “maestrul” Chirieac, l-a futut in gura pe Basescu din toate pozitiile in care fusese plasata de troika Vintu-Pilsu-Rosca – respectiv patru labe si cu un os in gurita – cica ar fi votat cu el (si eu cu Geoana :)) -, a mers pana intr-acolo incat sa-mi ceara mie sa verific afirmatiile sefului Compartimentului anti-STASI al Unitatii anti-KGB, pe care omul si le asuma, normal. Pai ce, eu sunt contraspion? Sunt doar un biet contrajurnalist :). Oricum, m-am conformat. Ca si cum eu as fi facut afirmatiile in cauza, despre relatiile, persoanele straine si flagranturile in care a fost prins actualul distins sef al IMAS, m-am pus sa-l intreb si pe el – “Este adevarat ca sunteti agent al unei puteri straine, dle agent?” – si pe domnu’ Nastase – “Este adevarat dle Nastase ca ati fost obligat sa angajati un agent al unei puteri straine desi fuseserati foarte bine informat asupra Dosarului sau atat de catre SRI cat si de catre alti specialisti revoltati si ca acest agent a lucrat in mod special la varful Cancelariei dvs pentru a trece anumite HG-uri si OUG-uri?” – si chiar si pe onor SRI-ul :). Dar, despre ce mi-au raspuns Serviciul si impricinatii dar si interviul integral, necenzurat, intr-o alta postare, viitoare. Pana atunci, fac si eu o retrospectiva, ca analistul Richard Andrew Hall. 🙂
Tökes a fost agent maghiar
Fostul sef al Compartimentului anti-STASI din Unitatea 0110 a DSS afirma ca europarlamentarul trebuie demis din forul european pentru colaborare cu politia politica
Scris deVictor Roncea Fostul jurnalist Sorin Roşca Stănescu, apelat de cunoscători dupănumele de cod „H15“ sau „Deleanu“, nu a turnat nici pås la Securitateşi, în consecinţă, are dreptul să-i dea în judecată pe toţi cei care îlmai cadorisesc şi cu alintul de „fost informator“ sau „turnător“. Celpuţin aşa consfinţeşte, pentru a doua oară, Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), într-o nouă adeverinţă, remisăoficial pe 20.01.2010. La peste trei ani de la declanşarea operaţiuniiCivic Media „Voci Curate“, destinate curăţirii spaţiului public defoşti şi actuali agenţiai unor servicii secrete comuniste, de la Securitate la reţeleleantiromåneşti ale KGB, STASI, AVO şi succesoarele lor, CNSAS a binevoitsă răspundă şi în privinţa lui Sorin Roşca Stănescu, fost ziarist şifost director al fostului ziar „Ziua“. Deşi apar şi noi informaţiipicante despre trecutul de turnător al lui Roşca Stănescu, „uitate“pånă azi de acesta, decizia CNSAS este demnă de „Cascadorii Råsului“,în contextul în care colaborarea cu Securitatea a celui cunoscut şi caşantajist de presă este de notorietate publică încă din anul 1992.Ridicolul acestui act oficial al unei instituţii a statului romån, carealocă şi consumă fonduri uriaşe pentru „deconspirarea agenţilorSecurităţii“ – protejåndu-i în noua formă a legii concepute de MariusOprea pe cei ai altor servicii secrete, comuniste sau nu – este aproapeinimaginabil şi demonstrează fără tăgadă rolul nefast, insalubru şiinjust al CNSAS. Negrupe alb, fostul preşedinte al CNSAS demisionat recent, invocând presiunişi ameninţări, Ladislau Antoniu Csendes, a semnat Adeverinţa Nr10546/01.10.2009, prin care „domnului ROŞCA STĂNESCU Sorin Ştefan, fiullui Petre şi Delia Didona, născut în data de 08.09.1949 în Braşov,judeţul Braşov, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaboratoral Securităţii“. Pe lângă faptul că, potrivit datelor istoriei recente,fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, este cel care i-a furnizatlui Petre Mihai Băcanu, în 1992, Dosarul de informator al lui SorinRoşca Stănescu, pe atunci ziarist la „România liberă“, despre fostuldirector „Ziua“ se poate spune însă că este un arhi-cunoscutcolaborator al Securităţii, după cum a recunoscut-o chiar singur, înrepetate rânduri.
Filiera Măgureanu – Băcanu
Dacăilustra maşină de tocat bani şi dosare, care este CNSAS, nu a avut timpsă se documenteze asupra acestui caz de la „sursa“ Măgureanu şi săintre în posesia filelor aflate în posesia „colegului“ Băcanu – larândul său cunoscut ca fost colaborator al KGB – poate ar fi putut să-laudieze pe distinsul ne-informator sau, măcar, să-i consulteamintirile, ultra-publice. Dacă ar fi avut disponibilitatea aceastanemărginită ar fi putut să afle că, potrivit propriilor declaraţii, înanii ‘70 lucra alături de un Adrian Păunescu şi Vladimir Tismăneanu sauAna Blandiana la revista „Amfiteatru“, publicată de Uniunea AsociaţieiStudenţilor Comunişti din România (UASCR), ulterior fiind transferat lapublicaţia comunistă „Viaţa Studenţească“, unde l-a regăsit peTismăneanu, alături de un Ioan T. Morar sau Traian Ungureanu. Aici şi-aşi început colaborarea cu Securitatea, benevolă, după cum mărturiseşteRoşca Stănescu. E drept, asupra momentului exact al declanşării munciiinformative în cadrul DSS nici el nu mai este sigur. În biografia saromanţată, publicată pe site-ul propriu, Roşca susţine că „timp decinci ani, până în 1986, am fost colaborator al Brigăzii Antiteroriste,care aparţinea Securităţii“. Afirmaţia aceasta este contrazisă de oaltă confesiune, făcută în direct la Realitatea TV, într-o emisiune„100%“ de prin 2006, în care Roşca spune: „m-am autopropus pentru acolabora cu Securitatea prin 1973“. Ca atare, onor CNSAS-ul a omisdintr-un foc – ba chiar din două, dacă luăm în considerare şi o altăDecizie, din 2002, la fel de stupidă – o colaborare cu Securitateaextinsă pe parcursul a 13 ani! În noua Decizie, CNSAS susţine că apreluat de la SRI, în anul 2005, Dosarul Fond de Reţea nr. R 43022,„care conţine documente noi şi neprocesate cu privire la relaţiadomnului titular Roşca Stănescu Sorin Ştefan cu Securitatea“. Cu toateacestea, în timp ce toţi cei 13 ani de colaborare strânsă cu DSS aziaristului Roşca Stănescu par să fi dispărut cu totul din atenţiaCNSAS, ni se învederează în schimb o penibilă tangenţă cu Securitatea aelevului Roşca Stănescu: „Fiind elev în clasa a X-a în cadrul LiceuluiNicolae Bălcescu din Bucureşti, este luat în studiu şi propus pentrurecrutare de către Direcţia a II-a, Serviciul 6, Biroul 2, la data de12.05.1966, urmând a fi folosit pentru încadrarea informativă acolectivului de elevi de la şcoala menţionată“. Însă după o perioadă deprobă de şase săptămâni jumate, recrutarea a fost, până la urmă,respinsă, deoarece, potrivit notelor ofiţerului de Securitate alLiceului, „titularul nu a păstrat secretul asupra discuţiilor“.
Sorin Roşca Stănescu: „Am fost H15“
Iatăînsă ce mărturisea, personal, Sorin Roşca Stănescu, la postulRealitatea TV al tovarăşului său, Sorin Ovidiu Vîntu: „La sfârşitulfacultăţii m-am împrietenit cu un tânăr care era unul din lideriiorganizaţiei palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma săpună la cale într-o altă ţară un atentat terorist. Mi s-a părut cevagrav şi m-am dus la redactorul-sef al revistei «Viata Studenţească». Elm-a pus în contact cu un ofiţer care răspundea de presa de la CasaScânteii. M-am întâlnit cu acela şi i-am relatat despre ce era vorba.M-a rugat dacă nu vreau să-i povestesc acelaşi lucru unui coleg de labrigada antiteroristă. M-am întâlnit cu ofiţerul de la brigadaantiteroristă şi aşa mi s-a propus să colaborez şi pe viitor. Amacceptat şi am semnat un angajament având două nume conspirative. Amavut succesiv numele de cod H15 şi Deleanu. Am primit şi bani, dar cadecont pentru deplasările făcute“. Această ieşire a fost completată şi în scris de către Roşca printr-un „auto-denunţ“: „Esteadevărat, sunt «H15». Acesta a fost, pentru cea mai lungă perioadă,numele meu de cod. E adevărat, la început îmi alesesem altul.«Deleanu». Am fost un colaborator atipic al Securităţii. În primulrând, pentru că nu am fost recrutat. Am ajuns acolo pe un traseuspecial. Eram redactor la revista «Viaţa Studenţească». Inevitabil,scriam şi despre studenţii străini. Am fost într-o tabără la IzvorulMureşului. Împreună cu soţia. Acolo făceam dese plimbări prin pădure,culegând ciuperci. Soţia era din Sibiu şi maestră în identificareaciupercilor comestibile. Într-o asemenea excursie prin pădure, undeuneori veneau cu noi şi alţi studenţi, am cunoscut un tânăr cu totul şicu totul special. Extrem de inteligent, vesel, manierat şi cult. Erapreşedintele studenţilor palestinieni din România. (…) Tânărul s-aconfesat. Mi-a vorbit despre planuri mai ample, despre proiecte pe careei le preconizau, în scurt timp, în Germania. Era vorba de atentate.Doreau să sensibilizeze lumea. Şi lucrau deja cu o organizaţieteroristă, alcătuită din cetăţeni germani. (…) M-am întors. M-am dusla redactorul-şef şi i-am povestit în detaliu ce s-a întâmplat. Acestam-a rugat să am o discuţie cu un domn care se ocupa de SecuritateaCasei Scânteii. Mai târziu aveam să aflu că el era un fel de tătuc alsecuriştilor ziarişti. După discuţia cu acesta, el mi-a cerut să măîntâlnesc cu un coleg. (…) Aveam de ales. Un lux de care nu aubeneficiat mulţi. Cei care au colaborat cu securitatea au făcut-o, îngeneral, sub santaj. Sau, în cel mai bun caz, din dorinţa de a obţineceva la schimb. După două zile, ne-am reîntâlnit. Alesesem. Voi informaîn scris Brigada Antiteroristă. Am semnat un angajament şi mi-am alesun nume de cod. Am fost instruit cum să procedez. Îmi erau decontatecheltuielile. Nimic mai mult. Niciun avantaj. Decât, cel mult, acela dea mă putea mişca mai liber decât alţii printre străini. Ani de zile amtrăit cu certitudinea că fac un lucru important. În definitiv, munceamde două ori pentru un singur salariu, cel de redactor la «ViaţaStudenţească». Credeam că obţin informaţii extrem de importante pentrustatul român. Aceasta s-a dovedit o informaţie pe jumătate adevărată“,depănează Roşca în amintirile sale.
Nici „sursa“ DIE Adameşteanu nu a colaborat
Fostuljurnalist consideră acum, după anii de colaborare, că este posibil cainformaţiile sale să fi fost folosite de Securitate împotriva unorcetăţeni români: „Aveam să aflu târziu, cred că prin 2003-2004, că celemai multe dintre informaţiile pe care eu le furnizam nu erau destinate,aşa cum credeam, contracarării unor lovituri de tip terorist şi,implicit, salvării unor vieţi omeneşti. Securitatea folosea acesteinformaţii altfel… împotriva propriilor concetăţeni“. Dacă Roşca aredreptate, atunci afirmaţiile sale contrazic total Decizia care sebazează pe prevederile art. 2, lit. a şi b din OUG 24/2008, privind„atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului“. Înacelaşi Dosar remis Asociaţiei Civic Media se mai află o Deciziesimilară, care o priveşte pe scriitoarea Gabriela Adameşteanu,redactor-şef al revistei „22“ o perioadă îndelungată şi membră de vazăa Grupului pentru Dialog Social (GDS), despre care ni se spune, totaşa, că nu a colaborat cu Securitatea dar a fost „sursă a UM 0544“, respectiv fostă DIE, actuală SIE. Concluzia este îmbârligată. Dacăaceasta este Decizia CNSAS în ce-l priveşte pe „H15“ şi „Deleanu“, oriLegea consilierului fără ORNISS a lui Tăriceanu este de aruncat la coş,ori Roşca şi-a inventat toată povestea, ori Măgureanu a vrut să-lreconspire şi atunci putem specula liniştiţi că Sorin Roşca Stănescueste şi acum ofiţer pe deplin conspirat al vreunui serviciu secret, dela noi sau de-aiurea. Care?
March 28th, 2010 
VR 
Jignita si amenintata mitocaneste, cu “muia”, excluderea si moartea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, badaranul Horia Garbea, poeta Niculina Oprea gaseste resursele pentru a-i intoarce obrazul derbedeului cu functie de conducere in Uniunea Scriitorilor din Romania. Prezint mai jos o replica a domniei sale preluata de pe site-ul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, care, la randul sau, se intreaba de unde a scos Garbea – altfel un mare admirator al “bloggerului Nastase” (vezi foto mai jos) – povestea cu asa-zisa comisie disciplinara. De observat ca, desi acesta a atras atentia asupra ordinariei lui Garbea, pana acum nici un scriitor nu a indraznit sa-l ia la palme pe mocofan sau sa chestioneze intentia abuziva de tip comunist privind excluderea din breasla scriitorimii prin hotararea arbitrara a unei comisii (Paul Goma la fel a patit, in 1977, cand a fost eliminat din USdR a RSR. Si, ce coincidenta, inclusiv Nicolae Manolescu a votat “pentru”). Tot o doamna a literaturii contemporane, Gabriela Cretan, a trebuit sa spele onoarea scriitorilor romani, printr-o interventie la obiect, pe care o redau, de asemenea, integral. Astept in continuare o reactie normala a societatii in care traim, in special a ziaristilor de “trust”, care ezita in mod ciudat sa publice vreun rand despre acest grobianism al conducerii USR. Daca de la sefia CRP un ziarist ar fi fost amenintat similar, s-ar fi ignorat la fel subiectul? Pierit-au de tot gardienii adevarului si onoarei?
Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
Posted in 
Tags: 
