Prof Dinu C. Giurescu: „Eu cred ca nu isi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregatesc Romaniei. Daca legea este adoptata si de Camera Deputatilor inseamna stergerea memoriei, odata ce arhivele dispar din centru, din Arhivele Nationale (…) Daca le-as propune in SUA sa intoarca arhivele de la Arhivele Nationale Centrale din Washington DC la diferitii emitenti din SUA, eu cred ca ar spune ca este un act de tradare nationala, de destramare a unitatii Statelor Unite”
EXCLUSIV Ziaristi Online: Documentul integral intitulat Însemnări din celulă, semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti
Profesorul Mihai Ungheanu despre executia publica a lui Marin Preda din pricina lui Antonescu si a romanului Delirul. Cum a fost atacat la baioneta Marin Preda de reteaua Cominternului, intinsa din laboratoarele de la Moscova si Washington pana in studiourile “Europei Libere” de la Munchen si cabinetele cenzurii de la Bucuresti.
“Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.“
IPS Hierotheos despre Romani: M-am emoţionat profund de dragostea oamenilor. Nu suntem vrednici să slujim astfel de oameni binecuvântaţi şi vom da seama în faţa lui Dumnezeu de modul cum abordăm această sete şi dragoste a lor. Nu am cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar şi îmi doresc să răspund acestui mare dar al lui Dumnezeu de a ne fi făcut slujitori ai unui popor atât de binecuvântat.
Romanul care a avut probabil cel mai exploziv succes din istoria literaturii române moderne este Delirul de Marin Preda. Apărut în ianuarie 1975, Delirul a ajuns repede, fără nici o reclamă, la un tiraj record de peste 100 000 de exemplare şi ar fi dublat această cifră dacă, la 14 mai 1975, n-ar fi fost recenzat agresiv la Moscova, din motive politice. Recenzia sovietică a mărit interesul pentru carte, dar i-a fost şi fatal.
Partidul comunist de la Bucureşti i-a impus autorului să dea o nouă ediţie, în care să revină asupra tratării evenimentelor incluse în roman, anii intrării României în cel de-al doilea război mondial, şi această a doua ediţie a apărut, în luna august a aceluiaşi an, cu precizarea Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Volumul doi, anunţat de scriitor şi aşteptat intens de cititori, n-a mai apărut niciodată. În locul lui, Marin Preda a tipărit, în 1977, un volum cu aspect memorialistic, Viaţa ca o pradă, şi peste trei ani (1980) trilogia Cel mai iubit dintre pământeni. Succesul celor două cărţi a fost mare şi se explică şi prin tensiunea aşteptării părţii a doua din Delirul. Marin Preda moare accidental, în vara anului 1980. Cartea şi-a avut ecourile ei postume, între care şi două ediţii: una în 1987, identică cu cea de a doua (cea revizuită), şi alta în 1991, scoasă de ziaristul Ion Cristoiu, care a scris pe copertă: „ediţie necenzurată“, introducând capitolul scos de cenzură despre Stalin, şi scoţând un altul, pe motiv că n-ar fi făcut sau n-ar fi trebuit să facă parte niciodată din ediţia primă. După cum se vede, cartea are o istorie accidentată.
A gresit incarcerand si omorand floarea tineretului roman, pe mana cu agentii Rusiei si ai Germaniei. Dar a luptat pentru Basarabia si a murit demn, ca un adevarat soldat al Romaniei, ucis de o banda de misei. Dumnezeu sa-l ierte!
Nu, nu este vorba de maresalul Ion Antonescu, desi conduce o companie de prestigiu care se numeste… Marshal Turism (na, ca i-am facut si reclama 🙂 )! Este Ion Antonescu, fost secretar de stat in ministerul Culturii (foto stanga, impreuna cu basarabeanca Tamara Buciuceanu-Botez), omul care ne-a refacut romani, in acte, in loc de “romi”. Am prezentat acest episod in studiul Civic Media din 2007 – Cum au devenit romanii romi (raspuns: prin grija lui Petre Roman, Andrei Plesu si George Soros). Reiau acest pasaj pentru a intra in tema:
Oficilizarea in cadrul institutiilor de stat a denumirilor rom/rrom/romani s-a realizat cu titlu obligatoriu desi la nivel european avem doar simple recomandari in acest sens, venite din partea Consiliului Europei si nu a Uniunii Europene. In acelasi timp, confuzia rom-roman pe plan european a dus pana la situatii ridicole. Astfel, o delegatie oficiala a fost impidicata sa intre intr-un stat UE, inainte de aderare, pentru ca pe pasaport prescurtarea tarii noastre era ROM. Aceasta situatie l-a determinat in 2002 pe secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor de la acea data, Ion Antonescu, sa solicite primului-ministru schimbarea prescurtarii, cel putin in pasapoartele noastre, ceea ce s-a si indeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenentei la spatiul francofonic. Insa acest lucru nu se poate realiza in toate domeniile. De exemplu, chiar daca s-a reusit ca la Comitetul Olimpic sa se faca aceasta modificare, ROM-ROU, in baza de date mondiala pentru competitii sportive internationale sau in nomenclatorul diplomatiilor straine, prescurtarea este si azi aceeasi: ROM. Confuzia persista deranjant.
Acum, m-am bucurat sa gasesc in cadrul campaniei Jurnalului National “Tigan nu Rom” si opinia, la zi, a lui Ion Antonescu, care acum duce lupta pentru reromanizare mai departe cu… CNA-ul. Iata:
La începutul lunii martie anul trecut, Ion Antonescu a solicitat CNA să ia măsuri pentru ca în transmisiunile sportive televizate indicativul de ţară al României să nu mai apară sub prescurtarea “ROM”, ci “ROU”. În 2006 a apărut un nou standard european şi a fost adoptat ca standard naţional, iar indicativul de ţară al României a rămas ROU. CNA a transmis însă că standardele nu mai sunt obligatorii decât dacă sunt preluate într-o hotărâre de Guvern sau un ordin. Şi cum un astfel de act normativ nu a fost emis, CNA a considerat că propunerea lui Ion Antonescu “ar constitui o măsură care nu ar avea la bază un temei juridic”. Acum, Ion Antonescu se întreabă dacă nu cumva există o legătură între prezenţa UDMR la guvernare şi opoziţia faţă de folosirea termenului de “ţigan” în loc de “rom”.
Şi aceasta în contextul în care Ministerul Culturii este condus de un udemerist, ca şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. “Cum de foarte mulţi nu ştiu că de fapt «rom» vine de la cuvântul «roma» de la unguri? De ce s-a luat denumirea din limba maghiară, şi nu din altă limbă? De ce pe stadioane se iau de fotbaliştii români, spunându-le ţigani, şi nu romi? De unde provin banii pentru ONG ţiganilor? Nu cred că de la UE. S-ar părea că provin de la Soros? Ce s-ar fi întâmplat dacă şi Academia Română era condusă de un ungur?”, se întreabă retoric Ion Antonescu, citat de Gabriela Antoniu.
Buna intrebarea! Eu ma intreb ce-o sa se intample cand la Radio Romania va rasuna imnul Ungariei!? Nu cred ca e departe momentul…
Cum m-am intalnit azi, intamplator, la un eveniment monden, cu omul care ne destiganizat in pasapoarte si buletine, am avut ocazia sa mai aflu si un banc pe tema venirii ungurilor si tiganilor pe meleagurile romanesti, inspirat din istorisirea unui fost ambasador al Israelului la ONU. Povestea e asa: la finalul unui discurs flamboiand, ambasadorul tine sa mai adauge un cuvant, de esenta bilblica, si aminteste cum, dupa ce Moise a despartit apele, si-ar fi adus aminte de haine si s-ar fi intors sa le ia de unde le lasase, pe plaja. Cand colo, ia-le de unde nu-s: “Le furasera palestinienii!”, a afirmat ambasadorul evreu in plenul Adunarii Generale a ONU. Ambasadorul palestinian se ridica tulburat: “Nu este adevarat, noi nu eram acolo pe vremea aceea!”. Diplomatul israelian, satisfacut: “Pai vedeti!”. Asa si cu noi, ungurii si tiganii, conchide fostul secretar de stat snoava.
Iata si un extras dintr-un interviu din fosta Ziua, luat de doamna Iolanda Malamen lui Ion Antonescu, pe aceeasi tema. De folos:
Propunerile pentru ieşire din criză, ale omului de afaceri Ion Antonescu Propunerea I „Aş studia dinamica profitului firmelor, din 1990 până în prezent. Dacă aş vedea că o firmă e pe pierdere de mai mult de doi ani, înseamnă că are o problemă”. Clasamentele care se fac azi de către Camerele de Comerţ nu sunt corecte. Adevăratul clasament ar putea fi acela în care se demonstrează cât a plătit fiecare firmă, taxe şi impozite la stat. Primii zece directori şi directori economici de la aceste firme ar fi consilierii mei. ”Economia e ca drogul în sport. Nu-i normal ca eu să mă antrenez un an de zile şi să vină unul dopat şi să ia trofeul”. Deci, aş forma această echipă, cu care aş elabora un material de studiu pentru cei care au sarcină să-i controleze pe cei care fac evaziune fiscală. Propunerea a – II – a O altă măsură necesară este aceea de constituire a unei culegeri cu toate procesele pierdute în justiţie de Ministerul de Finanţe, pe cazurile de evaziune fiscală. Ministerul Finanţelor si cu Ministerul Justiţiei ar trebui să stea la aceeaşi masă de lucru şi să scoată această culegere de dosare în temă. Iar judecătorii trebuie să aleagă soluţiile corecte, fireşte conforme cu legea, dar ca la culegerea de probleme de matematică, iar la sfarşitul cărţii găseşti soluţia corectă. Eu cred că, începând cu anul 1990 circa, 95% din metodele de evaziune fiscală au fost identificate. Aş lua toate cazurile de evaziune fiscală pierdute în instanţă şi aş vedea unde s-a greşit şi cine a greşit. Culegerea de speţe ar trebui pusă, pe site-ul ministerelor de justiţie şi finanţe să fie văzută de toţi agenţii economici. De asemenea să fie puse şi sancţiunile. Dacă ar fi din cauza oamenilor mei, la a treia greşeală i-aş da afară. Iar angajatului care a facut control, a intocmit procesul – verbal si a greşit i-aş imputa contravaloarea. Propunerea a- III – a Impozite prea mari pentru antreprenori Din postura de manager de hotel, eu am tăiat tot ce se putea tăia din cheltuieli. Nu pot trece însă cu vederea faptul că societăţile plătesc impozite aplicate la salariul brut şi nu la cel net. Deci, este impozit la impozit. La particular toate taxele şi impozitele sunt plătite de angajator nu de salariat. Salariatul negociază cu angajatorul salariul net. Grav este ca salariul a ajuns sa reprezinte 50 – 55% din cheltuielile firmei. Concret: Calculul salariului in 2009 cu impozitul pe salarii de 16 %. Pentru un salariu de 2104 lei net, se plateşte 1746 lei contribuţii, ceea ce reprezintă un procent de 83% şi nu de 60.86%. (toate taxele adunate fac 60.86%) Ministerul de Finanţe ne păcăleşte când ne spune ca CAS-ul este de 10.50% când în realitate este de 15%. (vezi tabelul atasat). Diferenţa dintre 83% real – 60.68% = 22.32%, acesta este impozitul la impozit. 2004 Calculul salariului in 2004 cu impozitul pe salarii de 40%. Pentru un salariu de 2010 lei net, se plateste suma de 2654 lei contributii ceea ce reprezinta un procent de 132% fata de 90.29% cat spune Ministerul de Finante. Propunerea domnului Iliescu de impozitare cu 80% a salariilor mai mari de 10.000 de dolari. 2004 Contributii platite de salariatii care au salarii brute mai mari de 10.000 dolari (impozit pe salarii 80%) Un dolar in situatie este calculat la 35000 lei vechi După cum vedeţi pentru a da în mâna unui salariat 10000 dolari ar trebui să plătesc statului taxe şi impozite de 70.290 dolari. Nici Bill Gates nu ar plăti asemenea salarii. Propunerea a – IV – a Daca aş fi Ministru de Finanţe nu aş pune un impozit forfetar pe cifra de afaceri la hoteluri, restaurante, pensiuni, discoteci pentru că pot să mă păcălească, dacă nu eliberează bonuri fiscale. Nu toate veniturile sunt contabilizate şi aş avea o cifră de afaceri mică, şi aş prejudicia grav firmele corecte. Cele care fac evaziune ar plăti un impozit forfetar mic iar cele corecte un impozit foarte mare. Eu, ca Ministru de Finante, aş închide activitatea unui restaurant, pensiune, hotel sau discotecă, dacă nu eliberează bon fiscal. Bonul fiscal este dovada corectitudinii. Dacă se dă bon fiscal pentru orice serviciu automat, totul se înregistrează în contabilitate şi aş încasa de la agentul economic TVA şi impozitul pe profit, absolut corect, etc. Aş atrage presa de partea mea şi clienţii acestor unitaţi economice, care ar semnala ce restaurante, baruri, discoteci nu eliberează bon fiscal, şi aş trimite controlul. Daca se verifică, aş închide unitatea. Propunerea a – V – a Amnistia fiscală, potrivită pentru România Dacă în 20 de ani nu a fost nimeni verificat cum a făcut banii acum e şi mai greu să mai iei pe cineva la întrebări. Amnistia fiscală ar fi un nou început pentru contabilizarea averilor oamenilor. Dau acum o lege şi nu mă mai interesează cum s-au făcut până acum banii, dar incepand de azi, da, trag o linie şi am punctul zero. Verificarea şi controlul vor fi esenţiale, dacă această lege ar fi votată. Amnistia fiscală ar trebui să funcţioneze pentru toată populaţia României, fiecare cetăţean să declarare pe proprie răspundere ce avere are astăzi. Să luăm legea evaziunii fiscale din America şi sa o aplicăm şi în Romania, pentru că acolo dacă ai omorât un om mai scapi, dar nu şi de evaziune fiscală. Nu trebuie să inventăm noi, putem lua şi ce e bun de la alţii. Tot din funcţia de ministru de finanţe, sugereaz controale doar la cei care sunt pe pierderi. O afacere corectă este când profitul ajunge la maxim 30%. Peste 30% se poate obţine numai din prostituţie, droguri şi armament. Să credem că guvernul şi finanţele, te obliga să fii hoţ. Ministerul Finanţelor ar trebui să înţeleagă că particularii susţin: pensionarii, funcţionarii publici, şomerii. Dacă tu pui taxe şi impozite tot mai mari pe agentul economic care plăteşte corect, îl duci la pierdere sau faliment. Iar cei care fac evaziune fiscală prosperă. Este ca vaca de muls. Dacă moare vaca, de unde lapte? Propunerea a – VI – a Atunci când fac studiul privind profitul firmelor de la înfiinţare până în prezent, văd dacă societatea comercială are pierdere sau este pe 0 sau are un profit foarte mic. Daca are şi firmă de consultanţă atunci impozitez cu 16 % valoarea contractului de consultanţă pentru că rolul firmei de consultanţă este acela de a te învăţa cum să creşti profitul nu cum să pierzi. Propunerea a – VII – a Ipotetic, daca aş fi Ministru de Finanţe nu aş fi de acord cu împrumutul de la FMI, ci aş găsi alte metode de a face rost de bani. -aş scoate la suprafata veniturile din evaziune fiscală -aş da un comision bancar mai mare (oricum mult mai mic decât comisionul plătit către FMI) la românii care au economii în valuta, atât în băncile din România cât şi în băncile din străinătate. Daca totuşi se obtine acest împrumut atrag atenţia asupra consecinţelor negative care ar urma. FMI, va pune condiţii dure pentru împrumut: -va creşte TVA -va creşte impozitul pe profit -se vor pune alte taxe şi impozite Ce se va intampla: foarte multe firme private vor da faliment sau vor inchide, pentru că nu mai merită să-ţi pierzi sănătatea pentru un profit mic. Sigur în proporţie de 90% din firmele private cu profit au fost făcute de oameni de afaceri cu vârsta cuprinsă între 30 – 50 de ani iar acum au vârste cuprinse între 50 – 60 de ani. Eu dacă dau faliment sau închid firma acum sub nici o formă nu mai doresc să înfiinţez o altă firmă pentru că varsta, sănătatea, dorinţa de muncă nu mai este aceeaşi ca acum 20 de ani. Foarte puţini tineri au dorinţa de muncă, forţa financiară să mai facă firme performante ca parinti lor. Propunerea a – VIII – a Ca Ministru de Finanţe aş aplica legea franceză privind importurile de produse. În Franţa dacă cei de la vamă constată că un om de afaceri importă un produs care are o valoare foarte mică fată de valoarea reală (pe facturi) statul francez cumpară acele produse şi apoi le revinde. Toţi importatorii declară valori foarte mici pentru a plăti TVA mic. Ion Antonescu
Odata cu conflictul dintre Romania si Italia in privinta infractionalitatii, revine in discutie acut termenul de rom. Este chiar o asa de mare problema folosirea lui? N-as vrea sa vorbesc despre acest subiect, dar m-am intors recent dintr-o excursie facuta in strainatate, in care am fost cu niste prieteni. Una dintre familiile de romani (sot si sotie) a avut disconfortul si neplacerea sa aiba in avion locurile, unul in spatele celuilalt. Aflandu-ne intr-un Air France, prietenul l-a rugat in franceza pe ocupantul locului de langa el sa faca schimb de locuri. Inainte de a raspunde, francezul l-a intrebat din ce tara este… Dupa ce i-a spus Romania… barbatul a replicat: “A, roma?” (A, tigan?) si a refuzat schimbul. Sunt convins ca schimbul ar fi avut loc, daca era vorba de alta tara.
De unde vine cuvantul roma?
In 2002, cand eram secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, am citit in Cotidianul un articol luat de pe site-ul unei Universitati din Texas care vorbea despre Romania. Toate referirile din articol la Romania si roman erau scrise: ROMAnia. Atunci m-a preocupat sa aflu de unde vine termenul si am aflat ca ungurii spun la tigani, roma. Fac o paranteza si precizez ca admir talentul ungurilor de a-si promova ideile. Dupa cum stiti, fiecare popor are cate o denumire pentru tigani, dar se pare ca domnul Soros a putut determina Uniunea Europeana sa accepte denumirea de roma, care la inceput continea doi de “r”, ce s-au pierdut intre timp. Ce am facut eu in acest sens? Dupa citirea articolului, am cerut o intrevedere (pe mai multe probleme) cu Adrian Nastase, prim-ministru pe atunci. Printre altele propuneam ca in toate buletinele si pasapoartele, la rubrica nationalitate, prescurtarea de la roman in “rom” sa se schimbe in “ro”, de la Romania. Adrian Nastase a admis-o pe cea de “rou”, care venea de la frantuzescul Roumanie. In acelasi timp am facut o adresa catre Comitetul Olimpic, cu cererea ca prescurtarea Romaniei sa fie “rou”, nu “rom”. Am facut si o adresa catre ambasadorul Statelor Unite, prin care-l informam de aceasta schimbare. Domnul ambasador mi-a multumit, spunandu-mi ca nu avea cunostinta de ea. Anul trecut mi-a plecat in interes de serviciu o salariata in SUA. Eu am o deviza in viata, dupa care ma conduc. Cred, dar verific. Am cerut sa vad ce scrie pe viza americana care i se daduse angajatei mele, si am constatat ca nu s-a schimbat aceasta denumire, propusa de mine, din “rom” in “rou”. Am pus mana pe telefon si am cerut cu consulul Ambasadei SUA la Bucuresti. L-am intrebat daca stie ca in legislatia romana, prescurtarea este “rou” nu “rom”. Mi-a raspuns: “Asta e politica guvernului american”. Am facut din nou o adresa atat catre Ambasada SUA, si alta catre Camera Deputatilor si Ministerul de Externe roman, aratand ca Ambasada SUA din tara noastra nu respecta legile. Nu am primit niciun raspuns pana la aceasta ora. Ideea este ca, daca nu se revine la cuvantul tigan, ceea ce s-a intamplat in avion, se va repeta in viitor si toti romanii vor fi considerati tigani.
Domnule Ion Antonescu, este chiar atat de blamabil sa fii tigan? Eu nu spun ca-i blamabil, dar am constatat de-a lungul anilor ca toate organizatiile nonguvernamentale sau ale minoritatilor, cer numai drepturi si nu vorbesc nimic despre indatoriri. Cand indatoririle vor fi puse in aplicare, adica respectate, conform comportamentului unui cetatean european, nu va mai fi nicio diferenta intre romani si tigani. Si cum ramane cu, (iertat sa-mi fie cuvantul) cu isteria italiana? Nenorocirea este ca ceea ce fac tiganii de multe ori sunt gainarii (cersit, furtisaguri, mizerie) care ies la suprafata, mult mai mult, in comparatie cu faptele foarte grave ale altora. Asta se datoreaza si faptului ca sunt o etnie care deranjeaza prin modul zgomotos si suburban prin care se manifesta. Daca ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, va continua dialogul pe linia inceputa, sunt sanse mari sa mai aplanam o parte din conflict…
Care este dusmanul numarul 1 al politicii culturale, domnule Ion Antonescu?
Guvernantii care, din pacate cu foarte putine exceptii, nu pot lua nota de trecere la un test de cultura generala. O sansa a Romaniei in acest moment? Dupa mine, Romania are o sansa mare de a fi promovat turismul romanesc. Cu Elena Udrea, dar cu o singura conditie: sa-si aleaga mult mai bine consilierii. Ea stie pe ce buton trebuie sa apese, si asta nu este putin lucru.. Iolanda Malamen Integral la Dialogurile ZIUA: In ungureste la tigan se spune roma Foto rom: Jurnalul National
October 24th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
