Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Anul 1989 l-a gasit foarte ocupat: interviuri aranjate in organul de presa al Partidului Comunist Francez (oficina KGB), bai de sezut si repetitii revolutionare intr-o tabara de recreatie din Crimeea, apoi un sfarsit de an destul de agitat. Agitatia nu l-a lasat pe Mircea Fatecalucrezi nici astazi, cand, desi imbatranit in rele, vrea sa fie lasat la vatra la fel ca mentorul si tovarasul sau, “el insusi un revolutionar”, Iliescu-KGB. Cocotat in copac, la CNSAS, se crede mai tare ca baba si mitraliera. Trage in tot ce misca: de la “berbecutii bisericii” si “poporul ca un cur” la scriitori anticomunisti si simpli jurnalisti (mai putin in Curlateanca-tatii). Fratele sau de satra, bulibasa “Tulceanul”, tinteste si mai sus: cu tunurile pe Eminescu. Cui bono? Mumei Rossía, conform directivelor NKVD, care si-au schimbat, in timp, doar initialele executorilor lor.
Citesc in publicatia fostilor mei colegi de la ziarul “Ziua”, ZIUAnews, ca slobozeanul ma considera “un tip imoral” poate “mai ticalos decat Securitatea” pentru ca as fi dezvaluit relatia intelectuala a tovarasului sau de drum, Andrei Plesu, cu o amanta, chiar de Craciun. Eronat! De asta s-au ocupat colegii lui de pe la gazetele gen Plai cu vaci si boi, cel mai probabil adapati ca si Dinescu si Plesu de la aceeasi pompa: a distinsului neticalos Dinu Patriciu. Sau poate din cei care musca “prin batista” de la mogulasul unde mai trage si Dinescu cate-o cantare lautareasca, la ceapa, in timp ce-i pregateste mielul: onorabilul Sorin Ovidiu Vinturi. Bravo lor, in tot cazul, saraci jurnalisti siliti sa-si piarda Ajunul Craciunului urmarind o imperechere de “minima moralia”. ”E o mârlănie la adresa lui Andrei. Îţi vine să iei mitraliera si sa-i mai raresti”, slobozeste in rafale levantine intelectual-banalul Dinescu. Oricum ar fi, da prost, tovarasi! Sa te lauzi de pe scena Ateneului in fata lui Michnik ca “ai pile la Dumnezeu” pentru ca ai scris o brosura chipurile “despre ingeri” si sa cauti talpa iadului chiar de Sfantul Craciun nu e prea cuser, vorba lui Tache, Tache Brucan. Ca sa citez si-un “os de ardelean”: “Suna ca dracu’!”.
In ce ma priveste, daca am dezvaluit ceva a fost nu despre budoarele Dilemei ci despre relatia de “menage a trois” a cuplului Andrei si Catrinel “Maria” Plesu cu o amanta ceva mai batraioara, cu incarcatoarele cam cazute, dar inca foarte buna la pat: eterna si fascinanta Securitate. Tot un fel de baba cu mitraliera, ca si Dinescu. Numai ca o babuta de-a noastra, olteanca, nu una ruso-unguroaica, ca babuska Longhinovskaia. Dar poetul “clant-clant”, zis si “portofele-portofele”, e, totusi, mai tare ca baba si mitraliera: pe langa ciuruitul mitralierei vrea sa-mi mai traga – cum a vazut ca au facut inaintasii sai in grade la executiile serioase, de la Jilava la Targoviste – si “un glonţ în cap”. Parca fratiorul vitreg al bolsevicei de soacra-sa, unul de pe vremurile Pactului Hitler-Stalin, cand auzea de cultura ii venea sa puna mana pe pistol. Cum cu cultura a lasat-o cam moale, de cand nici moartea nu-i mai citeste ziarul, acum Dinescu plagiaza tovarasii nazisti cand aude de Adevar. Pistolul insa ii e cam ruginit. Si infundat rau de tot. Sa nu-i explodeze direct in fata!
Catre: Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 In atentia Domnului Procuror Sef
CC: Clubul Roman de Presa
PLANGERE PENALA
Domnule Procuror Sef,
Subsemnatul Victor Roncea, de profesie jurnalist, reprezentat prin avocat Mihai Rapcea cu sediul casei de avocatura in Bucuresti, Str. Zmeica, Nr. 12, Sector 4, formulez prezenta
Plangere Penala
Impotriva urmatorilor:
Faptuitorul Mircea Dinescu, domiciliat in Bucuresti, Bd Aviatorilor, Nr. 69 A, Sector 1, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu sediul in Str Matei Basarab Nr. 55-57, sector 3, Bucuresti, pentru savarsirea infractiunii de instigare la omor calificat prevazuta si pedepsita de Art. 176 Cod Penal, respectiv de Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor, Al. 1 – « Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni » si Al. 2 – «Dacã fapta prevazuta în Al. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.»
La fapta acestuia se alatura si numitul Christian Levant, redactor sef-adjunct al ziarului RING, cat si persoana juridica RIN Grup, editorului ziarului RING, reprezentata de Ionut Negoita, proprietar si Robert Negoita, deputat si vicepresedinte al organizatie de tineret a PSD, prin asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat – Art. 323 Cod Penal si Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor.
Din cuprinsul interviului publicat de ziarul RING reiese clar ca faptuitorul principal are cunostinta de continutul articolului meu. Ca atare, desi profereaza amenintari la adresa subsemnatului folosindu-se de plural intelesul lor este clar adresat direct autorului articolului. Astfel, Dinescu Mircea afirma despre autorul dezvaluirii, repet, folosindu-se de plural, ca ”Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.” si „sa le tragi un glonţ în cap”. Autorul interviului, Levant Christian, nici nu il contrazice pe Dinescu Mircea si nici nu ma contacteaza pentru a-mi prezenta pozitia fata de aceste amenintari publice, in pofida unei minime deontologii profesionale, preferand apologia acestor infractiuni.
A doua zi, autorul interviului recidiveaza in aceeasi publicatie RING, afirmand ca «ieri au fost unii care chiar s-au arătat GATA să-și deschidă piepturile și să spună: ”Dinescu de mine a zis. Deci, să tragă, dacă are curaj!” », cu referire la subsemnatul, repetand amenintarile lui Dinescu Mircea tot fara a reproduce dreptul meu la replica, ceea ce face sa ii agraveze fapta de apologie a infractiunii.
Fapta este deosebit de grava avand in vedere si antecedentele faptuitorului Dinescu Mircea, cunoscute de organele de ancheta penala ale Parchetului General al Romaniei si de structurile specializate ale statului roman. Agresiuni asupra jurnalistilor au avut loc in Romania tocmai ca urmare a unor astfel de indemnuri transmise prin mass-media, inca de la inceputul anului 1990, prin mineriadele oribile asupra studentilor, intelectualilor si ziaristilor din Bucuresti, dar si ulterior, in cazuri punctuale. Nu in ultimul rand, inregistrez aproape zilnic amenintari cu moartea pe care le pot atasa la dosar ca probe, impreuna cu articolul de presa in cauza.
Pe latura civila inteleg sa ma constitui parte civila cu suma de doua ruble, platite de Dinescu Mircea si organul de presa prin care s-au intreprins infractiunile, ziarul RING al fratilor Negoita.
Domnule Procuror Sef,
Va rog sa luati masurile care se impun.
Victor Roncea, jurnalist Reprezentat prin Mihai Rapcea, avocat
23 Februarie 2012
DOMNULUI PROCUROR SEF AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTORULUI 1
Dupa cum am prezentat in cursul zilei de azi, CNSAS ne-a dat ACCES INTERZIS la Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE – Directoare ICR in ceea ce priveste Nota de Constatare a Directiei de Investigatii. S-a invocat OUG-ul facut pe genunchii lui CP Tariceanu de Marius Oprea, Legea nascuta cu forcepsul, Articolul 10 (1 si 2), etc. Cu toate acestea, dupa cum i-am raspuns si presedintelui Colegiului CNSAS, Dragos Petrescu (vezi mai jos), acelasi Articol invocat nu ar fi permis, conform interpretarilor restrictive ale CNSAS, si transmiterea Notei de Constatare a Directiei Juridice, pe care am primit-o insa anterior si pe care o publicam acum, in integralitate si exclusivitate. Ziaristi Online considera ca in acest caz avem de a face cu o incalcare a Articolul 16 din Constitutia Romaniei: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Continuam, asadar, pentru a lamuri opinia publica, prin acest caz exponential, asupra fenomenului “disidentei intelectuale” din timpul regimului comunist si a “societatii civile” nasite de regimul Iliescu dupa uciderea lui Ceausescu. E vremea documentelor, vorba doamnei Catrinel Plesu: “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
Catre: Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Personal Membrilor Colegiului si Presedintului CNSAS, Dl Dragos Petrescu
Stimate Domnule Presedinte si stimati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit raspunsul Dvs Nr P/599/12/21.02.2012 la cererea noastra privind Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Din pacate, acesta risca sa arunce o lumina nefavorabila asupra institutiei pe care o reprezentati. CNSAS a fost creat pentru descoperirea catre opinia publica a adevarului asupra perioadei comuniste si a secretelor organelor de represiune nu pentru ascunderea lor.
Dupa cum am mai sesizat intr-un articol publicat de Ziaristi Online, se pare ca scriitorii adeverintelor si raspunsurilor CNSAS catre presa sunt, credem noi, prea mari amatori de sofisme. Interpretarile date in raspunsul semnat de Dvs – potrivit caruia refuzati sa transmiteti Nota de Constatare a Directiei de Investigatii in baza articolul 10 din OUG 24/2008, respectiv Legea 293/2008 – ating o extrema care aduce aminte de epoca netrasparentei decizionale pe care de multe ori cu onoare o explorati.
Tin sa va fac atrag atentia ca, in acest caz – potrivit interpretarilor plasate sub semnatura Dvs in acest raspuns oficial– tocmai ati incalcat Legea, prin faptul ca in raspunsul precedent pe care ni l-ati remis la Petitia Nr P599/16.02.2012 ati introdus si Nota de Constatare a Directiei Juridice in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Ca atare, cand ati respectat Legea si Interesul Public: in primul raspuns sau in al doilea? Noi credem ca in primul.
“Cererea de verificare” invocata in raspunsul Dvs a fost transmisa catre CNSAS de catre un reprezentant al presei, in numele publicatiei la care lucra, nu de catre o persoana privata. Noi ne adresam din aceeasi calitate, in numele si in slujba interesului public. Persoana verificata este functionar public. Ca atare, ce este valabil ca informatie publica despre un functionar public pentru o publicatie nu poate fi interzis pentru alta.
Va rugam sa reanalizati cazul de urgenta si sa ne remiteti Nota Directiei de Investigatii dupa cum ne-ati remis-o si pe cea a Directiei Juridice, considerand aceasta informatie de Interes Public si avand in vedere Legea 544/2001 si Art 31 din Constitutia Romaniei – Dreptul la informatie.
Obtinerea Notei solicitate pe alte cai legale ar leza si mai mult imaginea institutiei, si asa destul de afectata de scandalurile in care a fost tarat CNSAS in numele unor interese private sau de grup.
“Marţi, 4 septembrie, în cadrul unei emoţionante festivităţi care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovăraşului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidenţial, pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.
(…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi noi succese în activitatea sa”.
Nu, nu este un discurs al Elenei Ceausescu! Ci un articol omagial al Taniei Radu, sotia lui Dan C. Mihailescu si director adjunct al ICR sub HR Patapievici, scris la “Solemnitatea decorării tovarăşului Gheorghe Rădulescu”, cu doar cinci ani inainte de caderea regimului comunist. Asadar au dreptate si aparatorii doamnei Catrinel Plesu, director al Centrului National de Carte al ICR, descoperita de CNSAS drept recrutata de DIE inca din 1968: nu numai dansa e singura vinovata de acest vascos peisaj moral marasmatic; “pestele de la cap se impute”. Daca Tania Radu-Mihailescu il prezenta astfel pe membru CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, de ce sa ne miram ca dl Vladimir Tismaneanu, condamnatorul pe si de hartie al comunismul, si astazi il apara public pe tatal lui Patapievici, ultragiat ca “un economist de inalta clasa a ajuns sa fie prezentat postum drept “agent al NKVD-ului si al Gestapoului”.” Istoria ne arata insa ca de la NKVD la DIE a fost un singur pas – vezi cazul Pacepa. Asa ca pasul urmator, de la DIE la ICR, poate parea firesc.
La cazurile mai cunoscute ale colaboratorilor Securitatii si ai ICR, cum ar fi Sorin Antohi, Corbea Hoisie, Catrinel Plesu, trebuie pusi in insectarul societatii civile si fostul director adjunct al ICR – Berlin, Gheorghe Pascu, evidentiat in Raportul CNSAS pe 2010 si care s-a ales cu o sentinta definitiva de colaborator al Securitatii in ciuda contestatiei facute (vezi Foto-Info). Urmatorul la rand: Csaba Bartha, director adjunct al ICR – Budapesta. Dar poate cel mai sinistru dintre este cazul lui Elvin Bernstein, alias B. Elvin, nume conspirativ “Bebe”, cercetat in calitate de redactor-sef al Revistei ICR “Lettre International”. “Bebe” a fost recrutat in 1973 pentru “prevenirea aparitiei pe scena Teatrului National a unor piese cu continut dusmanos”. Sa-i luam pe rand:
Jurnalistul si ICR-istul maghiar Csaba Bartha “Barbu” si-a turnat colegii de la “Fructus”
“Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare”, este un titlu care nu a ramas in constiinta publicului. Concret, Csaba Bartha (fotomai sus), originar din Timisoara, adjunctul fostei ziariste timisorene Brindusa Armanca, in prezent director la ICR Budapesta, a fost recrutat si a semnat Angajamentul cu Securitatea la 11.12.1986. A avut numele de cod BARBU si si-a turnat colegii de serviciu de la “Fructus” si de la Facultatea de Mecanica – Timisoara, neezitand sa-l apere in Notele sale informative pe Suto Andras, cunoscutul scriitor maghiar anti-roman (mentionat drept S.A. in Decizia CNSAS pe care o ofer aici). Probabil de aceea a si primit verdict de “necolaborator al Securitatii”. Conform declaratiei sale de avere si interese, Bartha alias”Barbu” este si membru al Comitetului Director al Asociatiei Jurnalistilor Maghiari din Romania, pe care o gasim drept partenera a organizatiei anti-romanesti Liga Pro Europa – condusa de Tovarasa Szobotka, alias Smaranda Enache, cea care l-a prezentat pe mutilatul MIhai Cofar drept ungur, in martie ’90, membra de vaza a GDS si vice-presedinta a PNL, pe filiera Constantinescu, care a numit-o la vremea lui ambasadoare in… Finlanda (prietenii stiu de ce). Pana in 2007, cand a fost luat la ICR, Bartha a lucrat ca ziarist la Societatea Romana de Radio – postul local din Timisoara. Inainte de aceasta a fost propriul sau angajat la societatea Harom Szasz BT din Budapesta. La fel ca si in cazul Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, membri GDS, diplomati si rasfatati ai MAE si ICR, acuzati crunt de actuala laureata a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, nici Csaba Bartha nu a suflat o vorba despre colaborarea sa cu Securitatea, pana la deconspirarea sa. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat CNSAS in urma cu doi ani inainte de deconspirare, mai precis pe 25.07.2008, cercetarea angajatilor sai, inclusiv ai ICR, aflat sub controlul MAE si SIE. De atunci, Csaba a avut doar vreo 724 de zile in care putea sa marturiseasca public ca a fost un turnator. N-a facut-0. Doamna Catrinel Plesu a avut, si ea, vreo 22 de ani in care putea sa-si marturiseasca public pacatele tineretii. N-a facut, nici macar acum, cand CNSAS a confirmat oficial faptul ca a fost recrutata de DIE.
Cazul Elvin Bernstein, turnatorul lui Eugen Ionesco si Paul Everac
In cazul “Bebe” de la ICR intalnim un element nou: pentru a relata despre “transformarile rodnice” ale regimului, pe care i le punea in gura lui Eugen Ionesco, dar si pentru alte intrevederi cu redactori ai postului de radio “Europa libera”, B. Elvin este dotat in deplasarile sale externe cu un aparat special de inregistrare.
“Aflat la Paris, cu ocazia spectacolelor jucate de Teatrul de Comedie pe scena Teatrului Natiunilor, am avut prilejul sa ma intalnesc cu Eugen Ionesco caruia, de altfel, i-am solicitat un interviu (…) Psihologia lui Eugen Ionesco este aceia a unui om dornic sa cucereasca artistic tara din care a plecat, dar temator sa nu fie considerat de autoritatile franceze prea legat de Romania. Cred ca in momentul de fata el oscileaza intre opinia ca la noi au avut loc in ultimii ani transformari rodnice si cea ca aceste transformari sunt aparente si conjucturale. Ar voii, poate sa viziteze tara noastra dar pe de alta parte e ingrijorat ca va fi retinut aici”, scrie intr-o Nota informativa Elvin Bernstein.
Dar turnatoria urmatoare, din interiorul Teatrului National, e mult mai simpatica, ea insasi putand deveni o fila de proza pentru o viitoare punere in scena a piesei lui Paul Everac pe care B.E. o demasca cu constiinta proletara in fata organului de Securitate:
“Intr-o discutie avuta cu B.E. intr-o discutie avuta la Teatrul National, acesta ne-a informat urmatoarele: In prezent se repeta piesa de teatru “Salonul” de Paul Everac care face si regia spectacolului. La un “snur” facut cu aceasta piesa a rezultat ca textul si viziunea regizorala prezinta unele carente, ca spre exemplu: desi actiunea piesei se petrece in societatea capitalista, totusi din modul cum este prezentata se pot face similitudini cu aspecte din societatea noastra intrucat in piesa sunt expresii si termeni specifici societatii noastre ca spre exemplu sacrificiu de necesitate, se fac prea multe serbari, se fac stocari de alimente (faina), au loc furturi din avutul obstesc (ipsos, benzina, dinamita). De asemenea, se lasa impresia la un moment dat ca stramosii condamna dezvoltarea tehnicii si industrializarii tarii. (…)”
“Din textul piesei mai rezulta ca invinuirea ce se aduce celor ce stocheaza nu este asa de mare ci mai mult la adresa acelora care i-au adus in aceasta situatie. Pe de alta parte este greu si chiar imposibil sa se creada de catre spectatori ca societatea capitalista stocand, ar putea provoca o explozie planetara, asa cum este prezentata in versiunea spectacolului.”
🙂 🙂 🙂
Alta: “Cu prilejul turneului efectuat in cursul lunii iunie in R.F.G. cu ansamblul Teatrului National, am fost instiintat de catre un reprezentant de presa al impresarului ca S.C., redactor la Europa Libera, va veni sa asiste la spectacolul “Fata din Andras” din Gersching. Am comunicat de indata faptul conducatorului turneului, tov C.V., sfatuindu-l sa vesteasca Ambasada noastra din Bonn. Asa s-a si procedat. Putin inainte de inceperea reprezentatiei am convenit impreuna cu tov C.V. si tov L. sa adoptam fata de reprezentantul Europei Libere o atitudine politicioasa dar ferma, raspunzand la nevoie oricarei provocari, sa nu ramanem niciunul din noi vreodata singuri cu S.C. ori alt angajat al acestui post de radio. Hotararea a fost intrutotul respectata de noi trei… In cadrul discutiei, S.C. a remarcat cu aluzie directa la tov I.L. de la Saptamana, ca nu pricepe cum e putinta ca atitudinea antisemita a lui C.V.T. sa fie gazduita intr-un cadru oficial al comitetului de partid municipal. I-am raspuns ca pozitia lui CVT il angajeaza numai si strict personal.(…) Nu l-am cunoscut in tara pe S.C.. L-am intalnit prima oara la Florenta cu prilejul altui turneu al Teatrului National iar a doua oara la Gersching. Nu am intretinut si nu intretin niciun fel de relatii cu SC. La intoarcerea in tara am predat atat caseta cat si textele dactilografiate forurilor in drept“.
Conform CNSAS, elementele de mai sus nu il incadreaza legal pe B. Elvin, alias “Bebe”, redactor sef al revistei ICR “Lettre International”, in categoria colaboratorilor Securitatii. Nota de Constatare a Directiei de specialitate a CNSAS a fost data pe 26.08.2010, Colegiul a analizat-o peste numai un an de zile si a emis Adeverinta in cauza pe 23.08.2011. Poate fi gasita aicI: Bernstein Elvin – ICR – CNSAS.
Nu ratati, in curand: Cat a castigat Horia Roman Patapievici la CNSAS desi un Raport din 2003 arata ca in primii doi ani de mandat a avut 73 de absente in conditiile in care trebuia sa participe doar la cele doua sedinte saptamanale ale Colegiului. Cartea de Munca in Facsimil, Exclusiv la Ziaristi Online.
Nota Ziaristi Online: Suntem in continuare in asteptarea unui raspuns onest din partea CNSAS in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE
„Ziaristul există pentru a deranja. Trebuie să se deranjeze mai întâi pe el însuşi, descoperind realităţi care-l dau pe spate. Să deranjeze publicul, făcându-l să iasă din confortabilele sale certitudini. Şi să deranjeze, bineînţeles, puterile, care numai prin confruntare în spaţiul public sunt puse să dea socoteală“
In drumurile dintre cabinetul presedintelui Colegiului CNSAS, Directia Comunicare, Directia Juridica si Registratura CNSAS, Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE, care trebuia remisa azi portalului Ziaristi Online s-a… ratacit. Nu-i nimic. Desi putem copia tot Dosarul avem rabdarea de a lasa institutiile statului sa lucreze, dupa mersul lor. Drept urmare, am fost siliti sa ajustam putin planul editorial al zilei. Prezentam azi, in schimb, o foarte importanta trecere in revista a scandalurilor CNSAS create de “corifeii societatii civile”, recte gruparea Patapievici-Plesu-Dinescu, prezentate de istoricul Ilarion Tiu intr-un serial de 10 episoade publicat in Revista Cultura. Maine, cu dedicatie pentru doamna Herta Muller, pe langa Catrinel Plesu, Sorin Antohi si Corbea Hoisie expunem opiniei publice si forurilor interesate alti trei recrutati ai Securitatii reconspirati de ICR, bastionul condamnarii comunismului. Unul dintre cei trei sinecuristi ICR l-a turnat la Securitate pe nimeni altul decat pe… Eugen Ionesco, marele prozator roman refugiat la Paris. Normal ca turnatorul a fost reciclat la Institutul… Cultural. Tot maine: daca din serialul lui Ilarion Tiu aflam ca in vremea mandatelor celor trei intelectuali, in topul negativ al absentelor au stat chiar ei – Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente) -, in conditiile in care sunt doar doua sedinte pe saptamana, maine veti afla ce salarii au incasat cei trei in aceasta perioada, explorand Cartea de Munca a lui Horia Roman Patapievici, reprodusa in facsmil special pentru cititorii fideli ai portalului Ziaristi Online. Pana la gasirea Notei de Constatare a Directiei de Investigatii in Cazul Catrinel Plesu – DIE – ICR, va recomandam un remember instructiv:
CNSAS – institutia scandal
de ILARION TIU
“(…) Faptul ca unii membri ai Colegiului si-au urmarit doar interesele personale si de grup reiese si din statistica privind prezenta la actiunile CNSAS. În coada listei se aflau „guralivii“ Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente), care preferau sa participe la sedintele GDS sau la talk-show-uri, decât sa-si îndeplineasca atributiile pentru care erau platiti cu bani de la buget. Si nu o duceau rau deloc! Raportul subcomisiei parlamentare releva faptul ca „fiecare membru al Colegiului are cabinet foarte bine si modern dotat si utilat, încadrat cu secretar si sofer, autoturism modern la dispoizitie, 300 de litri de benzina lunar, trei telefoane mobile si salarizare cu indemnizatia de secretar de Stat, iar pentru presedinte – de ministru“. Comparativ cu beneficiile, programul de lucru ar face invidios orice salariat din România. Conform regulamentelor interioare, membrii Colegiului aveau obligatia sa participe la doua sedinte pe saptamâna, cu exceptia biroului de conducere, care avea program identic cu ceilalti salariati. Însa absentele s-au tinut lant, mai ales în perioadele de „criza“, si nimeni n-a fost sanctionat pentru faptul ca nu-si motiva lipsa de la locul de munca. Nu-i de mirare ca cei 11 aveau atâta energie sa se înjure prin ziare si pe la televiziuni!
Raportul subcomisiei parlamentare a mentionat si câteva dintre injuriile „GDS-istilor“ la adresa celorlalti membri ai Colegiului, cuvinte care nu fac deloc cinste unor intelectuali cu pretentii de „repere culturale“ ale societatii. Astfel, într-o dezbatere de la Institul Goethe din Bucuresti (mai 2002), Andrei Plesu îi califica pe adversarii „retograzi“ drept „un grup de lichele si golani“. Cu alta ocazie, la 29 iunie 2002, tot la Institutul Goethe, Plesu si-a continuat tirul injurios, afirmând ca: „Avem colegi halucinanti, sunt blegi si nu au nimic cu cercetarea arhivelor“. Si asta nu a fost tot! Pe 31 octombrie 2002, rectorul „prestigiosului“ Colegiu Noua Europa scria în ziarul „Independent“ ca are alaturi în CNSAS „un bou si molâu, o toapa, un militian obraznic, un informator ordinar si poporul ca un cur“. Andrei Plesu nu a fost lasat singur sa-si înjure colegii, în ajutor sarindu-i fostul sau tovaras din PCR Mircea Dinescu, care, în ziarul „Adevarul“ din 8 noiembrie 2002, a avut o tentativa nereusita de sarcasm: „Domnul Onisoru s-a plâns la Parlament ca a fost facut bou; vrea un certificat de la Parlament ca nu este bou?“. Dinescu n-avea o parerea prea buna nici despre deputati si senatori, sustinând ca: „Nu au dreptul sa ne controleze ei, Parlamentul, pe noi. Unde sa ne controleze, la pantofi, la sosete?“ („România Libera“, 4 iulie 2002). (…)”
Dupa ce a transmis Grupului de Dialog Social si opiniei publice o Scrisoare Deschisa privind Cazul Andrei Plesu – vezi Traian Basescu, “Scheletul din dulapul GDS”. Sorin Iliesiu incalca Legea Omertei din Komintern si cere demisia lui Andrei Plesu – celebrul militant anticomunist Sorin Iliesiu (foto), unul dintre autorii filmului documentar Piata Universitatii – Romania, a fost exclus din GDS. Este prima data cand se ia o astfel de hotarare in acest Grup infintat de Silviu Brucan in decembrie 1989 cu sprijinul financiar al lui George Soros, aterizat in Romania chiar in ianuarie 1990. In Scrisoarea respectiva, Sorin Iliesiu ii cerea lui Andrei Plesu lamuriri privind relatiile sale cu Securitatea si regimul comunist al lui Ceausescu si cel neo-comunist al lui Ion Iliescu si incheia afirmand ca Traian Basescu “a devenit Scheletul nostru din dulap“, recte din dulapul lui Patapievici de la ICR. Cu toate ca acest gest este fara precedent si nu s-a recurs la el nici macar in cazurile informatorilor Securitatii aflati in primele randuri ale GDS, stirea privind excluderea militantului anticomunist nu a fost publicata nicaieri in media din Romania, cu exceptia anuntului estompat din organul de presa al grupului neo-kominternist, revista “22″, pe care il reproducem mai jos. Trebuie sa va avertizam insa, asemenea anunturilor de sanatate publica, ca argumentele presedintelui (pe viata?) al GDS, Radu Filipescu, nepotul lui Petru Groza, sunt de-a dreptul puerile. Lui Sorin Iliesiu i se reproseaza ca a aparut la postul Antena 3 al mogului autohton Dan Voiculescu in timp ce Andrei Plesu isi lasa punga la randul casieriei mogulului kazahstanez Dinu Patriciu luna de luna dupa ce a ridicat si cateva geamantane bune impreuna cu Gabi Liiceanu de la mogulasul moscovit Sorin Ovidiu Vintu. Jenant. La fel de jenant este ca, dupa ce s-a dat edictul de eliminare a lui Sorin Iliesiu pentru ca a incalcat Omerta, nici unul dintre milioanele de semnatari ai apelurilor sale nu i-au sarit in aparare.
Motto:“– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.” – Catrinel Plesu, 2001
In urma publicarii articolului Roncea.Ro difuzat si pe Ziaristi OnlineCatrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani s-au evidentiat mai multe categorii de comentatori mai mult sau mai putin sportivi, dintre care se disting: unii care s-au bucurat, cu frenezie, ca e trosnit “intelectualul lui Basescu”, altii care s-au enervat, cu o nota de isterie, din acelasi motiv, comparand-o pe sotia lui Andrei Plesu, Catrinel Plesu, nume de cod “Maria”, gasita fara note informative la Dosar, cu mai cunoscutul informator al Securitatii Dan Voiculescu, aka Felix. Ambele categorii intra insa intr-una singura, mai mare, care populeaza pamantul din motive cunoscute doar de Dumnezeu.
Plesu nu a fost niciodata “omul lui Basescu”. Dimpotriva: Plesu a fost ministru sub Ion Iliescu, timp de doi ani, 1989 (dec.) – 1991 (oct.), inclusiv in timpul si dupa mineriada din 13-15 iunie 1990 soldata cu oribila maltratare a studentilor si intelectualilor bucuresteni. Apoi, intre 1993 si 2003 (doua mandate Iliescu intrerupte de unul Constantinescu), Plesu a fost tot un fel de functionar guvernamental, ca beneficiar de fonduri de stat primite de la Guvernul Romaniei prin Fundatia Culturala Romana (actualul ICR) care subventiona total Revista Dilema, de la benzina pana la chenzina. Plesu a fost si ministru de Externe, sub Emil Constantinescu, tot doi ani: 1997 (dec.) – 1999 (dec.). Cand, daca ar fi existat ANI si DNA, probabil s-ar fi ales cu un serios dosar penal, pentru faptul ca in timp ce era ministru, fundatia lui, “Noua Europa”, a primit 1.000.000 de marci, “sponsorizare”, de la o fundatie din tara considerata a fi cea mai buna partenera europeana a Rusiei – si nu de ieri de azi -, Germania. Ca urmare a influentei nefaste avute la Cotroceni de cuplul informativ Adriana si Claudiu Saftoiu (ea, legaturi cu Sorin Ovidiu Vintu si Dinu Patriciu, el, fost angajat al lui Mircea Dinescu la “Plai cu boi”), Andrei Plesu, la insistentele celor doi si ale lui Mircea Dinescu, este numit consilier prezidential de Traian Basescu, functie pe care o paraseste dupa 4 (patru) luni (apr. 2005), trantind usa si ridiculizandu-l de atunci pe presedinte de cate ori a avut ocazia. Pana cand Basescu i-a spus sa se potoleasca, daca nu vrea sa vorbeasca si el despre practicile rectorului de la “Noua Europa”. Si, brusc, Plesu a amutit. Curajul i-a disparut, desi este angajatul celui mai avut om al Romaniei, ca urmare a vanzarii petrolului romanesc catre fosta URSS, miliardarul Dinu Patriciu.
Ca sa inchei, momentan, acest capitol: Plesu a fost intotdeauna omul lui si al intereselor pe care le reprezinta. Si atunci cand se lasa curtat de Europa libera si batea in lung si-n lat Franta si Germania, cu acordul Securitatii. Si atunci cand o facea pe spionul interesant, cu Hirszowicz Agnieszka Kolakowska si Jessica Douglas Home. Si atunci cand il garda pe Noica impreuna cu Liiceanu. Si atunci cand, la brat cu Mircea Dinescu, “traducea” la resedinta lui Coen Stork, alaturi de comesenii Silviu Brucan si Ascanio Damian, cu totii, de la Stork la Plesu, urmariti, conform Dosarelor CNSAS, de o unitate a DSS ceva mai speciala: UM 0110, “anti-KGB”. Plesu a fost omul lui si atunci cand ii scria memorii lui Ceausescu si cand ii jura credinta lui Iliescu si cand il mangaia pe crestet pe Constantinescu si cand se gudura pe langa Basescu. Si acum, evident, cand isi primeste plicul de la casieria lui Patriciu.
Dar nu Plesu este subiectul, cum gresit s-a inteles de categoria mai larga amintita mai sus. Subiectul nu este nici sotia lui, recrutata de Directia Generala de Informatii Externe din Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Socialiste Romania ulterior in cadrul Consiliului Securitatii Statului sub numele de Departamentul de Informatii Externe (condus de doi agenti sovietici: Nicolae Doicaru si Ion Mihai Pacepa). Desi suntem siliti sa ne ocupam de “doamna PLESU” ca de un caz exponential.
Anticipand reactii venite de la diversi nomazi de presa si maidan public, care au trecut repede in cazul Catrinel Plesu la formulari de genul “aşa-zisa recrutare a acesteia de către DIE” evidentiind faptul ca din Dosarul doamnei directoare a Centrului National de Carte de la ICR lipsesc notele din timpul activitatii sale de cel putin sase ani in cadrul Securitatii, am solicitat CNSAS un punct de vedere lamuritor cat si Notele de Constatare ale Directiilor de Specialitate in baza carora s-a emis Adeverinta “de necolaborare”. O parte din aceste documente au fost livrate cu promptitudine si profesionalism catre portalul Ziaristi Online.
Asteptam, in continuare, inca un document, esential, pentru a putea stabili cu exactitate gradul de vinovatie al doamnei Catrinel Plesu. Vinovatia morala, desigur, avand in vedere ca este angajata intr-o institutie care se pretinde bastion al anticomunismului iar sotul dansei, dl Andrei Plesu, este autorul tratatului de “Minima moralia” (al carui titlul a fost imprumutat fara ghilimele si mentiune – i.e. plagiat – de la filosoful de stanga german Theodor W Adorno) si a mai reprezentat si autoritatea publica maximala de dat note de moralitate “la tot poporul” din postura de membru al Colegiului CNSAS, timp de patru ani de zile.
Pana atunci, sa revenim la “asa-zisa recrutare”. Adeverinta Nr DJ 1108/23.03/2011 emisa de CNSAS nu lasa nici un loc de indoiala: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”.” Formularea “asa-zisa” este valabila pentru asa-zisi ziaristi metaforalagii si asa-zisi poeti disidenti, cu stagii de perfectionare in Crimeea, cum este cazul lui Mircea Dinescu.
Intr-o prima iesire la rampa in acest caz, Mircea Dinescu isi contrazice in Q Magazine colegii din conducerea CNSAS, desi chiar el recunoaste ca a lipsit de la sedinta in care s-a analizat cazul Catrinel Plesu-DIE. “A fost probabil o tentativă de racolare, dar se pare că nereuşită”, spune Dinescu. Daca ar fi participat la sedinta Colegiului CNSAS la care s-a discutat cazul Catrinel Plesu (Petrulian), dupa opt luni de la emiterea Notei de Constatare a Directiei de Specialitate, ar fi aflat ca – dupa cum rezulta dintr-unul din documentele deja remise de CNSAS portalului Ziaristi Online – “Din perioada 1968 – 1974 se regasesc o serie de documente semnate de catre ofiterii de securitate in care consemneaza modul de recrutare al doamnei PLESU” (imi place ca CNSAS a pastrat grafia serviciilor 🙂 ). Isi inchipuie dl Dinescu ca ofiterii de Securitate isi permiteau sa o lungeasca cu “tentativa” de recrutare a unei fiice de academician sase ani de zile? Si cum a fost recrutata? Si-nca-odata, si-nca-odata, si-nca-odata? Apoi, ce mai e foarte interesant, este ca, din perioada 1980 – 1986, la Dosar se regasesc alte doua documente semnate in care ofiterul de securitate responsabil de caz “mentioneaza cum s-a realizat contactarea si pregatirea contrainformativa a doamnei PLESU pentru plecarea sa in Anglia” (vezi Infografia pusa la dispozitie de Ziaristi Online).
Articol in curs de actualizare. CNSAS urmeaza sa ne transmita un nou document, cel mai probabil in cursul zilei de luni. Pana atunci continuam:
CNSAS, Plesu, presa si Securitatea GDS
Am pomenit in articolul citat mai sus despre tratarea diferita a unor cazuri similare atat de catre CNSAS cat si, mai ales, de catre “o anumita parte a presei”. Dublul standard a fost aplicat pe un singur criteriu: apartenenta la gasca.
Cazurile “berbecutilor Bisericii fripti la protap” de Mircea Dinescu (exprimarea ii apartine) sunt revelatorii: IPS Andrei Andreicut a primit Decizie de colaborare cu Securitatea desi avea doar un Angajament si isi marturisese vina public intr-o carte de memorii. Ulterior acesta si-a castigat dreptatea in Instanta. La fel, regretatul IPS Bartolomeu Anania a fost asasinat public de aceeasi spalatoreasa de presa preferata a lui Andrei Plesu si executanta fidela a lui Mircea Dinescu in cazul Romosan, respectiv Mirela Corlatan. Personajul in cauza a infestat media din Romania (vezi titlurile in foto) cu asa-zisa colaborarea a batranului Leu al Ardealului cu Securitatea in baza unor Declaratii date sub proprie semnatura, transformate de Evenimentul Zilei in “Note Informative”, despre care Mitropolitul Anania deja scrisese singur in Memoriile sale publicate si aflate in librarii. Niciodata Evenimentul Zilei nu si-a retras minciunile si nu si-a cerut scuze in ciuda adevarului probat prin propria confesiune publica si documentele CNSAS. Sobolanii de presa si-au vazut visul cu ochii la moartea Leului. La fel ca in cazul poetului Cezar Ivanescu, ajuns in mormant ca urmare a minciunilor lui Mircea Dinescu raspandite prin intermediul agentiei lui Sorin Ovidiu Vintu, Newsin, si a postului sau de televiziune, Realitatea TV. Procesul intentat de familia Ivanescu colportorului calomniator Dinescu, in memoria numelui Poetului, este inca pe rol.
De cealalta parte, la capitolul “berbecuti”, staretul manastirii de protocol extern Stavropoleos, Justin Marchis, la vremea aceea membru al GDS, in ciuda Notelor date Securitatii pe cand era la Cheia, numelui de cod “CALUGARUL” si a indicativului avut (“122”), a primit, normal, Adeverinta de “necolaborare” cu Securitatea. Dar nu vinovatia sau nevinovatia lui legala ne interesaza ci faptul ca purtatorul rasei monahale, iesind de la CNSAS dupa audieri a afirmat doar ca a venit la fiul sau duhovnicesc Ticu Dumitrescu “cu gandul personal sa-i spun ca pe mine Dumnezeu m-a ferit sa scriu vreun rand despre cineva” la Securitate. De ce ai mintit, parinte?
Ca o culme a ridicolului, un alt preferat al gastii, mitropolitul apostat Nicolae Corneanu, alias “MUNTEANU”, alias “POPA VASILE”, alias “POPESCU ION/IOAN”, alias “MUNTEANU IOAN”, a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste, sucombate prin mincinosul “Raport Tismaneanu”. Cazul Corneanu ar putea foarte usor sa-i aduca in fata Instantei pentru nerespectarea Legii CNSAS “privind deconspirarea poliţiei politice comuniste” chiar pe marii anticomunisti Dinescu, Plesu si Patapievici, care au acoperit Cazul Corneanu in timp ce erau la conducerea CNSAS. Concret, in baza Dosarului de 50 de volume insumand jumatate de secol de delatiuni, oferit de SRI proaspat infiintatului CNSAS, Mitropolitul Corneanu a fost audiat de catre membrii Colegiului, in care se aflau si cei trei corifei ai anticomunismului, la data de… 16.11.2001! Dupa audiere, in ciuda volumului impresionant al “activitatii in campul muncii” de informator a apostatului cu nume predestinat, Colegiul CNSAS a tacut malc, incalcand, repet, propria Lege, in baza careia functioneaza institutia. Au trebuit sa treaca sapte ani, pana cand Asociatia Civic Media a sesizat Presedintia si CNSAS privind incompatibilitatea unui turnator in cadrul unei Comisii de condamnare a comunismului, pentru ca Nicolae Corneanu sa primeasca Decizia nr 2410/28.08.2007 de “colaborator al politiei politice comuniste”.
Dar Corneanu nu a fost singurul informator din Comisia Tismaneanu. Ca si Catrinel Plesu, istoricul Mihnea Berindei, conform datelor puse la dispozitie de CNSAS, a fost racolat de Securitate tot in 1968 si a avut doua nume de cod: “SANDU” si “MIRCEA”, cele doua-trei personaje intr-unul singur continundu-si colaborarea cu “organele” si dupa emigrarea (lor) in Franta. Desi votul membrilor Colegiului a inclinat, normal, pentru neincriminarea lui Mihnea Berindei, si el unul dintre fondatorii GDS, in scrisoarea CNSAS catre Civic Media se afirma “ca aceasta decizie este rezultatul verificarilor partiale”. Un alt caz de rasunet legat de Comisia Tismaneanu il constituie cel al doctorului inchipuit Sorin Antohi alias “VALENTIN”, si el membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, publicist in revista “22” a GDS si colaborator al saptamanalului “Dilema”, silit sa se “autoconfeseze” tot dupa cererea Civic Media catre CNSAS. Ulterior confesiunii sale, Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu, fosti membri ai Colegiului CNSAS, au recunoscut in interventii publice ca au stiut de cazul Antohi din 2002, dar nu l-au deconspirat, la fel ca in cazul Corneanu. Fapta lor a intrat sub incidenta Legii deconspirarii colaboratorilor Securitatii care prevede pedepse aspre pentru astfel de acte.
Peste ani, acelasi Patapievici avea sa recidiveze in cazul Antohi, incercand reciclarea lui si a inca unui informator, Hoisie, prin ICR, in Germania, ocazie cu care a primit o viguroasa palma morala si intelectuala din partea laureatei premiului Nobel pentru literatura, scriitoarea Herta Muller. Iata scrisoarea ei catre Patapievici:
“Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasta luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu.Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman.
In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale. Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati.
Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp indelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive?
Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi?
Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE? ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt?
De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni!
Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural.
Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul.
Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin – si nu voi fi singura care va proceda astfel. – Herta Muller“
Alte cazuri, “de Grup“, musamalizate de “o parte” a presei si CNSAS-ului: William Totok, editorialist la revista “22”, Europa libera si Deutsche Welle, suspectat de a fi chiar unul dintre turnatorii Hertei Muller: In baza Notei de Constatare a CNSAS nr. S/DI/I/3706, rezultă că „TOTOK William este titular al dosarului fond reţea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie şi în special a secţiei germană-română din cadrul Universităţii Timişoara, cât şi a cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn unde avem semnalări privind intenţia unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat Angajament având numele conspirativ «THOMAS».“ Bineinteles, in ciuda nenumaratelor sale Note informative existente la Dosar a primit decizie de “necolaborare” cu Securitatea.
Dar ce se ne mai miram de cativa colaboratori ai “22” – sa nu-l uitam pe celebrul Ivanciuc, alias “BALEA ALEXANDRU” – cand insasi redactorita sefa (fosta, acum in rezerva) a revistei GDS, Gabriela Adamesteanu, a aparut in Dosarele CNSAS ca “sursa DIE” (iar DIE?), ca si in cazul Catrinel Plesu! Evident, tot la fel ca in cazul Catrinel Plesu, la Dosar nu s-au mai gasit si Notele “sursei UM 0544”.
Si cu asta ne intoarcem la Cazul exponential Plesu si Securitatea: Tot la fel – ne repetam – ca si in cazul Catrinel Plesu, nici in Dosarul scriitorului Petru Romosan nu s-a aflat nici o Nota informativa(foto). Dar el n-a mers nici la studii in Marea Britanie, nici n-a avut burse peste burse in Germania si nici nu si-a petrecut revelionul la Paris cu Liiceanu, Ierunca si Lovineasca pentru ca apoi sa se intoarca bine-mersi in Romania comunista. Si nici nu a avut o relatie neelucidata de cel putin 6 (sase) ani cu Securitatea. A semnat doar un Angajament pentru ca sotia lui sa poata primi, in aceeasi zi, pasaportul, si a putea pleca, chiar a doua zi, in strainatate, unde a si primit azil politic. Iar el a urmat-o trecand ilegal granita, tarandu-se pe burta prin noroaie si infruntand riscul de fi impuscat pe loc pe fasia frontierei. Si totusi, in ciuda lipsei oricarei Note informative dar spre deosebire de “doamna PLESU”, Petru Romosan a fost intai executat “pe surse” de aceeasi Curlateanca in tandem cu distinsul domn Tismaneanu si apoi condamnat pentru eternitate prin Decizia de “politie politica” emisa de CNSAS. Si-a recastigat libertatea si onoarea in Instanta. Interesant, nu?
La fel de interesant este si sofismul pe care il practica scriitorii de Adeverinte CNSAS. In cazul Catrinel Plesu, ni se spune intr-una dintre lamuriri, trimisa si nomazilor de presa, ca Dosarele si documentele identificate – cu alte cuvinte lipsa Notelor informative din cei sase ani de activitate la DIE – “atesta ca domnia sa nu a semnat niciun angajament de colaborare cu Securitatea şi nu a furnizat acestei instituţii a statului comunist informaţii prin care să fi adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, sau prin care să fi denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar”. Cum ar putea ca lipsa unor documente sa ateste un sir atat de important de fapte tine de domeniul fantasticului. Aceasta atestare a inexistentei imi aduce aminte de o fraza din Jurnalul genialului Dali: “Când l-am citit pe Nietzsche pentru prima oară, am fost şocat. Negru pe alb, acesta avea îndrăzneală să afirme: «Dumnezeu e mort!» Cum?! Abia aflasem că Dumnezeu nu există şi acum cineva îmi aduce vestea morţii Sale!…” Deci, dupa ce am aflat ca nu mai exista nici un document la Dosar cazul a si murit prin “atestare”. Adica Adevarul nici nu exista dar a si murit. Si totusi, Adevarul nu moare niciodata… Dincolo de interpretarile de nuanta semantica, sunt increzator ca onor Colegiul CNSAS ne va remite in cursul zilei de luni informatiile suplimentare solicitate azi, pentru a transa definitiv vinovatia “doamnei PLESU”.
Subliniez: nu discutam despre vinovatia legala. Si inchei, pana luni: vorbim de vinovatia morala. Pentru ca nu poti sa lucrezi la o institutie ca ICR, care se reclama de la anticomunismul de loja (vezi foto), si sa minti prin omisiune timp de 44 de ani, laudand insa, in ultimii 22, “tinuta morala” a fostului informator Alecu Paleologu, primul intelectual care s-a autodeconspirat in anii ’90.
Si “doamna PLESU” avea nenumarate ocazii sa aminteasca cum, in tinerete, a calcat stramb. Este omeneste, se iarta. Iata, daca nu impreuna cu conu’ Alecu atunci la numirea sotului ei la CNSAS, in anul 2000. Putea sa se intrebe, public: “Oare va gasi Andrei si Dosarul meu de cand m-am lasat recrutata de DIE?”. Putea sa o faca in interviul pe care i l-a luat actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendosvchi, in 2001, pentru o carte publicata de revista dlui Sorin Ovidiu Vintu, Academia Catavencu, cu titlul “Aceste sotii care ne guverneaza” – un volum de interviuri cu nevestele unor politicieni si demnitari publici. O carte catalogata de maestrul Ion Cristoiu drept “plictisitoare de moarte“. Iata ca peste ani nu ne mai plictisim atat de tare citind in interviul lui Bendosvki din 2001 despre “oroarea” descoperita de “MARIA/PANAIT” in Dosarul ei de la Securitate “din anul plecarii in Anglia, din ’68…“.
Atentie onor CNSAS si Parchetul General al Romaniei: suntem in anul 2001. Sotia membrului Colegiului CNSAS Andrei Plesu are in mana Dosarul ei de Securitate din 1968. Mai precis Dosarul ei de recrutare in Directia Generala de Informatii Externe. Iar CNSAS da o decizie de “necolaborare”, dupa 10 ani. In baza copertilor unui Dosar gol.
Contempland atestarea CNSAS ne putem intreba, intemeiat: Este Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU (minus recunoasterea)?
February 24th, 2012 
VR 
Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Posted in 
Tags: 
