November 21st, 2011 
VR 
Involutia activistilor ecologisti care militeaza impotriva proiectului minier de la Rosia Montana devine mai evidenta pe zi ce trece. Actiuni puerile, facute la repezeala si, desigur, fara niciun fundament ecologist real. Mi-e imposibil sa inteleg care este temeiul strategiei lor si cum anume cred ca sarind de gatul oamenilor ori dansand in public vor contribui la salvarea Rosiei Montane.
Sub aparenta originalitatii s-au aventurat saptamanile astea in actiuni menite parca sa le exprime panica si disperarea. Au impanzite statiile de metrou bucurestene cu corturile lor, in speranta de a mai convinge cate o persoana, doua, sa semneze impotriva proiectului. M-au abordat chiar si pe mine intr-o maniera mult prea insistenta si sugestia mea sincera pentru ei a fost sa se mai informeze si sa se gandeasca de doua ori inainte sa spuna ca ei “salveaza Rosia Montana”.
Rosia Montana nu va fi nicicand salvata de actiunile unui ONG. Daca ar fi asa, Rosia Montana ar trebui sa fie plina de ecologisti care sa contribuie la reabilitarea zonei si care sa ii asigure pe oamenii de acolo de sprijinul lor. Nici gand insa de asa ceva. Este, bineinteles, mult mai distractiv sa dansezi in mijlocul Bucurestiului, sa te joci “Tara, tara, vrem ostasi”, sa imbratisezi straini, pretinzand ca faci asta pentru oamenii din Rosia Montana.
Cireasa de pe tort a fost vandalizarea vechiului Hotel Continental din Cluj. Cativa tineri rebeli au patruns fara autorizatie in cladirea clasata drept monument istoric si s-au manifestat cum au crezut de cuviinta, desigur, si de data aceasta, tot in numele Rosiei Montane: bannere atarnate la balcoane, pereti mazgaliti sub aparenta manifestarii artistice si lozinci demne de un regim totalitar.
In final, imi inchei articolul cu o compasiune sincera pentru acesti tineri care considera ca astfel contribuie la dezvoltarea in vreun fel a unei zone istorice si a Romaniei in general. Tristete mare, mon cher!
Sursa: SocietateaCivila.com
Posted in 
Tags: 
