Posts Tagged ‘Roncea’

Iar mi-am ratat propriul proces cu Liicheanu, Liigheanu & Liiceanu

Noroc ca au fost avocatii mei acolo… A ramas pentru 4 martie

La Multi Ani, Ion Cristoiu! Despre “Gaina fara bilet” pe drumul Maloulei. VIDEO


Exclusiv: Ion Cristoiu despre "Gaina fara bilet" la Maloula
Încărcat de VictoRoncea.

Bucurestii, sub buldozerele dictaturii banului. Dinu C Giurescu: Sa ne batem pana la capat. Arhitectura Bucurestilor, incotro?

Avertizori publici ingropati sub buldozere. Academicianul Dinu Giurescu, Civic Media si Roncea in ziarul Ziua, acum fix patru ani: Salvati Strada Berzei!

Lipsa de imaginatie in cazul “Cristoiu si evreii”. “Protestul celor 18” pentru eliminarea ziaristilor Roncea, Munteanu, Alexe, Ciachir si Damian din presa, pe motiv de “instigare la crima”, “legionarism” si “discurs misticoid”

ZIUA, iunie 2006 – Fapt fara precedent: un ziar este pus la zid, printr-un protest halucinant, pentru a proteja cariera politica a ministrului Mihai Ungureanu * Ziarul nostru este acuzat de antisemitism si – incredibil – “instigare la crima” pentru ca a criticat esecurile diplomatiei romanesti * Protestul semnat de 18 intelectuali ajunge chiar sa faca o paralela cu “instigarile la asasinat politic ale Garzii de Fier” * Dupa ce vorbesc de “raspandirea ideilor xenofobe, sovine si antisemite”, “propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide”, “spirit pur gardist”, cei 18 alcatuiesc o lista neagra a jurnalistilor de la ZIUA * “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Ciachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste”, se spune in protest * Cei 18 se declara indignati de publicarea lui Paul Goma si de dezvaluirile despre Vladimir Tismaneanu si Smaranda Enache * Atacul furibund si uluitor la adresa ziarului nostru a fost lansat in urma unui editorial – “Limba lui Ungureanu” – in care ministrul de Externe era criticat pentru ca le-ar fi inventat romanilor de peste Prut o limba noua: “light Romanian” * Editorialul remarca imaginea dezastruoasa pe care Austro-Ungureanu o are printre colegii de breasla si haosul pe care l-a produs in cele 18 luni de cand conduce portofoliul Externelor * Afacerea Gojdu, Catedrala, Romania – land austriac si alte scandaluri provocate de seful diplomatiei, erau disecate in material * Indemnul “Comandante, da ordinul!” – adresat lui Basescu in calitate de sef al statului, fost comandant de nava – prin care se cerea curatarea MAE, a fost pretextul sinistru pentru atacul fara precedent la adresa ZIUA *

Extrase din “Limba lui Ungureanu

(…) Prezent saptamana trecuta la un “breakfast” de lucru la Camera de Comert romano-britanica, Ungureanu a brevetat o noua limba pe planeta: “light Romanian”. Ungureanu a incercat apoi sa se justifice cu mai multe cuvinte afirmand ca cetateni de peste Prut (romanii basarabeni, nota mea) vorbesc “o varianta a limbii romane”, mai precis un fel de “light Romanian” (“romana usoara”). Eminescu, creatorul limbii romane moderne, cu toti fii moldoveni aflati de-a dreapta si de-a stanga Prutului, cazuti pentru neam, limba si tara, trebuie sa se fi rasucit adanc in mormant.

Afirmatia scapata de pe limba grea a Ungureanului a starnit mirarea diplomatilor britanici – si nu numai a lor -, emisari straini care nu sunt obisnuiti ca un demnitar sa-si insulte conationalii. Dar, dupa ce a bagat Romania direct intr-un land al Austriei, la ce ne-am mai putea astepta de la Austro-Ungureanu? La multe, foarte multe rele.

Dupa 18 luni de conducere haotica a diplomatiei romane, bilantul lui Ungureanu pe principalele coordonate ale noii politici externe a Romaniei imprimate de Traian Basescu – Marea Neagra si Estul – este un mare minus. (…)

Si pentru ca am pomenit numele Domnului, cine credeti ca se ocupa, tot prost, de dosarul atat de delicat al relatiilor periclitate dintre Vatican si Romania, ca urmare a scandaloasei afaceri de langa Catedralei Sfantul Iosif: aceleasi personaje necalificate care raspund de relatia inexistenta a romanilor cu tara-mama; aceleasi personaje care au sustinut si generat hotia nationala a Fundatiei Gojdu: Leusteneanul si guliile lui. Reteau este mica, asadar. Departamentul National Antitradare n-ar avea prea mult de lucru. Comandante, da ordinul!

Nota Explicativa: Traian Basescu, presedinte al Romaniei si al Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, comandant suprem al fortelor armate ale tarii, fost comandant de nava. (Victor RONCEA)

“PROTEST”-ul celor 18

Presa “libera si democrata” din Romania inregistreaza in ultimul timp derapaje ingrijoratoare. E greu de inteles si de acceptat modul in care unii jurnalisti romani ajuta, si nu de azi de ieri, la raspandirea ideilor xenofobe, sovine si antisemite, la propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide. Sentimentul de “intoarcere in timp” in perioada de glorie a Garzii de Fier este din ce in ce mai pregnant si se accentueaza pe zi ce trece, fara ca nimeni sa reactioneze, ceea ce poate crea impresia unui acord mai mult sau mai putin tacit. Instigarea la ura si violenta este preluata de unii cititori care, la adapostul anonimatului, posteaza pe site-ul acestor ziare mesaje nocive, periculoase, care depasesc limita legii, ca sa nu mai vorbim de cea a bunului-simt.

Editorialul “Limba lui Ungureanu” semnat de Victor Roncea in ZIUA din 29 mai 2006 se inscrie prin ton si substanta in categoria mai sus mentionata. Ideile sale, de neacceptat intr-o presa civilizata, culmineaza apoteotic si in spirit pur gardist, cu o instigare la crima: “Comandante, da ordinul!.” In editorialul din 13 februarie 2006, Roncea punea problema “disponibilizarii persoanelor cunoscute ca actionand impotriva Romaniei”. Neintrebat la timp daca are deja pregatita lista cu disponibilizarea “tradatorilor”, iata ca a devenit de-acum caduca. Dar lista poate servi, la rigoare, la aplicarea “ordinului Comandantului” pe care Roncea si ai sai il asteapta.

Ziarul ZIUA nu se afla in nici un caz la prima iesire de acest gen. Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.

Iar sub pretextul libertatii de cuvant, iata ca in data de 29 mai 2006 acest cotidian a ajuns sa instige in mod deschis la crima. Finalul articolului “Limba lui Ungureanu” aminteste frapant de incitarile la asasinat politic ale Garzii de Fier, care a si pus in practica ceea ce a propovaduit.

Aplicarea legislatiei recent promulgate de presedintele Romaniei impotriva oricaror actiuni de tipul incitarii la crima dupa modelul Garzii de Fier, impune ca Procuratura sa se sesizeze si sa investigheze cine se ascunde in spatele “Departamentului National Antitradare” si al “Comandantului” invocat in maniera codrenisto-simista de Roncea.

Pe de alta parte, conducerea ziarului, dl Sorin Rosca Stanescu indeosebi, dar si acei colaboratori care asigura o anume credibilitate acestei publicatii, ar trebui sa constientizeze, macar cu intarziere, pericolul real reprezentat de acest gen de articole. Si eventual sa-si dea seama ca tocmai din cauza acestor articole ZIUA incepe sa semene, pe alocuri, cu publicatia organizatiei “Noua Dreapta”.

Asteptam, in acest sens, o actiune concreta din partea domnului Sorin Rosca Stanescu.

Ágoston Hugo, publicist.

Prof. Liviu Antonesei, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi

Bányai Péter, publicist, Cluj-Napoca.

Dr. Mihai Chioveanu, Universitatea Bucuresti

Adrian Cioflanca, istoric, Iasi.

Dr. Andrei Cornea, Universitatea Bucuresti

Victor Eskenasy, publicist, Praga

Prof. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi

Marco Maximilian Katz, director, Centrul Pentru Monitorizarea Antisemitismului, Bucuresti

Dan Matei, CIMEC – Institutul de Memorie Culturala

Raluca Moldovan, doctorand, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Andrei Oisteanu, Universitatea Bucuresti

Prof. Marta Petreu, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Prof. Liviu Rotman, SNSPA, Bucuresti.

Prof. Michael Shafir, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.

Tibori Szabo Zoltan, publicist, Cluj-Napoca

Daniel Ursprung, Universitatea din Zürich

Dr. Leon Volovici, Universitatea Ebraica, Ierusalim

Semnatarii anti-ZIUA au beneficiat de sprijinul “antisemitilor”

(more…)

Adevărat s-a cedat Basarabia?

Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice.

Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin. Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina. Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?

Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…

Nu ratati in curand aici: Cum analizele Ziua din ultimii zece ani se regasesc in relatarea geopolitica a  lui George Friedman de la Stratfor despre Rusia si rolul Basarabiei la Marea Neagra, un interviu de azi cu Ion Cristoiu si doua editoriale-bomba de ieri: despre maresalul Ion Antonescu si rafuiala gazetarului cu raposatul rabin-sef Moses Rosen. Si, evident, dezvaluirea secretului lui Adrian Paunescu, alt originar din Basarabia. Pana atunci, ramane intrebarea:

Adevărat s-a cedat Basarabia?


S-a stabilit demult că elementele bisericeşti au un efect liniştitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.

Acest adevăr explică, poate, de ce în atmosfera de ouă roşii, cîntări line şi lumînări transmise în direct de Televiziunea Română, într-un efort de a înlocui ideologia de partid cu ideologia bisericească, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice:

Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S.

De ce trebuie să apreciem astfel acest eveniment?

Foarte simplu.

Documentul, pregătit de o vizită anterioară a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Năstase, consfinţeşte frontiera dintre România şi U.R.S.S. stabilită prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urmă, raporturile teritoriale dintre tara noastră şi Uniunea Sovietică urmau a fi cele hotărîte prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, dacă mai e nevoie, că Tratatul de pace de la Paris confirmă apartenenţa la U.R.S.S. a străvechilor teritorii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorică făcută României în urma înţelegerilor între cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler şi Stalin.

Putem spune astfel că semnarea Tratatului cu U.R.S.S. în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezintă renunţarea oficială de către România la Basarabia şi Bucovina.

Sau, ca să fim mai exacţi, o nouă cedare a Basarabiei.

O abdicare de către întreaga ţară

Am fi nedrepţi dacă am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscălirii de către mîna preşedintelui n-a fost decît supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei cade în responsabilitatea întregi puteri de azi. Să nu uităm că Tratatul a fost pregătit de domnul Adrian Năstase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alături de Instituţia prezidenţială, în realizarea acestui act greu de imaginat. Răspunzători sînt însă şi Parlamentul, şi toate forţele politice, şi presa care, cu cîteva mici excepţii (România liberă, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarmă asupra celor ce se pregăteau în culise.

Responsabili sîntem şi noi toţi.

Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvării Naţionale, dar şi cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru că domnul Ion Iliescu ar fi ezitat să-şi pună semnătura pe un asemenea document dacă ar fi ştiut că îşi va ridica împotrivă întreaga societate românească. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare să fi depăşit în conştiinţa noastră colectivă momentul siropos al îmbrăţişărilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prăfuite.

Atinsă de o criză profundă, societatea românească n-are forţa de a se pronunţa ferm într-o chestiune de interes general, care depăşeşte interesele de moment. Energia noastră naţională s-a epuizat, pe vreo jumătate de secol, în revolta din decembrie 1989. Ce-a mai rămas din ea se consumă azi în eterna văicăreală cotidiană, în ieftine scandaluri de presă, în dispute balcanice. Trăim cu spaima în sîn la o eventuală pretenţie teritorială a Ungariei.

Cum s-ar crede că am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?

Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu.

El aparţine ţării întregi.

Păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin

Polemizînd cu unii critici, preşedintele ţării a precizat că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi fost un act iresponsabil.

Sîntem întru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecată la rece. Luciditatea politică ne demonstrează limpede că a ridica în acest moment intern şi internaţional problema trecerii la România a Basarabiei şi Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţională. Desigur, sovieticii au declarat nul şi neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge însă în mod automat voinţa acestora de a trage şi consecinţele practice ale tezei teoretice.

Ceauşescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grăbit prăbuşirea. E limpede că păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea şi a unei neînsemnate bucăţi de teritoriu din moştenirea lăsată de înaintaşii comunişti ar însemna pentru Gorbaciov sfîrşitul politic, şi poate nu numai. Din punct de vedere economic şi social-politic, preşedintele sovietic poate face orice. El se poate avînta chiar în lupta pentru abolirea comunismului. În nici un caz el nu poate lăsa să se destrame Uniunea Sovietică. Sentimentul de mare imperiu domină istoria Rusiei. El e valabil şi acum. De acesta trebuie să ţină cont orice forţă politică, orice conducător, indiferent de viziunea sa asupra societăţii.

În acest context apare clar că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi declanşat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevăzut în consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS în faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o înteţire a activităţi iredentismului maghiar, Ungaria conturîndu-se în ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca vîrf de lance al intereselor sovietice în Europa de Est. Cu un serviciu secret încropit în grabă, pe ruinele fostei instituţii, România e un teritoriu la discreţia agenţilor străini. Avînd posibilitatea să opereze aproape nestingherite în spaţiul nostru naţional, serviciile secrete străine ne-ar fi pricinuit multe bătăi de cap. Cine ştie ce momente aberante, imposibil de explicat în chip raţional, ne-ar fi aşteptat în perioada urmînd declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!

Să adăugăm acestora şi un lucru la fel de important.

Din punct de vedere economic, depindem în continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gîtuire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adîncit pînă la proporţii uriaşe criza noastră economică şi ar fi pus la îndoială înseşi procesele pe care le parcurgem.

Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibilă şi prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstrează interesul Vestului pentru păstrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova în chiar zilele referendumului unional a însemnat, în limbaj diplomatic, o aprobare de către S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental în ce priveşte statele baltice e o dovadă lămuritoare. Dacă acestea, deşi sprijinite în S.U.A. de un puternic lobby, sînt mereu potolite în tentativele lor de independenţă, e dificil de presupus că Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunăvoinţă.

Nici pe planul intern al Basarabiei nu sînt condiţiile unei întoarceri la patria mamă. Istoria a operat pe acest teritoriu românesc mutaţii social-politice şi economice fundamentale. Politica de rusificare dusă de Moscova a adus aici, din altă parte, o populaţie numeroasă, din care provin marea majoritate a specialiştilor din diferite domenii.

În lupta împotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu România e un argument forte al rusofonilor.

Uşor de imaginat ce-ar face aceştia în cazul unei revendicări răspicate din partea României!

A cîştigat doar Uniunea Sovietică

(more…)

George Friedman goes to “nation Moldova”. Traian Basescu despre ceea ce repeta azi geopoliticienii americani: Marea Neagra, istmul ponto-baltic si rolul Basarabiei. O documentare pentru securistii de la Stratfor realizata de Roncea.ro. VIDEO

Am observat ca George Friedman, seful de la agentia privata de informatii si geopolitica Stratfor, aflat acum in “nation Moldova”, repeta in ultima sa analiza despre Romania si Marea Neagra aproape exact ceea ce afirma presedintele Traian Basescu, in urma cu cinci ani (!) la o conferinta organizata de Civic Media la Facultatea de Sociologie, impreuna cu Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti, programul de master in Studii de Securitate si defunctul ziar Ziua. Mai putin acolo unde o zbarceste. Asa ca m-am gandit sa ofer si securistilor de la Stratfor, cat si tuturor celor interesati, aceasta video-documentare, ca sa nu cumva sa greseasca din nou George Friedman, in urmatoarea sa analiza, asupra “natiunii moldovenesti”, inventia stalinista pe care, cred, nu o poate imbratisa o reputata agentie americana, chiar si privata. Sa speram!
PS pentru tovarasa locotenent RC de pe langa obiectivul “PAUL”: Intr-o paranteza, veti gasi si o gluma a presedintelui despre Cenaclul Flacara. 🙂


Basescu despre Marea Neagra si Basarabia. Conferinta Civic Media organizata de Victor Roncea in 2005 (III) from CivicMedia on Vimeo.

Basescu despre Marea Neagra si Basarabia. Conferinta Civic Media organizata de Victor Roncea in 2005 (IV) from VRTV on Vimeo.

George Friedman, securistul american de la agentia privata de informatii Stratfor: A fi roman este prea periculos. NATO este o iluzie. UE este dominata de Germania. Germania este pe mana cu Rusia. Romania nu are o alternativa strategica. Perspectiva Turciei si a Marii Negre. Urmeaza Moldova

Nota Roncea.ro: Dl George Friedman este un respectat analist de intelligence din Statele Unite, fondator al agentiei private de informatii si geopolitica Stratfor Inc, care reuneste fosti ofiteri de informatii ai structurilor de securitate americane. Am avut privilegiul sa fiu primul ziarist roman care a intrat in legatura cu Stratfor si George Friedman, cu care am intretinut o corespondenta, pentru a publica in premiera in presa romana una dintre  analizele de inceput ale Agentiei privind Romania si Marea Neagra. Se intampla cu multi ani in urma, la fosta ZIUA (pentru al carei deces trebuie sa le multumim tot… rusilor). Analiza de mai jos este importanta, in primul rand, pentru ca, dincolo de “semnalele” pe care le transmite, reflecta interesul si nivelul de intelegere si cunostinte ale securistilor americani despre Romania, spatiul carpato-danubiano-pontic si istmul ponto-baltic. Unii vor fi dezamagiti. Altii, nu. Pentru mine, dl Friedman este un tip onest. Face parte dintr-unul din acele “grupuri etnice” ajunse in serviciile de informatii americane de care vorbea Larry Watts si despre care am scris amintind de dezinformarile lui Vladimir Tismaneanu de peste Ocean. Insa spre deosebire de acesta din urma, Friedman recunoaste franc, chiar din preambulul analizei de mai jos, ca judeca Romania si intreaga zona si din perspectiva fiului unei familii din Ungaria de supravietuitori ai lagarelor naziste. De altfel, in aceeasi nota de sinceritate isi si incheie relatarea geopolitica: “I leave Romania confused. The Romanians hear things that I am deaf to. It is even at a pitch my Hungarian part can’t hear. I leave now for another nation, Moldova, which has been even more exposed to history, one even stranger and more brutal than Romania’s.” E, si aici o zbarceste din prima, afirmand ca isi continua calatoria pentru a vizita “o alta natiune – Moldova”. Sa vedem ce va urma…

Editor’s note: This is the third installment in a series of special reports that Dr. Friedman will write over the next few weeks as he travels to Turkey, Moldova, Romania, Ukraine and Poland. In this series, he will share his observations of the geopolitical imperatives in each country and conclude with reflections on his journey as a whole and options for the United States.

  • Special Series: Geopolitical Journey with George Friedman
  • By George Friedman

In school, many of us learned the poem Invictus. It concludes with the line, “I am the master of my fate, I am the captain of my soul.” This is a line that a Victorian gentleman might bequeath to an American businessman. It is not a line that resonates in Romania. Nothing in their history tells Romanians that they rule their fate or dominate their soul. Everything in their history is a lesson in how fate masters them or how their very soul is a captive of history. As a nation, Romanians have modest hopes and expectations tempered by their past.

This sensibility is not alien to me. My parents survived the Nazi death camps, returned to Hungary to try to rebuild their lives and then found themselves fleeing the communists. When they arrived in America, their wishes were extraordinarily modest, as I look back on it. They wanted to be safe, to get up in the morning, to go to work, to get paid — to live. They were never under the impression that they were the masters of their fate.

The problem that Romania has is that the world cares about it. More precisely, empires collide where Romania is. The last iteration was the Cold War. Today, at the moment, things seem easier, or at least less desperate, than before. Still, as I discussed in Borderlands, the great powers are sorting themselves out again and therefore Romania is becoming more important to others. It is not clear to me that the Romanians fully appreciate the shift in the geopolitical winds. They think they can hide in Europe, and perhaps they can. But I suspect that history is reaching for Romania again.

Geopolitics and Self-Mutilation

(more…)

A aparut “Secretul lui Basescu”

Secretul lui Băsescu

E mărunţel dar are un mers apăsat şi o căutătură piezişă cu care bagă spaima în duşmani. E născut în Basarabi şi tocmai a împlinit 59 de ani. Îl vedeţi uneori pe la stopuri, într-o Dacie Logan, mergând spre muncă. Dar cel mai sigur îl găsiţi înjurat la (aproape) toate televiziunile, seară de seară. Este cel mai mediatizat politician al ultimilor 20 de ani: anti-mogulul Traian, Traian Băsescu, preşedintele României.
Când a câştigat ultima rundă a alegerilor prezidenţiale, oamenii mă opreau pe stradă să mă îmbrăţişeze cu emoţie. Acum mă întreabă dacă trăiesc bine şi se abţin să nu-mi tragă şi o înjurătură, printre dinţi, doar-doar oi transmite-o mai departe. Personal, din punct de vedere material, nu trăiesc deloc mai bine decât pe vremea lui Iliescu sau Constantinescu. Şi cred că oricine ar fi ieşit preşedinte, chiar cel stigmatizat pe viaţă de preşedintele de onoare al PSD cu o poreclă deloc măgulitoare, nu ar fi avut cum să deschidă pentru români robinetele vreunui mogul local sau răsăritean, după această criză mondială abil dezlănţuită. Dincolo de stomac, mai important mi se pare însă ce vrea Băsescu. Desigur, o intrebare la care mulţi nu şi-au găsit încă răspuns. Unii, chiar istorici ajunşi sus acum, consideră că Băsescu vrea să rămână în istoria României ca o clonă a lui Putin. O ambiţie cam măruntă, după părerea mea (dincolo de faptul că Putin a reuşit totuşi să ridice Rusia pe culmile de odinioară ale URSS). Părerea mea e că altul este “secretul” preşedinţiei Băsescu. Un plan care sigur depăşeşte aşteptările comentatorilor căţăraţi în funcţii pe criterii deloc ortodoxe sau ale politicienilor dâmboviţeni preocupaţi mai mult de contul din bancă decât de interesul naţional. Pentru că, neîntâmplător, sunt unul dintre ziariştii care-l urmăreşte încă de dinainte de a deveni preşedinte, am văzut conturat, în timp, un proiect care, cred eu, ar putea avea sorţi de izbândă până la finalizarea mandatului său. Ceva cu care, cu adevărat, ar putea să “rămână în istorie”: Proiectul Basarabia. În anul 2002, când Chişinăul duduia de tineret ieşit pe străzi pentru limba română şi istoria României, la Bucureşti era linişte. Normal. O problemă pentru nişte tineri activişti ai Basarabiei era de furnizat steaguri româneşti – interzise la Chişinău – manifestanţilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dintre toti “factorii de decizie” abordaţi, unul singur a răspuns, pe loc şi imediat, cererii tinerilor basarabeni, oferind drapele ale României, altfel destinate străzilor Bucureştiului, dar şi transport până la graniţa cu fosta republică comunistă Moldova: Primarul Capitalei, Traian Băsescu. Un amănunt deloc nesemnificativ dacă observăm că linia care străbate discursurile sale de politică externă urmăreşte “proiectul său de suflet” – după cum a afirmat chiar el în faţa ambasadorilor străini acreditaţi la Bucureşti – al unirii cu Basarabia, fie şi prin “planul minimal” al integrării micuţei republici în Europa. Idee pe care i-a insuflat-o şi fiicei sale europarlamentar, Elena Băsescu. Si un proiect pentru care, cred eu, merită să fii şi înjurat. După cum povestea şi bătrânul Ţuţea din timpul anchetelor la care fusese supus de gardienii bolşevici: “Băi, Ţuţea, vrei să fii hoţ de buzunare şi să te condamnăm dacă vine Basarabia la români? Cu plăcere! Dă-mi şi buzunarul!”.

Originalul in Q Magazine

Rank-ul Roncea.ro pe Zelist. PS: Elena Udrea l-a depasit pe Ciutacu la comentarii in Top 10. FOTO/INFO

Sursa: Zelist.ro

Votati-l pe Roncea! Nicolas Joseph Roncea la concursul de tineri chitaristi ai Italiei – Targa Giovani MEI 2010

Votati aici!

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova