Posts Tagged ‘Rusia’
Ziaristi Online. Dan Dungaciu: Dosarul transnistrean
de Dr Dan Dungaciu
„Va felicit calduros cu ocazia acestei aniversari glorioase din istoria Patriei, aniversarea organizatiei CeKa-KGB-FSB, sarbatoarea noastra comuna. Fiecare dintre noi si-a definit sensul vietii ca patriot al acestei tari, continuand glorioasele traditii ale generatiilor anterioare, credinciosi traditiilor de lupta ale Patriei Noastre” (din Mesajul trimis pe 20 decembrie 2002 de generalul Vladimir Antiufeiev, seful Securitatii din Transnistria, cu ocazia sarbatoririi oficiale a politiei secrete Ceka, devenita KGB, din care provine FSB)
A discuta numai despre „chestiunea transnistreana” este o cursa. Nu exista un conflict transnistrean in sine – iar odata acreditata aceasta perspectiva trimite problema intre granitele R. Moldova lasand acest stat sa se zbata neputincios in mlastina „solutiilor” interne si ocultand, concomitent, adevaratele mize si adevaratii responsabili. De pe scena sau din spatele ei. in realitate, esenta conflictului transnistrean – geopolitic, politic, ideologie etc., indiferent cum il evaluam in final – este redata perfect de scena semnarii documentului care a pus capat conflictului militar. „Conventia” din 21 iulie 1992 referitoare la incetarea ostilitatilor a fost parafata de reprezentantii Moldovei (presedintele Snegur) si cel al Federatiei Ruse (presedintele Boris Eltin), asistati de Igor Smirnov, liderul transnistrean, plasat unde in randul al doilea[1t.
In realitate, miza disputei este confruntarea dintre Federatia Rusa si R. Moldova – sau confruntarea pentru controlul R. Moldova -, dupa s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in data de 08.07.2004 in cazul Ilascu si altii c. Moldova si Rusia[2t. „Conflictul din Transnistria” este doar un episod in aceasta confruntare geopolitica (in primul rand). Tot ce a urmat ulterior, proiecte de federalizare, Memorandumul Kozak, Episodul Belkovski etc. sunt parte a acestei dispute inca neostoite.
Acest dosar il vom rasfoi in cele ce urmeaza:
Integral la Ziaristi Online – DOSAR SPECIAL Alegerile din Basarabia
Alegerile din Moldova sau misiunea “misionarilor”. “Mareata Rusie”, o imensa groapa de gunoi a KGB-istilor atei deghizati in “ortodocsi”. Cocktail Molotov pentru credulii de romani: “crestinism” cu iz de stalinism. Cazul Kuraev

Misiunea „misionarului” sau ce caută Kuraev în Moldova?
de Vlad Cubreacov
Interesul securiştilor pentru Biserică a sporit vădit în ultima vreme. Securistul nr. 1 din Moldova, Valeriu Pasat, a căzut subit în evlavie şi chiar dacă nu cunoaşte barem Crezul, s-a avântat să apere „bazele Ortodoxiei”, căpătuindu-se, cu această ocazie, cu un partid umanist de împrumut. Mai multe luni la rând, străzile Chişinăului, ale tuturor oraşelor din Republica Moldova şi drumurile naţionale şi raionale au fost împânzite cu panouri scumpe şi de mari dimensiuni cu portretele corifeilor Ortodoxiei: mitropolitul Vladimir Cantarean şi securistul Valeriu Pasat. Acest din urmă fapt a dovedit că şi reciproca e valabilă, adică şi Bisericii i se dă pe gust politica. Patriarhia de la Moscova, prin Departamentul său de Relaţii Externe Bisericeşti, ne-a anunţat că mitropolia sa din Republica Moldova este liberă să susţină orice partid îi pofteşte inima.
Am mai abordat acest subiect. Amintim titlul unui articol relevant de astă-primăvară: Filat + Pasat = Lucinschi. Arătam atunci, cu câteva luni înainte de lansarea oficială a lui Pasat în politică, cine şi cum este implicat în noul proiect şi că marele sforar este Lucinschi, de asemenea, maaare ortodox mare şi cel mai iubit şi mai preţuit, la Bucureşti, dintre basarabeni.
Dacă ar fi să reluăm subiectul, pentru a-l actualiza, acum ar trebui să rectificăm titlul articolului şi să spunem: Filat + Pasat + Kuraev = Lucinschi. Să vedem de ce anume. Şi, foarte pe scurt, cine este noul personaj din garnitură.
Aşadar, Andrei Veaceslavovici Kuraev este diacon în Patriarhia Moscovei. S-a născut la 15 februarie 1963 în Rusia, locuieşte oficial la Moscova. Şi-a petrecut o parte din copilărie la Praga, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde se aflau în misiune părinţii săi. În anii de şcoală a redactat revista „Ateist”. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moscova, la catedra de Ateism Ştiinţific din cadrul Facultăţii de Filosofie. A fost botezat în toamna anului 1982, la vârsta de aproape 20 de ani. Cunoaşte limba română, întrucât în perioada sovietică a fost trimis de Patriarhia Moscovei, cu acordul KGB, la studii teologice în România, unde a stat doi ani (asemeni actualului episcop Iustinian Ovcinnikov, fost de Tiraspol, şi trompetei de presă Dmitri Ciubaşenko (decorat de Mihai Ghimpu cu Ordinul Republicii), fost candidat pe listele PLDM, iar acum fruntaş al partidului lui Pasat). A fost o perioadă referent al Patriarhului Alexei al II-lea. Se află în cea mai mare parte a timpului, ca „misionar”, în cuprinsul Patriarhiei Georgiene, mai exact în Abhazia. Este adeptul soluţionării chestiunii cecene prin uz de forţă. A lansat noţiunea de „misiune agresivă” (agressivnoie missionerstvo – în rusă). În ultimul timp, face naveta între Moscova, Bucureşti, Chişinău şi Tiraspol. A conferenţiat la Universitatea Slavonă din Moldova. Este autorul manualului „Bazele culturii ortodoxe” şi un susţinător al proiectului lui Pasat de introducere în şcolile din Republica Moldova a cursului obligatoriu „Bazele Ortodoxiei”. Printre cei pe care îi frecventează se numără: ex-preşedintele Lucinschi, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, premierul Vladimir Filat, mitropolitul Vladimir Cantarean, episcopul Marchel Mihăiescu de la Bălţi, episcopul Sava Volkov de la Tiraspol, preacuviosul între cuvioşi Nicodim Vulpe, supranumit episcopabilul de Orhei, şi, evident, preaortodoxul între ortodocşi Valeriu Pasat şi – cine ar fi crezut? – ministrul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti, Daniel Petru Funeriu (PD-L) (De urmarit! – nota mea). În această listă nu includem, chiar dacă ar fi interesant, persoanele din Abhazia cu care se are de bine diaconul Andrei Kuraev.
Scandal in lumea ortodoxa moldoveneasca. Manastirea Putna, in frunte cu staretul Melchisedec Velnic, il acuza pe Danion Vasile de raspandirea unor minciuni stiliste, de mana cu un agitator tip KGB de peste Prut, Viorel Benedict Ciubotaru
Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010 – a lui Danion Vasile – nota mea), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.
Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?
Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.
Impotriva presedintelui Traian Basescu, ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, preferatul lui Plesu, Baconschi si Tismaneanu, se spovedeste direct la Mitropolia KGB, condusa de colonelul Vladimir Cantarean
„A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei
Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa, Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).
Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.
“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!
Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:
Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.
Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.
Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 – si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.
Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.
Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…
Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.
Sorin Bogdan isi continua jurnalul de razboi din 1999. Target: Rusia i-a vandut pe sarbi in schimbul reesalonarii datoriei externe. La Bucuresti, Ion Cristoiu a fost indepartat de la “Cotidianul” pentru pozitia sa pro-sarba
19 iunie 1999
Am aflat de la Bucuresti o veste despre care il prevenisem pe George Roncea, cand se transferase de la “Ziua” la “Cotidianul“, pentru a putea ramane corespondent de razboi la Belgrad: de luni, Ion Cristoiu nu va mai fi director la “Cotidianul”. Oficial, despartirea s-a facut amiabil, insa, in realitate, stiam de mai multa vreme ca liderii PNTCD nu i-au iertat lui Cristoiu atitudinea sa si a ziarului, in timpul razboiului din Iugoslavia, si i-au impus, pana la urma, lui Ion Ratiu sa renunte la acesta. Ion Cristoiu declara ca va continua sa-si scrie editorialul de pe prima pagina, insa ma indoiam ca aceasta se va intampla sau ca va dura prea multa vreme. Am vorbit cu George si mi-a marturisit ca, dupa plecarea lui Cristoiu, nu stie daca se va intelege cu noul director, insa spera ca provizoratul acesta nu va dura prea mult, mai ales ca Ion Cristoiu intentiona sa deschida un alt ziar.
(…) Am aflat si pretul pentru care Rusia i-a vandut pe fratii sai ortodocsi: 100 de miliarde de dolari. In aceasta dimineata, cancelarul german Gerhard Schroeder s-a intalnit cu premierul rus Serghei Stepasin, cu care a discutat despre datoria externa a Rusiei. “Schroeder impartaseste opiniile mele in privinta reesalonarii datoriei fostei URSS,” a afirmat Stepasin, care a precizat ca cea mai mare parte a acestei datorii ar trebui restituita Germaniei. Premierul rus a anuntat ca spera sa obtina reesalonarea a 100 din cele 140 de miliarde de dolari, care reprezinta datoria externa a Rusiei. Si, bineinteles, pana la urma, a reusit.
Militarii germani din KFOR nu au fost foarte incantati ca o parte din trupele rusesti vor sosi in zona controlata de ei.
Integral la Sorin Bogdan: TARGET
Ziaristii orbi. Ce nu a vazut nici un ziar de azi din discursul lui Basescu de ieri despre politica externa nationala a Romaniei: romanii de pretutindeni, Eminescu, Basarabia, Ucraina, Rusia, Serbia, Kosovo si nomazii Europei
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat ieri, 1 septembrie a.c, la Palatul Cotroceni, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, informeaza presidency.ro (ca altcineva nu mai are cine). Toate ziarele si televiziunile de azi si de ieri au prezentat in urma reuniunii la care au fost enuntate principalale directii ale politicii externe nationale a Romaniei doar doua teme: ca Basescu are bube-n cap si ca de ce “ii place” sa fie injurat. Eu vă prezint din discursul şefului statului ceea ce nu au cum sa vada actualii pretinsi ziaristi cu sau fara grade din fosta presa romana de azi pentru simplul motiv ca sunt de-a dreptul orbi, biete jucarii stricate si teleghidate. Sa vedem ce-o sa se mai aleaga de ei dupa ce le vor scoate serviciile sau mogulii bateriile din fund. Extrasele selectate de mine:
“Relaţia cu Republica Moldova, trecut, prezent şi viitor, a fost o relaţie dificilă în timpul preşedinţiei domnului Voronin, chiar dacă au existat mici deschideri, au fost urmate întotdeauna de trântiri de uşi, care au mers până la expulzarea ambasadorului nostru de la Chişinău, ca un semn al slugărniciei preşedintelui din acea vreme faţă de înalta poartă la care se închina. Astăzi la Chişinău este o guvernare democratică, o guvernare care îşi doreşte integrarea în Uniunea Europeană şi o guvernare pentru care noi facem eforturi transparente, deschise, să se menţină şi după alegerile viitoare, pentru că numai aşa vedem sprijinit efortul nostru de a aduce Republica Moldova în pachetul de integrare în Uniunea Europeană, pachetul Balcanilor de Vest. Deci rămâne pentru noi o prioritate să promovăm ideea că Republica Moldova trebuie să aibă o perspectivă europeană similară cu ţările din Balcanii de Vest. Moldova nu poate să rămână într-o situaţie neclară, într-o zonă gri, din care nu se ştie în ce direcţie s-ar putea îndrepta. Avem obligaţia faţă de cetăţenii Republicii Moldova să facem acest efort şi apropierea Republicii Moldova de integrarea în Uniunea Europeană trebuie să fie una din marile priorităţi ale diplomaţiei româneşti.
Ce vă cer este să explicaţi în capitalele unde vă îndepliniţi misiunea de ce România doreşte acest lucru, de ce România dă cetăţenia, a simplificat atât de mult procedura de acordare a cetăţeniei pentru cei care şi-au pierdut fără voia lor cetăţenia română, ei şi urmaşii lor. De ce vorbim aceeaşi limbă, de ce avem aceeaşi cultură, de ce avem aceeaşi veneraţie, şi pe o parte, şi pe alta a Prutului, pentru Eminescu sau pentru Ştefan cel Mare, aveţi obligaţia să explicaţi în capitale acest lucru. Eu vă mărturisesc că la început, în 2005-2006, aveam probleme extraordinare în discuţiile cu omologii, şi nu numai, atunci când vorbeam despre Republica Moldova. În primele participări la Consiliu nu înţelegeau de ce ţin să se facă o remarcă în concluziile Consiliului despre Republica Moldova. Deci lucrurile nu sunt întotdeauna cunoscute de oamenii politici, chiar cei din Europa, şi efortul de a explica de ce România susţine Republica Moldova în procesul de integrare în Uniunea Europeană este un efort pe care trebuie să îl preia toată diplomaţia românească. Am văzut politicieni din Uniunea Europeană, politicieni europeni care nu înţeleg foarte bine decizia noastră de a simplifica foarte mult procedura de acordare a vizelor, a cetăţeniei pentru cetăţenii Republicii Moldova. Nu cred că este nevoie să vă dau dumneavoastră explicaţii, dar vă cer să explicaţi de ce o facem, de altfel s-a discutat subiectul de multe ori la Ministerul de Externe şi cred că nimeni nu mai are nevoie de argumente pe care să i le dau eu, dar acest efort de explicare trebuie să continue până când prietenii noştri europeni vor înţelege de ce dedicăm atâta efort pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.
(more…)
Strategii militari ai NATO de la SHAPE fac planuri de aparare a Europei de Est in cazul unui atac al Rusiei
In inima cartierului general al NATO – SHAPE – langa oraselul belgian Mons, o revolutie tacuta are loc: strategii refac planurile apararii tarilor est-europene de o eventuala agresiune militara a Rusiei.
În proiectul de lucru al planului de securitate al NATO pentru 2010-2020, care va fi prezentat miniştrilor apărării la Lisabona în noiembrie, se ia în considerare şi un atac din partea Rusiei asupra statelor europene de est şi deplina lor apărare în aceste condiţii, dezvaluie The Economist.
Karadeniz Press: Marea Neagră – dispută geostrategică între SUA şi Rusia * Transnistria, “gaura neagra” a Europei * Romania se implica activ in rezolvarea dosarului transnistrean
„Avem toate planurile de apărare a aliaţilor noştri. Cred că Rusia s-ar mira dacă nu le-am avea. Aceasta este misiunea de bază a Alianţei”, a declarat secretarul general Anders Fogh Rasmussen.
Din moment ce războiul din Afganistan a devenit mai mult o afacere a americanilor, NATO realizează că trebuie să-şi stabilească noi priorităţi, precum şi să se întoarcă la scopul său de bază cum ar fi securitatea aliaţilor. Multe state din fostul bloc socialist, chiar şi Norvegia, s-au arătat iritate de faptul că operaţia din Afganistan a diminuat posibilitatea respectării art. 5 din Carta NATO, ce prevede apărarea reciprocă. Iar Kremlinul le-a dat motive să se îngrijoreze: în 2007 ruşii au comis cyber atacuri asupra sistemelor informaţionale în Estonia, în august 2008 a izbucnit războiul din Georgia sau desfăşurarea în 2009 a exerciţiilor militare largi în partea europeană a Rusiei care au culminat cu înscenarea unui atac nuclear asupra Varşoviei.
Rusia, in ofensiva diplomatica continua. Ion Cristoiu: Vremea pragmatismului. Corneliu Vlad: Moscova nu poate merge in vacanta. Ar trebui sa fie valabil si pentru Bucuresti…
Studiile de fezabilitate pentru includerea Romaniei si Macedoniei pe traiectul gazoductului South Stream vor fi realizate in doua sau trei luni, a declarat presedintele consiliului de administratie al concernului Gazprom, Aleksei Miller, sambata la Sankt Petersburg. Macedonia este interesata de cooprarea in proiectul South Stream si doreste incheierea unui acord de asistenta tehnica si economica, pentru a raspunde la intrebarile legate de fezabilitatea si rentabilitatea acestui proiect, aceasta fiind o problema de cateva luni de zile. „Pana la toamna noi vom avea raspunsurile si vom lua o decizie”, a spus Miller. In ceea ce priveste conducta prin Romania, seful Gazprom a precizat ca discutiile au fost deschise la convorbirile cu reprezentantii Guvernului roman (Adriean Videanu), „in contextul deschiderii unei conducte de tranzit”.
Forumul international de la Sankt Petrersburg a insemnat un pas inainte si pentru proiectul North Stream, Gazprom semnand cu GDF Suez acordul de participare a importantului grup francez la proiectul de gazoduct pe sub Marea Nordului. Timp de trei zile (17-19 iunie), reprezentantii cercurilor politice si de afaceri s-au reunit in orasul din vestul Rusiei, pentru forumul anual avand anul acesta tema „Punem bazele viitorului”. (inforusia.ro)
Moscova nu poate merge in vacanta
de Corneliu Vlad
Universitarul american Edward Lozansky respinge opinia “larg raspandita” (zice el) ca noua doctrina de politica externa a Moscovei ar fi una preponderent pro-Vest. Dar nu e nici una anti-Vest. De fapt, e una a intereselor Rusiei in toate punctele cardinale.
Intradevar, cu sau fara voia ei, Rusia sustine o strategie multivectoriala pe un esichier foarte complicat si volatil. Relatiile cu Statele Unite promit evolutii interesante dupa ce Washingtonul a precizat ca trebuie sa se tina seama si de interesele specifice ale Rusiei. “Nuanta” ce vizeaza, desigur, si situatiile din Ucraina, Georgia si R. Moldova, dar si problema rachetelor antiracheta din estul Europei. O intentie de cordializare si apropiere se constata si in raporturile cu UE, dar ele sunt marcate de criza ce solicita edificiul Europei Unite. Situatie in care se inainteaza mult mai evident pe terenul mai ferm si mai de perspectiva al axei Moscova-Berlin (nu neaparat in traditionala cheie negativa). Rusia mizeaza pe Germania in ambitiile sale de modernizare, Germania e interesata de resursele energetice (si nu numai) ale Rusiei si de rezervorul sau de forta de munca. Cooperarea cu Turcia se dezvolta vertiginos, cea cu Iranul este cultivata cu multa atentie.
Un mare volum de munca au de prestat politica si diplomatia Moscovei in spatiul postsovietic. Cu Ucraina se produce o normalizare si o apropiere accelerata, cu Belarusul se prelungeste situatia labila si capricioasa consacrata deja, R. Moldova revine in atentie odata cu intentia marcata a Chisinaului de integrare europeana, in Asia Centrala desfasurarile si perspectivele obliga la concentrare.
Capul de afis in zona central-asiatica, una dintre cele mai “interesante” si mai imprevizibile ale lumii de azi, il detine Kirgizstanul. Criza de aici nu tine doar de un nou esec al “revolutiilor fructelor si florilor colorate”declansate in urma cu cinci ani. Tine si de competitia ruso-americana din zona (in Kirgizstan e si o baza rusa, si una a NATO, de fapt a americanilor). Tine si de pericolul islamismului emergent, si de traficul de droguri, si de conflictele interetnice (in speta, intre kirghizi si uzbeci). Rusia foloseste oportunitatea kirghiza a momentului pentru a propulsa Organizatia de securitate colectiva, ce reuneste politico-militar state postsovietice in jurul Moscovei. Rusia o vrea ca actant international recunoscut, pe picior de egalitate cu NATO.
Demersul rus in “vecinatatea imediata” si la scara globala are de gestionat o sumedenie de evolutii si de eventualitati. Hotarat lucru, diplomatia Moscovei nu-si poate ingadui deocamdata o vacanta. (inforusia.ro)
Vezi si Aleksandr Churilin: Suntem gata pentru o cooperare fara prejudecati
A venit vremea pragmatismului fata de Rusia
de Ion Cristoiu
Întâlnirea de la Moscova dintre Adriean Videanu, ministrul economiei, şi Aleksei Miller, directorul companiei ruse Gazprom, a făcut ca în România să apară ipoteze despre participarea ţării noastre la conducta de petrol South Stream.
Ar fi vorba de o schimbare în orientarea politicii noastre externe?
(more…)
Opinie analitica: Strategia Rusiei pe termen scurt (I). La foarte scurt timp de la preluarea preşedinţiei de către Victor Ianukovici, politica şi economia ucraineană îşi predau atribuţiile Rusiei
Se pare că avansul Rusiei se accelerează, cel puţin în privinţa Ucrainei. La foarte scurt timp de la preluarea preşedinţiei de către Victor Ianukovici, politica şi economia ucraineană îşi cam predau atribuţiile Rusiei. Acelaşi lucru se petrece şi cu forţele armate şi serviciile secrete. Şeful de stat major al armatei Ivan Svida (instalat în administraţia lui Iushcenko) îşi dă demisia, aproape în acelaşi timp în care Ucraina anunţă că renunţă la obiectivul integrării în NATO, atât de disputat la summitul de la Bucureşti din aprilie 2008. Izgoniţi în decembrie 2009 de pe teritoriul Ucrainei, agenţii ruşi din FSB (fost KGB) revin primiţi cu braţele deschise la Sevastopol, unde îşi vor relua activitatea, mai ales că elemente ale scutului antirachetă NATO vor fi amplasate în apropiere, în România. Serviciul de securitate ucrainean a primit dispoziţii să nu interfereze în activitatea agenţilor FSB nici să-i urmărească sau să le monitorizeze activitatea.
Deşi previzibilă, această preluare a Ucrainei a surprins pe toată lumea, inclusiv cancelariile occidentale. Nu preluarea Ucrainei de către Rusia, ci viteza cu care se implementează aceasta. Şi cred că va continua.
Cred că este un record în materie, comparabil numai cu alte două posibile situaţii în relaţiile dintre state. O dată, o astfel de preluare rapidă a unui stat de către altul poate avea loc în cadrul unei înfrângeri militare zdrobitoare, urmată de o ocupaţie militară. Altă situaţie ar fi în cazul unei uniuni benevole, practic o unire prin absorbţia unuia dintre subiecţi, cum s-a întâmplat în cazul reunificării Germaniei.
În ritmul acesta, Ucraina va ajunge în scurt timp un nou subiect al Uniunii Rusia-Belarus, cu o semiindependenţă formală, menită în cazul Belarusului mai mult pentru a satisface orgoliul lui Lukashenko, căruia nu-i pică prea bine să se vadă redus din rangul de preşedinte de ţară la rolul de guvernator al unei provincii sau, mai rău, deputat în Duma rusă.
Deocamdată opoziţia stă în aşteptare şi îşi regrupează forţele, destul de disipate în obiectivele fiecăruia. După o înfrângere, pentru ele este o clipă de bilanţ. Ultima lor luptă împreună, naţionalişti şi provestici, în care s-au bătut inclusiv cu ouă în parlament, a fost cu ocazia semnării acordului privind închirierea Sevastopolului până în 2042. Învinşi, fiecare o va apuca pe propria cale, şi după un moment de refacere şi evaluare, îşi vor continua lupta, dar pentru obiective divergente. Iar rezultatul poate fi disoluţia Ucrainei.

November 29th, 2010
VR
Posted in
Tags: 




































