Posts Tagged ‘Rusia’

Bulgaria si Ungaria, cai troieni ai KGB/GRU in NATO iar Ucraina viitor magar troian

Ceea ce scrie ZIUA si subsemnatul 🙂 de cativa ani buni, inclusiv in ce priveste scurgerile de info de la NATO la Moscova, adevereste azi presa occidentala de varf, respectiv IHT. Dar ceea ce nu au luat in calcul inca este ca Ucraina urmeaza sa fie viitorul magar troian al KGB/GRU in NATO.

Chiar astazi, cand se semneaza la Viena un nou contract pentru Nabucco, iata cu Ungaria a anuntat ca este interesata (normal) in South Stream – “conducta aurie” a lui Putin.

Mai jos, nota ZIUA si articolul original din IHT.

Credibilitatea Bulgariei si Ungariei in NATO a inceput sa fie pusa la indoiala, informeaza presa occidentala.
Dupa semnarea unui tratat cu Rusia care saboteaza proiectul UE al gazoductului Nabucco, Bulgaria a fost acuzata ca transmite rusilor secrete NATO. “Pot pune pariu ca orice am impartasit cu bulgarii in cadrul NATO s-a dus direct la Moscova”, a declarat pentru New York Times un oficial NATO care a preferat sa-si pastreze anonimatul. Pe de alta parte, noul sef al serviciilor secrete ungare, care a fost instruit timp de sase ani la Academia KGB din Moscova, a devenit director al Comisiei de Informatii a NATO, initiativa perceputa de diplomati ca o posibila compromitere a securitatii aliantei, scrie International Herald Tribune, preluat de Mediafax.

New NATO intelligence chief was trained by KGB
By Judy Dempsey – International Herald Tribune
Published: February 3, 2008

BERLIN: The new chief of the Hungarian secret services, who spent six years at the KGB’s academy in Moscow during the 1980s, has become chairman of NATO’s intelligence committee, a development that diplomats said could compromise the security of the alliance.
Sandor Laborc, 49, was personally chosen by Prime Minister Ferenc Gyurcsany of Hungary as director of the country’s counterintelligence National Security Office in December, after a bitter dispute between the governing coalition led by the Socialists – the former Communists – and the main opposition party, Fidesz.
Laborc, a former Communist who was trained at the KGB’s Dzerzhinsky Academy from 1983 to 1989, according to members of the national security committee in the Hungarian Parliament, had failed to win support from that committee, which oversees such appointments.
Despite that, Gyurcsany and Gyorgy Szilvasy, the minister responsible for the intelligence services, pushed through the appointment.
“A decision by the National Security Committee has no binding effect,” Gyurcsany’s office said in a statement issued in response to several written questions about Laborc from the International Herald Tribune. “Gyorgy Szilvasy had the right to make a decision in his own capacity and advise the prime minister. He justified the recommendation by introducing General Laborc as someone with unquestioned professional credentials.”
Soon after his appointment, Laborc took over the chairmanship of NATO’s special committee dealing with a wide range of intelligence issues, a rotating post that is held for a year and which fell to Hungary last month, alliance officials confirmed Friday.
The committee, whose main task is to analyze and share intelligence, includes all of the secret service chiefs of NATO countries, who meet several times a year.
Several NATO delegations, including the United States, whose ambassador was asked several times to comment on Laborc’s appointment, declined to do so.
James Appathurai, a NATO spokesman, said, “We do not comment on personnel appointments or intelligence issues.”
Some delegations said they had not been aware of Laborc’s biography. His short curriculum vitae posted on the Hungarian security service’s official Web site makes no mention of his time spent in Moscow. His past came to light when Szilvasy proposed him for the top intelligence job last autumn.
NATO diplomats who did agree to discuss the appointment insisted on anonymity because of the sensitivity of the matter. They said that even if they had reservations about Laborc, they were in no position to block his appointment.
“NATO makes decisions on the basis of consensus,” said a senior diplomat from an East European country. “If we had questioned this appointment then we would have to go further up to the top, in this case the Hungarian prime minister, to ask him about Laborc’s past.”
Another diplomat, from a Western country, said, “It would have taken one phone call by the U.S. ambassador to NATO to stop this appointment. It would have been a signal to other countries which might think they can still get away with this.”
In its statement, Gyurcsany’s office said: “Not a single ambassador protested. Through diplomatic channels we received information that our partners are satisfied with the development of interagency cooperation.”
In practice, Laborc’s appointment means that some NATO countries will be much more wary about sharing sensitive intelligence.
“Here we have a person who was trained by the KGB. I cannot assume that he has changed that much in his attitudes,” said another NATO diplomat, predicting that several important NATO countries would hold back on sharing intelligence. “NATO, it must be said, is a very leaky organization,” the diplomat added.
Indeed, NATO has been plagued with leaks. Hungary, Poland and the Czech Republic joined the alliance in 1999, and the rest of the former Warsaw Pact countries in 2004. After that expansion, military attachés from the Bulgarian delegation did not receive clearance to have access to a certain level of intelligence material.
“You could bet that anything we shared with Bulgaria inside NATO went straight to Moscow ,” said another senior Western European diplomat. “The old Communist nomenklatura and secret services is still around in Romania and Bulgaria. But I must say the case of Hungary is very, very disappointing.”
Earlier, in the spring of 1999 when NATO was selecting bombing targets in its war to stop Serbian repression of ethnic Albanians in Kosovo, Greece, a member of NATO and the European Union but an ally of Serbia during the Balkan wars of the 1990s, repeatedly leaked alliance plans to Belgrade, NATO diplomats said Friday.
In Hungary itself , Laborc’s appointment has deepened the mistrust and polarization between the governing Socialists and the Fidesz opposition because of the way the prime minister by-passed the Parliament’s national security committee.

Although the committee’s decision is not constitutionally binding, such committees have served as important instruments of democratic accountability since 1990, when the Communists were removed from power in Hungary.
Moreover, until 2002 when the Socialists won the parliamentary elections, any Hungarian official who had served for more than a year in Moscow could not, for security reasons, be appointed to positions higher than a department head.
“At stake is the fundamental regard for the rule of law,” said Janos Martonyi, a former Hungarian foreign minister and Fidesz supporter. After a five-hour debate by the national security committee in late November, Laborc failed to win a majority of the 11 votes. No other candidate was offered by the government. The opposition declined to put forward a candidate.
Fidesz claims that Gyurcsany, a former Communist youth leader turned millionaire who has close ties to President Vladimir Putin of Russia, has been politicizing the secret services for domestic reasons in order to keep track of the opposition, the media and trade unions.
The opposition also has criticzed Gyurcsany for trying to push through austerity measures without public consultation or democratic accountability.
It has challenged the security services’ use of live ammunition against mostly peaceful demonstrators during protests in September 2006.
The protests had been set off by a leak of Gyurcsany’s speech to party supporters, soon after the spring 2006 elections, in which he said the party had lied “day and night” about the miserable state of the economy in order to win.
Zsolt Nemeth, chairman of the Parliament’s foreign affairs committee and a leading member of Fidesz, said it was “a great shame what is happening to the idea of democratic accountability.”
He said the two biggest concerns over the Laborc appointment were that he would replace the young professionals who entered the services during the 1990s and bring back people loyal to Gyurcsany.
“Above all, our concern is that the security services will be become politicized and be used for domestic politics,” he added.
Peter Balazs, an economics professor at Central European University in Budapest and a supporter of the government, dismissed Fidesz’s criticisms.
“Much has changed in Hungary since Laborc’s time spent in Moscow over 20 years ago,” he said. “This is all about internal politics. Just because someone was in Moscow during the 1980s, I don’t think that we should sack anybody after 20 years.”
Besides the opposition, the United States and Britain are concerned about Gyurcsany’s relations with Putin, according to British diplomats in London.
Last year, Gyurcsany publicly supported Russia’s plans to build the South Stream pipeline that will compete with the EU project known as Nabucco, which is intended to weaken Europe’s dependence on Russian gas imports.
British diplomats, speaking on the condition of anonymity, said that Gyurcsany had changed tack under American and British pressure. Then last December, during a meeting of the Hungarian and Russian cabinets in Budapest, Gyurcsany came out again in support of the South Stream project.

Kosovo, Romania, Rusia si al treilea razboi mondial plus "dinozaurii media"


Aseara am fost la Nasul (nu, nu la Rosca; el a ajuns tarziu de la Paris). La Nasul B1TV Radu Moraru. Cu Gheorghe Voicu si Cartianu. Discutie degajata despre soarta “dinozaurilor” de presa. Daca vor fi retrasi intr-un “cimitir al dinozaurilor” sau daca vor fi transformati in dinozauri de jucarie telecomandati de baronii media Vantu, Patriciu, Voiculescu, Sarbu si patronii reali, din spatele lor. Cartianu si EvZ cred ca vor fi retrasi la depou. Eu cu Gica Voicu am sustinut ca cei cinci aflat pe lista EvZ – Rosca, Cristoiu, Nistorescu, Bacanu, CTP – vor trage sfori in continuare, conform misiunilor pe care si le-au asumat (despre ziaristul SF CTP se zvoneste, de exemplu, ca ar fi dorit drept sefulet prin PSD de catre vechea garda KGB, Iliescu et comp). Nasul Moraru a remarcat ca am castigat, practic, batalia cu Rosca din perioada referendumului anti-prezidential, cand l-am sustinut cum am putut pe Base. Si acum consider ca am avut de a face cu o tentativa de lovitura de stat. (Am inteles ca emisiunea s-ar putea da in reluarea astazi, de la 16.00)

Ieri dimineata i-am luat un interviu ambasadorului Iranului (ES Hamid Reza Arshadi), un diplomat rafinat si interesant (ca sa folosesc un termen vag ce poate spune multe fara sa insemne neaparat ceva). De la iranieni am fugit la dezbaterea despre Kosovo si Romania organizata dupa vizita lui Base la Belgrad de catre Civic Media si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti. Participanti: prof Ilie Badescu, prof Gheorghe Zbuchea, corespondentul Politika Milan Petrovici (ii public sambata o poveste extraordinara despre idila lui cu o tanara spioanca titoista condamnata la moarte de comunisti), Vladimir Alexe de la “Dosare Ultrasecrete”, Razvan Voncu, acum lector univ dr la Universitate, catedra de literatura romana (unde sustine cursul de introducere in culturi si civilizatii balcanice si activeaza la Departamentul de relatii internationale si studii europene), Eugen Popescu de la Romanian Global News si Roncea Sr, George, care a fost corespondent de razboi in Serbia in perioada bombardamentelor NATO (primele asupra unui oras european dupa 9 mai 1945). O dezbatere cu o densitate a informatiei care a tinut aproape hipnotizat publicul format din studenti, profesori si specialisti ai “organelor” statului. Conferinta a fost inregistrata audio-video si va fi disponibila in curand pe https://www.civicmedia.ro/ si https://www.geopolitica.ro/.

In timp ce eu ma distram la Nasul, George era la Radio, pe tema Kosovo-Romania. Redau mai jos transcrierea.

Cele bune!

Problematica in ceea ce priveste viitorul statut al provinciei Kosovo este una dintre cele mai complexe din Balcani

RADIO ROMANIA ACTUALITATI (30 ianuarie, ora 22:13) – Emisiunea “24 de ore”.

Realizator: Cristina Tache – Provincia sarba Kosovo se pregateste sa-si declare independenta, dupa cum afirma premierul Hashim Thaci. Este o chestiune de zile si se va produce indiferent de cine va castiga alegerile prezidentiale de duminica din Serbia, unde in al doilea tur se confrunta actualul presedinte, Boris Tadic, proeuropean, si Tomislav Nikolic, ultranationalist. Se stie ca Uniunea Europeana, cu cateva exceptii, intre care si Romania, sustine independenta provinciei Kosovo, iar Rusia sustine pozitia Serbiei. Nikolic s-a aflat astazi la Moscova, de altfel, in semn de recunostinta pentru sprijinul oferit in lupta pentru mentinerea provinciei in structura Serbiei. Presedintele Traian Basescu, pe de alta parte, a fost ieri la Belgrad, prilej cu care a exprimat sprijinul pentru Serbia, careia i-a cerut sa gaseasca o rezolvare a problemelor nationale in interiorul Uniunii Europene. Iata in cateva cuvinte datele problemei. Invitatii care vor pune sub lupa chestiunea sub toate aspectele ei.

În studiou – jurnalistul George Roncea. Buna seara.

George Roncea: Buna seara. Buna seara, stimati ascultatori.

Realizator: Prin telefon, corespondentii Radio Romania la Pristina, Cristina Dumitrescu, la Belgrad, Stefan Netin si la Moscova, Alexandru Beleavski. De asemenea, se afla in legatura telefonica directa profesorul doctor Constantin Hlihor, de la Universitatea Nationala de Aparare. Buna seara, tuturor. Eu as vrea sa incepem cu Kosovo. Cristina Dumitrescu, esti acolo si stii ce a declarat Hashim Thaci astazi si apelul pe care l-a facut populatiei la calm. Vrei sa vii, te rog, cu ultimele evenimente?

Reporter: Eu cred ca nu trece nici o zi la Pristina in care sa nu se discute despre posibila data a declararii independentei provinciei Kosovo si am putea spune ca liderii albanezilor kosovari incearca sa faca oarece presiuni mai subtile sau mai evidente pentru a provoca o reactie publica din partea comunitatii internationale. Desigur, ei nu uita sa precizeze niciodata ca vor declara independenta provinciei in stransa coordonare cu Bruxellesul si Washingtonul. Premierul kosovar, Hashim Thaci, probabil nerabdator sa intre in istorie ca acel premier care, ma rog, era la putere la Pristina in momentul in care va fi fost proclamata independenta Kosovo, a spus si astazi ca independenta provinciei va fi proclamata rapid, dupa turul al doilea al alegerilor prezidentiale din Serbia, fara a conta cine castiga acolo, proeuropeanul Tadic sau ultranationalistul pro-rus, Tomislav Nikolic. Declaratia sefului guvernului provizoriu de la Pristina vine ca urmare a unor informatii difuzate astazi de Agentia REUTERS, care cita surse politice kosovare, care sustineau ca, daca presedinte al Serbiei va deveni Tomislav Nikolic, declaratia de independenta a Kosovo se va precipita, va fi facuta pe 9 sau pe 10 februarie, iar daca presedinte al Serbiei va ramane totusi proeropeanul Boris Tadic, independenta Kosovo va mai astepta un pic si va fi declarata cel mai devreme pe 17 februarie. Sa nu uitam ca pe data de 18 februarie ministrii de externe din tarile Uniunii Europene ar urma sa ia decizia desfasurarii in Kosovo a misiunii de politie internationala sub comanda europeana.

Realizator: Multumesc foarte mult. Ne deplasam la Belgrad.

Stefan Netin, buna seara. Astazi, la Belgrad, s-a aflat si comisarul european Franco Frattini. Pretextul vizitei a fost vizele de calatorie pentru cetatenii sarbi. As vrea sa ne spui, daca dincolo de acest motov oficial, s-a putut decela un altul?Reporter: Cel putin oficial, nu s-a vorbit despre alt gen de motive, dar trebuie spus cu certitudine ca si ziua de astazi a fost una plina de evenimente, cel mai important fiind insa vizita comisarului europen pentru justitie, Franco Frattini, prilej cu care a fost primit si de presedintele in exercitiu, Boris Tadic. Oficialul european a reafirmat cu aceasta ocazie faptul ca usa Uniunii este larg deschisa Serbiei, cetatenii acestei tari urmand sa decida duminica, in cadrul turului doi al prezidentialelor, pentru ce varianta opteaza. Locul Serbiei este in Uniunea Europeana, a conchis Franco Frattini. La randul sau, seful statului, Boris Tadic, a declarat ca aceasta tara cu siguranta isi va continua drumul european. Revenind insa la problematica ridicarii obligativitatii vizelor pentru cetatenii Serbiei in spatiul comunitar dupa startul de astazi al acestor negocieri, sa reamintim si decizia Comisiei Europene prin care s-a stabilit deja la 18 ianuarie ca Serbia facuse progrese semnificative. Expertii europeni vor trece astfel in revista unele aspecte tehnice, aici fiind vorba despre acordul de readmisie, legea azilului, legea privind cetatenii straini, despre controlul informatizat si securitatea frontierelor de stat, reforma sistemului vamal, respectiv despre inlocuirea vechilor pasapoarte cu pasapoarte biometrice. În acest context, oficialii sarbi sunt foarte optimisti si spera ca ultimul raport al expertilor europeni, din decembrie, va fi unul pozitiv, fapt ce va permite sarbilor sa calatoreasca fara a avea nevoie de vize din nou, dupa aproape 18 ani, mai exact in 2009, daca vor face fata standardelor impuse in domeniu. Am mentionat din nou, pentru ca pana la destramarea vechii Iugoslavii, in 1990-91, pasaportul iugoslav de atunci a fost unul din cele mai apreciate la vremea respectiva, cetatenii acestei tari, inclusiv cei ai Serbiei, avand posibilitatea de a calatori oriunde in lume fara viza.

Realizator: Multumesc foarte mult. Mergem la Moscova.

Alexandru Beleavski, la Moscova astazi … O sa incerc sa fac cat mai rapid acest tur al capitalelor pentru a discuta cu invitatii ceilalti si cu voi, desigur, problemele. La Moscova, s-a aflat Tomislav Nikolic, candidatul ultranationalist, si s-a intalnit cu candidatul Dimitri Medvedev la sefia Kremlinului, daca se poate spune asa. Oficial, Nikolic s-a dus ca sa multumeasca Moscovei pentru sprijinul pe care il ofera. Ce a razbatut din intalnirea celor doi? Daca sunt elemente de noutate.

Reporter: Tomislav Nikolic trebuia sa vina la Moscova luni, la invitatia Partidului Rusia Justa a speakerului Consiliului Federatiei, Serghei Mironov. Vizita a fost contramandata, nu s-a spus in momentul respectiv daca va fi sau nu va fi aceasta vizita. Ieri a sosit la Moscova Tomislav Nikolic. A fost primit de Serghei Mironov. Discutiile s-au purtat, sa spunem asa, aproape cu usile inchise, nu s-a spus aproape nimic despre continutul lor. Astazi, el s-a intalnit cu presedintele Dumei, Boris Grazlov, care este si presedintele Partidului Rusia Unita, principalul partid din Rusia, partidul majoritar, si un apropiat al presedintelui Putin. S-a intalnit si cu Dimitri Medvedev, prim-vicepremier si, ceea ce este mai important, este candidatul sustinut de Rusia Unita si de presedintele Putin pentru presedintia Rusiei si probabil, foarte probabil, invingator in alegerile din 2 martie prezidentiale, practic cu viitorul presedinte. Vizita lui Medvedev nu era initial prevazuta in program, astfel ca Moscova practic a dat semn ca ridica statutul vizitei lui Tomislav Nikolic chiar in preajma alegerilor prezidentiale. Nu se stie foarte clar ce au discutat oficialii rusi cu politicianul sarb la Moscova. Întalnirea cu Grazlov s-a desfasurat cu usile inchise, iar in ceea ce priveste intalnirea cu Medvedev se stie doar ca Medvedev a spus ca el este cunoscut ca un prieten al Rusiei, au discutat problema Kosovo, cu accent, cel putin in declaratiile pentru presa, pe partea economica. Este probabil ca Rusia nu doreste sa se considere ca ea mizeaza doar pe Boris Tadic in aceste alegeri. Se stie ca acele acorduri in domeniul gazelor si petrolului semnate saptamana trecuta la Moscova in prezenta lui Tadic si a lui Putin au fost considerate ca un avans al Rusiei, ca un gest de sustinere pentru Tadic. Iata ca il primeste si pe Nikolic la un nivel foarte inalt, semn ca, pe de o parte, Rusia nu neaga relatia cu acesta, mai ales ca este pro-rus, dar ca Rusia considera destul de serios sansele acestuia de a /nu/ castiga alegerile.

Realizator: Multumesc foarte mult. Încheiem rotund cu Bucurestiul. Domnule Roncea, ati fost astazi la o manifestare la care s-a discutat despre Kosovo. De aceea, mi-am si permis la inceputul emisiunii sa spun “Kosovo, intre trecut, prezent si viitor”. Au aparut elemente noi in discutiile pe care le-ati auzit astazi?
George Roncea: Discutia a avut loc la Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti, coordonat de profesorul Ilie Badescu . Da, sunt elemente noi. Au fost ziaristi inclusiv din Serbia. Iar pentru inceput, daca e vorba de un element nou si vechi totodata, spun un truism aici, Kosovo este un nod gordian, insa a-l taia cu sabia, poate da reactii similare. Cine ridica sabia acum, poate pieri de sabie mai incolo. Asta ne-a invatat istoria. Sa nu uitam ca daca se va crea acest precedent, ar insemna practic anularea Rezolutiei 1244, anularea principiului procesului Helsinki, anularea suveranitatii Serbiei ca stat; si ne putem gandi foarte repede la ce-am putea constata in jurul Romaniei, ce provocari ar aparea. Ar fi, de exemplu, Transnistria, care este un focar oricand reactivabil de Rusia, Abhazia, Osetia, sunt numeroase alte zone in Europa, care se pot inflama.

Realizator: Domnule profesor Hlihor, s-a vorbit despre Romania Mare, care a ramas un ideal. Exista voci care sustin ca daca provincia Kosovo isi va declara independenta, se va declansa asa-numitul principiu “al dominoului” in Balcani, iar albanezii din celelalte tari vecine vor incerca sa se uneasca. Putem vorbi, cumva, de posibila Albanie Mare?

Constantin Hlihor: Buna seara. Este greu de facut presupozitii, mai ales cand avem putine informatii despre mentalul colectiv. Foarte multe din informatiile care le avem sunt din perceptiile occidentale sau ale analistilor, dar exista, se spune, o teama, nu numai in randul oamenilor politici, dar iata razbate si din randul analistilor, aceea ca s-ar putea transforma acest act de independenta intr-un principiu al dominoului. Eu as zice ca asistam la o tabla de sah, in care jucatorii strategici nu sunt actorii din zona, din pacate, cred ca asistam astazi, daca-mi este permis o figura de stil, la o posibila aparitie a unei noi cortine de oleoductele acestea si culoare energetice, unde miza este la nivel global si unde jucatorii strategici sunt Federatia Rusa, pe de o parte, care s-a intarit enorm de mult folosind arma energetica, iar pe de alta parte, Statele Unite ale Americii care este incontestabil inca liderul mondial, iar intre acesti doi jucatori este Uniunea Europeana, care este, in opinia mea, prinsa un pic la mijloc intre acesti doi actori. Uniunea Europeana a dat un semnal clar ca este alaturi de America, de teama de a nu mai repeta fractura transatlantica petrecuta in anul 2003, stiind criza irakiana, dar acest lucru a facut posibil ca Serbia, iata, sa incheie un inel inceput de Putin prin acest lant energetic si pacte energetice semnate cu Bulgaria, Grecia, Italia si acum stim foarte bine ca Guvernul de la Belgrad a semnat importante acorduri energetice. Din acest punct de vedere, eu as vedea un lucru destul de grav pentru Romania, nu atat din perspectiva relatiilor interetnice la noi, care nu pot fi asemanate in niciun fel cu viesparul din Balcani, ci mai mult as putea vedea o posibila izolare in ceea ce priveste tabla de sah energetica. Si lucrurile, cred ca pot avea mai mare rezonanta in acest palier.
Realizator: Multumesc. Sasa Beleavski de la Moscova, as vrea in cateva vorbe, pentru ca timpul ne preseaza, intr-un interviu pe care l-a acordat Agentiei ITAR TASS, Nikolic spune ca va face tot posibilul pentru “o consolidare a parteneriatului strategic dintre Belgrad si Moscova”, in cazul in care va castiga alegerile.

Reporter: Pozitia lui Nikolic prorusa este binecunoscuta. El a mers chiar mai departe, in campania electorala, el a propus chiar ca in cazul in care in Kosovo se va proclama independent, Serbia sa ceara crearea unei baze militare rusesti pe teritoriul sarb, chiar – a spus el – dotata cu arme nucleare. El nu a primit, evident, niciun raspuns din partea Rusiei, pentru ca Rusia nu are niciun interes sa intre pe aceasta linie de confruntare cu Uniunea Europeana. Rusia are nevoie de relatii bune cu Serbia, dar cu o Serbie, in primul rand, ca membru al Uniunii Europene, inclusiv din perspectiva a acelor proiecte in domeniul petrolului si gazelor. Pe de alta parte insa, evident ca Rusia are foarte mare nevoie de un sprijin politic foarte clar in Serbia pentru realizarea acestor proiecte, mai ales ca acel gazoduct South Stream nu trebuie sa se opreasca in Serbia, trebuie sa mearga mai departe. Însa chestiunea este ca unul dintre marii sustinatori ai acestui proiect este Vojslav Kostunica, care este primul ministru al Serbiei si care, dupa cum se stie, astazi, nu si-a exprimat sau a declarat ca nu va sprijini pe niciunul dintre cei doi candidati, ceea ce face jocurile deschise, iar in conditiile acestea… iar Kostunica, sa stii ca este unul dintre sustinatorii proiectelor rusesti.

Realizator: Da-mi voie, te rog, domnul George Roncea ar dori sa adauge…

George Roncea: Vreau sa adaug ceva. Prima mea misiune de corespondent de razboi in Iugoslavia a fost in ’90, imediat dupa martie ’90 in Romania. Destramarea Iugoslaviei atunci a inceput aproape sincron cu evenimentele care urmau sa se petreaca in Romania si nu au avut finalitatea dorita. Va atrag atentia ca, in urma cu doua zile, Tribunalul Bucuresti a admis cererea de inregistrare a Partidului Civic Maghiar si liderii acestei formatiuni, care faceau parte din Uniunea Civica Maghiara, au declarat in mod public, repetat si foarte transant, ca urmaresc autonomia Tinutului Secuiesc a celor 7 Scaune. Toata lumea isi aduce aminte despre aceasta povestea. Parerea mea este ca este un factor de inflamare. Iar daca intr-adevar se va ajunge la independenta Kosovo, va da nastere, sa zicem, prin oglinda unor posibilitati, unor miscari similare in Romania, ceea ce ma face sa cred ca este o provocare importanta si deosebit de grava.

Realizator: Domnule profesor Hlihor, exista, iarasi, voci si temerea a fost exprimata chiar de premierul Republicii Srpska, ca un Kosovo independent inseamna crearea unui stat islamic in Europa. Cat de justificata vi se pare aceasta ingrijorare si ce consecinte ar putea sa aiba un astfel de fapt?

Constantin Hlihor: Desigur ca fractura ideologica si factorul ideologic in organizarea statului este un important element in dezbaterile teoretice, dar si politice, de pe continentul european. Stim ca exista mai ales dupa 2001 in discursul public elementul ideologic legat de islam, islamism si de retineri pe care le are civilizatia occidentala pentru organizarea statelor de tip islamic, cu siguranta nu ar putea fi privita in Europa o organizare, un stat cu o organizare islamica, insa, din punct de vedere economic, din punct de vedere al jocului de interese, cred ca aici intervin negocierile si intervin, sa spunem, pe tabla de sah cedari sau acumulari de puncte in aceasta disputa care are loc la nivel regional, /…/ Balcanii si Orientul Mijlociu si la nivel global.

George Roncea: As vrea sa intervin, daca se poate, cu o completare.

Realizator: Domnul George Roncea, va rog.

George Roncea: Am revenit in Kosovo dupa razboi, in 2000, in iarna anului 2000, si ceea ce pot sa spun, ceea ce am vazut cu ochii mei, si eu si ziaristii care m-au insoti in aceasta expeditie, ca sa-i zic asa, a fost un lant de atrocitati inimaginabil. Am vazut lucruri absolut sinistre. Sunt implicate, in mod evident, in aceasta regiune, formatiuni care nu au niciun fel de scrupul in utilizarea armelor impotriva oricui, grupari finantate de Liga Araba, finantate de Iran, finantate de servicii secrete islamice. Si de altfel, se apreciaza ca aceasta insula va reprezenta sageata verde catre inima Europei, sageata verde, care, si demografic prezinta un interes deosebit, pentru ca acolo kosovarii fac cate opt copii, de exemplu. Apoi, banii care se ruleaza in regiune se ruleaza numai pe sistem mafiotic. Practic, intreaga regiune, pentru oricine a fost acolo este o evidenta, nu reprezinta nimic altceva decat un focar mafiot, extrem de bine inarmat si foarte primejdios nu numai pentru Europa, ci pentru intreaga zona.

Realizator: Eu am o ultima intrebare pentru toti invitatii, dar va rog, chiar va rog, pe foarte scurt, as vrea sa comentam urmatorul lucru. Presedintele Traian Basescu s-a aflat ieri la Belgrad si a afirmat din nou ca locul Serbiei este in Uniunea Europeana. Pe de alta parte insa, se pare ca Tomislav Nikolic este convins ca Rusia ar putea sa ajute Serbia si, in acest sens, este chiar gata, se pare, sa renunte la aderarea tarii sale la Uniunea Europeana. Cristina Dumitrescu, in 30 de secunde.

Reporter: Iertati-ma, vroiam sa intervin putin mai devreme. Cred ca, pana la urma, aprecierea aceea cu crearea unui stat islamic in Europa, cu referire la Kosovo, este un pic exagerata. Si oricum, cred ca avem un alt stat in care comunitatea musulmana este bine reprezentata si un stat creat recent, e vorba de Bosnia Hertegovina. Albanezii kosovari au niste tipare comportamentale si culturale un pic diferite de ceea ce stim noi in lumea musulmana.

Iertare, Cristina, care era intrebarea? A trecut timpul, dar mergem la… Belgrad!
Reporter: Voi completa faptul ca – asa cum a spus si Alexandru – faptul ca Partidul Democratic al Serbiei al premierului Vojslav Kostunica impreuna cu Noua Serbie nu-l vor sustine pe Boris Tadic in cel de-al doilea tur al prezidentialelor, fiecare membru si simpatizant urmand sa voteze dupa cum ii dicteaza constiinta, si nici Partidul Liberal Democrat prooccidental, de altfel. Toate acestea avand loc intr-un context in care – potrivit ultimelor sondaje – Boris Tadic are un usor avans de aproximativ 100.000 de voturi in fata lui Tomislav Nikolic. Si toate acestea, repet, in contextul in care 75% din cei intervievati se pronunta pentru aderarea la structurile europene.

Realizator: Multumesc foarte mult. Timpul a expirat. Din pacate, trebuie sa punem punct discutiei. Oricum, subiectul ramane in actualitate. Multumesc invitatilor.

S-au aflat: in studio jurnalistul George Roncea, prin telefon corespondentii RADIO ROMANIA de la Pristina, Cristina Dumitrescu, Belgrad, Stefan Netin, Moscova, Alexandru Beleavski, de asemenea, profesorul universitar Constantin Hlihor. Va multumesc, tuturor. Buna seara. (RADOR)

Cenzura pe Internet si ce mai vor prostituatele intelectuale de la ICR

Dupa ce presedintele ICR, fizicianul HR Patapievici, a republicat, la nervi, in Evenimentul Zilei, un articol anti-Eminescu in care, chipurile, polemiza cu ZIUA, “stapanii adevarului” s-au trezit si l-au eliminat de pe Internet. Cercetati site-ul Evz. Nu-l veti mai gasi. Sutele de comentarii erau extrem de valoroase. Un alt articol anti-Eminescu si anti-Romania, scris de actualul consilier prezidential Cristi Preda la cererea lui Andrei Plesu, in Dilema, nu mai poate fi gasit pe serverul respectiv. Poate nu da bine la imaginea celor doi, de culturnici de serviciu.
In anul 2007 fenomenul stergerii memoriei virtuale a presei romanesti s-a petrecut in cazul scrisorilor lui Andrei Plesu catre Ceausescu in care “filosoful” pupa poala dictatorului si i se confesa ca s-a alaturat Partidului inca de la 19 ani, suprimate de pe site-ul ziarului Gardianul, si cu un articol de opinie din fostul ziar ATAC, in care era demascata relatia Vantu-Patriciu si restul Retelei, finantatoare di grande a fituicilor “intelectualilor lui Basescu”. Autorul a fost, de altfel, inlaturat o data cu articolul. Colegii de la Civic Media le-au recuperat pentru dvs.
Tot in EvZ, tutarul lui Patapievici, Mihaiesi, se bucura mult prea devreme de plecarea lui Rosca Stanescu, plagiindu-l pe Corneliu Vadim Tudor, in articolul intitulat doct – cum ii sta bine unui intelectual vicepresedinte al ICR – “Adio, Ciripoi!”. Mai grav e ca Mirciulica, sotul sefei Retelei SOROS in Romania (Soros Open Network), isi inchipuie ca poate da si ordine “noii conducerii ” a ziarului ZIUA. Iata ce zice aparatorul de interes al lui Basescu, dand si o lista cu cei care trebuie eliminati de la ZIUA: “Roncea, Spânu, Alexe, Damian” (si Iordache, desi nu stiu ce legaturi as avea eu cu editorialele ei isterice; mai an era pe lista neagra intocmita de Mihaies si Miruna Munteanu). Iata insa ce zicea ieri, culmea!, acelasi Mihaies, despre presedintele de azi al tarii: “Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti”. “Basescu si Berceanu in primul rand, sunt mult mai rudimentari”. “Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”. “Si-a facut guresul domn Basescu auzita vocea de stentor in vreo sedinta de guvern? A atras el atentia asupra starii soselelor, a liniilor de cale ferata, a pistelor aeroporturilor? Nici vorba! ” “Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata”. “Sper, de asemenea, ca ofiterilor implicati le-a mai ramas atata onoare incat sa-l dea pe fosta sluga a lui Iliescu in judecata!”
Extrase din “Masca de fiere” si “Incet, spre Europa. Interviu cu Vladimir Tismaneanu“, ale marelui intelectual din “Senatul” publicatiei lui RINGIER, EvZ – ziarul pro-Base – Mircea MIHAIES, editorialistul lui Nicolae MANOLESCU la revista Trustului ROMPETROL-KAZMUNAIGAZ “Romania literara” , scriitoras la revista lui Sorin Ovidiu VANTU “Idei in dialog” si vicepresedintele lui Horia Roman PATAPIEVICI la Institutul Cultural Roman aflat sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei… Traian BASESCU, sluga lui Iliescu, mitocanul, prost crescutul, incompetentul, ignorantul, rudimentarul, nerusinatul, grosolanul, unsurosul, incultul si mafiotul cu o nesimitire de proportii tropicale …

Articolul anti-Eminescu al lui Pataplesu aparut chiar in ziua Unirii Principatelor – 24 ianuarie, zi in care s-a fondat si “Societatea Carpatii” din care facea parte Eminescu – suprimat de pe site-ul EvZ. (Mai si abereaza demonstrand practic ca ZIUA a avut dreptate. Probleme de logica, Gogule?)

SENATUL EVZ: Presa ca lovitura sub centura

24 Ianuarie 2008

Horia Patapievici: “De mai multe luni, ziarul „Ziua” duce o campanie de presa impotriva unui numar de intelectuali, intre care ma numar.”

Procedeele mobilizate: minciuna, calomnia, falsul, procesul de intentie, insinuarea antisemita. Tinta? Demonetizarea intelectualilor critici. In special intelectualii din Grupul pentru Dialog Social par sa ii scoata din minti pe acesti jurnalisti, care folosesc presa pentru a compromite si dezinforma. De curand, infractorii de presa de la ziarul „Ziua” au publicat, cu fotografia mea alaturi si sub semnatura mea, acest text: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. Acest text NU imi apartine, este inventia celor de la „Ziua”.

El reia, cu sens inversat, o formula pe care am folosit-o intr-un articol din 2003, pe care, pentru a pune la punct lucrurile, il republic mai jos. Asa cum poate oricine constata, fraza atribuita mie nu doar ca nu se regaseste in textul meu, dar nici macar nu poate fi considerata vreo parafraza a sa ori un rezumat al intelesului lui, exprimat mai liber: este inventia unor oameni care, daca ar fi sa-si justifice falsul, ar avea de ales numai intre prostie (pentru ca au inteles pe dos) si rea-credinta (pentru ca au falsificat inadins sensul).

Inactualitatea lui Eminescu in anul Caragiale

Cred ca la acest inceput de an Caragiale (1852-2002), inca inainte de a cadea iar in euforia actualitatii „lumii lui Caragiale”, ar fi momentul sa facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Daca e sigur ca actualitatea lui Caragiale ca valoare nationala va fi confirmata la o suta cincizeci de ani de la nastere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, intr-o tara a tuturor batjocurilor), ce s-a vazut in „anul Eminescu” e ca Eminescu a devenit stindardul academismului – estetic, cultural, institutional, etnic.
Ceva vetust, prost plasat, iremediabil intepenit i-a caracterizat pe toti admiratorii sai care au produs texte, luari de pozitie ori oratorii oficiale cu ocazia unei aniversari care, ma tem, s-a transformat intr-o comemorare. Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia starnesc deopotriva nerabdarea si plictisul? Ar fi explicatia „simpatica”.

Cum ar veni, Caragiale ramane mereu actual pentru ca suntem un popor vesel, barfitor, derizoriu si flecar, in timp ce steaua lui Eminescu e condamnata sa paleasca, deoarece, vorba lui Maiorescu, „celula nu rezista” – nici tensiunii metafizice, nici incordarii ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale.

Ma tem insa ca explicatia veritabila este alta. Eminescu nu mai e la moda deoarece nu mai „da bine”. Explicatia nu e nici abisala, nici etnopsihologica, ci banal sociologica. Daca ne gandim ca doar cu 20 de ani in urma Eminescu mai era inca „omul deplin al culturii romane” – acum notiunile insesi de „deplin” si de „cultura” au devenit suspecte din punct de vedere politic -, intelegem amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei.

In timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am inceput sa ne jenam. Rasturnarea fata de perioada interbelica e completa. Pe atunci Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi Eminescu a devenit suspect, Caragiale este in mod eminent recept. Pentru noua tabla de valori acceptate, Caragiale a fost gasit „politic corect”, in timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din „tarile progresiste” a aratat fara dubiu ca fostul poet national al Romaniei clasice e „politic incorect”. Cum ar fi putut fi altfel?

Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revolutia sociologica din invatamantul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvantului canon si manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cand aud cuvantul traditie.

Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant in Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant decat ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu?

Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul intre ghilimele, adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luandu-l de fapt peste picior. Intr-o epoca in care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi placut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit. Or, se stie, supremul argument impotriva cuiva, azi, este sentinta „esti invechit”.

Iar cultura romana din ultimii ani, in lupta pentru integrare euro-atlantica, nu doreste decat sa scape de tot ce este „invechit” – adica sa fie progresista. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura romana de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut in afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura romana, azi ca si ieri, se dovedeste a nu fi decat o cultura de sincronizare. Ea inca nu isi permite sa nu fie in pas cu modele.

Articolul anti-Eminescu si anti-Romania al consilierului prezidential Cristi PREDA, ascuns ulterior pentru a i se pastra imaginea de profesoras onorabil

Cultura si cultura politica: doua observatii

1. Daca un intelectual francez ar afirma azi ca “exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstratiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud. n schimb, un intelectual roman se discrediteaza daca nu subscrie ideii ca exista un “om deplin al culturii romane”, pe numele sau, Mihai Eminescu. De ce lucrurile stau asa? Raspunsul este simplu: cultura romana contemporana e una a admiratiei, a elogiului si a apologiei, in vreme ce cultura franceza (ca si celelalte mari culturi) prefera critica, rasturnarea valorilor, contestarea. Aceste note ilustreaza, desigur, un stil, sau, mai exact, stilul predominant. Departe de a epuiza continutul culturilor, ele exprima totusi forma mentala sau dispozitia spirituala tipica intr-un caz si in celalalt. Cu alte cuvinte, desi cultura romana cunoaste polemica, esenta ei actuala este idolatrizarea, sanctificarea fondatorului; dimpotriva, marile culturi sunt cele in care administrarea clasicizarii este urmarea unei radicale puneri sub semnul intrebarii. Facand o regula din intangibilitatea autorilor care o ilustreaza, prima specie de cultura este lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muezeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse; cealalta specie, in care totul e analizat rational, in care nimic nu scapa contestarii, e o cultura vie, una care poate fi comparata cu un dialog nesfarsit, in care imaginatia debordeaza orice limita. De fapt, o cultura devine cu adevarat mare atunci cand realizeaza ca apologia e efemera, ca ea se pierde in mod inevitabil. Cuvintele nu trebuie sa ne insele: exista, intr-adevar, un soi de apologie consistenta. E vorba de apologia platonica. Dar aceasta a ramas o referinta a culturii occidentale nu datorita admiratiei lui Platon pentru Socrate, ci datorita criticilor aduse filosofiei adversarilor lui Socrate si datorita criticilor aduse Cetatii democratice, cea care l-a condamnat finalmente pe filosof la moarte. Atata vreme cat Eminescu va fi obiect de cult, sensibilitatea culturala romaneasca va fi una provinciala, plictisitoare si vetusta. Eminescologii o vor muzeifica, iar scolarii o vor silabisi.

2. Daca un politician francez ar marturisi ca-si datoreaza cultura politica lecturilor din Descartes, Balzac sau Rimbaud, declaratia sa ar fi privita ca un afront adus cetateanului. Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real in masura in care nici unul din cei mentionati mai sus nu e, la drept vorbind, un autor politic. Acest fapt este adeseori trecut cu vederea. E adevarat, in acelasi timp, ca istoria gandirii politice romanesti e extrem de saraca (ceea ce nu se intampla in cazul francez). Cultura politica nu se poate insa forma in lipsa unor idei tari, a unor idei politice pure. Interesul lui Caragiale sau al lui Eminescu pentru politica (atat de bine ilustrat de activitatea lor jurnalistica de la “Timpul” ) nu poate fi achivalat cu o reflectie politica. De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (lasam deoparte aici revendicarile complet insistente, cele care fac din Eminescu un spirit actual: e suficient sa citesti paginile dedicate de el evreilor pentru a realiza distanta enorma care il separa de lumea noastra). De fapt, toate aceste chestiuni ar putea fi transate in mod elegant, daca asemenea recuperari/revendicari ar tine seama de un element, la urma urmei, banal. n fond, epoca in care Eminescu comenteaza politica romaneasca e aproximativ epoca lui Tocqueville ( a posteritatii sale imediate) si a lui John Stuart Mill. Comparati scrierile acestor autori cu ceea ce rezulta din publicistica lui Eminescu: cu greu veti putea descoperi ceva care sa le fie comun. De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. n acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului.

Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect.

Cristian Preda, asistent la FSPA, Universitatea Bucuresti
DILEMA VECHE – Trustul ROMPETROL – KAZMUNAIGAZ – Dinu PATRICIU

E anul Unirii!

Avem o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti din vecinătatea imediată a României. Mi-am asumat personal acest obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008. Respectarea drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite, inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional.”
Presedintele Traian Basescu
Prioritatile de politica externa ale Romaniei – 23.01.2008

Intelectualii rosii, Eminescu si Unirea

“Rememorand asemenea evenimente – ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul lui Eminescu: ‘Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?’. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?” – se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.

Actualitatea poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul “Societatii Carpatii”. Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, “Societatea Carpatii”, prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l “mai potoleasca” pe Eminescu. Cei care incearca azi sa-l ucida – pentru a cata oara? – pe Eminescu, sunt, pe fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti – care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa. Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.

“In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist”, scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: “Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!”. “De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (…) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre”.

Sa preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani de la Marea Unire, la Putna – “un congres al inteligentelor din respect catra viitor”.
“In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi”.

Mutilarea Romaniei in anul Marii Uniri

Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari.

Vladimir Putin a venit, a vazut si a invins, scurt, Bulgaria, actuala provincie a CSI din NATO si UE. Gazoductul spre fosta partasa a Pactului Hitler-Stalin, Italia, va trece pe unde vrea Rusia, indiferent de cat sluj sau ambat ar mai manifesta Romania, de la Cotroceni in jos. Lipsita de o politica nationala spre Est, ca si spre Vest, Romania – sau ce a mai ramas din ea -, chiar in anul 90 al Marii Uniri, pare mai singura si confuza ca niciodata, dupa 1989.
Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari. Pe deasupra, o punem si de o “Moldova Mare”. Situatia, pe teren, la frontierele Rasaritului Romanesc, sta la fel de rau: Ungaria si-a mutat interesele strategice pana in Transnistria. Ucraina, alt magar troian al Rusiei intr-un posibil NATO degenerat, ne sfideaza fara drept la replica provocand Romania la Marea Neagra prin pretentiile asupra Insulei Serpilor, reluarea lucrarilor la canalul Bastroe si protejarea mafiotilor transnistreni pe drumul de seara spre a Treia Roma. Chisinaul, cu aportul specialistilor Moscovei, ne tine sub tir continuu, cocosand serviciile de informatii romanesti si diplomatia de la Bucuresti. Adevarata elita a tarii, comunitatea de intelligence, pare si ea derutata, din moment ce, nici pana acum, Cotroceniul si MAE nu au reusit sa elaboreze o strategie de politica externa viabila. In acord cu Washington si Bruxelles. O viziune romaneasca care sa ajute atat SUA, cat si UE si care sa aplice tactici care nu neaparat sa apropie Moscova, dar sa nu indeparteze Chisinaul.

Romanii nostri din jurul granitelor actuale si, in special cei din fostele republici sovietice, vitregiti oricum de soarta, nu primesc nici cel mai mic sprijin de la Patria Mama. Proiectul recunoasterii cetateniei lor naturale, furate de sovietici, a fost ignorat de toate guvernarile post-decembriste si este blocat si azi, la Bucuresti, sub pretexte fantasmagorice. Devine UE a doua URSS? Presa si societatea civila anti-romaneasca, a ONG-urilor formate din OMG-uri, tin isonul Moscovei sub acoperirea de politoloage si profesorasi cu studii occidentale. Ce poate fi mai clasic, in spionaj, decat o scoala pe la Oxford? Cazul Kim Philby spune tot.
Summitul NATO se apropie vertiginos. Acum este momentul enuntarii unei politici nationale in armonie cu planurile de democratizare a regiunii extinse a Marii Negre. La Bucuresti, in aprilie, se vor lua decizii epocale. Romanii nu trebuie sa se considere doar bastinasi fericiti ca pot face focul pentru noii conchistadori ai marilor Negre si Caspice, veniti cu margele in loc de garantii de securitate. Problemele Romaniei sunt problemele NATO. Si invers.
Un cuvant, venit din trecut, este la fel de actual si azi. Dr. Corneliu Dida despre perspectiva Unirii: “Intre timp, criza interna se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii, baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui “nationalism” gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare si insolenta intrebarii: “Ce va trebuie, ba, voua, unire?”, lansata de un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata renastere national – spirituala in Tara inca mutilata…”.
A fi nationalist in Romania europeana nu poate fi decat o datorie de onoare. A fi drept, de dreapta, inseamna a simti si a gandi romaneste.

Anul Unirii

Istoria, dupa cum bine stiti, se repeta. La 13 ianuarie 1918, invocand dorintele romanilor de unificare, bolsevicii care pusesera mana pe imperiul rus ne pedepsesc pentru prima oara si confisca Tezaurul Romaniei, pentru totdeauna. Sunt 90 de ani de atunci.

Dupa alte cateva zile, la 24 ianuarie, Sfatul Tarii anunta independenta Basarabiei, care, la 27 martie, va face practic primul pas spre constituirea Romaniei Mari. In ciuda piedicilor ucrainene si austro-ungare, Bucovina merge pe urmele surorii ei, in noiembrie acelasi an. La 1 decembrie 1918 romanii se regasesc cu totii, impreuna, acasa, in Dacia Moderna.

Dar, daca istoria se repeta, prostia benchetuieste. La 90 de ani de la Marea Unire, anul 2008 e declarat in toate felurile (si am auzit ca s-au desemnat chiar si “ambasadori multiculturali” ai Romaniei in lume!); numai Anul Unirii, nu. Un alt neam milenar, micul si inteleptul popor evreu, aflat in Israel sau raspandit in toata lumea, a pregatit deja o serbare fastuoasa a aniversarii celor 60 de ani de la infiintarea statului. Romania ce face?
Marea Unire a permis printre altele Europei sa rasufle usurata, o perioada, in fata valului de bolsevizare care urma sa insangereze abund natiuni libere europene. Romanii, profund credinciosi, au respins comunismul ateist cu toata fiinta lor. Romania Mare a stat ca o piatra tare, in capul unghiului templului european, continuand misiunea istorica a poporului roman la Gurile Dunarii, portile Europei. Aceeasi si astazi. Tocmai de aceea, cancelariile occidentale au inceput sa priceapa ca o Romanie puternica, unita, ar fi in interesul noii constructii, a Uniunii Europene largite.
Americanii stiu acest lucru, de cu mult inainte. Imediat dupa sfartecarea Romaniei in urma Pactului Hitler-Stalin (care vedem ca-si pastreaza valabilitatea si astazi), un trimis special al Guvernului american, ilustrul istoric Charles Upson Clark, sintetiza in lucrarea sa monumentala “United Romania”: “Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei… Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului… a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta”.
Daca americanii au sedimentat toate aceste informatii si astazi sunt aici, cu noi, la Marea Neagra, dambovitenii nostri de la putere sunt ca aluviunile: daca nu devin namol, azi sunt aici, maine prin vreo insula. Din pacate, nu a Serpilor. Altfel nu se explica cum tocmai cel ce ar putea sa fie Anul Unirii a fost uitat din capetele “profesorilor” si a “istoricilor” care colcaie si fojgaie prin Administratiile de la Cotroceni si Victoriei.
De la Baltice aflam cate ceva despre ce inseamna demnitate nationala pentru un alt popor mic si curajos: lituanienii au facut nota Moscovei pentru crimele facute in perioada regimului de ocupatie comunist (ceva ce ar fi trebui sa se regaseasca si in “Raportul Tismaneanu” scris de “fratii Grinch”). Vilnius pretinde Kremlinului, pe langa scuzele oficiale, si 28 de miliarde de dolari despagubiri.
Basarabenii si alaturi de ei toti romanii cu credinta in suflet au sperat si mai spera inca in reinvierea demnitatii nationale a neamului romanesc. Pentru ei, romanii care au facut Unirea in 1918 si pentru noi, romanii lui 2008, Nicolae Iorga scria: “Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!”

Azi noapte a inceput razboiul la Marea Neagra
Trupele aeropurtate americane au fost plasate in masa in Dobrogea, depasind capacitatea aeroportului Kogalniceanu si ocupand si alte baze din portul militar Constanta, dupa ce bulgarii le-au refuzat in ultimul moment aterizarea.

Profitand de intuneric si vremea rea, ca si de lipsa de profesionalism a presei romane, care batea zapada in piua si-i canta pe Ionii din politica si afaceri, avioanele Hercules au lasat pe teritoriul romanesc un numar necunoscut de militari americani. Dupa ultimele informatii obtinute din surse americane de la centrul SECI verificate de reporterii ZIUA ON LINE la cartierul general SHAPE, comandourile SEAL au ocupat in cursul noptii Insula Serpilor plasand mine pe Canalul Bastroe si de-a lungul coastei, pana la Odesa. Aliatii turci patrulau deja de cu seara in zona stramtorii Kerci, gata de interventie in cazul in care navele Ucrainei vor sustine flota Rusiei. La cererea Georgiei, trupele speciale de interventie rapida ale NATO au ocupat pozitii in Osetia de Sud si Abhazia in timp ce Armata Romana a avansat pana la Nistru garantand Transnistriei independenta, cu conditia ca paramilitarii kazaci sa nu intervina in conflictul armat de la Marea Neagra.

Mai multi timisoreni, craioveni, bucuresteni si constanteni au incins firul 911 raportand o mare de obiecte neidentificate pe cerul patriei. Echipele STS au fost insa instruite sa-i linisteasca pe reclamagii, sugerandu-le ca s-au uitat prea mult la OTV. De fapt, traficul in vazduhul sudului Romaniei a fost aglomerat, eleron la eleron, de sutele de F-22 Raptor decolate de la baza Aviano, dupa ce ungurii au sugerat ca nu pot face fata, la sugestia noului sef al informatiilor maghiare, instruit la scoala KGB. Italienii insa, ca intodeauna mai rapizi, informasera deja rusii, in baza bunei intelegeri stabilite odata cu parafarea contractului pentru gazoductul “South Stream”. Conform agentiei Xinhua, Vladimir Putin, care sarbatorea nasterea Domnului pe stil vechi in postura de Mos Craciun, si-a abandonat barba, caciulita si jucariile copiilor si a inceput sa apese pe butoanele rosii ale servietei speciale, declansand mai multe rachete de pe submarinele prezente in Marea Neagra si Mediterana. Scutul american anti-racheta a fost insa deja amplasat in secret in Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice, in ciuda opozitiei agentilor de influenta ai Rusiei din aceste tari NATO si UE. Dupa prima rafala, esuata, Putin i-a dat ordin fostului cancelar german, Gerhard Schröder, sa puna la punct balticele, invocand Pactul Ribbentrop-Molotov. Intr-o prima instanta, angajatul Gazprom a promis ca va trimite niste neo-nazisti stangisti ca sa se intalneasca cu Nashii (“Ai nostri”) pe conducta care leaga Germania de Rusia pe sub Marea Baltica. Pentru crearea unui front strans al neo-kominternistilor impotriva invaziei imperialiste americane la Marea Neagra, la Bucuresti a fost solicitat Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica care a promis ca va trage chemarea la lupta cu un rasunator “intelectuali din toate tarile, uniti-va!”, difuzat intre ei prin intermediul intregului tiraj al revistutei “22”. Grupul pentru Dialog Social s-a intrunit, “sub asediu”, reclamand presedintelui Traian Basescu ca neinformarea societatii civile, pentru a-si putea face bagajele la timp, “este inspirata din practicile vechii Securitati”, “in dispretul fata de statul de drept”.
Dupa cum a avertizat si ZIUA inca din urma cu trei ani si dupa cum sintetizeaza si The Globe and Mail astazi, un motiv pentru declansarea razboiului in aceasta zona tine chiar de geografie (de unde si geopolitica). Un al doilea tine de impartirea sferelor de influenta ale lumii, care imbratiseaza toate aspectele, de la controlul politic la cel cultural si economic.
Dar, daca razboiul care vine ne va gasi la fel de nepregatiti ca in fata unei simple viscoliri a iernii, sunt curios cum o sa reziste, dupa, tot guvernul, in Siberia…

Victor RONCEA

Articole de opinie publicate in ZIUA de la inceputul anului acesta, cand intreaga romanitate sarbatoreste 90 de ani de la Marea Unire
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova