Centrul Resurselor Informationale de stat din Republica Moldova sustine: Eliberarea exclusiv a paşapoartelor biometrice constituie o condiţie obligatorie a Uniunii Europene faţă de Republica Moldova pentru liberalizarea regimului de vize între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Implementarea acestor documente de nouă generaţie la nivel mondial a fost condiţionată de necesitatea sporirii nivelului de securitate a documentelor, prevenirea şi contracararea traficului ilicit. La momentul actual, paşaportul cu date biometrice este cel mai protejat document pentru trecerea frontierelor şi este acceptat şi recunoscut de UE în procesul de migraţie. În caz de pierdere sau furt al paşaportului biometric, este imposibilă utilizarea lui de către o persoană străină sau falsificarea acestuia.
Paşaportul biometric se deosebeşte de paşaportul obişnuit prin faptul, că acesta conţine un cip cu date biometrice ale posesorului şi anume fotografia digitală, amprentele digitale, precum şi datele personale ale posesorului: numele, prenumele, patronimicul, data naşterii, numărul paşaportului, data eliberării şi data expirării termenului de valabilitate al acestuia şi semnătura posesorului documentului. Copiii pînă la 12 ani sînt eliberaţi de includerea obligatorie a amprentelor digitale în paşaport.
Paşaportul biometric are pe coperta din faţă un simbol internaţional.
Simbolul semnifică cipul din paşaport. Cipul este un dispozitiv de securitate suplimentara, care oferă paşaportului biometric un grad mai ridicat de protecţie împotriva riscurile de falsificare şi fraudare.
Din cadrul inepuizabilei liste de acte antiromanesti intreprinse zilnic la est de Prut, semnalez azi, pe langa fapte grave petrecute la Moscova, si o noua tampenie comisa, de data asta la Chisinau, de fostul ministru Pleasca-Paleologu, mai cunoscut pentru faptul ca este fiul fostului venerabil mason si turnator al Securitatii, altfel un distins scriitor, celebrul conu’ Alecu, sau pentru remarcabilele sale fapte de ministru al Culturii, cum ar fi amplasarea pe figurile lui Mihai Viteazu si ale simbolurilor educatiei nationale de la Universitate a unor masti roz cu trompe, iesite direct din resorturile interne ale figurantilor lui Vintu de la Catavencu-KGB. Aflat in vizita la finul lui Baconschi, ambasadorul Lazurca, Paleologu cel mic a tinut sa se agite si pe la un televizor “chisinauan”. Drept pentru care Lazurca a apelat la preotul sau duhovnic aflat sub Biserica Moscovei, Pavel Borsevschi, care i-a ordonat jurnalistului in sutana Savatie Bastovoi sa-l bage in seama pe produsul de batranete al regretatului distins scriitor mason si turnator. Zis si facut. Mai departe a urmat promovarea lui Paleologu – cu titlul sau de glorie de “ex-ministru al Culturii, Romania” – direct pe siteul oficial al asa-numitei “Biserici Ortodoxe din Moldova”, condusa de colonelul Vladimir Cantarean “al Intregii Moldove”, de fapt o filiala a Bisericii KGB de la Moscova. Aceasta expresie, de filiala a BORusa, folosita si de fostul presedinte interimar Mihai Ghimpu, a fost amendata aspru de patriarhul Kirill, in raportul său către Soborul Arhieresc al “Intregii Rusii” de pe tot cuprinsul globului, ale carui lucrari s-au incheiat ieri la Moscova cu o agapa tovaraseasca. “O atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă”, a sustinut succesorul generalului Alexei al II-lea referindu-se la declaratia lui Mihai Ghimpu, apreciind insa imediat, cu multa ravna duhovnicesca, ca a stabilit deja cu noul guvern un “dialog incurajator”. Este de remarcat si ca actualul presedinte interimar al Republicii de la Chisinau, Marian Lupu, pupilul personal al comunistului Voronin, a tinut sa-l felicite pe patriarhul Kiril alaturi de colegul sau mai versat Alexandr Lukasenko, inchindu-se pravoslavnicei Moscove salvatoare a tuturor oitelor lumii “ortodoxe”, asa cum se cade din partea unor vasali “ex-comunisti”.
Exprimandu-si dorintele de “propasire si întărirea relaţiilor de bună vecinătate, a toleranţei şi umanismului”, Marian Lupu si-a incheiat mesajul cu urarea de “succese în slujirea spre binele popoarelor noastre, pace şi bunăvoință”. Cum Marian Lupu nu putea sa se transmita acest “salut calduros” in numele poporului roman, am vaga banuiala ca s-a referit totusi la “poporul moldovenesc” pe care il slujesc, desigur, cu aceeasi ravna duhovniceasca specifica lucratorilor fostului Directorat I, “robii lui Dumnezeu” de sub papucul colonelului Cantarean “al Intregii Moldove”. Mare e Gradina Domnului dar si plina de ciulini acolo unde lucreaza ciortii cazuti din turbinca KGB.
Importanta micutei provincii romanesti in planurile afacerilor interne si externe ale imperiului rus, edificate cu sarg si prin intermediul Bisericii KGB, rezulta din rezolutia finala a adunaturii arhieresti de la Moscova, plina de mustruluieli la adresa “Bisericilor surori” si de amenintari directe, nu tocmai duhovnicesti, catre bisericile ortodoxe din tarile baltice, odinioara aflate sub pulpana pravoslavnicei URSS. De altfel, una dintre reuniunile “Sfantului Sobor” a fost prezidata de prea-pravoslavnicul Dmitri Medvedev care le-a trasat la randul lui cateva directive, duhovnicesti desigur, sefilor de filiale din raspublicile fostei URSS (vezi video mai jos). Din aceleasi considerente, intre cele 50 de puncte ale programei noului cincinal al Bisericii “Sfintei Rusii”, la numarul 9 se face un atac frontal la adresa Bisericii Ortodoxe Romane, in speta a Mitropoliei Basarabiei, “reafirmandu-se” “necesitatea de a se rezolva problemele legate de activităţile necanonice ale autoproclamatei “Mitropolii a Basarabiei”, care cauzeaza daune grave unitatii bisericii”…
Ar mai fi multe de adaugat pe aceste teme, dar cred ca dvs, cititorii acestui blog, nu sunteti oite ratacite dupa berbeci, tapi si alte cornute “moldovenesti”, cu sau fara sutana, ca sa aveti nevoie de explicatii suplimentare. Asa ca ma multumesc cu speranta luminarii domniilor voastre prin simpla lecturare a comunicatelor oficiale extrase de pe site-urile Mitropoliei moscovite de la Chisinau (foto sus) si ale Patriarhiei KGB. Am pastrat forma lor (extrem de) originala, pe masura intelepciunii si induhovnicirii robilor lui aghiuta scapati din tolba lui Ivan Turbinca:
Patriarhul Rusiei: Biserica vrea relații bune cu politicienii, pentru a servi poporului din Republica Moldova
3 Februarie 2011 10:06
“Biserica vrea relaţii bune cu toate cercurile politice, căutând să-şi unească eforturile pentru a servi poporul din Republica Moldova – un stat cu puternice tradiţii ortodoxe”. Declarația îi aparține Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, făcută în raportul său către Soborul Arhieresc care a avut loc pe 2 februarie 2011, scrie site-ul oficial al Patriarhiei Ruse patriarhia.ru.
“Timp de mai mulţi ani Biserica Ortodoxă din Moldova rămâne instituţia în care cetățenii țării au cea mai mare încredere. Acest lucru este confirmat de sondaje de opinie. Cu toate acestea, evenimentele care au avut loc după alegerile parlamentare din 2009 au afectat relaţiile Bisericii cu diferite forţe politice. Fosta conducere a Republicii Moldova periodic și-a exprimat nemulţumirea față de Biserica Ortodoxă. Astfel, în septembrie 2010, Preşedintele Interimar de atunci a criticat Mitropolia Moldovei afirmând că aceasta nu este independentă, dar este doar o “filială a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Este evident că o atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă din partea Bisericii”, a mai declarat Patriarhul Moscovei.
“Astăzi, după alegerile parlamentare, a început formarea unui nou guvern de conducere, cu care autorităţile bisericeşti au stabilit un dialog încurajator,” a mai spus Patriarhul Kiril.
Sinodul arhieresc de la Moscova – a doua zi a şedinţelor plenare
3 Februarie 2011 15:47
Astăzi în a doua zi de lucru a Sinodului Arhieresc de la Moscova ierarhii Mitropoliei Moldovei au participat alături de ceilalţi ierarhi ai B.O.Ruse la şedinţele ordinare planificate pentru această zi. Şedinţele Sinodului s-au desfăşurat în sala sinoadelor bisericeşti din Catedrala Patriarhală “Hristos Mântuitorul”.
La începutul primei şedinţe plenare a fost dată citirii scrisoarea de salutare a preşedintelui Belarusiei A.G. Lukaşenko.
După aceasta Sanctitatea l-a felicitat călduros pe Episcopul Maxim de Barnaul şi Altaisk cu ziua ocrotitorului ceresc, iar pe vicarul eparhiei de Moscova – P.S. Roman (Serpuhov) cu ziua de naştere.
În a doua zi a Soborului Arhieresc au fost planificate trei şedinţe plenare. De asemenea, arhipăstorii B.O.Ruse s-au întâlnit cu Preşedintele Federaţiei Ruse – D.A. Medvedev.
În momentul întâlnirii Patriarhului Kiril cu şeful statului rus, Sanctităţii Sale i-a fost înmânat ordinul de stat “Aleksandr Nevski” în semn de recunoştinţă pentru contribuţii deosebite în păstrarea tradiţiilor şi valorilor cultural-duhovniceşti. Patriarhul este primul cavaler care s-a învrednicit de înalta distincţie.
Mesajul Președintelui Interimar al Republicii Moldova Dl. Marian Lupu participanților Sinodului Arhieresc de la Moscova
4 Februarie 2011 09:37
Sanctitatea Voastră! Multstimați participanți ai Sinodului Arhieresc!
În numele cetățenilor Republicii Moldova și în numele meu personal salut întregul episcopat al Bisericii Ortodoxe și toți credincioșii în legătură cu începutul lucrărilor Sinodului Arhieresc.
De veacuri este apreciată activitatea Bisericii Ortodoxe, care a fost și este o fortăreaţă a păcii, liniştei şi moralității. Şi astăzi contribuţia ei este inestimabilă întru menţinerea armoniei interetnice şi interconfesionale.
Iată de ce Soborul Arhieresc este de-a dreptul unul important, un forum de anvergură, deciziile căruia au o implicare majoră în viaţa social-culturală a țărilor ortodoxe. Sunt convins că deciziile luate vor contribui la soluţionarea diverselor probleme actuale din lumea creştină – prevenirea extremismului etnic şi religios, educaţia morală a tineretului, întărirea relaţiilor de bună vecinătate, a toleranţei şi umanismului.
Doresc din inimă tuturor participanţilor la acest sobor multă sănătate, înțelepciune şi decizii viabile, precum şi succese în slujirea spre binele popoarelor noastre, pace şi bunăvoință.
Extras din Rezolutia finala în materie de afaceri interne şi activităţi externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse (50 de puncte)
Punctul 9. Membrii Sfântului Sobor Arhieresc isi exprima speranţa de stabilizare suplimentară a situaţiei sociale şi politice din Republica Moldova, de buna înţelegere a ţării şi de dezvoltare a interacţiunii dintre biserică şi stat. Totodata, reconfirmam necesitatea de a se rezolva problemele legate de activităţile necanonice ale autoproclamatei “Mitropolii a Basarabiei”, care cauzeaza daune grave unitatii bisericii.
(Traducere proprie – ar putea necesita imbunatatiri)
In original:
9. Члены Освященного Собора выражают надежду на дальнейшую стабилизацию общественной и политической ситуации в Молдове, на развитие в стране взаимопонимания и взаимодействия Церкви и государства. Собор подтверждает необходимость урегулирования проблемы, связанной с деятельностью неканонически провозглашенной «Бессарабской митрополии», наносящей серьезный ущерб церковному единству.
La sfarsitul saptamanii trecute, Mircea Geoana, presedintele Senatului Romaniei, a fost la Chisinau, “intr-o vizita de lucru” de doua zile, 28 si 29 ianuarie. Pe langa acest rand, din care se deduce ca s-a intalnit cu majoritatea oficialilor din Republica de la Chisinau, nimic important nu s-a auzit despre vizita sa peste Prut. Si totusi, este vorba “al doilea om in stat” in vizita in “cel de-al doilea stat romanesc”! Ce-a cautat Geoana la Chisinau? Dincolo de faptul ca este locul in care salasluieste acum fostul sau aghiotant de campanie, Cozmin Gusa, ce il leaga pe Geoana de Basarabia, ca sa-si piarda doua zile din pretioasa sa viata? Mister total.
Daca ne uitam la aceasta vizita de complezenta constatam ca, practic, nu a ramas nimic in urma ei. Si totusi, nu-i adevarat! A ramas ceva: un botez. Un botez la care Geoana, singur-singurel (sotia avea o treaba: “a trebuit să plece în altă parte”), a nasit un finut “moldovan” in… Catedrala Mitropolitana din Chisinau. Desigur, toate bune si frumoase, mai putin faptul ca somptuoasa Catedrala in cauza apartine de facto Bisericii Ortodoxe Ruse prin filiala sa condusa de colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chisinaului si “Intregii Moldove”. Slujba a fost tinuta de preotul Vadim Cheibaş, care e chiar secretar al Mitropoliei moscovite. Vocea mireanului de rand ne spune ca nu asta conteaza, ci sa fie pruncul sanatos. Adevarat, in ce priveste ultima parte, insa, cand vorbim de al doilea om in statul roman, noi credem ca ar trebui sa conteaze unde pune piciorul si la ce Mitropolie se inchina, mai ales cand se afla intr-o vizita oficiala, “de lucru”. In acel moment el reprezinta Romania si nu pe cetateanul Mircea Geoana de Dabuleni.
Sa zicem, totusi, ca, asta e… Cel de-al doilea om in “statul roman” a nasit in biserica ruseasca dar se va spala de pacate intr-una romanesca, vizitand, in calitatea sa de presedinte al Senatului, si Mitropolia noastra, a Basarabiei, recunoscuta dupa lungi ani de lupta ale autoritatilor romanesti cu serviciile secrete rusesti si administratiile comuniste de la Chisinau. Dupa cum amintea si presedintele Traian Basescu intr-unul dintre discursurile sale fundamentale din plenul Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Ce credeti? S-a intalnit Geoana cu Mitropolitul Petru? As! In cele doua zile ale “vizitei de lucru”, cel de-al doilea om in stat nu a avut timp sa-l vada pe primul om al Mitropoliei Basarabiei. Implicatiile gestului sau sunt dezastroase, dupa cum vom arata aici. Gafa sau nu, mesajul transmis prin aceasta omisiune, intr-un spatiu sensibil, al confruntarilor continue, de toate tipurile, este in mod clar unul indreptat direct impotriva intereselor Romaniei. Interesant ca nici ambasadorul nostru la Chisinau nu i-a indreptat pasii spre Mitropolia Basarabiei.
In schimb, insotit de o cohorta de oficiali romani, in frunte cu ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul ministrului de Externe Teodor Baconschi, Mircea Geoana s-a pretat la un ciudat periplu turistico-religios, la alte doua fiefuri ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova, fostele manastiri romanesti Capriana si Curchi. La cea din urma unde a poposit, si-a facut cruci alaturi de staretul Siluan Şalaru, a aprins lumanari stantate de Patriarhia Moscovei si a lasat un emotionant mesaj in “Cartea de onoare” a salasului, asa cum veti citi mai jos.
„Operaţiunea română” în cadrul Marii Terori din RASSM
Deşi s-a considerat, o anumită perioadă, că regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea în special, aşa cum declarau în repetate rânduri Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, instrumentată de vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Terori – Nikolai Ezhov, şeful NKVD, şi Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „dvoicii” de la Moscova, trimiţând la moarte, cu preponderenţă în baza criteriului etnic, câteva mii de persoane nevinovate de origine română din RASSM. Este adevărat că şi Troika Specială de la Tiraspol a condamnat la moarte sute de etnici români în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ezhov şi Vyshinsky. Cele câteva zeci de procese-verbale depistate în arhiva SIS al Republicii Moldova, semnate de cei doi „corifei” ai Marii Terori, înfiorează nu numai prin cruzimea fără de margini, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost instrumentată „operaţiunea română”.
Listele persoanelor care au fost parte din aşa-numita „operaţiune română” erau alcătuite de NKVD din RASSM, vizate de şeful acestei instituţii de la Kiev şi, abia după asta, expediate la Moscova. După ce Ezhjov şi Vyshinsky semnau procesele-verbale de condamnare la moarte sau la ani grei de GULAG, respectivele procese-verbale, împreună cu alte documente adiacente, erau expediate la Kiev şi Tiraspol pentru a fi puse în aplicare sentinţele.
Condamnările la moarte în cadrul „operaţiunii române” au început la 8 octombrie 1937, când Nikolai Ezhov, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, tot el – comisar general al securităţii statului, împreună cu un alt călău notoriu, Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, au semnat procesul-verbal nr.1, cu care începea această monstruoasă şi imensă crimă, numită eufemistic „operaţiunea română”.
Cele 139 de persoane, învinuite de „spionaj şi activitate diversionistă în favoarea României”, care au fost incluse în acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a două detaşamente de grăniceri sovietici – Moldovenesc şi Râbniţa, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor două unităţi de grăniceri au fost prezentate lui Ezhov şi Vyshinsky de către conducerea NKVD de la Tiraspol.
I. Leplevski, comisar al poporului pentru Afacerile Interne al RSS Ucrainene şi şeful NKVD-ului de la Kiev, la 11 octombrie 1937, prin intermediul unei directive, ordona şefului NKVD-ului de la Tiraspol, Rivlin, să pună în aplicare neîntârziat sentinţa cu referire la cei 125 de oameni, condamnaţi la moarte de către Ezhov şi Vyshinsky, cu excepţia a 18 persoane, a căror execuţie a fost amânată. Printre cei 18 figurau mai mulţi reprezentanţi ai nomenclaturii de partid şi sovietice a RASSM din acea perioadă sau din perioada precedentă: Grigore Starâi-Borisov, preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din RASSM; Iosif Badeev (Suslik sau Vanştein), secretarul Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U în perioada 1924-1928; Nikolai Golub, secretarul al doilea al Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U; Bogopolski Haim, secretar al aceluiaşi Comitet Moldovenesc Regional al PC(b)U în anii 1928-1930; Ivan Krivorukov, născut în Chişinău, fost membru al Sfatului Ţării, care a votat împotriva Unirii Basarabiei cu România, refugiat în stânga Nistrului, şef al „guvernului provizoriu muncitoresc-ţărănesc al Basarabiei”, cu sediul la Odesa, comisar al poporului pentru Agricultură în RASSM, în anul 1924. Cea mai mare parte din aceşti 18 demnitari de prim rang din RASSM vor fi executaţi ceva mai târziu şi doar pentru câţiva pedeapsa capitală va fi comutată cu ani grei de GULAG. Cel mai şocant lucru în drama acestor funcţionari importanţi din RASSM era faptul că decizia cu privire la includerea lor în categoria „spionilor români” a fost formulată de comandanţii unor detaşamente de grăniceri, care aveau totuşi obligaţiunea de a asigura paza frontierei URSS, şi nu de formulare a unor capete de acuzare unor demnitari de stat cu rang înalt.
La 13 octombrie 1937, la o zi de la emiterea directivei respective de către Leplevski, în închisoarea NKVD din Tiraspol erau executate primele 57 de persoane, iar încă peste o zi, la 15 octombrie – alte 48 de persoane. Sentinţa de condamnare la moarte a două femei – Domnica Tâmcişina din satul Slobozia, r-nul Codâma şi Marina Tanitoi, din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, în cazul celei dintâi a fost comutată cu 10 ani de lagăre, iar în cazul celei din urmă a fost anulată, aceasta fiind repusă în libertate – un caz aproape unic în istoria Marii Terori din RASSM. În schimb, Alexei Turtăcaldă, condamnat la 10 ani de lagăre, conform sentinţei din 18 octombrie 1937 – a fost împuşcat.
„Conveierul” morţii funcţiona practic non-stop la Tiraspol. Deja pe 10 octombrie 1937, Ezhov şi Vyshinsky semnau un nou proces-verbal din cadrul aceleiaşi „operaţiuni române”, nr. 4, prin care erau condamnate la moarte 66 de persoane, iar altele 20 – la câte 10 ani de GULAG.
NKVD-ul de la Moscova cerea subdiviziunii de la Kiev, dar şi celei de la Tiraspol ca decizia privind executarea celor 66 de persoane să fie „pusă imediat în aplicare”. Pe 15 octombrie, 65 din cei condamnaţi la moarte pe data de 10 octombrie, de Ejov şi Vyshinsky, erau împuşcaţi în închisoarea NKVD din Tiraspol. Cel de-al 66-lea din această „listă a morţii” – Vasile Volghin-Piskunenko a fost executat o lună mai târziu – pe 16 noiembrie 1937.
Cei trei care “au speriat Vestul”: un evreu, un cyborg si un rus, toti KGB-isti 🙂
Serviciul de spionaj rus însoţeşte fiecare acţiune politică de proporţii cu un val de minciună declanşat în presa internaţională. Acesta este creat de Serviciul de dezinformare “A”. El creează teze false şi le aruncă în presă prin intermediul jurnaliştilor mituiţi/cumpăraţi, care sunt agenţii săi (daca sunt si jurnalisti si calugari cu atat mai bine 🙂 – nota mea). Apoi oamenii oneşti le reproduc în articole şi interviuri, luandu-le de bune.
Poţi să recunoşti semnătura serviciului de spionaj, fie şi numai după repetarea frecventă a tezelor. Pentru fiecare repetare, Serviciul “A” oferă o plată suplimentară. În operaţiunea “Biserica din străinătate” există două astfel de teze.
1. Patriarhia Moscovei este gata să rupă cu ecumenismul şi va ieşi imediat din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Problema părăsirii CMB s-a discutat deja pe larg în eparhii.
2. Putin are nevoie de patriarhul “său”. Stalin l-a avut pe Serghei, Hruşciov pe Aleksii, Brejnev pe Pimen, iar Putin vrea să-l vadă ca patriarh pe mitropolitul Lavr. Însă pentru aceasta iniţial trebuie să unească BRS (Biserica Rusă din Străinătate) cu Patriarhia Moscovei.
Ambele teze sunt destinate emigranţilor ruşi, oameni care îşi iubesc cu sinceritate patria istorică, însă necunoscători ai multor legi nescrise ale acesteia. Tezele sunt false. La o analiză atentă, ele se prăbuşesc ca un castel de nisip.
Legenda Nr.1. Rusia rupe legătura cu ecumenismul.
Din păcate, această problema nu reprezintă la noi un subiect de interes public. Măcar din simplul motiv că majoritatea credincioşilor noştri sunt babele de la ţară, care nici nu cunosc cuvântul “ecumenism”. Ele au încredere în părerea preoţilor.
Ierarhii recunosc uneori, oftând, că au fost obligaţi de KGB să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor. Dar nu explică cu ce scop. Deşi timpurile sovietice se pare că au trecut, Rusia se află în continuare în CMB. Înseamnă că serviciul actual de spionaj are nevoie de această calitate de membru. Dar pentru ce? Răspunsul este simplu: pentru ca, prin intermediul clerului străin racolat, să influenţeze orientarea oamenilor politici din Occident.
Dar, în multe ţări, printre enoriaşii înflăcăraţi există şi parlamentari, şi miniştri ai apărării, şi şefi ai serviciilor de spionaj/informaţii. Atunci de ce serviciul rus de informaţii să nu încerce să-i racoleze prin intermediul unuia dintre episcopi sau cardinali? Această idee este destul de reală. Doar că iniţial trebuie făcut în aşa fel încât aceşti ierarhi să devină agenţii noştri. Anume cu aceasta se ocupă marea misiune a Patriarhiei Moscovei de sub conducerea rezidenturii serviciului de spionaj de la Geneva.
Adunarea la un loc a unui număr mare de clerici îi scuteşte pe spionii ruşi de a face cheltuieli de călătorie. Dar şi motivul este destul de convingător: chipurile, mă interesez de activitatea dumneavoastră din Consiliul Bisericilor. Povestiţi-mi despre dumneavoastră, daţi-mi un interviu! Şi episcopul străin poate fi de acord să poarte o discuţie sinceră cu prietenul rus: doar predica este obligaţia sa de preot. Iar celălalt îi înmânează un cadou scump. Sau, în mod contrar, îi arată o fotografie, a cărei publicare pe paginile ziarelor va frânge cariera sa de episcop. După aceasta, racolarea decurge ca unsă.
Se întâmplă şi altfel. Episcopul străin îl racolează pe spionul nostru şi îl converteşte la credinţa sa. Au fost astfel de cazuri. În racolare obţine victoria cel ce este mai puternic din punct de vedere spiritual. Şi nu este chiar atât de uşor să stabileşti primul contact cu un episcop, în ţara sa de origine. Daca îi va cere o audienţă un jurnalist rus, care dintr-un motiv anume a devenit extrem de interesat de religie, reacţia episcopului va fi foarte precaută: “De ce anume vă interesez eu, şi nu un alt confrate de-al meu?”.
Reprezentanţii PM (Patriarhiei Moscovei) din CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor) au foarte mult de lucru. Serviciul de Informaţii Externe îi foloseşte în calitate de mijlocitori în relaţiile cu clerul străin.
“Este un prieten de la ambasada rusă! Este un om foarte cumsecade! Vi-l recomand din tot sufletul!” – spune preotul moscovit, cu o voce convingătoare, prezentând unui pastor luteran pe diplomatul puţin cunoscut, cu ochii alergând de colo-colo. Şi pastorul, crescut în condiţiile de seră ale democraţiei burgheze, crede cu sfinţenie cele spuse. Doar nimeni nu l-a minţit vreodată: în Occident minciuna este considerată drept semn de proastă educaţie. Pastorul, pur şi simplu, nu e învăţat s-o recunoască.
Iar în Rusia minciuna este o normă de viaţă. Oamenii sovietici au fost educaţi în condiţii de minciună generalizată. Este mai greu să nu minţi.
Un jurnalist de la ziarul “Moskovski Komsomoleţ” a găsit într-o biserică de lângă Kremlin icoana care-l înfăţişează pe Iosif Vissarionovici Giugaşvili.
Chipul lui Stalin – unul din cei mai sângeroşi conducători din istoria lumii – stă încă liniştit în icoane. Chiar şi în centrul Moscovei, la o aruncătură de băţ de Kremlin. În 2008, icoana tiranului a fost găsită într-o biserică din Sankt Petersburg. Atunci a fost un scandal teribil, preotul a fost răspopit. Dar, după cum a scris “Moskovski Komsomoleţ”, tentativele de a-l număra pe Stalin printre sfinţi nu au fost încă abandonate.
”Nu se ajunge uşor la Biserica Sfântul Nicolae. Stă pitită între corpurile clădirii Bibliotecii de Stat a Rusiei. În interiorul bisericuţei este pustiu şi cald. O femeie se roagă fierbinte la icoane, în timp ce doi slujitori adună lumânările. Nu mai este nimeni în afară de ei. La vreo 10 metri de la intrare, este o icoană mare a Sfintei Matrona din Moscova. Este pictată în mărime naturală. Ţine în mâna stângă imaginea unei mici mânăstiri Pokrovska, unde se află acum moaştele ei. În jurul sfintei, au fost pictate mici scene care prezintă momente importante din viaţa Matronei. Aici e naşterea sfintei, aici e apariţia Maicii Domnului, aici e întâlnirea cu Stalin…”, povesteşte ziaristul rus.
Patriarhia Rusiei neagă însuşi faptul că Matrona din Moscova ar fi vorbit cu Stalin. Atunci cum a ajuns el în icoană?
”La început, m-am adresat celor de la Biserica Sfântul Nicolae. Am întrebat dacă Matrona s-a întâlnit cu Iosif Vissarionovici şi o femeie mi-a răspuns că nu-şi aminteşte biografia acestei sfinte, aşa că nu poate să spună exact. După care a adăugat: din moment ce acest episod este pictat în icoană, sigur că s-au întâlnit. Nu am reuşit să aflăm nici originea icoanei, nici numele pictorului nu ni l-a putut spune careva.
– Icoana a fost mai degrabă dăruită bisericii, spune părintele Vladimir, episcopul districtului central. La mânăstirea Pokrovska, unde odihnesc moaştele Sfintei Matrone, sunt mulţi pictori. Toţi lucrează, fac câte ceva, pictează icoane. Cineva l-a pictat pe Stalin, pornind de la zvonurile că s-au întâlnit, fără să cunoască adevărul”.
Icoana de la Moscova nu este un caz unic, în care imaginea “marelui conducător” atârnă la vedere în biserică. În 2008, sfântul părinte Evstafii Jakov din Sankt Petersburg a pus şi el o icoană cu Stalin în parohia lui. Atunci s-a produs un adevărat scandal. Sfânta Matronă îl binecuvintează pe satrap. Peste jumătate de an, icoana a fost scoasă, iar bătrânul preot a fost dat afară. “Rebelul” a luat icoana lui Stalin cu Matrona acasă, unde a şi spânzurat-o la vedere. Scandalul nu se mai cunoaşte, preotul “ruşinat” a fost uitat.
Ziaristul s-a dus să vadă cum mai trăieşte şi ce mai face părintele Evstafi. Părintele nu s-a dezis de stalinism. Acum a fost numit preot la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Cetatea Oreşek, de la Schlusselburg. E adevărat, clădirea este într-o stare jalnică, nu are acoperiş şi i-a căzut un perete.
Părintele Evstafii Jakov este o figură, un amestec de păgânism şi stranie devoţiune laicizată.
Emisiunea, realizata de Paste anul trecut, s-a incheiat cu un interviu realizat de Florin Palas cu doamna Aspazia Otel Petrescu si a inceput cu un cuvant al Parintelui Justin
Tatal lui Valeriu Gafencu, model de lupta si jertfa romaneasca in Basarabia
În 1940, Basarabia românească avea să devină ţinta numarul 1 a Armatei Sovietice şi a NKVD-ului. Fugind din faţa hoardelor ruse, Valeriu şi tatăl său reuşesc să treacă Prutul în România mutilată, dar, spre surprinderea fiului, tatăl îl îmbrăţişează şi îi spune că se va întoarce înapoi în ţinutul cedat.
“Ce-ar zice toţi fraţii noştri basarabeni, şi cum mi-aş mai ridica ochii la cer, dacă şi eu şi alţii ca mine, care până acum am luptat pentru afirmarea sufletului românesc pe acest pământ am fugi din calea asupritorilor şi n-am lua parte la suferinţa care ne aşteaptă? Vor veni şi vremuri mai bune, dar acum e nevoie de jertfă”.
La scurt timp după revenirea în Basarabia, tatăl e arestat şi deportat de comuniştii ruşi la Arhanghelsk, dincolo de Cercul Polar, unde, după mai puţin de un an de zile, moare.
Un rasfatat al revistei new-age-iste Formula As dar si al ziarului Patriarhiei “Lumina” sau al portalurilor manastiresti “moldovenesti” care tin de Mitropolia ruseasca, vocalul staret Iustin Miron de la Oasa, manastirea monahului Moise Iorgovan, e de acord, peste Prut, cu colonelul moscovit Vladimir Cantarean, seful jurnalistului-calugar de la Chisinau Savatie Bastovoi, cu care se potriveste pana la simbioza in gandire “duhovniceasca” in favoarea cipurilor biometrice si a inregimentarii electronice. Cu o atitudine care nu ar trebui sa caracterizeze nici macar un mirean batut in cap daramite un monah atat de invatat, Iustin Miron, incurajat de reporterul de serviciu de la revista cu tenta yehovista Lumea Credintei, face referiri necuvincioase directe la Parintele Justin Parvu si “sectarismul” celor care il asculta. Prezint doar doua fragmente, in oglinda, din inselarile celor doi ierarhi intrepatrunsi, fara comentarii, cu exceptia semnalarii unei coincidente “bizare”: atat Moise cat si Bastovoi, subordonati ai celor doi, se “ocupa” de Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu… Oare cum vor replica la aceste caderi curajosii si talentatii calugari acoperiti de dulamele lui Andreicut si Cantarean?
Iustin Miron, intervievat zilele trecute de un reporter de curte al Patriarhiei danielesti: “Dacă se pune problema cu cipul acesta pus pe buletin sau pe paşaport, pe mine nu mă deranjează. Nu mă deranjează cu nimic. Dar dacă se pune problema să mi-l pună pe mine, atunci, da! Atunci iau atitudine! Dar până acolo nu e nicio problemă. Nu mă deranjează că paşaportul meu are un circuit integrat sau ce are. Îl port, nu ştiu în ce dulap îl ţin şi-l folosesc când merg undeva, pe mine nu mă deranjează şi nu simt că e un atentat la libertate sau o lepădare de Hristos… Dar spuneau şi părinţii din Athos, şi părintele Dionisie de la Colciu, şi părintele Petroniu de la Sfântul Munte, de la Prodromu, şi părintele Teofil Părăian că şi dacă ar fi să pună cipul ăla pe tine tot nu-i lepădare! Lepădarea e în momentul în care te lepezi real, explicit, te lepezi.”
Vladimir Cantarean, pregatindu-se sa fie intervievat de un reporter de curte al Mitropoliei moscovite: ”Unii ortodocsi nu doresc să dețină acest pașaport, pentru că văd prin aceasta o îndepărtare de Dumnezeu. Dar asta nu este îndepărtare. Cind noi în public sau în scris ne dezicem, da, atunci noi refuzăm să fim cu creatorul nostru”.
Dacă Rusia ar redeveni pravoslavnică în scurtă vreme şi împrejurările ar rămâne actuale, ortodoxia românească ne va fi cea mai sigură pavăză a existenţei etnice: ortodoxia noastră e numai a noastră. Ea e altceva decât pravoslavia rusească. Ea e împletită şi colorată cu tot ce e propriu sufletului românesc. Ea nu are caracter şi tendinţe internaţionale, ci susţine cu ardoare diferenţierile naţionale. Ortodoxia românească ne va apăra de slavism cum ne-a apărat şi în trecut. Dar ea ne va apăra şi de o altă primejdie care se desemnează. Se vorbeşte stăruitor de o organizare a Europei în unităţi mai mari, de o depăşire a principiului naţionalităţilor. Ei bine, în aceste forme noi de organizare, ortodoxia ar fi singura forţă prin care ne-am susţine etnicitatea noastră prin caracterul ei naţional, care o deosebeşte de tendinţele internaţionale ale celorlalte ramuri ale creştinismului. Ea ar fi singura forţă spirituală care s-ar asocia cu atitudinea protestatară a neamurilor mici împotriva tendinţelelor internaţionale de orice fel.
Ortodoxia, prin dragostea ei pentru realitatea etnică, ţine tot atât de mult la unităţile etnice mai mici, ca şi la cele mai mari, spre deosebire de alte forme ale creştinismului care, neavând o afinitate specială pentru etnic şi urmărind numai rezultate cantitative, sunt dispuse totdeauna să pactizeze cu unităţile mari şi mai puternice pentru sacrificarea celor mici.
– fragment din articolul Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, intitulat „Biserica ortodoxă a Transilvaniei”, apărut în revista „Gândirea” XXII, nr. 5, 1943, p. 241-248
March 6th, 2011 
VR 
Centrul Resurselor Informationale de stat din Republica Moldova sustine: Eliberarea exclusiv a paşapoartelor biometrice constituie o condiţie obligatorie a Uniunii Europene faţă de Republica Moldova pentru liberalizarea regimului de vize între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Implementarea acestor documente de nouă generaţie la nivel mondial a fost condiţionată de necesitatea sporirii nivelului de securitate a documentelor, prevenirea şi contracararea traficului ilicit. La momentul actual, paşaportul cu date biometrice este cel mai protejat document pentru trecerea frontierelor şi este acceptat şi recunoscut de UE în procesul de migraţie. În caz de pierdere sau furt al paşaportului biometric, este imposibilă utilizarea lui de către o persoană străină sau falsificarea acestuia.
Posted in 
Tags: 
