Creștinii ortodocși, cei mai numeroși contribuabili, au dreptul să aibă Catedrala Mântuirii Neamului
Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susține proiectul Catedralei Mântuirii Neamului, afirmând că “cei mai numeroși contribuabili, creștinii ortodocși, au dreptul la un astfel de lăcaș”.
“Catedrala Mântuirii Neamului este un monument închinat tuturor eroilor români căzuți în lupte de-a lungul timpului. (…) Așa cum microbiștii au în Arena Națională un stadion care a costat de trei ori mai mult decât Catedrala, așa cum iubitorii de teatru au dreptul la un Teatru Național, renovat cu 170 de milioane de euro, așa și creștinii ortodocși, cei mai numeroși contribuabili, au dreptul la un astfel de lăcaș”, a spus Munteanu, miercuri seară, la Antena 3.
În context, el a afirmat că nu dorește să spună că o investiție în sport nu ar fi utilă, însă, subliniază că toți cetățenii au drepturi.
“La Măgurele am văzut în curtea unităţii că cei ridicaţi din Piaţa Universităţii stăteau la mese şi scriau unele declaraţii sub supravegherea unor poliţişti. Nu am văzut niciun act de violenţă.” – Procuror Monica Macovei
Fotografiile de mai jos au fost surprinse pe doua role de film in 13 iunie 1990 si salvate – dintre multe altele pierdute defintiv -, “prin mijloace specifice” (despre care, poate, o sa povestesc maine) in circumstantele unei rapiri din Institutul de Arhitectura, si a violentarii de catre mineri in Piata Universitatii si in plin sediu al Guvernului Romaniei, si apoi a unei detentii ilegale in conditii abominabile si chiar criminale la fosta Unitate de trupe de securitate de la Magurele. Semnaturile fotografiilor pe vertical, realizate cu ceva ani in urma, sunt atat de mari dintr-o greseala 🙂 . Oricum, le-am lasat asa dupa ce am descoperit ca circulau in spatiul public sub alte nume sau cu explicatii gresite (de exemplu, cea de aici apare intr-o carte de istorie ca fiind din 21 decembrie 1989…). Ar fi foarte multe de povestit despre Piata Universitatii. De fapt, chiar si din ce am scris de lungul anilor eu sau fratele meu – George Roncea: 14 iunie – ziua cand n-am murit… – lipseste partea cea mai simpatica: cum a fost cu adevarat in interiorul miscarii de tineret care a creat Fenomenul Piata Universitatii, cu cele 52 de zile de protest continuu in “Zona Libera de Neocomunism a Romaniei”. Poate alta data…
Vedeti si un video cu Parintele Galeriu, vorbind despre sufletul neamului romanesc la vernisajul expozitiei de fotografii Victor Roncea “ZIUA A TREISPREZECEA” din anul al saptelea – 13.06.1997 – de la Galeriile Teatrului National din Bucuresti
Radu Beligan, aplaudat minute in sir de prieteni si admiratori, la Teatrul National Bucuresti BUCURESTI, 9 mar (MEDIAFAX) – Actorul Radu Beligan a revenit, sambata seara, pe scena Nationalului bucurestean, la o intalnire cu prietenii si publicul, povestind despre cariera sa de 70 de ani pe scena teatrului, fiind aplaudat minute in sir de cei peste 1.000 de colegi, cunoscuti si admiratori adunati in Sala Mare.Actrita Ilinca Tomoroveanu a anuntat, dupa ce l-a introdus in scena pe Radu Beligan, ca in luna aprilie se va relua spectacolul “Egoistul” de Jean Anouilh, in care apare atat in postura de actor, interpretul lui Leon Saint Pe, cat si in cea de regizor. Spectacolul se joaca din 2004.”Sunt vechi, domnisoarelor, doamnelor si domnilor”, a spus Beligan la inceputul intalnirii cu publicul, adaugand ca de 70 de ani, adica jumatate din istoria teatrului romanesc, se afla fara intrerupere pe scena.”Arta actorului nu se poate invata la scoala (…) misterul creatiei il poti descoperi singur dupa multi ani”, a spus Radu Beligan. Acesta a povestit spectatorilor despre examenul sau la Academia de Arta Dramatica si Muzica, unde nu a fost a fost admis. Dupa ce i-a trimis o scrisoare Luciei Sturdza Bulandra, a fost acceptat sa asiste la cursuri, ca auditor. Beligan l-a evocat si si pe Victor Ioan Popa. De la acesta a invatat ca “singurul fel de teatru care nu se va demoda niciodata este acela care pune degetul pe carnea vie a vietii” si ca “hrana vietii unui actor este cultura”.Apoi, Beligan a vorbit despre alti profesori ai sai, precum Aura Buzescu, Alex Giugariu, Ion Iancovescu, Sica Alexandrescu si George Vraga. Printre profesorii lui Radu Beligan s-a numarat si Eugen Ionesco. Actorul a amintit atat momentele dificile ale teatrului romanesc, din timpul razboiului, cat si pe cele fericite, cum ar fi anul in care a fost in turneu la Moscova cu spectacolul “Revizorul” de Gogol. Despre acest spectacol, Beligan a spus ca Dumnezeu i-a pus “un deget pe frunte”.”nvatam, invatam mereu din orice”, a mai spus actorul. Acesta a amintit si de perioada cand a fost directorul Teatrului de Comedie, pe care l-a fondat, unde erau spectacole “jucate spre bucuria publicului si stupoarea cenzorilor”. Ultimul “profesor” al sau, a spus Radu Beligan, este tenismanul elvetian Roger Federer.”Secretul longevitatii este iubirea. Cat sunteti pe pamant, iubiti ce doriti, dar iubiti! Va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii care m-ati facut ceea ce sunt si care sunteti adevaratii mei profesori”, a incheiat Radu Beligan.n a doua parte a serii, pe scena i s-a alaturat actorul Ion Lucian, care s-a descris ca fiind, la randul sau, o dovada de longevitate, dupa 68 de ani de teatru alaturi de un om pe care l-a iubit si l-a invidiat toata viata. Cei doi actori au urmarit impreuna cu publicul inregistrarea piesei “Invitatie la supeu”, de Jean Claude Brisville, in care Beligan si Lucian au jucat in 1997.La Teatrul National au venit sa-l vada pe Radu Beligan criticul literar Eugen Simion, Madalin Voicu, actorii Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Victor Rebengiuc si multi alti colegi din teatru.Actorul Radu Beligan si-a intrerupt activitatea in luna noiembrie, anul trecut, dupa ce a suferit un trausmatism cranio-cerebral minor si o fractura de coloana cervicala.Printre rolurile interpretate de Radu Beligan pe scena TNB se numara: Leon Saint Pe – “Egoistul” de Jean Anouilh, Ianke – “Take, Ianke si Cadar” de Victor Ion Popa, Guglielmo – “Numele trandafirului” de Umberto Eco, Actorul – “Azilul de noapte” de Maxim Gorki, Batranul – “Cotletele” de Bertrand Blier, Kondilas – “Mostenirea” de Titus Popovici, “Contrabasul” (one man show) de Patrick Suskind, Herb Tucker – “Poveste din Hollywood” de Neil Simon, Spirache – “Titanic Vals” de Teodor Musatescu, Domenico – “Filumena Marturano” de Eduardo De Fillippo, Chereea – “Caligula” de Albert Camus, Romulus – “Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, Richard al III-lea – “Richard al III-lea” de William Shakespeare, Autorul dramatic – “Viata unei femei” autor si regia Aurel Baranga, Robespierre – “Danton” de Camil Petrescu, {tefan Valeriu – “Jocul de-a vacanta” de Mihail Sebastian, George – “Cui i-e frica de Virginia Woolf?” de Edward Albee, Iacob Bardin – “Dusmanii” de Maxim Gorki, Horace, Frederic – “Invitatie la castel” de Jean Anouilh, Trinculo – “Furtuna” de William Shakespeare, Filipetto – “Badaranii” de Carlo Goldoni etc.(Irina Darlea, [email protected])