Un fragment ceramic inscripţionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenţa scrisului în neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, la nord de Miercurea Sibiului, a anunţat, miercuri, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca.
Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat lucrările de cercetare arheologică pe traseul autostrăzii Sibiu – Orăştie – lotul 3, a prezentat, miercuri, într-o conferinţă de presă, un fragment ceramic descoperit într-un complex de locuinţe datate de dinainte de anul 6.000 i. Hr.
Fragmentul ar putea dovedi că în perioada respectivă existau sisteme de scriere şi, potrivit lui Sabin Luca, este “singurul fragment cunoscut, din acest moment cronologic, cu astfel de simboluri”.
“Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozioane, am publicat nu ştiu câte volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine, cu tipuri diverse şi va rămâne un prilej de dispute. Când va apărea în lumea internaţională va stârni o furtună”, a afirmat directorul Muzeului Naţional Brukenthal.
Complexul de locuinţe a fost descoperit în situl arheologic denumit “Miercurea Sibiului 2”, localizat la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei, şi atestă primul val de neolitizare din România.
“Am avut şansa să descoperim încă un sit din primul val de neolitizare din România. (…) Acesta se datorează unor comunităţi care au venit în vremea aceea undeva dinspre Macedonia, cele mai apropiate analogii pentru materialele descoperite se află în Macedonia sârbă şi cea grecească, deci nordul Greciei. E ciudat, dar asta este istoria. Din punct de vedere ştiinţific este o descoperire deosebită”, a declarat Sabin Luca.
Arheologii sibieni au explorat trei locuinţe, alături de cuptoare şi mii de fragmente de ceramică, dar ar mai putea fi, după calculele lor, alte trei – patru locuinţe din această perioadă rămase neexplorate, în apropiere.
“Aceste descoperiri ne arată că aceste comunităţi au venit năvalnic cu noua tehnologie a neoliticului cunoscută: agricultură, creşterea animalelor, arhitectură de alt tip, alte relaţii sociale, faţă de vânătorii ce stăteau pe aici, şi au stăpânit locul, mai întâi în această zonă – Oltenia, o parte din Banat şi jumătatea de vest a Transilvaniei”, a explicat Sabin Luca.
Săpăturile au fost realizate la o adâncime de aproximativ cinci metri, în perioada martie – iunie a.c.
“Oricât ne-am fi căznit nu am fi reuşit să descoperim situl prin mijloace academice fiindcă au fost 4 – 5 metri adâncime, la un moment dat a căzut drumul tehnologic din cauza adâncimii mari a săpăturilor. Cu niciun mijloc de detecţie actual nu se putea descoperi acest sit. Nimeni nu sapă cu hârleţul la patru metri sperând că va descoperi ceva”, a mai spus directorul muzeului din Sibiu.
În situl Miercurea Sibiului 2 au fost găsite, în total, 29 de complexe cu material arheologic, ce aparţin neoliticului timpuriu – cultura Starcevo-Criş, primei epoci a fierului şi perioadei Evului Mediu timpuriu.
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
Am fost invitat la lansarea revistei „Capital 300 bogaţi”, care a avut loc la Palatul Cesianu-Ravoviţă, adică la sediul Casei de licitaţii Artmark, care, cu acest prilej, a lansat şi albumul „100 cei mai valoroşi pictori români”.
Evident, este o ruşine pentru o ţară săracă, disperată, să faci un asemenea eveniment sfidător. Corect ar fi fost ca această revistă fără personalitate, condusă nu de ziarişti, ci de economişti, să fi lansat o broşură numită „Capital 300 cei mai săraci români”. Fapt imposibil, fiindcă semnul crizei autentice este tocmai să imiţi clasamentele celor mai bogate ţări din lume. Dacă în România a ajuns să se practice Halloween, de ce nu s-ar imita şi revista Forbes. Sigur, sunt multe de spus, dar aici nu vreau decât să prezint ideea din titlu.
O lansare de revistă în care vorbesc 6 oameni, timp de peste o oră, ultimul fiind Patapievici, în costumul lui de fürer cu papion, adus fiindcă ceilalţi 5 erau în admiraţia lui, şi nicidecum nu era cerut de public, care privea tablourile expuse şi-şi bea cafeluţa, este un fapt inacceptabil, o sfidare a publicului, o mitocănie.
Bun, au vorbit, dar ce? Au bătut câmpii, şefii de la Capital nu au nici o legătură cu arta, n-au rostit o vorbă despre un pictor, iar fürerul Patahârbici a vorbit despre Nefertiti, care înseamnă „Frumuseţea care, iată, vine”, o femeie bogată din Egiptul antic, care nu ar fi însemnat nimic dacă un artist nu o eterniza. Şi această bomboană a tot supt-o fürerul Pata-HR, adică Hârbici, timp de 45 de minute! Toată lumea a plecat, a rămas să le vorbească admiratorilor, celor cinci „capitalişti”, unul mai tămâie decât altul.
De ce trebuia să vorbească kilometric Patahârbici, când îşi putea rezuma ideea la o frază, două?! Cea mai banală idee de pe lume, faptul că bogăţia e efemeră, iar arta eternă, acest amartoloi a întors-o pe toate feţele, de parcă era un copil handicapat care trebuie să înţeleagă el ce spune, a presărat-o cu tot felul de citate, cu date şi ani, imitându-l incult pe Vadim, încurcând anii, ca şi numele, cum ar fi celebrul palat Frick de la New York, căruia în spunea Frick Museum, când el se numeşte Frick Collection. A luat-o de la Amenhotep al IV-lea şi a ajuns la marii industriaşi americani, care şi-au dat averea pe artă. Bogăţia nu înseamnă nimic dacă nu e pusă în slujba unor valori artistice. Ceea ce ştie toată lumea, banalitatea supremă! Mă mir că nu a vorbit şi de epoca Regelui Soare, de epoca elizabethană, de teatrul lui Wagner de la Bayreuth, care nu ar fi existat fără investiţia lui Ludwig II de Bavaria şi de alte cazuri celebre. El a vorbit de hitiţi şi de Noica, fiindcă nu cunoaşte alt filosof decât pe Liiceanu!
Dar ce a făcut Patapievici timp de 6 ani şi mai bine cât a fost director al ICR, având în mână milioane de lei, o avere, care e opera lui de artă în care a investit? Şi-a tradus „Omul recent” în 17 limbi, aşa cum l-a tradus şi pe Clismăneanu şi alţi amartoloi ca ei, asta e opera fürerului cu papion, care arată ca un bidon. Adică poate fi numit „frumoasa fără corp”, cum ar spune Eminescu, pe care el îl îndrăgeşte nespus din debaraua proprie. În afară de camarila lui, n-a ajutat nici un artist.
I-am întrebat pe cei de la Capital dacă ştiu câţi artişti plastici are România şi să-mi spună câteva nume. Habar nu au. Le-am spus eu, 5 mii, iar mulţi dintre ei sunt muritori de foame. De ce nu faceţi măcar un număr de revistă numit aşa: „Capital 300 de artişti plastici muritori de foame”? Cu ce-i ajutaţi voi „capitaliştilor” pe sute de artişti români care nu au bani să-şi cumpere pânze, rame, culori, nici măcar hârtie, ca să scrie titlul lucrărilor atunci când expun în expoziţii de grup!
Pictorii români sunt total necunoscuţi în lume fiindcă amartoloi ca Patahârbici şi „capitaliştii” de la Capital sau de la alte scursuri profitabile nu investesc un leu în cunoaşterea lor. Şeful de la Capital îmi zicea că Patahârbici a investit în cinematografie, că a făcut cunoscută cinematografia română în lume! Ha, Ha, acest individ nici nu auzise de CNC şi de Cannes. Sau poate că Patahârbici a plătit juriile de la Cannes, să le dea premii lui alde Puiu şi Mungiu, să facă cinematografia noastră cunoscută în lume! Ignoranţa acestor admiratori ai unui hârb e fără comentarii!
Ce blestem pe cultura română un amartoloi ca Patahârbici, care, iată, are şi admiratori. Acum ştim şi cine sunt, cei de la Capital! Bravos naţiune capitalistă, să admiri un hoţ şi un personaj penibil, care se autocitează şi autocultivă, mândru de el, care nu are nici un pic de modestie şi respect pentru gazde şi public! Habar nu avea că se află într-o casă istorică, nici de efortul de restaurare al celor de la Artmark. El e prea plin de sine. Şi bate câmpii cu graţia unei cocote. Nu îi este ruşine să apară în lume, când un popor întreg ştie cum a risipit banii ICR. El vorbeşte că bogăţia trebuie să ajute cultura? Cum a ajutat el cultura timp de 6 ani? Câţi pictori a impus în afară, câţi oameni de teatru? Câţi balerini, câţi muzicieni sau cântăreţi de operă? Nici unul. A pompat în ai lui şi în doi regizori foarte cunoscuţi, Lucian Pintilie şi Andrei Şerban, care nu aveau nevoie de ajutorul ICR, ba acest ajutor i-a omorât ca artişti, aşa cum voi arăta cu alt prilej.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Zilele trecute, portalul ungurean Hotznews publica un interviu cu Ion Manole, unul dintre avocatii care a castigat un nou proces impotriva Rusiei la CEDO, de data aceasta in apararea elevilor romani din Transnistria. Intrebarile reporterasului (toate, practic), Vlad Mucix (sau ceva de genul asta), tradeaza habarnageala nemarginita a reportofonului ambulant pe problematica fierbinte si complexa a zonei. De fapt, mucosul Hotznews primise o comanda de la Tabalaba (sau ceva de genul asta) sa-i faca putin “teasing” fostei sale dominatoare de pe (sau sub) birourile de la Ministerul Justitiei, sorosista Monica Macovei, cazuta, dintr-odata, ce sa vezi, sie die, pe post de europarasuta, direct in capul bietilor copii din Transnistria abuzati deunazi de habarnagelile Muchixului.
Dupa cum se lauda pe blogul ei, fosta procuroare PCR, labby-ista MISA si komisara ARD, dupa ce a dat un tur pe la Chisinau, va vizita azi scoala Alexandru cel Bun “in regiunea Transnistreana”. Cu siguranta, mai multe detalii veti afla, “in exclusivitate”, de la “gaozarii” (termen prezidential (c) Traian Basescu) Hotznews. N-am prea inteles exprimarea eurobalabustei cotroceniste: a cui si ce regiune e si ce vrea sa insemne majuscula de la transnistreana? Sau s-a gandit, oare, ca da bine, dupa modelul “Tinutul Secuiesc”?!
PS: De notat un paradox: elevii din regiunea separatista transnistreana invata “Limba Romana” nu “limba moldoveneasca”, cum este cazul in foarte multe scoli din Republica Moldova. Poate de aceea se duce tovarasica noastra de la neo-komintern la ei? Sa le introduca o “limba transnistreana”?
Charles Upson Clark (1875-1960): “Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei, dand peste cap echilibrul dintr-o regiune, prin traditie, fierbinte… “
STENOGRAME: Fără pretenţii nejustificate, dar de aproximativ un secol mai multe probleme capitale (de ordin teritorial, ideologic ori economico-financiar) se află la originile disputelor dintre Moscova şi Bucureşti[1], contradicţiile manifestate conducând într-un rând la un război deschis între 1941 şi 1944.
„S-a isprăvit. Bolşevicii sunt victorioşi pretutindeni. Paza militară s-a retras de pe străzi. Guvernul bolşevic stăpân. Ceea ce lumea tot mai spera să nu se întâmple s-a întâmplat. Soarta noastră e pecetluită“ – Fragment din jurnalul lui Alexandru Lapedatu, datat 3 noiembrie 1917
Necrutatorul Grid Modorcea: Mungiu a făcut un “business” cu acest subiect, nu a urmărit decât să şocheze Occidentul. Atitudinea regizorului iese şi mai clar în evidenţă, atunci când doctoriţa le spune maicilor: „Mai bine merg în iad decât să ajung la rugăciunile voastre”. Ceea ce era de demonstrat, tezismul acestui film modest, tratat în manieră de realistm socialist, un realism însă rudimentar, primar. Totul e tratat plat, otova, în acest film, de parcă ar fi o comandă a partidului de la Cannes.
“Receptivitatea” protagoniştilor europeni faţă de tendinţele centrifuge din state ale continentului poate părea absurdă sau paradoxală, unii ar putea-o explica prin străvechiul dicton Divide et impera.
“Germania nu are pedigriul cuvenit pentru a putea fi încrezători în politica ei europeană” – afirma autorii cartii “Holograma Europei”, Corneliu Vlad si Radu Golban
E grea pedeapsă pe acest popor cineaşti ca Mungiu, un amartoloi ca şi Patapievici, blesteme pe istoria românilor, spurcăciuni care nu urmăresc decât reclamă ieftină, să câştige de pe urma unor nenorociri. Dacă ar fi prelat, Mungiu ar fi excomunicat de biserică. Dar nu e, de aceea Satana se bucură.
Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea ruşilor, un important recul din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca şi tributari şi supuşi tătarilor.
Sunteti invitati sa participati la conferinta internationala cu tema: ,,Dimensiunea enciclopedica si universal a operei lui Dimitrie Cantemir”, editia a II-a, organizata de Universitatea Crestina,,Dimitrie Cantemir” in perioada 26-27 octombrie, 2012, la Bucuresti.
Si un al doilea mesaj “In astfel de momente, mai mult ca oricand, avem nevoie de solidaritate si credinta, cu atat mai mult in cazul Madalinei, o fata care a demonstrat ca modestia, puritatea si bunatatea sunt calitati care n-au disparut, si care datorita unui ghinion pe care nu-l putem ierta trece prin clipe foarte grele; din nefericire, pentru cei mai buni destinul e crud uneori si regretul prin care trecem acum ( cei care o cunoastem – mai mult sau mai putin ) se rasfrange intr-un declin chinuitor in fata caruia incercam sa ramanem puternici.In ceea ce ma priveste, am convingerea neabatuta ca Madalina isi va reveni, si odata cu ea, ceva din suflul orasului isi va recapata candoarea, la fel ca un trandafir plapand care infloreste in conditii vitrege iar totul in jurul lui devine atat de frumos. Ne rugam pentru sanatatea ei, iar gandurile noastre sunt alaturi de ea si parintii ei, care trec prin cele mai grele momente: suntem alaturi de voi, atat cei care o cunosc mai bine: profesori, colegi etc cat si cei ca mine, care, n-a reusit decat sa-i admire simplitatea bogata a sufletului in franturi ale timpului, si care nu poate ramane impasibil in fata unei asemenea nedreptati. Doamne ajuta!”
Stimate Domnule Ministru al Afacerilor Externe al Romaniei Titus Corlatean,
Permiteti-mi sa va aduc in atentie o problema dintr-un spatiu mult incercat, pe care il cunoasteti probabil la perfectie, Bucovina noastra, aflata in prezent in fosta RSSU, actuala Ucraina. Este vorba de cazul cetateanului roman Vasile Ilica, scriitor si veteran de razboi, a carui intrare in Ucraina, pentru a-si vizita casa parinteasca din satul natal si mormintele parintilor, a fost interzisa arbitrar la data de 2.04.2012.
Cazul este cu atat mai grav cu cat alti trei publicisti romani se afla in aceeasi situatie, de “interzisi”, de la inceputul acestui an: respectiv Valentin Tigau, realizator la Radio Romania Actualitati, sotia sa, Simona Lazar, redactor la Jurnalul National si Sergiu Dan, redactor Rador si membru al Clubului Maramuresenilor din dreapta Tisei.
In calitate de presedinte de onoare al Asociatiei Civic Media si de ziarist trecut prin aceeasi experienta cu distinsul scriitor Vasile Ilica si colegii mei jurnalisti, am sesizat Ministerul pe care cu onoare il conduceti – in acea perioada cu ministrul Cristian Diaconescu in functie -, cat si Presedintia Romaniei, ca diriguitoare a politicii externe nationale, la doua zile dupa acest incident, respectiv pe 4.04.2012.
Pe data de 16.04.2012 am primit din partea Directiei Consulare a MAE un raspuns stupefiant, nesemnat, din care reiesea ca singura recomandare pe care o poate face Ministerul Afacerile Externe al Romaniei este ca dl Vasile Ilica sa ia legatura cu securitatea ucraineana, respectiv Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) din regiunea Cernauti. PR-istii SBU de la DRCo imi transmit si “datele de contact ale acestei institutii”. La insistentele mele firesti am aflat ca raspunsul oficial al MAE, ajuns nesemnat in posesia mea, ar fi fost de fapt semnat, probabil cu cerneala invizibila, dupa cum mi s-a transmis: “Va informam ca Directia Relatii Consulare este condusa de dl Director Bogdan Stanescu. Raspunsul formulat pentru petitia dumneavoastra a fost semnat, in numele dansului, de dl Director adjunct Radu Florea.”
Dupa ce mi-a raspuns si Presedintia Romaniei, care ma trimitea la MAE dupa cum dl Ilica era trimis la SBU, am continuat corespondenta cu Presedintia aratand stadiul kafkian in care este pus un cetatean al Romaniei de catre cei platiti sa-i apere drepturile inalienabile. Din pacate, dl Presedinte, autoritatea suprema a statului si politicii externe a Romaniei, desi s-a intalnit cu fiica Iuliei Timosenko – ceea ce, in paranteza fie spus e ca si cum presedintele Ucrainei s-ar intalni cu copiii lui Sorin Ovidiu Vintu -, nu a avut timp si pentru patru cetateni romani interzisi ilegal in statul “vecin si prieten”.
Deoarece nu am mai primit nici un raspuns “in termenul legal” legat de demersurile institutionale de aparare a drepturilor unui cetatean al Uniunii Europene, va supun atentiei Dvs acest caz in speranta unei rezolvari pe masura demnitatii nationale mai ales ca, astazi, dl Vasile Ilica isi lanseaza la Oradea lucrarea “Bucovina noastra – antologie istorica”, pe care o recomand si Directiei Consulare a ministerului pe care cu onoare il conduceti.
Cu urari de succes,
Victor Roncea
Jurnalist
26.10.2012
Documentare:
Petitia nr.10232 Data: 25-04-2012
Domnule Victor Roncea,
Am luat cunostinta din petitia adresata Presedintelui Romāniei, Domnul Traian Basescu, despre solicitarea dumneavoastra.
In vederea analizarii problemelor semnalate, petitia dumneavoastra a fost trimisa la Ministerul Afacerilor Europene.
Urmeaza ca, īn termenul legal, institutia sesizata sa comunice, Administratiei Prezidentiale si dumneavoastra, solutia adoptata.
Problema este ca am primit deja un raspuns de la MAE, nesemnat (!), prin care ni se comunica, aberant, ca dl Vasile Ilica se poate adresa SBU (Serviciului de Securitate al Ucrainei) pentru rezolvarea problemei.
Raspunsul ar putea fi demn de scrierile lui Ilf si Petrov daca nu ar fi tragic in esenta lui pentru insusi statul roman.
Cu alte cuvinte, Ministerul Afacerilor Externe, in loc sa apere drepturile unui cetatean roman si normele internationale incalcate flagrant de statul vecin, trimite victima la calau. Si ce sa faca dl Ilica, veteran de razboi, sa se duca cu “saru’mana” la Securitatea ucraineana sa-l lase sa-si vada mormantul parintilor? Si cum ar putea sa ajunga dl Ilica la Kiev sau Cernauti – unde este trimis de Directia Consulara a MAE – cand ii este interzisa intrarea in Ucraina din motive neprecizate, ce tin de fapt de prezentarea istoriei reale a provinciilor romanesti Basarabia si Bucovina, ocupate prin rapt de URSS si mostenitorii ei? Sau ideea este sa trimita o scrisorica si sa astepte, cuminte, raspunsul, la cei 87 de ani ai sai? Si cum isi permite Directia Consulara sa-l indrepte spre Consulatul de la Cernauti? Care ce sa faca? Sa-l trimita pe dl Ilica inapoi la Directia-mama din MAE sau, la fel ca si aceasta, direct la SBU?
Ministerul de Externe pe cine reprezinta de fapt, cetateanul roman sau Securitatea Ucrainei?
Dle Piscociu, nu am mediatizat inca raspunsul MAE pentru ca nu vreau ca romanilor sa le fie rusine de institutiile statului care trebuie sa-i apare iar dusmanii Romaniei sa-si rada in barba de o atare situatie. Sper ca ministrul de Externe, dl Cristian Diaconescu, nu are cunostinta de aceasta foaie cu antetul MAE si ca raspunsul este doar rezultatul unei indolente de nepermis a vreunui functionar MAE (anonim!).
Va atasez raspunsul MAE pentru edificare.
Nu in ultimul rand, va amintesc ca Presedintele Romaniei este capul diplomatiei tarii si, chiar daca mainile si picioarele ii sunt paralizate de diverse muscaturi de muste tete si tantari anofeli, are datoria macar sa-i scuture cu vocea sa pe cei care nu apara drepturile inalienabile ale unui cetatean roman, conform Constitutiei Romaniei si tratatelor internationale.
Nu de alta dar, fara o reactie ferma (este deja al doilea caz in scurt timp, dupa jurnalistii interzisi sa mearga la Biserica din Hagicurda), maine s-ar putea sa-i interzica SBU si domnului Presedinte sa intre in Ucraina pentru vreo declaratie neconforma cu vointa institutiilor succesoare KGB.
Si atunci, ce o sa faca Ministerul de Externe: o sa-l trimita pe dl Presedinte sa se descurce tot la Securitatea ucraineana?!
Cu stima,
Victor Roncea
PS: Trimit acest mesaj in copie carbon si direct ministrului de Externe al Romaniei, in speranta ca ii va ajunge sub ochi si nu se va opri in mainile aceluiasi functionar anonim care si-a batut joc de drepturile si demnitatea de roman a veteranului de razboi Vasile Ilica
Ca urmare a solicitării dumneavoastră transmisă Ministerului Afacerilor Externe, şi în continuarea răspunsului intermediar comunicat în data de 6 aprilie 2012 vă facem următoarele:
Autorităţile ucrainene (Serviciul de Stat al Poliţiei de Frontieră) au răspuns solicitării transmise de Consulatul General al României la Cernăuţi pe tema cazului cetăţeanului român Vasile Ilica, căruia i-a fost refuzată intrarea în Ucraina în data de 2 aprilie a.c., prin punctul internaţional de trecere Porubne.
Conform acestei informări oficiale, cetăţeanului român Vasile Ilica îi este interzisă intrarea pe teritoriul Ucrainei până la data de 15.12.2016, în conformitate cu punctul 2, partea II, art. 8, din Legea Ucrainei “Privind controlul la frontieră”, care stipulează că “serviciile autorizate ale Poliţiei de Frontieră permit străinului trecerea frontierei de stat atunci când acesta nu are pe numele său o interdicţie emisă de către organele autorizate ale Ucrainei.”
Vă informăm că domnul Ilica are posibilitatea de a cere anularea acestei interdicţii prin adresarea unei cereri către Serviciul de Securitate al Ucrainei, regiunea Cernăuţi, eventual prin intermediul Consulatului General al României la Cernăuţi.
Datele de contact ale acestei instituţii sunt:
Serviciul de Securitate al Ucrainei, Cernăuţi
58000, Cernăuţi, str. T Sevcenko nr.1
Tel: 00380372 595348
Cu stimă,
DRCo
Domnului Victor Roncea, Preşedinte
Asociaţia Civic Media
Sesizare interdictie de intrare in Ucraina a unui cetatean roman, scriitor si veteran de razboi
Stimate Doamne, stimati Domni, stimati prieteni,
Va trimit o sesizare privind limitarea libertatii de miscare printr-o interdictie arbitrara impusa de Ucraina, in urma cu doua zile, scriitorului oradean veteran de razboi Vasile Ilica, autor al mai multor carti privind masacrele antiromanesti din timpul ocupatiei sovietice si a unei descoperiri documentate despre o groapa comuna aflata in Cimitirul din Cernauti.
Inregistrarea audio a relatarii dlui Vasile Ilica este disponibila AICI.
Asociatia Civic Media
Catre: Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei
Excelentei sale ambasador Cristian Diaconescu, Ministru
CC: Consulatul General al Romaniei la Cernauti
Domniei sale Tatiana Popa, Consul General
Spre stiinta: Excelentei sale, Presedintele Romaniei, Dl Traian Basescu
Domnule Ministru,
Asociatia Civic Media va semnaleaza inca o incalcare din partea Ucrainei a drepturilor fundamentale ale omului si a relatiilor diplomatice care ar trebui sa guverneze doua state vecine.
Luni, 2 aprilie, a.c., in jurul orele 16.00, scriitorul Vasile Ilica, originar din fostul judet Storojinet, regiunea Cernauti, refugiat in Romania dupa 1944, in prezent veteran de razboi si binecunoscut cercetator al crimelor comise de Armata Rosie si NKVD pe teritoriul provinciilor istorice romanesti Basarabia si Bucovina, a fost impiedicat de catre autoritatile ucrainene sa intre in Ucraina, la punctul de trecere a frontierei Siret, comunicandu-i-se doar ca are interdictie de a patrunde in spatiul statului vecin, pentru care i s-a inmanat si o dovada, fiind intors de la granita.
Dl Vasile Ilica, in varsta de 87 de ani, este membru al mai multor organizatii neguvernamentale, printre care Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” si Societatea pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti si autorul mai multor lucrari documentare privind soarta romanilor ramasi sub ocupatia URSS, dintre care amintim: “Bucovina abandonată” (Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2010, 576 p) “Fantana Alba – o marturie de sânge: istorie, amintiri, marturii” (Oradea, 2009); “Cateva consideraţii cu privire la tragicele evenimente petrecute la Lunca – 6/7 februarie 1941, Fantana Alba – 1 aprilie 1941, Cimitirul Militar Horecea – iulie 1941” (Familia Romana, 2009); “Martiri si marturii din nordul Bucovinei” (Imprimeria de Vest, Oradea, 2003); s.a.
Recentul act inamical al statului vecin Ucraina survine dupa ce, pe 16 iulie anul trecut, doi ziaristi romani profesionisti care se indreptau spre localitatea Hagi Curda, pentru a participa la sfintirea primei biserici romanesti din actuala Ucraina de dupa ocuparea Basarabiei de catre URSS, au fost, de asemenea, impiedicati sa-si exercite profesia. La granita cu statul vecin, punctul de frontiera Reni, Valentin Tigau, realizator la Radio Romania Actualitati si sotia sa, Simona Lazar, redactor la Jurnalul National, au fost incunostiintati ca sunt declarati indezirabili, “persona non grata”, ca urmare a unei serii de articole din 2009, intitulata generic “Reporter in Basarabia de Sud” si disponibila la adresa https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria relatiilor de acest gen cu Ucraina mai inregistreaza si interdictiile aplicate ziaristilor Marian Voicu si Victor Roncea, scriitorilor George Muntean, Ion Beldeanu si Eugen Patras, fost vicepresedinte al Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, s.a.
Din pacate, predecesorul Dvs, Teodor Anatol Baconschi, desi originar pe linie paterna din Hotin, in cadrul participarii României la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” si a intalnirii intre ministrii cu K. Griscenko din data de 18 iulie 2011 s-a invrednicit sa solicite doar “identificarea unor masuri de crestere a increderii intre Bucuresti si Kiev care sa conduca la evitarea unor astfel de situatii”. Se pare ca odata identificate “masurile de incredere” ele au dus doar la repetarea unor astfel de situatii.
Decizia arbitrara a statul vecin Ucraina incalca, dupa cum stiti, Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului elaborata de Consiliul Europei in 1950 si ratificata in 1953, la care Ucraina este parte, Carta Drepturilor Omului care contine Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU, la care Ucraina este parte, Tratatul bilateral dintre Romania si Ucraina, la care Ucraina este parte formala, Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale a Consiliului Europei si angajamentele privind protectia minoritatilor nationale continute in conventiile si declaratiile Natiunilor Unite, precum si in documentele Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, la care Ucraina este parte, principiile de baza ale Uniunii Europene, la care Ucraina vrea sa adere si, in general, orice norma de bun simt fata de un stat vecin si drepturile inalienabile ale unor cetateni romani la libertatea de miscare cat si libertatea de exprimare, la libertatea cuvantului, dupa cum aratam mai jos.
Dl Vasile Ilica considera ca interdicatia de a intra in Ucraina, unde se afla casa sa parinteasca si mormintele parintilor, este urmarea unei prezentari stiintifice pe care a incercat sa o sustina anul trecut, pe 31 Martie 2011, când, la Cernauti, Societatea “Golgota” a organizat un simpozion pentru comemorarea a 70 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, dar, desi era invitat, nu i s-a permis sa prezinte volumul la care lucreaza in prezent – “Momente din istoria zbuciumata a Bucovinei – Episodul: Nordul Bucovinei – zona de ocupatie a URSS in perioada 1940-1991” -, motivandu-se ca atat titlul cartii, cat si continutul acesteia “au caracter provocator”.
In volumul in cauza se afla documentata o descoperire a sa care cuprinde 6 liste cu 222 de deţinuţi politici bucovineni ridicati dupa 1 Aprilie 1941 din zona Fantana Alba – Cernauti si care se aflau la data de 22 iunie 1941 in închisoarea din Cernauti, fiind executati in secret de către NKVD-ul sovietic si ingropati pe teritoriul fostului cimitir militar roman din orasul Cernauti, in mai multe gropi comune, pentru care dl Vasile Ilica solicita dezgroparea si inventarierea victimelor crimelor sovietice ramase pana azi neasumate de catre succesorii URSS.
Domnule Ministru,
Va solicitam sa luati toate masurile necesare pentru ca domnului Vasile Ilica, cetatean roman pe care il reprezentati in Guvernul Romaniei si in angrenajul diplomatiei mondiale, sa i se respecte toate drepturile sale, conform normelor si conventiilor bilaterale si internationale la care Ucraina este parte. Totodata va solicitam sa puneti in vedere Ucrainei ca aceste acte restrictive in serie, ce tin de o mentalitate totalitarist-sovietica ce ar fi trebuit demult depasita, sa nu se mai repete.
October 31st, 2012 
VR 
Un fragment ceramic inscripţionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenţa scrisului în neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, la nord de Miercurea Sibiului, a anunţat, miercuri, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca.
Posted in 
Tags: 
