Reviewed by LTC (USAR, Ret) Christopher E. Bailey, a faculty member at the National Intelligence University specializing in national security law, processes, intelligence ethics and strategy. He is a 2008 graduate of NIU’s Denial & Deception Advanced Studies Program and the U.S. Army War College. He is licensed to practice law in California and the District of Columbia, and is a member of the National Security Law section, American Bar Association.
Mr. Larry Watts has authored the second in a series of three “must have” volumes for national security professionals, especially for practitioners with an interest in Eastern Europe since World War II.
“(…) El principi de la fi del règim de Ceauşescu es va produir el 16 de desembre de 1989, quan a Timişoara i coincidint amb una visita del líder romanès a l’Iràn, un pastor protestant d’origen hongarès, Laszlo Tokes,féu una crida a la desobediència civil. Tokes havia patit espionatge electrònic per part de la Securitate i com dirien en l’argot dels espies, “estava en nòmina”. La prudència de Ceauşescu i la seva actitud cap a Tokes s’inscrivien en una pràctica utilitzada des de feia diversos anys: els sospitosos i els dissidents eren vigilats per la Securitate -la majoria de les vegades de forma molt visible perquè ells ho sabessin- però no eren arrestats. El cas més rellevant a Romania, és el de Silviu Brucan qui després de criticar clarament a Ceauşescu per la seva política i ser el responsable dels disturbis de Braşov de 1987, va obtenir un passaport per poder anar als EUA, a la Gran Bretanya o la Unió Soviètica. Després del seu retorn al país, es va convertir en el coautor de “La carta dels 6”, on es criticava l’immobilisme del règim, però no va ser arrestat només va ser posat sota residència vigilada als suburbis de Bucarest.
Curiosament, a la ciutat de Timişoara s’hi va produir per aquelles dates un increment sobtat de “turistes” de nacionalitat hongaresa i soviètica, la majoria agents dels respectius serveis secrets, sense que encara cap autor hagi aclarit quines foren les finalitats de tan sobtada presència d’agents dels serveis secrets hongaresos i soviètics. La crida del pastor Tokes va fer efecte i de sobte una multitud es concentrava primer al voltant de la seva casa i després a la seu del Comitè local del PCR, que va ser assaltada per alguns incontrolats provocant així la intervenció de les unitats locals de la Securitate que van intentar dispersar als congregats amb gasos lacrimògens mentre procedia a detenir una part dels assaltants. Si be és cert que la manifestació fou dissolta, quasi de forma immediata se’n produïa una altra davant de la catedral ortodoxa de la ciutat (copiant les manifestacions que havien fet els germano-orientals a Leipzig de la tardor de 1989 per protestar contra el govern de Honecker), els manifestants marxaren pel centre de la ciutat enfrontant-se de nou a les forces de seguretat que també altra vegada, dissolien la manifestació. Aquell mateix dia començaren a escampar-se per tota Romania rumors sobre les matancesque s’estaven produint a Timişoara, fet abonat per Radio Europa Lliure, que era escoltada per bona part dels romanesos. (…)”
Marea Doamnă a României Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din această viaţă neîmpăcată, după ce, anul acesta, statul “român” i-a terfelit memoria bărbatului ei de-o viaţă, poetul-martir Ion Şiugariu, răpindu-i o ultimă bucurie – onorarea de către Slovacia a eroului Armatei Române care a fost soţui ei -, şi grăbindu-i astfel sfârşitul. Ministrul şi ministerul Afacerilor Externe – instituţie care nu şi-a cerut scuze şi nici măcar nu i-a mai răspuns vreodată Doamnei Lucia Soreanu Şiugariu la Scrisoarea trimisă oficial la MAE -, Parlamentul bolnav al României şi autorii Legii “Elie Wiesel” sunt direct responsabili de scurtarea vieţii unei românce model, care, spre deosebire de cei enumeraţi mai sus, va rămâne în istoria de aur a Doamnelor României şi va merge sus, în România Cerească, la “Soarele” ei, cum era numit de către camarazii de pe frontul anti-hitlerist Ion Soreanu Şiugariu. Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din viaţă Duminică, 06.12.2015, de Sfântul Nicolae, la ora 07:00. Pe 1 Decembrie – Ziua Naţională a României – împlinise 95 de ani. S-a născut la Tighina, la doi ani după Marea Unire. Ceremonia de înhumare va avea loc joi 10.12.2015, la ora 09:30, La cimitirul Friedhof Hand, Str. Karl Friedrich, Aachen. Redăm mai jos câteva rânduri ale nepoatei familiei Şiugariu, Mihaela Stroescu Wallbraun, şi o biografie a regretatei Doamne a României scrisă de Ştefan Bellu, materiale însoţite de fotografii de arhivă de la Ziaristi Online.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Nepoata soţilor Şiugariu: “Sunt tulburată de tristeţe dar şi de furie!”
Doamna noastră, Lucia Soreanu Șiugariu, o făclie de credință și cultură românească în Occident, printre străini, își va găsi locul de veci într’un cimitir din Germania.
ATENTATUL dejucat de la Târgu Secuiesc – MOTIVAREA Instanţei: Faptele lui Istvan Beke creează un puternic impact psihologic pe fondul atentatelor teroriste din Paris
Faptele de care este acuzat Istvan Beke, ce ar fi plănuit să detoneze un dispozitiv exploziv la Târgu Secuiesc de 1 Decembrie, creează un puternic impact psihologic, mai ales în actualul context european, marcat recent de tragicele atentate teroriste de la Paris, se arată în motivarea CAB.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) care a decis arestarea lui Istvan Beke îşi motivează decizia din 1 decembrie prin aceea că “infracţiunile de natura celor pentru care există probe în speţă afectează viaţa paşnică şi siguranţa cetăţenilor, creând un puternic impact psihologic asupra acestora, mai ales în actualul context european, marcat nu de mult timp de tragicele atentate teroriste de la Paris, Franţa”.
Magistratul mai notează că gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor pentru care este cercetat inculpatul rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (10 – 20 de ani închisoare, reduse la jumătate ca urmare a reţinerii tentativei).
“Urmează a se avea în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, prin prisma modului şi circumstanţelor de săvârşire a pretinselor infracţiuni, procurându-se mijloacele şi instrumentele necesare confecţionării unui dispozitiv exploziv improvizat ce urma să fie detonat în public, pe raza localităţii Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie pentru a se crea o stare de panică în rândul populaţiei, urmărindu-se realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă Mişcarea de Tineret 64 de Comitate HVIM Ungaria le promovează în Transilvania, în scopul realizării dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat într-o anumită zonă a României, precum şi complexitatea planului infracţional, urmarea produsă şi contribuţia mai multor persoane la săvârşirea faptelor de natură a înlesni atingerea scopului activităţii infracţionale”, se mai arată în documentul citat.
Curtea mai arată că, raportat la vârsta lui Beke şi gradul de instrucţie, acesta “ar fi trebuit să conştientizeze urmările unui comportament antisocial de o gravitate deosebită, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare şi respect al normelor legale”.
Procurorii DIICOT l-au reţinut, pe 1 decembrie, la ora 4.00, pe cetăţeanul român de etnie maghiară Beke Istvan Attila, în vârstă de 40 de ani, pentru tentativă la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi nerespectarea regimului materiilor explozive. În seara aceleiaşi zile, Beke a fost arestat prin decizia Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit anchetatorilor, Beke, membru marcant al extensiei în România a structurii naţionalist-extremiste “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, ar fi intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat, pe care urmărea să îl detoneze în public, la Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.
Anchetatorii au găsit la percheziţiile făcute în imobilul folosit de Beke Istvan Attila sute de materii explozive, dispozive electronice care permiteau acţionarea de la distanţă, două dispozitive militare de vedere pe timp de noapte, dar şi un poligon de tragere, potrivit unor surse judiciare.
Potrivit surselor citate, procurorii DIICOT au făcut, în noaptea dinaintea zilei de 1 Decembrie, mai multe percheziţii care au început ca un control de verificare pe articole pirotehnice, pentru a preveni incidente ce s-ar fi putut produce la manifestările organizate de Ziua Naţională a României.
Anchetatorii îi monitorizau însă din octombrie pe Beke Istvan Attila şi pe alte persoane acuzate că i-ar fi complici.
Procurorii au arătat, în referatul cu propunerea de arestare, că în 10 octombrie, în judeţul Covasna, a avut loc o întâlnire a mai multor membri HVIM, la care s-a propus amplasarea şi detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat pe timpul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie 2015 la Târgu Secuiesc, cel care a făcut propunerea spunând că are o cutie de petarde acasă ce poate fi folosită în acest sens.
În timpul întâlnirii s-ar fi convenit ca dispozitivul să fie realizat de Beke Istvan, care se pricepe la electronică, iar apoi acesta să îl amplaseze într-un coş de gunoi din centrul municipiului Târgu Secuiesc, aproape de traseul de deplasare al paradei militare.
Beke Istvan a declarat în faţa procurorilor DIICOT că discuţiile interceptate de SRI în care se plănuia confecţionarea unui dispozitiv exploziv improvizat şi detonarea în public, la manifestările de Ziua Naţională organizate la Târgu Secuiesc, sunt ”prostii” şi că nu intenţiona să facă aşa ceva, potrivit referatului.
“Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” (Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom – HVIM) este o grupare ungară de extremă-dreapta care militează pentru unificarea comunităţilor maghiare din afara Ungariei şi pentru revizuirea Tratatului Trianon, din anul 1920. Titulatura organizaţiei radicale se referă la Ungaria Mare, care avea 64 de districte.
Gruparea a respins, pe 1 decembrie, acuzaţiile anchetatorilor români conform cărora Beke Istvan ar fi încercat să detoneze o bombă la Târgu Secuiesc, pe parcursul manifestărilor de Ziua Naţională a României.
“(…) Manuscrisele lui Eminescu ne-au creat o fericită complicitate (în sfârşit, am şi eu ceva comun cu manuscrisele eminesciene, iar asta tot datorită lui Noica). Temător până la obsesie să nu se întâmple o calamitate incendiu, inundaţii, cutremur şi să fie distruse, s-a înţeles cu cineva din conducerea Bibliotecii Academiei să-l lase să scoată câte un caiet din manuscrise şi să le copieze la xerox. El risca acţiunea, bibliotecarul la fel, dar trebuia găsit un xerox. M-a întrebat dacă aş fi dispus să particip la operaţiune. Eram, dar trebuia găsită o persoană de încredere care răspundea de un xerox. Din aproape în aproape am ajuns la un salariat de la un institut de proiectări (nu ştiu numele persoanei nici a institutului, nu am ştiut nici atunci, mă bazam doar pe seriozitatea celui care mi-l recomandase). Noica aducea caietul, eu îl dădeam mai departe şi peste o zi ni se înapoiau originalul şi copia. Păstrez şi acum câteva pagini (copii în plus făcute la întâmplare sau din mărinimia lucrătorului), caietele vreo şase-şapte la număr, sunt, probabil, cele pe care le-a donat Muzeului de la Ipoteşti. N-am dus treaba până la capăt, fiindcă ni s-a spus că nu mai există rezervă de toner în institut. Plata copierii a suportat-o profesorul, nu a acceptat să contribui şi eu. (…)”
Petre Anghel: “(…) Pe lângă noi a trecut o mașină cu număr de înmatriculare mic. Țuțea s-a oprit, s-a uitat după ea, apoi zice, cât îl ținea gura, și-l ținea:
– Mor de dragul lui Niculae Ceaușescu ăsta! Îmi vine să-l pup de drag ce-mi e (e bine, gândesc eu, vorbește să-l audă milițienii). Se duce prin toate țările, se pupă cu toți negroteii ăia șefi de stat prin Africa și le bagă pe gât produsele românești, face rost de valută, să nu mai depindă de muscali.
– Da, murmur eu.
– Când am ieșit din pușcărie, i-am trimis un memoriu în 64 de puncte, în care i-am explicat, pe limba lui de prost, să înțelegă și el, principiile de guvernare ale unui stat național. Le-a priceput. Le aplică punct cu punct. (…)”
„Anul 1918 a fost unul de grație și binecuvântare pentru locuitorii pământului care urma să fie, începând cu 1 Decembrie, România întregită. Am avut un 27 martie 1918, când Basarabia a venit la Țara-mamă, am avut un 28 noiembrie 1918, când Bucovina a venit la Țara-mamă, și, în cele din urmă am avut un 1 Decembrie 1918, când Ardealul cel binecuvântat, după secole de suferință și năzuințe spre unitate, s-a împreunat cu celălalte regiuni ale țării. De atunci, a trecut aproape un veac. Peste 3 ani de zile, vom sărbători centenarul Marii Uniri. Multe au trecut peste noi în această perioadă. Am pierdut teritorii, le-am recuperat, pe unele le-am pierdut din nou. Am avut și perioada celor fără de Dumnezeu și iată că, de 25 de ani, încercăm să pătrundem în normalitatea existenței noastre. Constatăm acum, la aproape 100 de ani de la Marea Unire, că românii se împart în două categorii. Prima categorie, care formează o mică parte din popor, este a celor care nu au conștiința adevărată și atitudinea potrivită față de istoria neamului, căora le place să pescuiască în ape tulburi; există încă multă trădare, multă confuzie și multă derută în rândul acestei prime categorii. A doua categorie, cea predominantă, este formată din România cea adevărată, România cea mare, România profundă, România familiei, România pâinii și vinului câștigate cinstit, România medicului cinstit, a ostașului și a universitarului, România țăranului autentic, România noastră. Să ne dea Dumnezeu putere ca prima categorie a românilor, cea cuprinsă de confuziile vremii, să se diminueze cât mai mult, pentru ca România cea adevărată să primească în cele din urmă putere de a stăpâni, de a-și spune cuvântul. Împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, pentru care începem deja să ne pregătim, să ne regăsească dacă se poate cu Basarabia acasă și împreună cu câți mai mulți români plecați din țara pâinii pentru a câștiga pâine în altă parte; cu toții, în 2018, să îngenunchem în fața celor peste 1 milion de victime care au făcut posibilă România Mare. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți. Dumnezeu să binecuvinteze România!”.