Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a avut de la bun început ocazia să încalce legea CNSAS în folosul unui grup de interese. Deşi iniţial “Legea Ticu” prevedea că este interzis ca membrii Colegiului să fi făcut parte dintr-un partid politic, oricare ar fi fost acesta, interdicţia a trebuit ridicată pentru câţiva foşti comunişti de marcă, actualmente oengişti şi vocalişti.
Primul caz: Andrei Pleşu. El s-a înscris în PCR de la 19 ani, iar după scandalul “Meditaţia Transcendentală” s-a rugat în două scrisori către Nicolae Ceauşescu să fie iertat pentru că informase organele Securităţii, prin persoana maiorului DSS Vasile Mălureanu.
Al doilea: Mircea Dinescu, activist UTC, absolvent al Academiei de Partid “Ştefan Gheorghiu”, care era urmărit de unitatea anti-KGB 0110.
Al treilea caz s-a dezvoltat până la a deveni penal: Horia Roman Patapievici, despre care se spune că este o creaţie de-a lui Virgil Măgureanu, a recunoscut după ce s-a transferat la Institutul Cultural Român (ICR) că a studiat dosarele şi a avut cunoştinţă de colaborarea mai multor personalităţi ale Grupului pentru Dialog Social cu Securitatea, printre care şi prietenul său Sorin Antohi, care turna dizidenţii din Iaşi. El nu le-a deconspirat tocmai pentru că făceau parte din acelaşi grup de interese cu el – GDS, încălcând grav atât morala şi deontologia, cât şi legea CNSAS, fapt pentru care în prezent este cercetat penal. Cei doi “filosofi” care preferă însă remuneraţiile bugetare grase s-au transferat amândoi la ICR, unul preşedinte, altul în Colegiul Director, angajându-se în acelaşi timp la moguli: unul la trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu, în cazul Patapievici, al doilea la Dinu Patriciu, în ce-l priveşte pe Pleşu.
Şi aceasta chiar dacă Patriciu i-a cerut lui Pleşu să-şi dea demisia dacă se simte atât de ultragiat şi perplexat pentru că l-a categorisit pe prietenul său Patapievici drept un “piţigoi psihopat”.
De unde se vede că morala lui Pleşu, când vine vorba de bani, nu mai este atât de “îngerească”.
Dacă ultimii doi s-au refugiat în alte activităţi lucrative, Mircea Dinescu, “poetul portofel”, a rămas la CNSAS, de control, chiar dacă şi acum încalcă legea prin prezenţa sa în acelaşi timp la postul de televiziune al lui Vîntu. În faţă, pentru a încasa castanele şi a semna deconturile, a fost plasat Ladislau Csendes (foto dreapta). Persoana care învârte cheiţa din spatele lui Csendes este, după cum veţi vedea mai jos, tot în sfidarea legii româneşti, un cetăţean al Ungariei: o anumită Andrea Varga, budapestoloagă (foto stanga,cu Mircea Mihaies, politrucul ICR, si restul gastii).
Cvartetul “Arpego” cântă în struna Budapestei
Din iulie 2007, conferenţiarul universitar dr. în muzicologie Antoniu-Ladislau Csendes (născut la 25 aprilie 1964, absolvent al Conservatorului de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Secţia Instrumente cu Coarde, cunoscut mai bine ca membru al Cvartetului “Arpego”, din care face parte şi soţia sa) este preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. A. L. Csendes a fost desemnat ca membru al CNSAS chiar de la înfiinţare, ca reprezentant al UDMR. Sub preşedinţia istoricului Onişoru, muzicologul Csendesi a trecut neobservat, deoarece avea preocupări mult prea importante, pentru a ieşi în vreun fel în evidenţă.
Potrivit surselor noastre, “Centrala secretă” din spatele cortinei UDMR i-a stabilit lui Csendes misiuni din categoria spionajului de mare anvergură, între care:
– identificarea şi transmiterea în exterior, potrivit unei tematici de cercetare minuţioase, a întregului volum de date privind activitatea fostelor organe ale securităţii statului în problema maghiară;
– acţiunile serviciilor speciale ale Ungariei în România (ce s-a cunoscut şi cât?);
– surse de informare folosite de Securitate;
– persoane urmărite şi modul în care acestea au fost depistate;
– cauzele eşecurilor înregistrate;
– vulnerabilităţile identificate de Securitate în acţiunile spionajului ungar şi baza de sprijin a acestuia în România;
– factorii favorizatori ai neorevizionismului reflectaţi în evaluările Securităţii;
– foşti agenţi ai Securităţii care, pe baza elementelor din dosare, ar putea fi determinaţi să colaboreze cu servicii secrete străine;
– persoanele importante din România care au dosare în arhivele Securităţii preluate de CNSAS;
– erori de prelucrare a dosarelor predate CNSAS care permit conexiuni cu “dosare de securitate naţională” rămase la serviciile de informaţii. (Va urma)
DATA: 04-11-2008 EMISIUNEA: NAŞUL POSTUL: B1TV ORA: 20:00 MODERATOR: RADU MORARU INVITAŢI: RĂZVAN MIHAI VINTILESCU VICTOR RONCEA TALKSHOW
Suntem în direct. Invitaţi sunt colegii noştri din presă care ştiu foarte bine subiectul atunci când vine vorba de Securitate. S-au ocupat de securişti, de dosare de la CNSAS şi au experienţă. Răzvan Mihai Vintilescu de la „Cotidianul” şi Victor Roncea, „Ziua”, dar şi „Civic Media”. Întors recent dintr-un turneu în Iran, unde a fost cu Ion Cristoiu. Aţi auzit aseară vestea destul de repede… Victor Roncea: Da. Am citit şi astăzi ce a scris colegul nostru de la „Cotidianul”. Am vorbit şi cu domnul Ion Cristoiu puţin mai devreme, dânsul mi-a spus că este o prostie, că o cunoaşte pe doamna Stana, care a murit între timp. O cunosc toţi cei care activau în presă în acea perioadă, era securistul cunoscut al unităţii Scânteia Tineretului. Radu Moraru: Doar de Scânteia Tineretului se ocupa? Victor Roncea: Nu. De presă în general. Dânsul infirmă că e vorba de sursa Coroiu, e vorba de obiectivul Coroiu. De asemenea, mi-a adus aminte că de multe ori cadrele respective mai şi umflau puţin notele pentru a apărea cu rezultate pozitive. Radu Moraru: Adică în ce sens? Victor Roncea: Transformau din obiectiv în sursă pentru a schimba calitatea unei persoane în informator. Radu Moraru: Obiectiv însemnând că era urmărit. Sursă înseamnă că era turnător, în accepţiune populară. Victor Roncea: Da. Domnul Ion Cristoiu a spus că şi-a găsit file din dosarul său unde apărea cu acest nume de cod ca obiectiv, nu ca sursă. Răzvan Mihai Vintilescu: Avem şi un exemplu în sensul acesta în care Securitatea umfla raportările. E vorba de cazul lui N. C. Munteanu, unde acesta a fost luat în grijă de vărul său şi îl raporta periodic ca fiind informator, deşi el nu semnase niciun angajament, nu dădea nicio notă. Între timp plecase din televiziune, lucra la o revistă, însă securistul îşi făcea treaba foarte bine şi dădea note din care reieşea că el lucra în televiziune. Radu Moraru: Deci puteau să exagereze securiştii. Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că era o problemă, ei îşi apărau propria piele. Înainte ca o persoană să fie recrutată de Securitate era un proces destul de laborios. Se studia acea persoană prin intermediul altor informatori. Securistul respectiv, ofiţerul de Securitate care avea grijă de acea persoană făcea un raport în care propunea superiorilor recrutarea sa, raport bine documentat. Acel raport, dacă era aprobat, după el trebuia să efectueze recrutarea respectivă. Dacă recrutarea eşua, iar informatorul nu îşi făcea treaba cum trebuia, el îşi lua palmele. Radu Moraru: Aşa cum era o variantă în care sursa dacă nu îşi făcea treaba cum trebuie sau nu o mai făcea deloc devenea obiectiv. Victor Roncea: Sau putea să fie şi obiectiv şi sursă în acelaşi timp. Răzvan Mihai Vintilescu: Absolut. O mare parte din informatorii Securităţii erau în acelaşi timp şi obiective, şi sunt documente despre acei informatori care spun, deci se dădea nota, să spunem că informatorul X îşi turna colegul de birou. În dosarul care există la CNSAS astăzi pe acea notă de informare se pot observa note ale ofiţerilor, care spun am primit informaţie, se verifică şi din sursa cutare şi cutare. Radu Moraru: Deci ca o concluzie până acum puteai să fii doar sursă, puteai să fii doar obiectiv sau în acelaşi timp şi sursă şi obiectiv, sau puteai să devii din sursă obiectiv. Victor Roncea: Sau să devii ofiţer acoperit şi atunci ofiţerii pe care i-ai avut până la un moment dat ofiţeri recrutori să devină chiar colegii tăi şi să îţi legendeze dosarul. De aceea dosarele care sunt astăzi la CNSAS nu sunt credibile. Radu Moraru: Deci dosare paravan. Aici e interesant, se poate şi a 4-a variantă, să devii ofiţer sub acoperire. Dar cum făceau, te chemau şi spuneau pentru merite deosebite de astăzi înainte cu o sabie din aia îţi spuneau, te facem ofiţer sub acoperire? Victor Roncea: Cred că mulţi dintre intelectualii noştri de astăzi ştiu mai bine cum se făcea. Ce m-a deranjat pe mine… Radu Moraru: Dar ce grad le dădeau? Victor Roncea: Trebuie să îi întrebaţi pe ei, in funcţie de studii. Răzvan Mihai Vintilescu: Nu sunt dovezi foarte clare, dar putea avansa ca şi civil în ierarhia aceasta până la gradul de rezident, care însemna că aveai în grijă mai multe persoane. Era un fel de piramidă. Informatorul era baza şi după se tot urca. Radu Moraru: Deci gradul cel mai mic era turnătorul. Victor Roncea: Un turnător sau un informator, ca şi în ziua de astăzi, poate să aibă un nivel intelectual foarte înalt. Răzvan Mihai Vintilescu: Unii dintre ei erau dirijaţi spre obiective de importanţă crescută şi pe lângă care ei trebuiau să obţină informaţii foarte atent. Radu Moraru: Am înţeles, dar hai să o luăm acum pe rând. Am tras aceste concluzii, că puteai să fii în diverse moduri. Răzvan Mihai Vintilescu: Două secunde, să dau un exemplu în care turnătorul şi o persoană, care a fost în acelaşi timp informator şi urmărit, avea acelaşi nume. Am publicat în „Cotidianul” o anchetă în urmă cu câteva luni despre Emanuel Valeriu, unde am arătat că la început purta numele de Epure ca şi informator, iar după aceea în urma unui incident i s-a deschis dosar de urmărire informativă, dar şi-a păstrat numele. Radu Moraru: Ce s-a întâmplat aseară, de care am rămas şocat, faptul că era o prietenie nevăzută între Ion Cristoiu şi Corneliu Vadim Tudor. În multe rânduri Ion Cristoiu i-a luat apărarea lui Corneliu Vadim Tudor, chiar în momente în care senatorul fusese acuzat de asemenea dosare. M-a şocat un pic modul în care a spus-o Corneliu Vadim Tudor. Pentru că nu a spus Ion Cristoiu a fost turnător al Securităţii, ci „Ion Cristoiu m-a turnat pe mine”. Hai să vedem declaraţia de aseară a lui Corneliu Vadim Tudor. Da. Asta a fost aseară. Victor Roncea: Pe mine ce m-a deranjat foarte mult la colegul nostru de presă Corneliu Vadim Tudor – ca sa-i spun asa – este că el însuşi a fost victima unui dosar fabricat. Deci ar fi trebuit să aibă o minimă ezitare înainte de a prezenta un document care nici măcar nu e în original. Radu Moraru: Pe de altă parte, se tot vorbeşte de figuri publice marcante ale intelectualităţii de care ai spus că au tot felul de dosarele şi e foarte important ca de aceşti oameni să discutăm odată. Bun, sunt repere ale societăţii, dar nu vreau să aflu peste 20 de ani, cum s-a întâmplat la Mona Muscă, unde nici acolo nu e foarte clar. Hai să stabilim ce a fost şi ce nu a fost. Victor Roncea: Aş putea să fac câteva mici dezvăluiri. În anii pe care i-am petrecut cercetând aceste dosare am avut şansa să vorbesc şi cu foarte mulţi ofiţeri de Securitate, care după aceea unii dintre ei şi-au continuat activitatea în SRI sau SIE. Din aceste motive ei nu au putut face dezvăluiri care însă se află în dosarele de la CNSAS. CNSAS este o problemă în sine şi am spus-o de la bun început. Însuşi CNSAS a încălcat legea prin prima sa formulă când au făcut parte din acest colegiu persoane care au făcut înainte parte din Partidul Comunist. Or, Legea Ticu nu permitea asta. Radu Moraru: Dar, de exemplu, Cezar Ivănescu pe acest scaun a fost acuzat şi a şi murit la scurt timp după. Victor Roncea: Da, exact. Mircea Dinescu a fost activist al UTC. Andrei Pleşu a fost membru al PCR. Aceste persoane nu aveau ce căuta in CNSAS. Radu Moraru: Dar aşa şi Ion Cristoiu a fost membru al PCR. Victor Roncea: Vorbim de acest for care ar fi trebuit să fie unul moral. Părerea mea este că aceste persoane, altfel poate onorabile in scrierile lor, s-au îmbulzit să ocupe o funcţie publică de mare importanţă pentru că erau vizate tocmai în aceste rapoarte ale Securităţii. Andrei Pleşu a făcut înainte de ’89 numeroase vizite în Occident. A avut două burse în RFG. Domnul Marius Oprescu, care conduce la rândul său un institut de investigare a crimelor comunismului, a scris o carte privind planurile Securităţii, Atlas şi Alfa. Erau nişte planuri care prevedeau în amănunţime cum se tratează cetatenii români care pleacă din ţară în străinătate în interes de serviciu sau la burse. Aceste persoane erau chestionate la plecare şi la sosire. Erau obligate să dea note privind întâlnirile pe care le-au avut, activitatea şi aşa mai departe. Radu Moraru: Deci cu o simplă notă din aia înseamnă că erai turnător? Victor Roncea: Întrebarea este unde sunt aceste note? Erau informaţii date organului de Securitate. De ce au dispărut? În scrisoarea pe care Andrei Pleşu i-a adresat-o lui Ceauşescu în scandalul Meditaţia Transcendentală – de fapt este vorba de doua scrisori -, dânsul recunoaşte singur că l-a informat despre Meditaţia Transcendentală pe un ofiţer al Securităţii, e vorba de maiorul de atunci Vasile Mălureanu. Unde e acea notă? Domnul Vasile Mălureanu după ’90 a ajuns general, întâmplător, în perioada în care domnul Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Dar modul în care a prezentat Corneliu Vadim Tudor sugera aşa, m-am dus, m-am uitat în respectivele dosare şi l-am recunoscut pe Ion Cristoiu. Eu nu m-am uitat în dosarele lui Corneliu Vadim Tudor, nu ştiu ce a fost el pe vremuri. Victor Roncea: Este puţin absurd, domnul Ion Cristoiu a fost de-a lungul anilor adversarul… este si acum al lui Traian Băsescu, a fost al lui Adrian Năstase, al lui Ion Iliescu şi al lui Constantinescu când acestia au fost la putere. Dacă vă amintiţi anii ’92, când a fost deconspirat ca ofiţer al Unităţii Antitero şi Sorin Roşca Stănescu şi apoi Gabriel Mărculescu de la „România Liberă”, era o perioadă în care aceste răfuieli se făceau. Măgureanu dacă dorea scotea a doua zi un dosar în presă. Dacă Ion Cristoiu era incomod în acea perioadă şi era, o făcea. Ne amintim ce putere avea Evenimentul Zilei, dacă se dorea putea să fie executat în acesti 19 ani. Nu s-a întâmplat. Radu Moraru: Aici am nişte dezvăluiri, dar de dimineaţă m-a sunat Răzvan Mihai Vintilescu şi mi-a spus că această notă nu e. Dar ideea care e, că mi-a spus senatorul că e o transcriere. Răzvan Mihai Vintilescu: Şi mie Corneliu Vadim Tudor mi-a spus dimineaţă că această notă e o copie de la CNSAS, originalul se află acolo. Acum problema e următoarea, CNSAS când eliberează copii, în primul rând că eliberează copii xerox după documente. După foi, dacă e microfilm, copie după el. Acele copii au o ştampilă pe care scrie CNSAS, Direcţia arhivistică şi conform cu originalul. Am aici un model. Radu Moraru: Deci acesta e un dosar de Securitate al unui judecător. Deci există strict secret, este o ştampilă. Dar asta e o copie a dosarului. Asta se presupune că ar fi trebuit să primească Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Aşa arată un dosar de informator. Dacă era urmărit, el ce făcea? Se ducea la CNSAS, făcea o cerere că vrea să îşi vadă dosarul, i se aducea acest dosar unde se găseau note despre el. Radu Moraru: El susţine că i s-au dat nu ştiu câte volume pe care le are acasă. Cum arată acest volum? Răzvan Mihai Vintilescu: Toate aceste volume dacă sunt copiate la CNSAS trebuie să poarte această ştampilă pentru că circuitul este destul de complicat. După cererea petentului… aceasta e din dosarul lui N. C. Munteanu. Radu Moraru: Ştiu, dar Corneliu Vadim Tudor nu a spus că e o copie, a spus că e o transcriere, de exemplu, după această notă. Răzvan Mihai Vintilescu: Numai că aceste transcrieri nu se fac acolo. Pot să vă arăt file dintr-un caiet de matematică pe care a fost luat un angajament. Radu Moraru: Deci tu sugerezi că acum, ca să meargă până la capăt, Corneliu Vadim Tudor ar trebui să aducă şi dosarul în care a găsit, aşa cum am spus eu aseară, aceasta ar fi proba că nota aceasta face parte dintr-un dosar de urmărire a lui Corneliu Vadim Tudor. Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Ea trebuie să întrunească anumite elemente. Radu Moraru: E, aici ajung, pentru că la ce spuneam astăzi, faptul că am avut astăzi un fler, că nu întâmplător a fost dat acest subiect, pentru că e important astăzi pentru toţi ziariştii care am lucrat cu Ion Cristoiu, pentru toţi cei care îl citesc pe Ion Cristoiu, să afle până la urmă dacă a fost sau nu. Deja nu mai putem să ocolim subiectul. Victor Roncea: Dacă CNSAS şi-ar fi făcut datoria, în cei doi ani de când am înaintat lista „Voci curate” pe care se află şi domnul Ion Cristoiu şi domnul Corneliu Vadim Tudor şi mulţi dintre noi, elita breslei, în aceşti doi ani ar fi putut finaliza această listă. Nu au făcut-o. Au trimis regulat la „Civic Media” câte o notă, 2-3 decizii, doar cu “peştişori”. Numele grele sunt protejate. Radu Moraru: Şi aici a mai făcut o acuzaţie. Corneliu Vadim Tudor a spus aşa: Virgil Măgureanu i-a făcut scăpat dosarul lui Ion Cristoiu, adică l-a scos de acolo. Victor Roncea: Asta e foarte uşor de afirmat. CNSAS putea în aceşti doi ani să ne dea un răspuns la lista cu cei mai importanţi jurnalişti. Pentru că aceasta e ideea, dacă un influent formator de opinie a colaborat sau nu, dacă e şantajat în continuare sau nu, dacă serveşte conştiinţa sa sau anumite comenzi. Acesta e rolul jurnalistului, să afle adevărul. Radu Moraru: Dar e posibil ca Ion Cristoiu să nu aibă niciun dosar la Securitate din moment ce el era obiectivul Coroiu? Victor Roncea: E posibil orice, dar din moment ce nu e în arhivele CNSAS… mai sunt oricum şi alte arhive, cele microfilmate. Radu Moraru: De ce spuneam că nu întâmplător mi s-a părut gestul lui Corneliu Vadim Tudor şi am verificat în ce măsură puteau ieşi aceste hârtii care nu au nici antet, nici ştampilă. Acest tip de hârtii şi vă rog şi pe voi să verificaţi că e posibil ca sursele noastre să nu fie cele mai orientate, deşi nu cred, dar e bine ca să avem verificarea, acest tip de hârtii se scoteau în urmă cu ani de către SRI. Deci te duceai la SRI dacă aveai pile, şi Corneliu Vadim Tudor a tot avut relaţii, şi acest tip de hârtii se scoteau aşa. Victor Roncea: E posibil să fie o transcriere de mână. Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar să ne gândim acum de ce ar face un lucru ca acesta pentru că el are acces la propriul lui dosar, are acces şi la dosarul de Arte şi cultură. Radu Moraru: Are acces la toate dosarele lui? Răzvan Mihai Vintilescu: El a spus că e din dosarul lui. Radu Moraru: Dar eu l-am întrebat: când aţi obţinut hârtia? Acum 2-4 ani. Dădea CNSAS atunci? Victor Roncea: Poate că era momentul ca CNSAS să intervină. Astăzi, mâine mai e timp. Radu Moraru: Eu cred că aici e miza. Eu cred că această notă e luată nu de la CNSAS, ci de la SRI în urmă cu mai mulţi ani. Pentru că acum 2, 3, 5 ani nu ştiu când a luat-o Corneliu Vadim Tudor, SRI făcea genul ăsta de transcrieri. De ce? Pentru că nu puteau să scoată acel dosar de acolo. De ce? Pentru că elementele de identificare pe care le vedem, contextul şi aşa mai departe pot arăta că a fost transcriere, aşa cum poate să fie şi o făcătură. Răzvan Mihai Vintilescu: Exact. În aceeaşi măsură poate fi vorba şi de intoxicare, pentru că dacă ne uităm după grafia folosită, e scris cu â din a. Asta s-a început în urmă cu câţiva ani în mod regulat. Radu Moraru: Si nu are relevanţă. Victor Roncea: Mai e posibilă relatarea unei discuţii care putea fi înregistrată sau putea fi în prezenţa locotenentului major de atunci Stana Creţea, dar şi a altor persoane. Ea poate şi-a făcut datoria de ofiţer şi a relatat discuţia, considerându-l pe Coroiu sursă. Radu Moraru: Hai să arătăm şi Cartea Albă a Securităţii, unde se face trimitere la obiectivul Coroiu. Această carte a fost tipărită cu ajutorul lui Ion Cristoiu şi redactată de Mihai Pelin. Obiectivul Coroiu (Ion Cristoiu-scriitor) „un cetăţean o anunţă pe Cornelia, soţia obiectivului, că în cuvântare s-a strecurat o greşeală foarte gravă şi nu ştie cum s-a acceptat publicarea”. ASRI, fond d, dosar 10962. Aici e ceva interesant volumul 4, fila 204-205. Deci este obiectivul Coroiu, trebuie văzut dacă în jurul unui adevăr se împletesc minciuni. Victor Roncea: Numărul acelui dosar e la două numere de acesta, deci acesta este 10960, iar acesta 962. Deci în 960 e sursă şi în 962 e obiectiv… Răzvan Mihai Vintilescu: Fondurile sunt mai mari. Deci ei acolo nu doar să vadă ce a făcut amicul lui Ionescu. Doreau să vadă ce face Ionescu şi cu gaşca lui de scriitori în timpul liber. E foarte des întâlnită situaţia în care ofiţeri de Securitate raportau pe oricine care le dădeau informaţiile. Radu Moraru: Nu. Atenţie, aici era obiectivul Coroiu. Şi aici e diferenţa de ani, avem 10960 în 1983, unde dacă dăm crezare acestui document, care nu are elemente de identificare suficiente, în 1987, la 5 ani de zile se vorbeşte de obiectivul Coroiu. Răzvan Mihai Vintilescu: Bine, aceste dosare rămâneau deschise şi pe perioade mari de timp. Am găsit, ca să vă daţi seama de felul în care erau făcute aceste dosare, că asta nu ştie lumea, modul în care lucra Securitatea. În unele dosare am găsit menţionat pe coperta dosarelor scria că au fost închise în ’91, la 2 ani după revoluţie. Pentru că nu ajunseseră la acel dosar. Radu Moraru: Sau pentru că informatorii dinainte au fost folosiţi şi după, unii poate şi astăzi. Răzvan Mihai Vintilescu: Era o birocraţie care trebuia respectată şi astăzi. Am stat de vorbă cu vărul lui N. C. Munteanu, cel care l-a turnat, şi i-am pus faţă în faţă pe cei doi. Fără să ştie. Am sunat şi am stat de vorbă. Şi N. C. Munteanu l-a întrebat, bine, măi Costică, dar cum ai putut să zici că sunt turnător? Şi el, păi cum să nu fii, ai fost sursa mea, stăteai de vorbă cu mine, însemna că îmi dai informaţii. Deci pentru el… Victor Roncea: Dacă el ştia că vărul lui e informator, e adevărat: dădea informări… Radu Moraru: Dar nu ştia cu ce se ocupă respectivul? Răzvan Mihai Vintilescu: Munteanu mărturiseşte în carte că în acea perioadă şi de frică s-a întâlnit cu el să vadă ce vrea. În rapoartele de acolo erau şi lucruri care nu s-au întâmplat. Radu Moraru: Aici e diferenţa şi în ce discutai, dacă turnai colegi sau aveai discuţii despre vreme, fotbal şi aşa mai departe. Victor Roncea: Da, pentru că era şi aceast tip de relaţie, între ofiţerul de Securitate şi unele surse, o relaţie care nu mai permitea ofiţerului să ceară o notă scrisă acelei personalităţi pentru că era personalitate. Şi atunci doar stăteau de vorbă. Radu Moraru: Dar ce e interesant aici că era şi un Vasile Măirean care în ’84 se ocupa de jurnaliştii de la „România Liberă”. El a fost avansat până la general de brigadă printr-un decret din noiembrie ’99 semnat de Emil Constantinescu. Victor Roncea: Da. Cred că e vorba de domnul Mălureanu. Aşa îşi iau anumite nume. Şi este ce vă spuneam, e în perioada în care domnul Andrei Pleşu era ministru de Externe. Radu Moraru: Luăm pauză şi după revenim cu dezvăluiri interesante. Ce mi se pare important că foarte nume pomenite de Victor Roncea şi alţii, chiar şi Ion Cristoiu, nu pare că aceşti oameni au dus în aceşti ani o luptă pentru ca adevărurile să se afle. Victor Roncea: Dimpotrivă! Radu Moraru: Asta o spui tu! Eu mă gândesc, de la Pleşu până la oricine, ar fi trebuit să iasă în faţa Guvernului în care să spună vrem să se publice tot! Răzvan Mihai Vintilescu: Acum e foarte simplu de spus, dar o simplă vizită la CNSAS, să vedeţi câţi oameni se strâng acolo, bătrâni care vin să îşi vadă dosarele. Din punct de vedere birocratic CNSAS este îngrozitor. Radu Moraru: Adică nu aveau pile Pleşu, Dinescu? Au şi lucrat acolo.
Victor Roncea: Si Pleşu şi Dinescu şi Patapievici! Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar la un moment dat oamenii dacă vor să urmeze o metodologie sau cum a fost cazul domnului Victor Roncea, cu 300 de nume de jurnalişti. Victor Roncea: Dintre care cred că au fost verificaţi doar 10%. Răzvan Mihai Vintilescu: Ca o singură foaie să plece de la CNSAS trebuie să treacă de la Direcţia de Arhivă la Investigaţii. Radu Moraru: Deci e un sistem care să împiedice aflarea multor informaţii. Răzvan Mihai Vintilescu: Dar aşa a fost creat. Radu Moraru: Ce dosare nu sunt la CNSAS? Victor Roncea: E o întrebare legată de acea unitate Anti-KGB a Securităţii, 0110, care priveşte şi unii membri din Colegiul CNSAS. De arhiva ei… Radu Moraru: Publicitate! Am revenit. Mă uitam, tot „Cotidianul” a publicat dosarul presa, alte nume în reţea. Aici putem vorbi de un interes foarte mare al lui Creţea Stana, doamna ofiţer care se ocupa de ziarişti. Avea şi la Flacăra şi la Scânteia. Deci nu era zonă unde să nu fie turnători sau colaboratori ai Securităţii. Am văzut o declaraţie foarte interesantă a unui domn care spunea: „De ce nu se întreabă nimeni câţi agenţi sunt în România?” Vă spun eu că după 22 decembrie ’89 mi-a arătat cineva o listă cu agenţi ai serviciilor secrete străine infiltraţi doar la Scânteia”. Deci era această preocupare din două puncte de vedere, ca să vadă cine lucrează acolo şi dacă nu cumva unii dintre ziarişti fac jocurile unor puteri străine. Acesta era rolul doamnei ofiţer. Victor Roncea: Scanteia era o trambulină a partidului. Răzvan Mihai Vintilescu: Presa a avut un rol foarte important în dezvoltarea PCR. Studiind asta pentru o lucrare ştiinţifică am constatat că în paralel cu desfiinţarea marilor ziare după venirea la putere a PCR a fost un proces de creştere a ziarelor mai mici, ziare locale. Ajunseseră ca să fie un număr record de ziarişti în România. Radu Moraru: Ce spune aici, în aprilie ’84 ofiţerul Stana Creţea şi şeful său, Vasile Măirean, se lăudau cu depăşirea cu 26% a planului de recrutări din rândul ziariştilor. Victor Roncea: Tare! Imaginaţi-vă câţi mai sunt acum în presă… Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că ziariştii aveau acces oriunde. Aveau acces la o groază de informaţii, dacă plecau afară. Deci lucrurile astea se leagă. Victor Roncea: Ca şi azi… Radu Moraru: Dar din aceste note reies două lucruri importante sau unul cel mai important, că în presa de atunci sau după, existau nu doar ziarişti simpli, ci colaboratori cu Securitatea, din care unii turnau, dar erau şi ziarişti agenţi ai unor puteri străine. Care? Ruşi? Victor Roncea: În primul rând cele din blocul sovietic. Era foarte greu ca un ziarist de la Scânteia să aibă legături cu CIA. În schimb, cu ţările sovietice – Ungaria, Bulgaria, Germania şi cu URSS – erau mult mai multe probabilităţi. Radu Moraru: Unul dintre cei ulterior dezvăluiţi a fost Dumitru Tinu, dezvăluit de Emil Constantinescu, preşedintele României susţinând că l-a văzut pe lista lui Severin. Răzvan Mihai Vintilescu: Însă să nu uităm că Securitatea avea şi o anumită psihoză când venea vorba de agenturile străine, de spioni din România şi uneori se mai şi exagerau lucrurile. De exemplu, în cazul Europei Libere, în dosarul Meliţa şi Eterul, în cartea lui Mihai Pelin se găsesc o groază de exemple în care ofiţeri de Securitate pur şi simplu plecând de la o firimitură de informaţie o exagerau atât de mult că în momentul în care ea ajungea în centrală respectivul de care se relata era agent străin. Radu Moraru: Ştiu, dar tu ai spus că un adevărat dosar nu are o filă, nu are două, ci arată aşa. Şi practic de un biet judecător erau toate aceste informaţii… nu ar trebui să fie despre şefi de ziare? Răzvan Mihai Vintilescu: Asta am spus şi eu. Sunt cazuri în care ni se prezintă uite ăsta a fost dosarul şi ni se pun în braţe 3 file. Un dosar trebuie să conţină angajamentul, referatul de recrutare, cum a decurs recrutarea, o groază de lucruri, pe lângă note şi rapoarte pe care ei erau obligaţi să le facă la timp. Radu Moraru: Asta spun. La CNSAS dacă nu sunt nişte dosare înseamnă că anumiţi oameni care ar trebui să aibă dosare, mă refer la şefi de ziare, şi Ion Cristoiu a fost şef de ziare. Ar fi trebuit să aibă dosar de Securitate, dovadă şi ce am scos din Cartea Albă. Victor Roncea: Da. Şi dânsul a spus că are câteva file din dosare. Radu Moraru: Asta mi se pare o dezvăluire. Bun. Mergem mai departe, dacă nu are dosar aici, că sunt persoane celebre care nu au, Ion Iliescu e un exemplu. Unde poate să fie dosarul sau de ce nu e la CNSAS? Victor Roncea: Ion Iliescu, Măgureanu a recunoscut că i-a fost ars dosarul. Radu Moraru: Dar Măgureanu ştia de arderea dosarului lui Ion Iliescu? Victor Roncea: Da, a certificat într-o emisiune, la care am participat. Răzvan Mihai Vintilescu: Anul ăsta am avut şi dovada. Noua lege a CNSAS a adus un mare avantaj, dosarul care pleacă la tribunal devine act public, îl poţi consulta. Tot aşa consultându-se dosarul unui înalt prelat s-a constatat că într-un înscris din acel dosar era menţionat faptul că o parte din actele de acolo au fost arse după 1990. Victor Roncea: Bine, părerea mea este că Ion Iliescu şi-a ars dosarul într-un cămin de la Cotroceni. Radu Moraru: Dar dacă sunt unii care astăzi sunt sub acoperire, ei nu pot avea dosarul la CNSAS. Victor Roncea: Nu. Sunt de importanţă naţională şi sunt la serviciile unde activează. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS are ce a primit. Radu Moraru: În ce variantă nu ai dosar la CNSAS? Victor Roncea: Poţi să fii acoperit, poţi să fii fantomă. Radu Moraru: Ce înseamnă asta? Victor Roncea: E un termen care priveşte persoanele cu identitate complet falsă. Şi-au lăsat familiile în România, au fost trimişi în Occident. Unii s-au întors, alţii nu. Răzvan Mihai Vintilescu: Erau ofiţeri sub acoperire. Este o întreagă literatură pe acest domeniu scrisă de ofiţeri din serviciile secrete, pentru că nu au dat nume, dar erau ca să spunem vârful ierarhiei în ceea ce însemna spionajul. Plecai, aveai o altă identitate, nu ştia nimeni decât ofiţerul tău de legătură ştia cine eşti. Victor Roncea: Sau în unele cazuri ştia comandantul, cum a fost cazul Pacepa care a plecat cu o listă de astfel de ofiţeri care îşi făceau datoria faţă de ţară şi care au fost puşi în situaţii groteşti, inclusiv de crimă. Radu Moraru: Spuneai înainte de publicitate că mai e o variantă ca anumiţi oameni să nu apară la CNSAS pentru că ai spus că Direcţia Anti-KGB nu a predat fondul respectiv. Victor Roncea: Nu e foarte clar dacă dosarele din cadrul arhivei unităţii au ajuns la CNSAS… Radu Moraru: Asta era Direcţia Anti-KGB. Victor Roncea: Era numită aşa generic. De fapt ea urmărea agenţii din lagărul socialist: Ungaria, RDG, Bulgaria. Radu Moraru: A fost desfiinţată în primele zile ale revoluţiei. Victor Roncea: Bine, toată Securitatea a fost desfiinţată şi trecută la Armată, unde generalul Militaru ar fi vrut să execute toate capetele Securităţii. Radu Moraru: General dovedit agent GRU. Ce s-a întâmplat cu această arhivă? Victor Roncea: Nu se ştie dacă a ajuns sau nu la CNSAS. Eu mă îndoiesc că a ajuns. Radu Moraru: În ce sens? CNSAS nu confirmă? Victor Roncea: Dacă a ajuns însă, este o problemă care priveşte inclusiv un actual membru CNSAS. E vorba de executorul lui Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu. Mircea Dinescu a fost urmărit de această unitate. Eu deţin o înregistrare cu ofiţerii care s-au ocupat de cazul Mircea Dinescu. Au continuat ulterior activitatea în noile structuri. Radu Moraru: Deci Mircea Dinescu ar fi interesat să caute acest dosar. Victor Roncea: Şi se spune foarte clar că Mircea Dinescu, în zilele premergătoare revoluţiei, loviturii de stat, a întreprins o vizită monitorizată în ţările baltice, de unde a plecat încercând să îşi acopere urmele în Crimeea, unde a primit un instructaj din partea KGB despre ce urma să se întâmple în România. Radu Moraru: Dar asta cine spune? Victor Roncea: Ofiţerii care s-au ocupat de caz. Radu Moraru: Dar de ce ar fi credibili? Victor Roncea: Pentru că nu au de ce să mintă din moment ce se poate verifica ce spun ei în aceste dosare. Radu Moraru: De asta spui că nu sunt dosarele? Victor Roncea: Persoanele care sunt în continuare protejate, sunt în serviciu, şi servesc puterile care s-au succedat, regimul Iliescu – Constantinescu – Traian Băsescu. De aceea nu sunt încă deconspirate. Radu Moraru: Hai să mai vedem un scurt material. Da. Ne-am dus la Dorin Tudoran şi am văzut că Dorin Tudoran face şi el nişte afirmaţii aşa, chiar în „Ziua” unele din ele, şi aici e interesant. Meciul e foarte interesant între intelectualii României dinainte de 1989. „Ar fi amuzat ca în desecretizatul meu dosar domnul Ion Cristoiu să dea peste dovezi în legătură cu rolul jucat chiar de Ion Cristoiu în hăituirea dizidentului Dorin Tudoran. Şi pentru asta nu are nevoie de dosarul meu, ci numai de puţină memorie”, spune Dorin Tudoran. Deci domnul Ion Cristoiu spunea, vrem dosarele dizidenţilor. Victor Roncea spune şi îl aprob: dosarele ziariştilor. Dar de ce am citit de Dorin Tudoran, pentru că era în această perioadă? Victor Roncea: E vorba de răfuielile dintre ei, care datează de atunci, din anii ’80. Radu Moraru: Domnul Corneliu Vadim Tudor vrea să facă nişte precizări şi îi rog pe colegii mei să îl sune. Ce vreau să vă mai spun ca fapt divers, se vorbea la un moment dat, spunea şi Corneliu Vadim Tudor şi voi cum se ardeau nişte dosare, iar Virgil Măgureanu la vremea respectivă a fost acuzat de foarte mulţi că făcea trafic de dosare. Ca o notă de culoare, dar nu are nicio relevanţă din punct de vedere al acuzaţiilor care sunt, Virgil Măgureanu, care era monitorizat de Anti-KGB la rândul său din 1985, după… E foarte important că Virgil Măgureanu, deşi nu a recunoscut într-o primă fază, el din 1965 a fost colaborator al Securităţii. Victor Roncea: Şi ulterior ofiţer acoperit la Ştefan Gheorghiu. Radu Moraru: După Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu. În acelaşi bloc, pe aceeaşi scară. Şi îl inunda pe Ion Cristoiu. Victor Roncea: Şi ca să vă mai fac acum o dezvăluire, de culoare: astăzi Ion Cristoiu stă în acelaşi imobil tot cu un şef al unui serviciu secret. Radu Moraru: E posibil ca monitorizându-l pe Virgil Măgureanu, atât de aproape, tot din surse, pentru că ei erau vecini, Măgureanu îl vizita pe Ion Cristoiu… Pentru că îl inunda, se mai întâlnea. Sunt şi nişte martori care spun, eram în casă la Ion Cristoiu şi venea Virgil Măgureanu. Deci dacă Măgureanu era monitorizat de Anti-KGB după ’85 e posibil ca şi Ion Cristoiu fiind vizitat de Măgureanu să fi intrat în interiorul acestei divizii KGB, de unde şi obiectivul de care se vorbea, obiectivul Coroiu. Bună seara, domnule preşedinte. Corneliu Vadim Tudor: Bună seara pentru voi, nu pentru mine, pentru că suntem în campanie şi îmi aduceţi prejudicii serioase. Toţi trei m-aţi criticat de mi-au mers fulgii, de parcă eu sunt de vină că m-a turnat la Securitate Ion Cristoiu. Radu Moraru: Eu nu v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Eu ştiu să urmăresc emisiuni de televiziune. Victor Roncea: Aş fi vrut să vă spun de ce v-am criticat. Corneliu Vadim Tudor: Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc ne luăm la revedere. Deci voi eraţi tineri, nu aţi trăit epoca aia. Eu nu l-am acuzat pe Ion Cristoiu că dădea informări despre mine şi mentorul meu literar Eugen Barbu. Eu îl acuz pentru ce face acum. Acum s-a pus cu arme în slujba lui Măgureanu, un om care a participat la Crăciunul sângeros din decembrie ’89. A luat bani grei de la Virgil Măgureanu să atace adversarii lui Virgil Măgureanu. Nu uitaţi când eu am intrat în posesia dosarului de căpitan de Securitate al lui Virgil Măgureanu, ca dovadă că am surse de primă mărime. Cine făcea atunci rost de dosarul directorului SRI? Am făcut eu rost. Nu l-am publicat că aş fi încălcat legea, dar am dat numai indicativul în România Mare. El l-a văzut, l-a recunoscut, s-a speriat, i-a dat telefon prietenului său, Ion Cristoiu, ca să vedeţi ce complicităţi sunt şi calcă pe cadavre de oameni nevinovaţi, dar cu mine şi-au găsit naşul. Şi atunci l-a publicat în Evenimentul Zilei . Radu Moraru: Ei au fost vecini şi eu cred că orice ziar pe vremea aceea ar fi dorit să publice dosarul lui Virgil Măgureanu. Era o bombă de presă şi eu eram acolo şi ţin minte că s-a făcut mare vâlvă în momentul în care… Corneliu Vadim Tudor: Dar de ce nu s-a dus la „Adevărul” lui Dumitru Tinu, care avea o mai mare credibilitate? Uite, Victor Roncea, care e un bun scormonitor, care a spus în direct că l-am dezamăgit… Însuşi Ion Cristoiu a mărturisit acum 4-5 ani că în anii 1960 când era elev scria la postul de radio Vorbeşte Moscova. Mai ţineţi minte? Păi automat a intrat în vizorul Securităţii anti-KGB. Eu nu am probe, dar acum dând filmul înapoi şi văzând complicitatea cu un agent dovedit al KGB, care a fost Virgil Măgureanu, acum încep să cred că au fost antecedente ceva mai vechi. Radu Moraru: Deci aveţi probe pentru tot ce aţi spus? Corneliu Vadim Tudor: Când am venit la voi la emisiune eu nu am adus hârtia respectivă. O am de câţiva ani şi o am din câteva copii, tânărul de la „Cotidianul”, m-a sunat astăzi şi mi-a zis că e cu â. Dar aşa se dădea. Dar dacă ai filmat emisiunea trebuia să vezi că sunt Arhivele fostei Securităţi, este ceva scris după ’90. Pentru că eu nu mint când vă spun că am mii şi mii de documente. Am peste 30 de mii de volume, sunt scriitor. În dosarul de artă, presă, cultură în el sunt cele două note în care Ion Cristoiu e sursa tovarăşei Stana Creţea şi noua notă nu am găsit-o, dar îmi fac ambiţia şi o voi căuta şi o voi preda presei. Şi ca reacţie la obrăznicia postului Antena 3, că în seara asta apare pupăza din tei şi spune, a? S-a dovedit că este un fals. Domne, dar ăla e chiar un pui de securist acolo? Ce interes aveam eu să produc falsuri? Radu Moraru: Nu spun asta. Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator… Corneliu Vadim Tudor: Imediat. Deci documentul este autentic. Ţin minte că am trimis maşina să îl ia de acasă. Îi spun lui Victor Roncea că şi scrisorile lui Pleşu către Nicolae Ceauşescu tot eu le-am publicat. Plus cererile lui de a intra în PCR. De ce ar fi alea autentice şi astea nu? Radu Moraru: Dar nu e o probă irefutabilă. Nu e o ştampilă! Corneliu Vadim Tudor: Cuvântul ăsta irefutabilă să i-l spui Romaniţei Iovan, tinere Radu Moraru. Asa ca sa dovedim ca mai avem umor… Radu Moraru: Răzvan Mihai Vintilescu vrea să vă întrebe ceva. Corneliu Vadim Tudor: Numai puţin. Pentru că dacă Traian Băsescu a făcut un lucru bun de când e preşedinte e că a desfiinţat instituţia aia bugetivoră. Aproape toţi au fost securişti. Problema este să nu îşi ascundă biografia şi să vedem ce facem cu aceşti străini care mişună în presă şi politica românească. Agenţii Mosad, CIA, agenţii PSD… Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator, era foarte simplu ca dumneavoastră să mergeţi la CNSAS să obţineţi o foto copie. Corneliu Vadim Tudor: Nu mă duc eu la CNSAS. Răzvan Mihai Vintilescu: Aseară, dumneavoastră aţi spus că aveţi acest document de la CNSAS. Corneliu Vadim Tudor: Sigur, dar de unde? Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, şi CNSAS lucrează cu fotocopii xerox. Se vede nota în original cum arăta. Puteaţi face asta. Corneliu Vadim Tudor: Am şi aşa ceva. Domnule, dumneata lucrezi la cotidianul lui Sorin Ovidiu Vântu. De ce nu ceri dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu? Radu Moraru: Domnule preşedinte… Corneliu Vadim Tudor: Domnule Radu Moraru, lasă-mă să răspund. Nu sunt dator să spun pe ce filieră mi s-au făcut mie copiile astea. Ce sunt ei? Eu le am prin mijloace specifice şi e important că se confirmă şi în Cartea Albă că acest Coroiu e Cristoiu. Radu Moraru: Dar era obiectiv. Corneliu Vadim Tudor: Era subiectiv, obiectiv şi sursă. Directorul SRI a scos dosarul meu de urmărire de 19 volume, l-au studiat cu lupa şi nu au găsit nimic decât faptul că aveam tehnică de imprimat acasă, că eram urmărit pe stradă de când eram student. Acum pentru o hârtiuţă care se referă la Ion Cristoiu se face un caz naţional şi toată lumea îl apără pe Ion Cristoiu, aoleu! Am dat în omul mogulului de presă Dan Voiculescu. O să termin cu aceşti impostori care prea au dus-o bine în toate regimurile şi prea şi-au bătut joc de oameni. Eu nu am avut nimic cu Ion Cristoiu, dar îmi spune astăzi pe blog „al turna pe Vadim e ca şi cum l-aş fi turnat pe Iulian Vlad”. Chiar aşa, domnule? Adică ce am fost eu? General, şeful Securităţii? Da, vă ascult. Victor Roncea: Domnule senator, dezamăgirea mea consta în faptul că şi dumneavoastră aţi fost victima unui dosar fabricat care a apărut în presă ca fiind original şi ulterior aţi demonstrat că nu era. Corneliu Vadim Tudor: Angajamentul a apărut falsificat în ziarul în care lucrezi dumneata acum. Victor Roncea: Da, nu neg asta. Doream să spun că poate aşa e şi acum, in acest caz. Corneliu Vadim Tudor: Deci ascultă-mă: proba e memoria mea. Discuţiile astea eu le-am purtat în birou cu el, cu Ion Cristoiu. Am o memorie de elefant şi nu am niciun interes să mint, ca dovadă că nu am vorbit până acum şi nu aş fi vrut să vorbesc, dar prea s-au obrăznicit ăia la Antena 3 şi el tace şi consimte. Radu Moraru: Mulţumesc pentru precizări, o seară bună. Aici e greu să producem probe. De fapt e memoria lui Corneliu Vadim Tudor despre care ştim cu toţii că funcţionează foarte bine şi dezminţirea lui Ion Cristoiu. Victor Roncea: Da. Aici trebuie să fie activ rolul CNSAS, care a fost creat ca o instituţie care producea la un moment dat decizii. Radu Moraru: Păi asta e bombă: că Virgil Măgureanu filat de anti-KGB rău de tot după ’85 este exilat în ’88, unde? Victor Roncea: La Focşani. Radu Moraru: Asta înseamnă că în ’87, când Cartea Albă a Securităţii îl transmitea pe Ion Cristoiu obiectiv, ce arată, data e foarte importantă, arată că obiectivul Coroiu, Ion Cristoiu era filat cel puţin de Direcţia Anti-KGB. Şi aici sunt variante. Dosarul de Anti-KGB sau dosarele de la mai mulţi oameni există şi ele sunt undeva şi pe unii poţi să îi şantajezi. Eu nu spun de Ion Cristoiu aici. Sau anumite dosare au fost distruse şi aici eu cred că e interesul şi al lui Ion Cristoiu şi al multor altora să vadă unde sunt. Pentru că dacă a fost distrus de către Virgil Măgureanu, întrebarea este de ce? Victor Roncea: Pentru că agenturile, reţeaua KGB, GRU a fost protejată după ’89. Istoricul Larry Wats, care e un colaborator al CIA, scrie acum o carte despre rolul KGB în România anilor lui Ceauşescu. El demonstrează că la ora căderii lui Ceauşescu, KGB era cel mai mare duşman al Securităţii, nu CIA. Acest sistem, care la ora aceea era cel mai puternic în România – reţeaua KGB şi GRU – a funcţionat, evident după, pentru că a fost vorba de o lovitură de stat în care vârfurile acesteia erau membrii acestei reţele. Radu Moraru: Dar Virgil Măgureanu în ce poziţie îl plasăm, că unii îl fac KGB-ist, alţii spun că a fost floricică. Victor Roncea: El a fost ales de Ion Iliescu să conducă SRI. Radu Moraru: Asta ştim, dar mai ştim că în ’92 Virgil Măgureanu s-a rupt de Ion Iliescu. Răzvan Mihai Vintilescu: La nivel de folclor se pot spune foarte multe. Mereu doar cu bucăţele de informaţie nu se poate face un adevăr. Pentru a face din aceste deconspirări… Radu Moraru: Nu, dar Virgil Măgureanu era la Ştefan Gheorghiu. În 1985 începe să fie filat de Direcţia Anti-KGB. Direcţia asta nu era dusă cu capul, putea să confunde personaje că nu avea de ce să îl urmărească pe Virgil Măgureanu Anti-KGB, dacă nu îl bănuiau de apropiere de KGB. Victor Roncea: În decembrie ’89, Arhiva Securităţii – care era în acest bloc în care suntem şi noi, practic pe cealalta parte, unde la parter e acum Humanitas şi pe unde în anii ’90 intra Virgil Măgureanu ca să ajungă la birou -, arhivele din această clădire au plecat în ’89 la Moscova, copiate integral. Ea ara informatizata, în calculatoare. O parte din acea arhivă însă a ajuns şi peste Ocean şi e acum cercetată de Larry Wats. Deci eu aştept să aflu aceste dezvăluiri din arhivele CIA, care cred ca sunt mai complete decât ce se găseşte acum la CNSAS. Radu Moraru: Dar sa le credem pe alea de la CIA? Victor Roncea: Da! Răzvan Mihai Vintilescu: Părerea mea este că trebuie să credem ceea ce este document. În lipsa documentelor e foarte uşor să punem verdicte. Radu Moraru: Dar dacă se fac documente? Că până la urmă orice act poate fi făcut! Răzvan Mihai Vintilescu: Aici intervine rolul unor istorici sau al unor cercetători care îşi fac treaba ca lumea. Ei în momentul în care folosesc documente probează şi veridicitatea lor. Nu cred că un om care a lucrat în domeniul cercetării ştiinţifice asupra regimurilor comuniste poate fi dus uşor de nas de nişte fişe sau de nişte dosare. Ar sesiza din start dacă sunt autentice sau nu. Victor Roncea: Problema e dacă în dosar sunt toate fişele, pentru că avem cazul Mona Muscă unde sunt doar câteva. Radu Moraru: Dar cine spunea „Cotidianul” a demascat? Răzvan Mihai Vintilescu: În urma ştirii de astăzi de dimineaţă ca urmare a emisiunii tale de ieri, care a apărut şi în „Cotidianul”, noi am făcut un articol şi l-am publicat pe net de dimineaţă că acel document pe care Corneliu Vadim Tudor l-a arătat, eu l-am sunat înainte şi l-a arătat, domnule era original şi a spus: e o copie de la CNSAS. Şi când i-am explicat acele greşeli… Radu Moraru: Ştiu, dar aţi văzut ce a spus Corneliu Vadim Tudor. Că el nu vrea să spună de unde îi parvin. Răzvan Mihai Vintilescu: Păi atunci înseamnă că el îşi asumă ca oamenii să se întrebe, pe bună dreptate, “domne’, poate nu e adevărat”. Dacă el vine cu copia notei-raport pe care, încă o dată, dacă e din dosarul Artă, cultură, orice cercetător acreditat acolo, şi sunt foarte mulţi care le pot obţine. Radu Moraru: Dar se poate verifica, cercetători, dosarul e cunoscut. Răzvan Mihai Vintilescu: Se poate găsi imediat această… Radu Moraru: Ştiu, dar aici a venit cu acuzaţia dură. E în mintea mea. Eu ţin minte discuţiile pe care le-am avut şi ţin minte persoanele cu care am discutat. Aici nu mai poţi să înaintezi. Aici e memoria lui Corneliu Vadim Tudor şi sursele lui. Bănuiala mea, am verificat, am întrebat. Genul ăsta de hârtii se scoteau de la SRI mai pe vremuri, înainte. CNSAS nu a avut foarte multe dosare decât după 2005. Deci înainte de 2005-2006 se scoteau de la SRI genul ăsta de hârtii. Răzvan Mihai Vintilescu: Să nu uităm, CNSAS lucrează cu ceea ce i se dă. Deci nu poate lucra cu chestii pe care nu le are. Radu Moraru: Deci CNSAS până la urmă că eşti sau că nu eşti, nu e atât de relevant, mai ales atunci când spune că nu eşti colaborator. Răzvan Mihai Vintilescu: E în măsura a ceea ce a primit. Vorbeam de dosarele care se află la SIE. N. C. Munteanu a primit că la SIE nu e nicio informaţie cu privire la el. Însă în dosarul lui de la CNSAS se află o filă unde se precizează că un anume raport despre ceea ce făcea el la Europa Liberă a fost înaintat la predecesorul SIE din vremea respectivă. Victor Roncea:Dar se poate ca dezvăluirea acelui raport să nu fie în favoarea lui N.C. Munteanu. Radu Moraru: Până la urmă bomba din această seară pe care eu mi-o asum e una dedusă din toate informaţii publice. Dacă Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu la momentul 1987 şi îl inunda şi îl vizita, intra în casa lui, Virgil Măgureanu era urmărit de divizia Anti-KGB şi din moment ce schimba 3 vorbe cu Ion Cristoiu, automat Ion Cristoiu, care ne apare ca obiectivul Coroiu, este Anti-KGB. Asta mi se pare o dezvăluire bombă, ceea ce înseamnă că exista Coroiu şi că e obiectiv KGB. Victor Roncea: CNSAS ar trebui să îşi facă datoria şi mâine să infirme sau să confirme afirmaţiile făcute şi de domnul senator şi de noi aici în cazul Ion Cristoiu. Dacă mai e cazul să existe acest CNSAS. Radu Moraru: Sau ar trebui să spună, fraţilor, uitaţi dosarul. Pentru că dacă un amărât de judecător are nu un singur dosar, ci mai multe, obligatoriu ori este dosar despre cineva – şi în cazul lui Ion Cristoiu trebuiau să fie -, ori dacă nu, au fost distruse. Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS mi-a confirmat astăzi că verificările pentru Ion Cristoiu încă sunt în desfăşurare ca urmare a iniţiativei Civic Media şi că nu s-a ajuns la sfârşit. Nu s-a terminat. Victor Roncea: Dar când am lansat-o acum doi ani s-a spus că nu e momentul potrivit, că de ce nu ne ocupăm de politicieni? Între timp, CNSAS a ajuns să se ocupe de preoţi. Care sunt la o literă a prioritatilor ulterioară ziariştilor. Acum ne apropiem de alte alegeri. Cât trebuie să mai aşteptăm? În vremea aceea au ieşit toţi din societatea civilă asta, centralizata, Alina Mungiu, etc, ca este împiedicată activitatea CNSAS. Bine, nu credeti ca era cazul să iasă dosarele astea până acum, pentru clarificare? Radu Moraru: Pe mine mă uimeşte că aceşti oameni… Ion Cristoiu de astăzi are o temă. Eu i-am făcut dezvăluirea, obiectivul Coroiu este obiectiv al Anti-KGB. Deci eraţi filat, domnule Ion Cristoiu, în ’87 de Divizia Anti-KGB. Asta înseamnă că automat aveţi dosar de bănuit de către Securitatea română şi această divizie că aţi fi lucrat pentru KGB. E o chestie simplă pe care trebuie să o urmăriţi, unde e dosarul. Trebuie să ştim cine sunt aceşti oameni. Nu trebuie să îi condamnăm, dar e important să ştim unde au jucat, în ce echipă? Că mulţi dintre ei sunt şi astăzi mentori pentru generaţii. Victor Roncea: Mai este o problemă legat de această ordonanţă care a înlocuit Legea CNSAS şi care cred eu că este cvasiilegală şi împotriva intereselor naţionale. De ce? Pentru că în legea precedentă se specifica că obiectul CNSAS este deconspirarea agenţilor Securităţii ca poliţie politică şi a altor agenţi străini. Ei bine, această parte a doua a frazei a dispărut în noua ordonanţă făcută de onor Marius Oprea, care chipurile deconspiră şi investighează. În noua ordonanţă nu mai avem parte de agenţi străini. Aceasta a dus la o tâmpenie – pot sa-i spun asa – în ordonanţa care priveşte legea electorală şi prin care onor candidaţii trebuie să dea cu subsemnatul dacă au colaborat sau nu cu Securitatea. Ce ne facem, că anul acesta avem candidaţi din Republica Moldova care nu aveau cum să colaboreze cu Securitatea, ci cu KGB sau cu GRU. Radu Moraru: Interesant. Mai fac o dezvăluire legată de Virgil Măgureanu. Deci nu doar că îl urmărea Divizia Anti-KGB, divizie desfiinţată de un agent GRU Militaru, imediat in decembrie 1989… Dar Victor Ciorbea, prim-ministru al României, într-un moment în care îşi făcea un fel de memorii, spune ziariştilor că cel care a venit să îi spună „mai las-o moale cu dekaghebizarea” a fost…
Victor Roncea: Emil Constantinescu?
Radu Moraru: … Virgil Măgureanu! Declaraţie publică a unui om care a fost premier al României. Bomba mi se pare că Ion Cristoiu, unul dintre cei mai mari ziarişti din România, e clar că a fost urmărit de Divizia Anti-KGB. Răzvan Mihai Vintilescu: Probabil şi ceilalţi colegi de bloc erau urmăriţi. Radu Moraru: Păi nu ştiu dacă îi inunda pe toţi. Dar astăzi putem şti deasupra cui stă Ion Cristoiu? Victor Roncea: Dânsul trebuie să vă spună, oricum nu e unul care se ocupă neaparat de ziarişti, dar centralizează informaţii electronice. Radu Moraru: Interesant. Colegii mei vă mai pregătesc ceva, că din nou sunt voci care spun că nu ar fi chiar aşa, încă o dată spun, GfK dă toate cifrele de audienţă şi nu mi-aş permite să afişez măgării. Acestea sunt cifrele, audienţele exacte. La mare distanţă de alţii care se pretind a fi un fel de guru, de eminenţe din presă şi îmi pare foarte rău că domnul Ion Cristoiu e târât în asta. Şi nu am informaţiile pe care le are altcineva ca să spun despre Pleşu şi despre alţii, doar pot să le reproşez că nu au făcut suficient ca ei să fie primii luptători pentru limpezirea şi ieşirea la lumină. Vă mulţumesc şi vă propun o ediţie mai relaxată!
MONITORING MEDIA B1 TV, Naşul – Ora: 20:00 – 22.00
PS: Colegul de la Cotidianul ar trebui sa nu mai umble cu dezinformarile: N.C. Munteanu a fost informator al Securitatii. Detin inclusiv declaratii ale colegilor sai de la Europa Libera. Cica era santajat cu homosexualitatea lui!
Parerea mea este ca tovarasii care continua misiunea gastii kominterniste ar trebui sa o lase mai moale cu “eroii” de la Europa Libera. Cel putin o jumatate dintre ei erau turnatori si agenti ai Securitatii!
DATA: 04-11-2008 EMISIUNEA: SINTEZA ZILEI POSTUL: ANTENA 3 ORA: 21:35 MODERATOR: MIHAI GÂDEA INVITAŢI: ION CRISTOIU VALENTIN STAN
TALK-SHOW
Mihai Gâdea: Bună seara, urmăriţi o ediţie specială Sinteza Zilei. E o ediţie care va dura până la miezul nopţii, extrem de bogată. Vom avea transmisiuni în direct din SUA. În această seară vom vorbi şi despre alte lucruri extrem de grave pentru România, care în aceste zile cum spuneam şi aseară este acuzată de antisemitism. Lucrurile se complică, unul din cei mai importanţi poeţi ai Israelului, care a fost premiat anul trecut, a fost decorat de fapt, de preşedintele Traian Băsescu, acesta-i trimite o scrisoare în care-i spune, că de ziua domniei sale… apropo, azi e ziua preşedintelui Traian Băsescu, la mulţi ani domnule preşedinte, în această zi îi spune că-i trimite înapoi decoraţia pe care a primit-o într-o scrisoare extrem de dură pe care am să o citesc în câteva minute. Ce poate însemna pentru România o astfel de acuză care vine din partea Israelului, din partea acestui poet important, din partea ziarului Ha’aretz despre care am vorbit aseară, s-a discutat inclusiv la Vocea Israelului despre toate aceste acuze. Şi la toate aceste lucruri se mai adaugă un fapt pe care aş putea să-l calific dar am să mă străduiesc… e foarte simplu ca la mizerie să răspunzi cu mizerie. Am rămas surprins să văd că un ziar care nu a fost niciodată prietenos cu cel care a fost director într-o anumită perioadă, ziarul Cotidianul, publică „Turnătoria lui Cristoiu, fabricată de Vadim pe calculator”. Şi e un fragment în Cotidianul de mâine, dintr-o emisiune TV în care senatorul Vadim Tudor a prezentat în cadrul acestei emisiuni un document din care susţine că reiese faptul că jurnalistul Ion Cristoiu l-ar fi turnat la Securitate înainte de 1989. E vorba de o notă-raport întocmită de maiorul Stana Creţa, ce relatează o serie de informaţii primite de la sursa Coroiu. Lucru pe care-l constată jurnalistul sunt lucruri simple, nota aceasta care ar fi fost redactată de Securitate în anii ’80 este scrisă pe calculator, este scrisă folosindu-se scrierea actuală, este scris cu â din a, lucru care nu se întâmpla atunci. Dar faptul că e redactată pe calculator şi nu la o maşină de scris este un lucru cât se poate de evident, că este un fals. În studioul nostru se află domnul Valentin Stan şi domnul Ion Cristoiu. (…) Să auzim răspunsul domnului Ion Cristoiu. Vă rog, domnul Ion Cristoiu. Ion Cristoiu: Să răspund la ce? Mihai Gâdea: Sunt o serie de lucruri… Ion Cristoiu: Domnul Corneliu Vadim Tudor a invocat aseară un document. Sigur, acum s-a dovedit, e un document redactat la calculator, e foarte clar că-i făcut acum, în ultimul timp. Nu cred că l-a făcut Corneliu Vadim Tudor că nu-l duce capul. Pe Corneliu Vadim Tudor îl ştiu din 1990, după ce s-a înfiinţat România Mare, până în 1996, până a picat domnul Iliescu, regimul FSN, am dus un război sângeros… atunci m-a făcut ardei umplut, eu am slăbit… ceva sângeros, nu cred că a existat în presă un război sângeros… pe care, ca să fac o dezvăluire, eu l-am întrerupt – că aşa e, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti – la un moment dat un apropiat al lui Corneliu Vadim Tudor, cei care au lucrat la Evenimentul Zilei ştiu, inclusiv Radu Moraru, în cadrul acelui război sângeros, un război de presă cum rar s-a mai pomenit dus de Evenimentul Zilei şi de mine personal, şi de Corneliu Vadim Tudor de cealaltă parte. Şi mi-a adus un colaborator apropiat al domnului Corneliu Vadim Tudor nişte documente îngrozitoare despre viaţa sa de familie. Am publicat primul şi Corneliu Vadim Tudor – şi sper că… cei de la Evenimentul ştiu, el nu o să recunoască dar până la urmă sper să recunoască – prin intermediari m-a rugat să nu mai public deoarece e vorba de viaţa lui de familie. Şi eu am întrerupt. După 1996 sigur, căzând Corneliu Vadim Tudor şi fiind hăituit de regimul Constantinescu eu nu că m-am apropiat, văzând şi campaniile l-am sprijinit. L-am sprijinit şi în 2000, când era nebunia aia, înaintea celui de-al doilea tur, Corneliu Vadim Tudor era în al doilea tur cu Iliescu şi toată presa, televiziunile dădeau filme cu legionari, cu pericolul fascist etc. Eu eram titanul din Găgeşti, ştiţi că a fost şi pe-aici pe la emisiune, aţi văzut ce frumos vorbea cu mine. Nu ştiu ce l-a apucat. Mihai Gâdea: Chiar nu ştiţi? Ion Cristoiu: Şi atunci a scos acest document şi eu m-am uitat peste el. Bănuiesc că cineva i-a livrat acest document, dom’ne am un document tare despre Ion Cristoiu, Coroiu e Cristoiu etc., uite ce zice despre matale. Şi el… El spune că-l are de 2.3 ani şi că l-a lansat abia acum. Ce l-a apucat să fiu sincer cred că nici în faţa plutonului de execuţie nu ştiu. Eu nu l-am înjurat. Martor îmi e D-zeu. Nu i-am zis nimic, n-am scris nimic, nu am scris de alianţa cu PD-L. Am zis dom’ne, nu mă mai cert cu Vadim, sunt sătul până-n gât de certuri cu el. Certuri, împăcări… hai să mai fac o dezvăluire. Domnul Corneliu Vadim Tudor e un tip simpatic. Când am plecat de la Realitatea, am plecat din motive politice. Era PSD la putere şi s-au făcut presiuni asupra lui Silviu Prigoană ca să mă enerveze să plec. Şi am plecat. Şi a apărut în România Mare ştirea că eu am plecat deoarece Prigoană era gelos pe mine din cauza lui Bahmuţeanu. Eu nici nu ştiam că cei doi sunt prieteni. Şi l-am întâlnit pe stradă, domnul senator… dom’ne, de unde-ai scos-o? Zice hai dom’ne că am glumit. Păi am şi eu familie, are şi doamna aia familie… Cam aşa face. În seara asta a zis că de fapt nu la asta s-a referit, ci la faptul că eram din ’60 supravegheat de divizia anti KGB. Dar repet, documentul ăsta pe care l-a invocat, pe lângă faptul că-i făcut acum şi e o făcătură, nu-i vorba de nicio informaţie despre Corneliu Vadim Tudor. E vorba de un raport, ofiţerul de obiectiv, această doamnă mult invocată era ofiţer de obiectiv. Am cunoscut-o, a cunoscut-o şi Mircea Dinescu. De fapt şi Mircea Dinescu e acuzat pe parcursul emisiunii că i-ar fi livrat. Şi fiind ofiţer de obiectiv pe Scânteia Tineretului şi eu fiind redactor-şef la supliment, normal că ofiţerul de obiectiv venea la şeful întreprinderii. Oficial, cu delegat, cu legitimaţie, stătea de vorbă cu ăia şi stătea de vorbă şi cu mine. Şi aceşti oameni care erau ofiţeri de obiectiv, mai ales pe partea de cultură, ea era pe partea de cultură, făceau din când în când nişte rapoarte. Dar rapoarte privind starea de spirit… La vremea respectivă era un mare scandal cu Dorin Tudoran. Dorin Tudoran începuse să publice interviuri la Europa Liberă, lucra încă la Luceafărul, nu plecase. Era prin 1983. În acest raport, eu citesc. Nu-i vorba de nicio delaţiune despre Corneliu Vadim Tudor. Şi acel nume de cod, sursă Coroiu, cine o fi sau poate o fi inventată de doamna respectivă, dacă ar fi aşa, şi acela cine o fi, că e clar că n-am cum să fiu eu, nu spune nimic. Deci raportul suna aşa: Sursa Coroiu ne-a relatat că în discuţiile purtate cu Paul Anghel, Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor despre articolul lui Dorin Tudoran difuzat pe postul Europa Liberă s-a desprins concluzia că în redactarea articolului Dorin Tudoran a fost ajutat de cineva deoarece tonul nu-i cel care-l caracterizează pe Tudoran. După fiecare frază cu un conţinut profund duşmănos urmează alta de acoperire… Deci de la început la sfârşit este relatarea unei discuţii literare. Teoretic, sursa Coroiu ar fi discutat inclusiv cu Vadim, nu doar cu Vadim, despre interviurile pe care le dădea Tudoran la Europa liberă. Şi ajungem la concluzia că nu erau atât de rele. Era vorba că Corneliu Vadim Tudor pregăteşte o lovitură de stat, că vrea să fugă? Nu. După asta, pe parcursul emisiunii domnul senator a început să bată câmpii. A spus că dosarul meu de Securitate a fost ars de Măgureanu, că Măgureanu mi-a dat valize cu bani ca să-l critic pe el la Evenimentul Zilei şi că acum Dan Voiculescu îmi dă valize cu bani. Domnul Voiculescu, puteţi să-mi trimiteţi în cont. În valize? Îl şi vezi pe Dan Voiculescu venind cu nişte valize de dolari pe-aici. E clar că a fost intoxicat. Lucrul grav este faptul că în cazul de faţă nu-i vorba de o enervare tipică a lui Corneliu Vadim Tudor. E clar că el îl serveşte pe Traian Băsescu. Pentru că n-are nici un motiv, n-am zis nimic, nu l-am înjurat, n-am scris un rând. Şi probabil că aşa cum s-a prevăzut de foarte mulţi analişti, în urma târgului dintre PD-L şi PRM patronat de preşedintele Traian Băsescu – este clar, s-a văzut şi la moţiunea de cenzură, s-a văzut şi din declaraţia lui Corneliu Vadim Tudor şi din faptul că nici PD-L nici Traian Băsescu nu atacă, Corneliu Vadim Tudor va fi folosit cum a fost folosit şi pe vremea lui Ceauşescu de Ceauşescu să radă adversarii regimului. Ion Iliescu l-a folosit să radă adversarii… Coposu, eu, că eram în tabăra ailaltă, toţi cei care… Pleşu, Liiceanu, Dinescu. Şi acum, s-a pus în slujba preşedintelui Traian Băsescu. Nu ştiu dacă… aici nu ştiu dacă l-a şi pus Traian Băsescu. Poate că domnul Corneliu Vadim Tudor zice hai să-l servesc pe ăsta şi-l serveşte ca acela să aibă nevoie. N-are nici un rost, adică duci o campanie împotriva lui cu o prostie? Şi să vă mai spun ceva. Povestea asta cu Securitatea s-a mai vehiculat acum 2 ani, un tânăr de la un jurnal care a fost mai corect decât Radu Tudor m-a sunat şi a spus… Mihai Gâdea: Nu Radu Tudor. Ion Cristoiu: Nuuu, decât Radu Moraru. Sunt obosit. Şi m-a sunat şi zice dom’ne avem aici un document pe care vor ăştia să mi-l livreze, să-l dăm?… Zic, arătaţi-mi-l şi mie. Şi e o prostie nesemnată din care atenţie, rezulta că eu mă duceam la Biblioteca Academiei, că m-am dus timp de 15 ani la bibliotecă zi de zi, ca să raportez la Securitate ce citea cel de alături. Nu că ce citeau cititorii. Adică eu eram atât de tâmpit încât mă duceam de dimineaţă până seara şi în loc să citesc cărţile mele mă uitam, ia să văd mă, Gâdea ce citeşte? Ahaaa, citeşte Eminescu, da. Şi pac, seara făceam rapoarte. Astea sunt prostii şi vreau să vă atrag atenţia şi închei, eram la Moscova împreună cu Sorin Roşca Stănescu şi mai mulţi, când a fost domnul Iliescu în vizită la Putin şi glumeam pe seama disponibilităţii lui Corneliu Vadim Tudor de a mă muşca din orice. Şi se vindeau pe stradă ştampile cu KGB. Şi am zis, dom’ne hai să cumpărăm una şi facem un document. Şi în document spunem: Sorin Roşca Stănescu prin prezenta se adevereşte că este agent KGB. Şi i-o trimitem lui Vadim prin fax. Însă aici e de vină moderatorul şi părerea mea este că CNA trebuie să se autosesizeze pentru că în faţa unui asemenea document trebuie să observi că n-are ştampila CNA, pentru că documentul ăsta… Mihai Gâdea: CNSAS. Ion Cristoiu: CNSAS. Deci dacă domnia sa pretinde că l-a luat de la CNSAS. Păi de-acolo îl iei tras la xerox, deci e originalul tras la xerox şi cu ştampilă. Asta este toată povestea. Domnul Stan e mai vesel, zice că mi-a făcut publicitate. M-a amărât că în această campanie începe prin a ataca un jurnalist. În loc să se atace între ei politicienii, văd că mă atacă pe mine. N-am treabă. Şi din faptul că îl atac pe Traian Băsescu nu trebuie să mă atace Corneliu Vadim Tudor. Nu înţeleg de ce. Nu văd esenţa acestui joc. Şi n-are cum, încă o dată. El însuşi spune că n-am dosar. Dacă aveam ceva, un rând adevărat, dom’ne din 1990 eu duc războaie pe viaţă şi pe moarte cu preşedinţii. Cu Ion Iliescu, cu Constantinescu, încă o dată cu Ion Iliescu, cu Traian Băsescu. Şi cu Virgil Măgureanu. Până în 1996 când a făcut el marea balansare de partea opoziţiei, eu am dus războaie sângeroase. Păi era atât de greu pentru Ion Iliescu în 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, să se intereseze sau oamenii din jurul lui la domnul Măgureanu şi dacă era ceva nu-l scotea? Păi la Sorin Roşca Stănescu pentru că-l înjura pe Iliescu şi pe Măgureanu, în 1992 i-a scos dosarul. Sorin Roşca Stănescu ştie. Şi l-a publicat cu tot, cu angajament cu tot. Cum adică? Dar îl scotea Traian Băsescu acum. Ce scotea o foiţă? Staţi un pic că am eu o foiţă aici şi din ea… Corneliu Vadim Tudor spune că nu sunt eu, că nu semnează. Zice dom’ne dar îmi amintesc eu că acum 25 de ani am stat de vorbă cu Corneliu Vadim Tudor despre Dorin Tudoran. Domnul Gâdea, nu-mi amintesc… şi aici fac o dezvăluire. Eu îmi amintesc un singur lucru. Probabil că a venit de mai multe ori Corneliu Vadim Tudor cum veneau toţi scriitorii. Noi aveam o mare problemă cu poeziile de ziua tovarăşei Ceauşescu. Nu cu el. Cu ea. Pentru că fiind revistă literară trebuia să dăm poezii de la scriitori. Era un coşmar. Toţi scriitorii fugeau, Manolescu, Cărtărescu, se închideau, fugeau, spuneau că sunt bolnavi. Şi s-a prezentat Corneliu Vadim Tudor cu o pagină din proprie iniţiativă despre tovarăşa. Şi atunci noi toţi… eram eu, Alex Ştefănescu, bă, bucurie mare am scăpat. Am trimis sumarul şi Nicu Ceauşescu l-a scos. Nu-l suporta Nicu. Şi a venit, şi supărat că nu i-a apărut poezia despre tovarăşa, şi de faţă cu mine în birou a pus mâna pe telefon că el o sună pe tovarăşa să-l pârască pe fii-su mamei. Şi a ridicat receptorul şi a zis alooo, tovarăşa e acolo? Şi nu ştiu, poate a vorbit cu familia. A, nu-i acolo? Bine. (…) Mihai Gâdea: Da. Ion Cristoiu: N-aveţi decât să vă indignaţi voi. Sigur că acum, în stilul ăsta se pot fabrica orice. Dacă n-ar fi vorba de mine… Păi ne vom trezi mâine că vine un politician sau Corneliu Vadim Tudor cu cine ştie ce, certificate… nu cred. Eu cred că aici CNA şi nu-i vorba de cazul postului respectiv, trebuie să stopeze din faşă. Din faşă, posibilitatea de a prezenta documente false. Poţi să prezinţi orice, poţi să-l faci pe adversarul tău cum vrei, ardei umplut, tâmpit, cretin, dobitoc, ce vrei. Curvar chiar. Dar să vii să inventezi documente, aşa ceva nu există. Valentin Stan: Dar vedeţi consecinţa? Că n-au trecut nici 24 de ore şi sunt acum expuşi şi s-au făcut de băcănie cu toată povestea asta? Ion Cristoiu: Nu se fabrică. Eu spun copiilor care învaţă gazetărie, care vor învăţa. E un principiu. Nici despre cel mai mare adversar al tău nu poţi să inventezi documente. Valentin Stan: Şi trebuie salutat gestul colegilor noştri de la Cotidianul care noi am mai fost în război… dar n-am pregetat niciodată să salut atunci când acolo s-a făcut treabă bună, să spun că sunt oameni care au condei, care scriu bine, care de multe ori performează în jurnalistică. Şi uite… Mihai Gâdea: Felicitări acestui domn, Răzvan Mihai Vintilescu. S-a uitat cu atenţie… Ion Cristoiu: Da, profesionalism. Nu-l ştiu. Sunt duşmanii mei. Habar n-am cine-i domnul ăsta… Valentin Stan: De-aia e bine să vedem ce e de văzut. Mihai Gâdea: Ce mi s-a părut stupefiant în seara asta, a apărut Corneliu Vadim Tudor din nou pe telefon şi a zis staţi dom’ne că eu n-am zis că a fost Ion Cristoiu turnător. Ion Cristoiu: Am zis că-i omul lui Măgureanu acum. A rămas Moraru… Mihai Gâdea: Dumneavoastră de când nu aţi mai vorbit cu Măgureanu? Ion Cristoiu: Cred că de vreo doi ani. Valentin Stan: De la ultima lovitură de stat. Ion Cristoiu: Hai că ne amuzăm. Şi zice, din câte îmi amintesc eu, când era în clasa a V-a după cum a mărturisit Ion Cristoiu a trimis o scrisoare la Radio Moscova. Şi zice de-atunci divizia anti KGB din România îl urmărea. De la Găgeşti. Eram un tâmpit prin clasa a V-a şi aveam nişte difuzoare şi cânta aia, Radio Moscova. Şi spre imbecilitatea mea… eu nu ştiam că… vedeţi ce idiot eram? În clasa a V-a nu ştiam că personajele nu există. Şi citeam o carte rusească, Vitea Maleev la şcoală şi acasă. Şi am trimis o scrisoare la Radio Moscova prin care ceream să-mi dea adresa lui Vitea Maleev. Şi ăia mi-au răspuns politicos că Vitea Maleev nu există. Şi eram supărat. Sursa: MONITORING MEDIA www.monitoring.ro
Cezar Ivănescu, Mesaj audio din 15 februarie 2008:
Le mulţumesc Domnului Iisus Hristos şi Maicii Domnului, Fecioara Maria, instanţe absolute, soţiei mele, Maria, acolo, în ceruri, şi fiicei mele spirituale, Clara Lucia Aruştei, aici, pe pământ. Mi-au stat ei, mi-au stat ei tot timpul alături. Tuturor acelor care au trecut de partea mea le mulţumesc, dar nu atât cât îşi închipuie, pentru că au trecut de partea Adevărului.
Celor cunoscuţi şi necunoscuţi, încă o dată le trimit dragostea mea şi le urez, mai ales acelora risipiţi prin lume, mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otravită a minciunii, nu am decât compasiune. E ceva rău în ei care îi îndeamnă să se bucure de ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină.
Dacă Dumnezeu îmi va da până la capăt puterea să trec şi prin această probă infernală, promit tuturor că voi duce, îmi voi duce şi le voi duce crucea. Neamul acesta românesc nu mai trebuie batjocorit! Încercat preţ de o jumătate de veac de robia babilonică a Rusiei comuniste, cred că s-a salvat totusi şi a rămas printre cei…, a rămas în mare parte neatins de rău şi putrejune. Mă rog pentru învierea lui.
Cezar Ivanescu: “Vor incerca sa ma lichideze fizic” de Madalina Rotaru O serie de documente audio aparute recent adincesc misterul mortii poetului Cezar Ivanescu – cu doua luni inainte de moartea sa, poetul a inregistrat un material prin care isi prevestea sfirsitul in circumstante nefiresti – in inregistrare Ivanescu lasa “cu limba de moarte” marturia, pentru a fi folosita in descoperirea adevarului ce ar sta in spatele cauzelor decesului sau In urma cu doua zile, Clara Arustei, fiica adoptiva a poetului Cezar Ivanescu, a trimis Ziarului de Bacau, o inregistrare audio cu vocea scriitorului, in care acesta dezvaluie lucruri uluitoare, inclusiv temerile sale ca va fi “lichidat”. Inregistrarea, realizata la mijlocul lunii februarie, a fost facuta pentru a fi folosita in eventualitatea in care va muri subit pe parcursul disputei cu cei care l-au acuzat de colaborare cu Securitatea, la mijlocul lunii ianuarie 2008. Surpinzator, doar dupa doua luni de la realizarea inregistrarilor, poetul a decedat, dupa o banala operatie de hemoroizi la o clinica din Bacau. Clara Arustei, fiica adoptiva a poetului a inaintat, in iunie, o plingere la Colegiul Medicilor prin care solicita investigarea cazului, sustinind ca moartea a survenit in conditii suspecte.
“Las cu limba de moarte”
“Nu am facut caz nici de vreo suferinta de-a mea, nici de ceea ce-am petrecut sub comunisti, pentru ca m-au luat la rind democratii. Democratii, vechii comunisti, gen Mircea Dinescu, ajuns presedinte la Uniune (n.red., Uniunea Scriitorilor din Romania), care in 5 ianuarie 1990 mi-a desfacut contractul de munca. (…) Au revenit baietii la putere, aceeasi echipa peceristo-securista, pozind in mari dizidenti si mari luptatori, cu carnetele de partid in buzunarele de la spate, si a trebuit sa iau de la zero lupta cu sistemul, mascat de aceasta data, fireste, mult mai perfid” – spune Ivanescu in inregistrare.“Am spus foarte multe si am acuzat foarte multa lume, si in presa, cit am facut presa, si in cartile mele scrise dupa Revolutie, despre Marin Preda (Timpul asasinilor), si era foarte clar ca mi-am adunat o liota de adversari care nu aveau sa ma ierte si s-a dovedit foarte clar ca nici nu m-au iertat” – spune, in continuare Cezar Ivanescu.Pe inregistrarea audio, el spune ca trebuie sa ia legatura cu anumiti securisti care au lucrat in sectia anti-KGB, sperind sa obtina documente prin care sa dovedeasca faptul ca Mircea Dinescu ar fi fost “macar agent dublu”. Cezar Ivanescu mai spune ca se gindeste sa caute protectie “spre a fi pazit in toata aceasta perioada, pentru ca este evident ca viata imi este pusa in primejdie”.
“Vor incerca sa ma lichideze fizic”
“Daca baietii vor vedea ca ajung foarte sus si foarte adinc in problema, este clar ca vor incerca sa ma lichideze fizic” – spune poetul pe caseta audio.“De aceea este bine sa imprim tot ce tine de marturia noastra pe casete, sa existe o forma de declaratie a mea pe caseta, ca in caz de ceva, Doamne fereste!, sa se poata folosi de casete Clara si sa poata duce lupta mai departe.Las cu limba de moarte, daca mi se intimpla ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui razboi pe fata, ii rog eu, cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alaturi din prima clipa, Liliana Zaica, Sergiu Andon, Clara, pe toti ceilalti din jurul meu, sa se foloseasca de aceste casete ale mele si sa-mi duca lupta mai departe. Sa nu lase cumva neispravit acest razboi pe care l-am inceput cu nemernicii si sa nu lase sa-mi fie patat numele si patata memoria si opera”. https://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/10/27/cezar-ivanescu-vor-incerca-sa-ma-lichideze-fizic.html
Urmariti cu atentie exceptionalele bloguri despre creatia, viata si moartea Poetului:
In randurile ce urmeaza va prezentam o ampla analiza realizata de istoricul american Larry Watts asupra confruntarii dintre serviciile secrete sovietice si Securitatea de la Bucuresti. Incercarile Romaniei de a iesi de sub tutela Moscovei au fost sanctionate dur de sovietici prin declansarea unor ample operatiuni secrete care antrenau toate serviciile de informatii ale statelor satelite. Intertitlurile apartin redactiei. Studiul de fata face parte dintr-un volum ce urmeaza sa fie publicat in curand. (G.D.) Bunatatea sovietica In toiul revolutiei romane din 1989, autoritatile sovietice isi anuntau dorinta si intentia de a asigura o “asistenta” masiva statului “vecin prieten” si aliatului din Tratatul de la Varsovia. Moscova anunta ca Crucea Rosie sovietica trimisese la frontiera “aproximativ 60 de echipe mobile” de chirurgi si personal medical, multe dintre acestea trecusera deja granita in teritoriul romanesc si isi coordonau eforturile cu cele ale altor membriiai Pactului. De asemenea, liderii comunisti de la Budapesta anuntau ca “un grup de lucru din cadrul pactului de la Varsovia care este in contact permanent” urma sa se intalneasca la Moscova pentru a discuta situatia din Romania. Aceste declaratii de prietenie si preocupare binevoitoare se situau in totala contradictie cu unul dintre cele mai bine pazite secrete ale operatiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de la Varsovia si erau contrare uneia dintre cele mai surprinzatoare descoperiri din arhivele blocului sovietic din timpul Razboiului Rece. In perioada Revolutiei, Romania a fost tinta operatiunilor de dezinformare si timp de mai bine de doua decenii, tinta a “masurilor active”. Din 1962, Kremlinul a inceput sa trateze Romania ca pe un stat ostil, atunci cand Hrusciov a ordonat statelor membre “aflate in stransa cooperare” ” RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria si Polonia ” sa restrictioneze cooperarea in materie de spionaj cu aceasta. In 1963, aceasta animozitate a motivat o tentativa de asasinat impotriva conducatorului roman Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securitatii de Stat al Germaniei de Est (STASI) avea motive independente pentru ostilitatea fata de Bucuresti, deoarece acesta refuzase sa recunoasca divizarea permanenta a Germaniei si incheiase un acord, negociat in secret, cu Germania de Vest, la sfarsitul anului 1963. Sovieticii exclud Securitatea Intre 1962-1964, Departamentul Securitatii Statului din Romania (DSS sau Securitatea) a fost exclus din programul de transformari, asistate de sovietici, ale serviciilor de informatii, prin care au fost introduse departamentele de dezinformare in RDG, Ungaria si Cehoslovacia (precum si in Bulgaria si Polonia, la scurt timp dupa aceea) si le-a modificat rolul din servicii satelit, in principal pasive, in operatiuni active. In 1965, DSS a fost din nou pierduta din vedere atunci cand Centrala KGB a introdus “relatiile operationale regulate si directe” dintre departamentele de dezinformare, excluzandu-l din operatiunile blocului de “masuri active” (propaganda, dezinformare si provocare). La mijlocul anului 1965, Romania a fost “brusc” eliminata cu totul din strategia de razboi a Pactului de la Varsovia.
Directorul George Maior declara ca obiectivele SRI “au in vedere asumarea unui rol relevant al Romaniei in regiunea extinsa a Marii Negre”
Pornind de la o dezbatere declansata de ZIUA, directorul SRI, George Maior, ne-a acordat un interviu in exclusivitate despre strategia de securitate nationala a Romaniei.
In ce masura s-a tinut cont in cadrul acestui proces de restructurare si de studiul expertului american Larry Watts din 2005, “Reforma SRI”?
Pe langa anumite evaluari interesante, studiul domnului Watts prezinta cateva principii generale ale practicii intelligence intr-un stat democratic, care se regasesc, de altfel, in intreaga literatura de specialitate dezvoltata in diferite think-tank-uri internationale. Cred ca suntem intr-o etapa a transformarii in care am depasit de mult nivelul aplicarii unor asemenea principii generale si in care ne axam pe aspecte de modernizare mult mai de adancime decat cele incluse intr-un articol scris acum cativa ani si raspunzand unui anumit context al acelei perioade. Modernizarea Serviciului Roman de Informatii nu este rezultatul unor studii academice, ci a unei analize de substanta la nivel de management, activitati si procese de intelligence, politici de personal si planificare, realizata pe baza propriilor noastre evaluari si pe recomandarile unor experti din cadrul serviciilor de informatii din state membre NATO. Acesti experti sunt profesionisti in domeniu si au fost angrenati in designul institutional al unor servicii cu experienta.
Conform organigramei si explicatiilor prezentate public se desfiinteaza Inspectoratele, sub imperiul descentralizarii si se infiinteaza “Directii Generale si Directii”. Nu este o contradictie?
Directiile Generale si Directiile sunt structuri de sine statatoare si nu au nici o legatura, prin atributiile lor, cu fostele inspectorate. Inspectoratele s-au desfiintat pentru ca reprezentau suprastructuri cu atributii de coordonare care, pe anumite dimensiuni, ingreunau procesul decizional intern. Principiul de la care am pornit in reorganizare este cel al centralismului strategic, la nivel de decizie si management, si al autonomiei tactice in practica activitatii de informatii. Astfel, desfiintarea inspectoratelor contribuie la cresterea cooperarii pe orizontala, flexibilizare si la o mai buna gestionare a problematicilor de securitate in responsabilitatea directiilor actuale. Directiile generale sunt constituite similar directiilor, diferenta fiind data doar de dimensiunea unitatii fara a exista un raport de subordonare similar celui existent in perioada de functionare a inspectoratelor. In prezent nici o structura nu a preluat fostele atributii ale inspectoratelor sau nu a fost organizata similar acestora. Organizarea pe directii si directii generale raspunde de altfel si unui demers de adaptare functionala la modelele existente in alte servicii de informatii din state membre NATO si UE.
Care au fost motivele desfiintarii Unitatii insarcinate cu riscurile zonale adiacente frontierelor, din cadrul blocului apararii Constitutiei, succesoarea fostei UM 0110, unitatea “anti-KGB”?
Un material interesant in “Curentul” de azi, pornind de la emisiunea Realitatea TV cu mine, Magureanu si Talpes starnita de ZIUA si studiul lui Larry Watts de pe site-ul CIA. Inteleg ca a aparut si un “caz Silinescu” care nu va ramane asa, doar o acuzatie-n vant. Mi se pare si normal. SRI si SIE au datoria sa lamureasca acest caz.
Articolul vine cu informatii noi si suculente despre Magureanu. Desi in emisiune se straduia sa se prezinte drept un pifan care a stat vreo sase luni prin Securitate, din “Curentul” aflam ca, de fapt, incepand cu 1965, Magureanu-Astalosz nu a mai iesit din Securitate. Conform articolul de mai jos, Magureanu a fost recrutat in Timisoara de un mare smecher evreu al Securitatii, Weber, iar dupa ce a fost angajat in DIE la Sinteze si s-a plictisit el a plecat prin transfer la Stefan Gheorghiu, la cererea lui Rautu.
Vad ca mi se face onoarea sa fiu comentat chiar de catre directorul publicatiei, Mihai Iacob, care imi atribuie si mie crearea unui caz: “Magureanu-KGB“, dupa clasicul “Iliescu-KGB” al sefului meu, Sorin Rosca Stanescu. Insa mister dairector ma ia si peste picior si in colimator, ca cica l-as fi menajat pe Talpes. Zice: “Revenind la Ioan Talpeş şi la prestaţia sa televizată, merită notificat un aspect legat de aberaţiile sale cu privire la GUAM, pe care jurnalistul de politică externă Victor Roncea nu le-a sancţionat“. Ce sa sanctionez? Eu mi-am spus foarte clar punctul de vedere (vezi trancriereaAICI » )! Subiectul era GUAM sau KGB? Mister Jacob mai bine si-ar vedea barna din ochiul lui, observata – ah, ce coincidenta! – tot de Larry Watts, intr-un alt studiu de-al sau: CONTROL AND OVERSIGHT OF SECURITY INTELLIGENCE IN ROMANIA. Se pare ca Watts are o predilectie pentru note de subsol explozive – adevarate mine! Pentru ca, vorbind de presa romana in acest studiu din 2003, pe cand era inca pe la Cotroceni, deci sub Talpes, Larry face urmatoarea afirmatie: “In the aftermath of the revolution, many former Securitate officers and their collaborators entered the press or actually acquired newspapers“; la care ofera si explicatia, in Nota 42: “The former category includes Curentul owner-editor Mihail Iacob while the latter category is broader, including both informers like Sorin Rosca Stanescu, the director of Ziua, and pre-1989 economic collaborators such as Jurnalul National owner Dan Voiculescu“. Hm, mi s-a parut mie ca e din categoria veteranilor… Directia a II-a, ceva?
Tartorii tenebrelor – Măgureanu şi Talpeş de Mihai Iacob O emisiune prezentată joi seara de către postul Realitatea TV a adus în lumina reflectoarelor două personaje de catacombă, Măgureanu şi Talpeş, reuniţi, în aparenţă, pentru a lămuri apartenenţa a cel puţin unuia dintre ei la reţeaua serviciilor secrete ruseşti – KGB. Emisiunea a fost una fără precedent, dacă avem în vedere modalitatea în care a fost realizată: deşi formula emisiunii se baza pe un dialog în direct, în realitate aceasta a fost înregistrată în cursul dimineţii. Mai mult, deşi emisiunea trebuia să dureze două ore, realizatoarea a fost informată – în timpul înregistrării emisiunii – că nu are la dispoziţie decât 50 de minute. Asta din cauză că cineva a supervizat derularea emisiunii, din regie, şi a hotărât, peste capul realizatoarei, că trebuie stopat dialogul din studio, după ce Măgureanu a început să dea semne vizibile că se află în dificultate în faţa jurnalistului Victor Roncea, cel de la care a pornit scandalul Măgureanu – KGB.În loc să dezvăluie noutăţi fierbinţi care să lămurească publicului românesc background-ul lui Virgil Măgureanu şi motivaţia urmăririi acestuia de către celebra unitate anti-KGB 0110 a Securităţii înainte de 1989, unul dintre invitaţi, Ioan Talpeş, a schimbat subiectul încercând să-l acuze de colaborare cu KGB pe fostul său cuscru, generalul Constantin Silinescu, ex-prim-adjunct al său la SIE. Talpeş a susţinut – bazându-se pe confirmarea tacită a lui Măgureanu – că SRI-ul ar fi documentat o întâlnire neraportată dintre generalul Silinescu şi un cadru al serviciilor moscovite. Astfel, întreaga emisiune, al cărei subiect anunţat era “Măgureanu – agent KGB?”, a devenit o diversiune televizată, în care atenţia a fost abătută asupra unui general din topul serviciilor româneşti (n.r. – care însă nu putea replica, fiind mort), în loc să se lămurească situaţia lui Măgureanu, prins în corzi de jurnalistul Victor Roncea. Ca atare, miza emisiunii a fost transferată într-o direcţie complet diferită, pe terenul alunecos al datelor controversate, iar cei mai apropiaţi oameni ai lui Iliescu – foste figuri-cheie ale SIE şi SRI, s-au dovedit încă o dată adevăraţi maeştri ai dezinformării. “Curajoşi”, tartorii tenebrelor de la Cotroceniul “cârpei kaghebiste” Ion Iliescu şi-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectaţi ofiţeri ai sistemului de siguranţă şi apărare naţională. Intrigaţi că au fost nevoiţi să asiste neputincioşi la execuţia publică a unei figuri de seamă a informaţiilor româneşti, regizată de doi foşti politruci, mai mulţi foşti ofiţeri superiori ai SRI şi SIE ne-au contactat la redacţie şi ne-au solicitat să încercăm să restabilim adevărul despre patriotul general Constantin Silinescu şi să reamintim totodată câteva “amănunte” din biografiile celor doi servitori ai lui Ion Iliescu. Devotat ideii de adevăr, “Curentul” va prezenta astăzi radiografiile neromanţate ale lui Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş. Măgureanu, securist din 1965 Citeşte mai departe…
Generalul Ion Stanescu despre agentii NKVD-KGB-GRu din Romania, inclusiv tatal lui Vladimir Tismaneanu si tatal lui Petre Roman
Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia
Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman inceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hotarat infiintarea unitatii speciale anti-KGB, STASI si AVO UM 0110. Numita initial “Grupa 20”, urmasa unitatii 0110 in SRI purta indicativul “Z” si a fost recent desfiintata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si inceteze activitatea anti-romaneasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972. 21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti? ZIUA: “Ii primeam pe rusi cu foc de arma”
Readucerea Mitropoliei Basarabiei la Biserica mama, stramoseasca, prin reactivarea ei de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, reprezinta cea mai mare victorie diplomatica a tarii dupa decembrie 1989 in privinta afirmarii intereselor nationale ale Romaniei in arealul ei natural. Mitropolia Basarabiei a reusit sa se reinscrie legal dincolo de Prut dupa o lupta apriga (la propriu) dusa ani de zile la CEDO de deputatul PPCD Vlad Cubreacov si avocatul american John Warwick Montgomery (care ar merita cel putin o Stea a Romaniei). Timpurile s-au schimbat. PF Teoctist nu mai este la fraiele Bisericii Ortodoxe Romane. Poate si de aceea Mitropolia Basarabiei si Patriarhia Romana sunt din ce in ce mai subminate, din interior, de oamenii Moscovei. Cum nu mai exista nici aparat informativ romanesc pe acest spatiu cine pe cine sa mai avertizeze? Doar noi intre noi. Asadar, atentie sporita! Cititi si luati aminte:
Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor tel/fax (3732) 22-60-43 Str. 31 August Nr. 161, Chişinău
MD-2004, Republica Moldova.
Nr. / Prea Fericirii Sale, Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericirea Voastră,
Cu frăţească dragoste, Vă aducem la cunoştinţă că la data de 10 iunie 2008 la Cancelaria Mitropolei Basarabiei a fost depusă o scrisoare calomnioasă în adresa Administraţiei Mitropoliei, cât şi a Mea personală. Din cele citite vă comunicăm că: 1. Scrisoarea a fost semnată de 35 de persoane: 32 de preoţi, 2 diaconi şi 1ierodiacon. Dintre aceştia 12 sunt clerici mai vechi, iar 23 sunt clerici care auaderat la Mitropolia Basarabiei de mai puţin de 2 ani de zile. 2. Doar unii dintre cei 23 au fost ani la rând ostili Mitropoliei Basarabiei, participândla unele acţiuni împotriva ei şi a credincioşilor ei. 3. Clericii semnatari provin din următoarele protopopiate: Ungheni – 17, în frunte cu protopopul Ion Porcescu, Chişinău – 7, în frunte cu protopopul AnatolieGoncear, Călăraşi(1) – 6, în frunte cu protopopul Ion Mutu(2), Edineţ — 3(3), tighina(4) -1, Lăpuşna— 1. 4. Unii dintre clericii semnatari au candidat la alegerile locale pe liste de partid sau aureprezentativitate politică în organele administraţiei publice locale: pr. Ion Mutu -consilier raional Călăraşi al Alianţei Moldova Noastră, pr. Sergiu Cavca -consilier local Unţeşti al Partidului Democrat, pr. Anatolie Sîrghi – consilierlocal Costuleni al PPCD, pr. Sergiu Mereacre – consilier local Cornova alPPCD, pr. Constantin Ciugureanu – consilier local Floriţoaia Veche al PPCD,pr. Ion Porcescu – candidat pentru funcţia de consilier raional Ungheni alPartidului Social Democrat. 5. Memoriul cuprinde 22 de paragrafe, textul fiind procesat electronic şi elaboratmetodic 6. Textul este puternic marcat de principalele idei de natură politică ale părţii ruse (civile şi bisericeşti) în diferendul cu BOR. Analiza stilistică a textului demonstrează că formulările aparţin, altor persoane decât celor care au aderat acum circa 2 ani la Mitropolia Basarabiei, întrucât vorbeşte de ei la persoana a IlI-a (§ 6: „Parohiile noi care au aderat la Mitropolia Basarabiei, îndeosebi din raioanele Ungheni şi Călăraşi, pe preoţii şi enoriaşii cărora îi salutăm cordial şi călduros pentru faptul că au avut curajul şi bărbăţia de a veni în rândurile noastre”… „ei nu cunosc din ce circumscripţii fac parte, nu au nici delegaţi care să-i reprezinte, încălcându-se astfel dreptul lor de a participa la lucrările Adunării eparhiale”). O altă confirmare a faptului că textul a fost elaborat de alte persoane decât cele care au aderat acum circa 2 ani la Mitropolia Basarabiei vine din afirmaţia semnatarilor care arată că problemele abordate de ei au făcut şi obiectul Memoriului din 2002, deci cu 6 ani în urmă, când majoritatea dintre ei nu făceau parte din Mitropolia Basarabiei, iar unii nici nu erau clerici. Momentul lansării memoriului pare să fie concertat cu atacurile cercurilor politice şi mediatice de la Chişinău asupra Patriarhiei Române. A se vedea cazul reţinerii în vama Sculeni, timp de 2,5 ore a Mitropolitului pentru căutarea de droguri, declaraţiile preşedintelui Voronin împotriva Mitropoliei Basarabiei privind anularea înregistrării eparhiilor istorice ale Mitropoliei şi chiar a Mitropoliei însăşi. A se vedea de asemenea ziarul Moldova Suverană din 10 iunie 2008(5) şi din 13 iunie 2008(6). Alcătuirea şi semnarea memoriului a fost precedat de deplasări ale unui grup de preoţi dintre semnatari la Patriarhia Română, unde au fost primiţi de Prea Sfinţitul Ciprian, vicar patriarhal şi Şef al Sectorului Relaţii externe bisericeşti. Aceşti preoţi au fost însoţiţi şi de unii reprezentanţi ai Mitropoliei Chişinăului şi Moldovei din cadrul Patriarhiei Moscovei (7). Cu ocazia acestei deplasări la Bucureşti, ca şi a altora anterioare, preoţii au avut întâlniri cu ieromonahul Veniamin Goreanu de la mănăstirea Antim. Ideile de bază şi subiectele de maximă iritaţie ale memoriului sunt: Chestiunea eparhiilor istorice Eparhiile istorice ale Mitropoliei Basarabiei sunt: -eparhii NOI, -eparhii POLITICE -NOU-ÎNFIINŢATE -NECANONICE, pentru că nu au fost discutate de Sfântul Sinod şi aprobate de Adunarea Naţională Bisericească a BOR -înfiinţate hoţeşte, sub influenţă nefastă -înfiinţate de sub influenţa unor persoane „neortodoxe şi ostile bunei orândueli înMitropolia Basarabiei” -înfiinţate ca urmare a unor „acţiuni samavolnice ale deputatului Vlad Cubreacov” -chestiunea eparhiilor „pune sub lovitură Patriarhia Română, intrând astfel într-un conflict cu Patriarhia Moscovei, lucru care putea fi evitat”. Chestiuni de natură politică Mitropolia Basarabiei este: -marioneta unui partid politic -păpuşa Partidului Popular Creştin Democrat -a înfăptuit modificări la statutul Mitropoliei la iniţiativa „liderilor PPCD-ului, adaptându-le la cerinţele convenabile lor” Partidul Popular Creştin Democrat este caracterizat prin: -provocări mincinoase -folosirea brutală a imaginii clerului în scopuri electorale -este creştin-comunist -şi-a arătat poziţia politică făţarnică -induce în eroare electoratul -scopurile sale contravin intereselor Bisericii Reprezentantul Mitropoliei la CEDO, Vlad Cubreacov, este caracterizat astfel: • „cel care a făcut această provocare a rămas aşa zisul „erou naţional”, Vlad Cubreacov, care în continuare se implică în mod abuziv, din umbră, în problemele interne ale Mitropoliei, promovează propriile interese politice, substituind legile dumnezeieşti şi normele canonice.” Semnatarii cer: -Să se delimiteze acţiunile Mitropoliei de cele ale formaţiunii politice PPCD -Să fie excluse din organele de conducere ale Mitropoliei, persoanele “deja compromise”, care pătează imaginea Mitropoliei (V. Cubreacov, Şt. Secăreanu etc.) Chestiuni de natură organizatorică Semnatarii sunt „nemulţumiţi” de faptul că: -Nu au fost anunţaţi cu 14 zile înainte de adunarea eparhială(8) -Nu a fost citită ordinea de zi adunării -Consilierii nu au fost invitaţi să participe cu un raport anual general -Nu există un Regulament intern al Mitropoliei -Preoţii de la Ungheni şi Călăraşi nu sunt reprezentaţi în adunarea eparhială -Mulţi dintre delegaţii mireni în adunarea eparhială nu au fost aleşi şi validaţi, ci sunt numiţi la „dorinţa şi plăcerea unor conducători neoficiali ai Mitropoliei”. -Lucrările adunării eparhiale sunt nevalide şi nestatutare -Tot mai des se aud nemulţumiri faţă de unii preoţi din partea credincioşilor, iar episcopul nu convoacă Consistoriul disciplinar -Nu există transparenţă financiară în cadrul Mitropoliei -Nu sunt informaţi de consilierul economic despre gestiunea financiară a Mitropoliei. Faţă de unele obiecţii ale semnatarilor merită să mai facem unele precizări. Potrivit Statutului de organizare şi funcţionare a Mitropoliei Basarabiei, conform art. 57 adunarea se poate întruni şi în sesiuni extradordinare, ori de câte ori este nevoie, şi care se face de către preşedinte. Semnatarii, însă, cer, de fapt, substituirea Adunări Eparhiale prin „convocarea de urgenţă” a unei „adunări generale extraordinare” a Mitropoliei Basarabiei (?!), cu toate consecinţele următoare, atribuţiile căreia nu sunt prevăzute de Statut. Convocare unei astfel de „adunări” prejudiciază profund Statutul şi drepturile legale ale Adunării Eparhiale a Mitropoliei Basarabiei (pe care nimeni n-a dizolvat-o), fapt care ascunde în sine intenţii distructive, poate chiar diversioniste şi complotiste, cu urmări imprevizibile şi grave, care ar putea complica cu adevărat situaţia şi mai târziu ar putea fi ireparabilă. Art. 71 ne vorbeşte despre corpul de inspecţie şi control, care este compus dintr-un inspector bisericesc, cu atribuţii generale de control şi acuzator la Consistoriul eparhial şi exarhul mănăstirilor, cu atribuţii generale de inspecţie şi control al mănăstirilor, numiţi ambii de Chiriarh – acestea sunt prevederile statutare la acest capitol, nu înţelegem substituirea lor prin ceea ce numesc semnatarii „comisia de cenzori”?! Mitropolia Basarabiei nu face partizanat politic cu nici un partid din R. Moldova, iar dl Vlad Cubreacov, care este consilier Relaţii externe al Mitropoliei Basarabiei şi a fost ales cu majoritate de voturi la Adunarea Eparhială din anul 2005, ne oferă numai asistenţă în ceea ce priveşte relaţile Mitropoliei cu organismele europene (CEDO, CE etc.)
Prea Fericirea Voastră,
Noi, ne exprimăm regretul, pentru existenţa acestui Memoriu. Noi nu dorimconflicte între preoţi şi mitropolit sau administraţia mitropolitană, ci pace şibună înţelegere. Orice neînţelegere sau nemulţumire trebuie rezolvatăfrăţeşte, prin discuţii binevoitoare, fără scandal şi fără zgomot şi obrăznicie. Totodată, Ne exprimăm dorinţa ca preoţii de la Ungheni şi Călăraşi să fie reprezentaţi canonic şi statutar în Adunarea eparhială. Pentru aceasta vor trebui organizate alegeri anticipate pentru adunarea eparhială aArhiepiscopiei Chişinăului. Le vom aduce la cunoştinţă semnatarilor că preoţii din Arhiepiscopia Chişinăului să nu se amestece în treburile altor eparhii ale Mitropoliei Basarabiei, care trebuie să aibă propriile lor adunări eparhiale, Chestiunea episcopiilor istorice este rezolvată definitiv, ele fiind vechile episcopii sufragane şi nu episcopii noi. în plus, aceste vechi episcopii din care se compune istoric Mitropolia sunt recunoscute şi înregistrate de stat. Orice abordare a episcopiilor istorice sufragane ca eparhii noi exprimă punctul de vedere rusesc, evident fals, pentru a obţine desfiinţarea şi scoaterea în afara legii a Mitropoliei Basarabiei. Chestiunea alegerilor în adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Chişinăuluitrebuie corelată cu necesitatea alegerilor în adunările eparhiale ale celorlalte eparhii sufragane. In viitorul apropiat vom propune pregătirea alegerilor în fiecare eparhie sufragană. Vom alege un nou Consistoriu al Arhiepiscopiei Chişinăului care să judece cazurile de abateri disciplinare sau încălcări canonice ale preoţilor. Există mai multe semnale şi plângeri ale credincioşilor împotriva unor preoţi care se îngrijesc mai mult de problemele lor personale şi familiale decât decele ale parohiei (unii dintre ei sunt chiar semnatari). In aceste timpuri grele pentru Noi simţim nevoia ca preoţii şi ierarhul să fie solidari şi să reziste împreună în faţa presiunilor şi provocărilor puterii politice sau ale Bisericii ruse, care vor cu tot dinadinsul să ne scoată în afara legii. Vom cere sfaturi şi recomandări, formulate în scris, de fiecare protopop pentru mai buna organizare a activităţilor mitropoliei. Subsemnatul, ca întâistătător al Mitropoliei Basarabiei, sunt gata ca şi până acum, să mă deplaseze în orice parohie pentru ajutor la faţa locului. Vă mai aducem la cunoştinţă că preoţii care „umblă cu jalba în proţap” pe la Patriarhie sunt încurajaţi, din păcate, de către PS Ciprian, vicar patriarhal. Avem argumente clare în acest sens. Unul din ele ar fi apelul telefonic pe care 1-a făcut Prea Sfinţia Sa către Ierarhul Mitropoliei Basarabiei, în data de 10.06.2008, în jurul orei 12.00, ziua cu pricina când a fost depusă scrisoarea la Cancelarie, în care face intervenţie pentru pr. R. Botezat „de a i se oferi contribuţia, deoarece trebuie să i se o dea”. Suntem nedumeriţi de ce PS Ciprian intervine pentru un preot „răzvrătit”, care nu a prezentat la timp Darea de seamă, a purtat timp de mai bine de 3 ani Mitropolia prin procese, instigă la nesupunere faţă de ierarh şi pe alţi clerici etc. în concluzie, considerăm că PS Ciprian se amestecă în treburile altei eparhii, şi susţine pe unii acoliţi (ca ierom. V. Goreanu şi susţinătorii săi), care sunt potrivnici Mitropoliei Basarabiei.
Vă îmbrăţişăm cu dragoste în Hristos Domnul,
PETRU Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor
1 5 clerici provin dintr-o singură parohie – Pogorârea Sf. Duh din Călăraşi, iar pr. Anatolie Bemic, paroh de Săseni susţine căa semnat doar pentru convocarea unei adunări eparhiale, fără a citi textul şi fără a fi de acord cu ideile de natură politică carenu privesc convocarea adunării eparhiale. 2 La hramul dinaintea aderării la Mitropolia Basarabiei pr. Ion Mutu 1-a invitat şi I-a primit în parohie, în biserică şi Ia agapacreştină, cu toată cinstea, ca oaspete de onoare, pe preşedintele Vladimir Voronin. 3 E vorba de dinastia preoţilor Botezat – pr. Petru, pr. Marin şi pr. Roman. 4 Singurul preot semnatar din protopopiatul Tighina, pr. Andrei Popovici, paroh de Coşcalia a semnat textul fără a-l citi şi dând ulterior asigurări că dezaprobă afirmaţiile cu caracter politic şi cele cu privire la eparhiile istorice ale Mitropoliei Basarabiei. 5 Mihai Conţiu. Politbiuroul din Biserica Ortodoxă Română. Păcatul de la altar se-mpute, Moldova suverană, nr. 93 din 13 iunie 2008. 6 Mihai Conţiu. Laicismul Bisericii Ortodoxe Române. Agresiuni cu măşti canonice, Moldova suverană, nr. 93 din 13 iunie 2008. 7 Cum ar fi dl dr. Nicolae Fustei, redactor-şef al publicaţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe din Moldova „Curierul ortodox”. Domnul Nicolae Fustei şi grupul pe care îl reprezintă se află de multă vreme în relaţie cu ieromonahul Veniamin Goreanu. La 13 iunie 2008 ieromonahul Veniamin publică în „Curierul ortodox” (nr. 6, pagina 6) o recenzie la cartea Preafericitului Daniel „Foame şi sete după Dumnezeu. înţelesul şi folosul postului”. Tatăl ieromonahului Veniamin Goreanu (Protoiereul Ioan Goreanu, paroh la Cobusca Veche, raionul Anenii Noi), ca si fratele sau (pr. Nicolae Goreanu, paroh la Porumbrei,raionul Cimişlia) sunt clerici ai Patriarhiei Moscovei, în subordinea nemijlocită a mitropolitului Vladimir Cantarean al Chişinăului şi nu au întreprins nici un pas de apropiere spre Mitropolia Basarabiei. 8 Dintre semnatari nici unul nu este membru ai Adunării Eparhiale (a fost propus numai pr. V. Negru din Călăraşi). Toţi membrii Adunării eparhiale au fost anunţaţi atât în scris, cât şi telefonic, cu două săptămâni înainte, despre data şi locul convocării Adunării (la adunare au fost invitaţi în asemenea mod şi consiliserii, şi protopopii cu un raport anual de activitate). Aceste neînţelegeri au apărut şi ca urmare a faptului că în perioada mandatului actualei adunări eparhiale au aderat la Mitropolia Basarabiei un număr considerabil de parohii şi au fost înregistrate eparhiile istorice ale Mitropoliei Basarabiei. Preoţii din protopopiatele Ungheni şi Călăraşi ar putea fi reprezentaţi în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Chişinăului în urma anunţării şi ţinerii unor alegeri anticipate în această Adunare. Acest fapt ar presupune convocarea concomitentă a alegerilor pentru Adunarea Eparhială a Episcopiei de Bălţi şi a Episcopiei Basarabiei de Sud, conduse de ÎPS Mitropolit şi Exarh Petru în calitatea sa de Locţiitor de Episcop. O asemenea formulă ar epuiza orice neînţelegere asupra acestor aspecte de reprezentare. Aceste neînţelegeri au apărut şi ca urmare a faptului că în perioada mandatului actualei adunări eparhiale au aderat la Mitropolia Basarabiei un număr considerabil de parohii şi au fost înregistrate eparhiile istorice ale Mitropoliei Basarabiei. De menţionat că atât la Adunarea din anul curent, cât şi cea din anul trecut, 08.05.2007, protopopiatele din Ungheni şi Călăraşi, au avut reprezentaţi pe pr. Vasile Negru, diac. Rusu Dumitru, domnii Rusu Vitalie şi Budescu Gh.
November 11th, 2008 
VR 
Scris de Mihail Marin
Posted in Uncategorized 
Tags: 
