December 1st, 2016 
VR 
La Mulţi Ani!
Posts Tagged ‘1 Decembrie’
Români pentru Românii din inima României. La Mulţi Ani!
Posted in Documentare, Top News 
Tags: 1 Decembrie, Covasna – Harghita, la multi ani, Ziua Nationala 
1 Comment »Basescu a redevenit presedintele Romaniei pentru cinci minute. Ocupat cu redescoperirea limbii romane la “moldoveni” a uitat din nou de posesorul ilegitim si ilegal al Ordinului National “Steaua Romaniei”, agentul anti-roman Laszlo Tokes
Steaua Romaniei, nu a Ungariei sau a matroanei ei, Rusia
Dupa ce de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, se complacuse in reala sa pozitie, de simplu administrator pe la Palatul Cotroceni, dl Traian Basescu a redevenit, ieri, presedintele Romaniei. Cel putin asa scria, iarasi, pe efigia pupitrului sau. Dupa cum ne-a obisnuit, insa, in ultimul timp, maine cand va suna cucu’ iar, s-ar putea sa intoarca din nou stema Romaniei pe dos, ca pe o moneda ruginita. Ce vrem: stema sau banu’?
Minunea cu “Basescu presedinte” (si la Chisinau) a durat insa fix 5 (cinci) minute. Daca pana mai ieri ii numea pe bietii romani basarabeni – conform directivelor agentului ex-KGB Gyuri Soros – “moldoveni”, un etnonim de nepermis de rostit de la inaltimea pozitiei sale, de pretins presedinte al tuturor romanilor, acum se bucura de decizia istorica de la Chisinau, prin care limba oficiala a Republicii Moldova este recunoscuta a fi ceea ce este: limba romana. Nici nu va suna ceasul de trei ori si Basescu isi va aduce aminte ca mai aproape-i pielea mangaiata pervers de hoasca batrana Angela Merkel decat camesa oferita de modestul si blajinul Nicolae Timofti.
Daca voia sa demonstreze ca e patriot scapa pana acum Romania de dezonoarea de a se afla, ca Stea Nationala perceputa drept tinichea, in buzunarul de la fundul agentului anti-roman Laszlo Tokes. Eh, au trecut doar doua saptamani de cand Consiliul special de Onoare a cerut retragerea decoratiei lui Tokes. Japita extremista care tocmai a declarat la Oradea ca 1 decembrie nu trebuie sa mai fie Ziua Nationala a Romaniei pentru ca, “pentru noi, maghiarii, nu este o zi de bucurie şi de sărbătoare, ci de tristeţe”. La fel si 12 octombrie, Ziua Oradiei, pentru ca “este ziua în care oraşul a fost ocupat de trupele româneşti”. Asa as spune si eu de ziua in care Presedintia Romaniei a fost ocupata de trupe… gaozeresti.
Daca voia sa isi demonstreze patriotismul, dl. Basescu imprumuta de la CEC de vreo 10 ori mai putin decat a dat pe terenul din Calarasi ca sa le ia apartamente la Bucuresti eroilor romani din fostul Grup Ilascu – cavaleri ai Ordinului National Steaua Romaniei si cetateni de onoare ai Capitalei – asa cum le-a promis primarul sau, Adriean Videanu. Si altii…Fostii detinuti politic cu 12 si 15 ani in temnitele de la Tiraspol au ramas si in strada si fara indemnizatii, in ciuda promisiunilor reprezentantilor “statului roman” si “patriotilor” de la televizor sau “de la butoane”.
In transmisie directa pe ambele maluri ale Prutului, aflat pe culmile unui nou val populist declansat din laboratoarele sociologilor prin aceeasi retorica nationalista cu care a pacalit in trecut multi naivi, dl. Basescu agita apele. Din gura e usor sa fii patriot. Dar patriotismul guraliv se opreste in Romania intotdeauna la fapte si da, si la bani. Dupa cum ziceam ca vrea sa ne demonstreze dl. administrator de la Cotroceni, nu merge si stema si banul, ca sa nu mai vorbim si de lucruri sfinte, ca altfel ajungi ca Gigi Becali, la Poarta Alba. Ori, ori. Dl. presedinte se pare ca a ales.
Dupa peroratia patriotarda pre-electorala, ayatollahul lui Patapievici, Ungureanu si Tismaneanu s-a intors, marunt, la slujba sa de zi cu zi: “manager” al conflictelor prezidentiale. Din pacate, asa va si ramane in istorie. Din pacate pentru Romania.
PS: Trebuie sa notez si faptul ca, “pe surse”, mi s-a transmis de la Cotroceni ca efigia de 1 decembrie cu “Administratia Prezidentiala” ar fi fost instalata pentru ca a vorbit de la acelasi pupitru si dl Nicolae Timofti (apropo: La Multi Ani!). Din pacate, si pentru dl. Basescu si pentru Romania, chiar daca asa e in acest caz, acum si daca striga “lupu'” n-o sa-l mai creada nimeni. Daramite “Unire”…
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, Basarabia, Basescu, Cotroceni, moldova, Patapievici, Romania, Steaua Romaniei, Timofti, Tismaneanu, tokes, Ungureanu, Unire 5 Comments »Cazul Basarabia/Moldova/Transnistria, de la Est la Vest: singura diferenta dintre Dughin si Alina Mungiu este barba. Si cazul Ucrainei, cu un Armand Gosu, “expert” MAE in habarnageala si dezinformare
Uasecerista de ieri, plurivalenta de azi Galina Mungiu, inainte de a naste pui vii raspanditi “chiar acum”, cu “milioanele”, pe maidanele ex-sovietice, si pe cand ne invata din fundul curtii de la GheDeSe ca “limba moldoveneasca” este legitima, a sustinut sus dar mai ales tare si ca Transnistria trebuie sa ne iasa din cap. Acum o repeta, din calitate de “analista” ieuropeana, ca backstageista kinky S&M pentru administratorul de la Cotroceni, trezit brusc la unioneala in al zecelea ceas si an de mandat. “Frontiera pe Nistru. Acum“, cotcodoceste sotul Andreei Pippidi*. Si, evident, toata Ieuropa, de la Moldova la Islanda, se va da peste cap ca sa-i indeplineasca ordinul. “Amus”.
Cu ce drept gavareste hanalista noastra multilateral dezvoltata ca trebuie sa abandonam romanii transnistreni – majoritari in provincia separatista – in labele post-sovieticilor? Pai nu este clar? Cu acelasi drept cu care sustine exact acelasi lucru Aleksandr Dughin, celebrul sociolog si politolog rus. Diferenta dintre ei, pe langa faptul ca barba Mungioagei e mai lunga, este ca Dughin este rus. Dughin e cinstit. O cere pe fata, ca rus. Galina ot Balti o cere ca… ieuropeana. Mai, mai, mai… Nu vrea nimeni niste frigarui… grase?
Spre deosebire de barbosii din imaginea de mai sus, unul pravoslavnic altul pidoslavnic, presedintele Republicii Moldova, blajinul Nicolae Timofti, si finul analist Vlad Cubreacov, au cu totul alte pareri, nationale si nevirusate, despre Transnistria si Unire.
Ramand in zona crepusculara, din relatia incestuoasa de menajerie dintre Plesu, Liiceanu si Brucan, in cuibarul de la GDS s-a nascut si un Armand Gosulica, botezat (vorba vine) haaat, tocmai in apele Moscovei. Acum e si el ieuropean. Basca “expert” MAE (deh, a fost si pajul lui Baconsky). Si, in calitatea-i de hanalist ieuropean, de la Teodor la Troaca, sparcaie si el ce poate, pe net. Ochiul atent al lui Traian Mitrica il pune pe puiul bezgaocitor adoptat de Galina Blanca-Nera-Rossa la rotisorul dezinformatorilor de profesie.
B1 a muscat-o. Normal, “n-asa”?
Sursa fotografiei reale aici.
(*) Plagiat de pe net
PS: Administratorul Palatului Cotroceni, in timpul liber presedinte de stat, nu a dat nici o explicatie pentru aruncarea la cosul Presedintiei a Stemei Romaniei, desi pe site-ul ce in aparenta apartine Presedintelui Romaniei ni se explica doct ca “Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic suprem – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional.
Cautand o explicatie despre magia lui Iosefini Basescu de la Circul Mare din Cotroceni am gasit-o pe urmatoare, a mai credibila de pe net:
Basescu a inghitit Stema Romaniei. Ungurii protesteaza: “Vrem stema Romaniei pe steagul secuiesc ca sa avem ce gaura sa-i facem!”, se scandeaza pe intreg Tinutul Secoiesc, cu gulasul in gat. Zeci de milioane de maghiari in frunte cu instelatul Romaniei Laszlo Tokes au iesit pe strazile Budapestei, cerandu-i lui Basescu sa inceteze oprimarea ungurilor dupa modelul exterminarii acvilei de pe stema supusa holocaustului prezidential. Sau asta cu “milioanele de protestatari” e la Kiev? In tot cazul, Iulia Timosenko i-a adresat, din inchisoare, un mesaj de unire domnului administrator de la Palatul Cotroceni: “Soiuz! Soiuz!”, s-a auzit glasul silfidic din fundurile temnitele kievene pus pe speakerul Iphoneului si la boxele din Maidan. In replica, Elena Udrea si-a dat foc la rochia Dolce Babana de 4512 ieuro in studiourile OTV2. “Un fleac”, ar fi zis ea, motivand ca oricum era deja ciuruita, adica patata, cica de la lapticul “mancat” de micuta Anais. “Cine e stoarfa asta” – ar fi zis ea la pauza – “sa i-o uzeze ea lui Base?” Siderat ca Basescu a gaurit stema presedintiei inainte de a o face el, aprodul Ponta, ramas ca Voican pe vremuri, perplex, intre metafizica si clitoris, i-a propus degustatorului de coniac “Unirea” sa puna, totusi, frunza Elenei ca simbol al Romaniei. Ca altceva, se pare, nu le-a mai ramas, dupa: decat sa o taie la caini.
Posted in Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, 22, alexander dughin, Alina Mungiu, armand gosu, Baconsky, Basarabia, Basescu, brucan, Dughin, GDS, GDS - noul komintern, KGB, Liiceanu, moldova, Nicolae Timofti, Plesu, Romania, Stema Romaniei, transnistria, Unirea, vlad cubreacov 3 Comments »Cine sunt cei ce nu mai sunt – Luptatorii pentru Unire. Doamna Aspazia Otel Petrescu despre “Vasile Plavan, un Slavici al Bucovinei”, de Mariana Gurza via Basarabia-Bucovina.Info
De 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, Basarabia-Bucovina.Info incepe prezentarea sistematica a luptatorilor pentru Unire, unii dintre ei deveniti martiri pentru neam si credinta, patrioti pe viata si pe moarte, multi ramasi necunoscuti generatiilor de azi. Astazi, publicam doua marturisiri de suflet despre Vasile Plavan, jurnalist timp de 13 ani la “Glasul Bucovinei” din Cernauti si militant fervent pentru Unirea Bucovinei cu Tara, evocari facute de distinsa Doamna Aspazia Otel Petrescu, fosta detinut politic si calauza spirituala a multor generatii de romani, pana acum si inca mult inainte, si de Doamna Georgeta Plăvan Ştefănescu, fiica ziaristului bucovinean. Cele doua prezentari au fost scoase la lumina de sensibila scriitoare Mariana Gurza, autoarea lucrarii “Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei”, Eurostampa si Editura Fundaţiei pentru Cultură și învățământ “Ioan Slavici”, Timișoara, 2013, carte pe care o preluam integral mai jos pentru cititorii portalului Basarabia-Bucovina.Info, multumindu-i autoarei si felicitand-o pentru munca ei deosebita dusa pentru istoria adevarata a neamului.O scrisoare de la Doamna Aspazia Otel Petrescu:
Stimată doamnă Mariana Gurza,
Acum, când m-am hotărât să vă scriu este sfârșit de toamnă și în grădinița mea „doamna melopeelor” își desfășoară nostalgica sa romanță. Își așterne covorul galben-auriu de frunze moarte printre florile înfiorate de suflul rece al acestei dimineți sticloase, cu un cer încă senin, dar cu geană de nori plumburii spre asfințit. Copacii aproape goliți de frunze se leagănă trist în vântul sprințar; par stindarde zdrențuite ce se pleacă în calea soarelui, care se mai îndură să salute cu sulițe lungi de lumină trandafirii și daliile ce se străduiesc cu elan să mai dea „farmec regretelor”.
Părea o zi obișnuită, nu lipsită de farmec, dar o tristețe surdă punea stăpânire pe sufletul meu; îmi lipsea ceva. Un dor nesfârșit îmi încleștă inima, ziua aceasta semăna cu ceva ce pierdusem definitiv și iremediabil și totuși ceva ce era dorit cu intensitate.
Îmi era dor de o zi de toamnă din grădina publică a orașului Cernăuți, orașul drag al copilăriei și adolescenței mele, oraș ce nu l-am putut uita în pofida anilor ce s-au scurs cu nemiluita din acel moment fatidic (anul 1944) când l-am părăsit cu jale de prohod în suflet, pentru totdeauna. Deși atunci era un început sfios de primăvară, toamna este anotimpul care îmi aduce an de an nostalgia după acest colț de țară, rai pierdut fără voie, pierdere niciodată acceptată. Probabil melancolia acestui anotimp induce în sufletul pribeagului chemarea gliei strămoșești.
Acesta este motivul pentru care m-am hotărât să vă scriu această scrisoare deschisă. Căutam un leac de dor și l-am aflat în cartea dvs., în restituirea pe care i-ați făcut-o publicistului și scriitorului Vasile Plăvan, această bijuterie de restituire a unei întregi epoci, înecată atât de drept în uitare.
Desigur, am citit această carte a Dvs. „Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei” cu toată atenția și cu toată considerația atunci când mi-a fost oferită de doamna Emilia Țuțuianu. O restituire perfectă, realizată după toate regulile genului și care demonstrează pe deplin că este vorba de un scriitor „Aufklärer” (luminator) care a reușit să nu fie doar un gazetar exemplu de virtute și talent, nu numai un român adevărat de o mare noblețe, ci și creatorul unei opere complexe, care cuprinde complet și cu mult har o întreagă epocă.
Posted in Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, 1 Decembrie 1918, Artizanii Unirii, Aspazia Oţel Petrescu, Basarabia, Basarabia-Bucovina.Info, Bucovina, cernauti, Georgeta Plăvan Ştefănescu, Glasul Bucuvinei, Ion Nistor, Luptatori pentru Unire, marea unire, Mariana Gurza, Romania Mare, Vanda Plavan, Vasila Plavan 3 Comments »Atata timp cat Budapesta lipseste de pe Arcul de Triumf, parada de 1 Decembrie nu poate fi decat o parada a unor marionete conduse de un comandant suprem jumatate om, jumatate iepure schiop
La Multi Ani, Romani!
PS: Cu Tokes cum ramane? Se apuca si el sa uneasca Basarabia cu… “Ungaria Mare”?
De Ziua Armatei s-a infiintat Comitetul pentru Victoria de la Budapesta pe Arcul de Triumf. Obiectiv principal: Restabilirea adevarului istoric pana la 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei
Avand in vedere ca, in ciuda protestelor societatii civile romanesti si desi se apropia Ziua Armatei, nici comandantul suprem al fortelor armate, nici ministrul Apararii, nici ministrul Culturii, nici primarul general al Capitalei, nu s-au invrednicit sa restaureze imediat Arcul de Triumf mutilat de o mana revizionista maghiara care a astupat victoria Armatei Romane de la Budapesta, mai multe cadre militare in rezerva si retragere, sustinute de membri ai asociatilor civice romanesti, au luat hotararea infiintarii Comitetului pentru Victoria de la Budapesta pe Arcul de Triumf. Obiectiv principal: Restabilirea adevarului istoric pana la 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei.
Profit de acest anunt pentru a multumi Ministerului Public, Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti si Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pentru promptitudinea cu care au preluat cazul (foto/doc mai jos).
Un mesaj al Directorului CIA pe care nu l-a dat nici un Director SIE sau SRI pana acum
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: 1 Decembrie, Arcul de Triumf, Basescu, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, ilie nastase, Ministerul Apararii, Ministerul Culturii, Ministerul Public, Monument istoric, Oprescu, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, Primarul General al Capitalei, sri, Victoria de la Budapesta, Ziua Armatei, Ziua Nationala 5 Comments »1 decembrie ieri şi astăzi – de Cristian Negrea: La mulţi ani, România! Oriunde te-ai ascunde!
Carte poştală a voluntarilor români din Italia (1918)
S-a tot spus că data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul românilor, ora astrală a românismului, punctul unic de maxim al neamului nostru. Adevărul nu stă chiar aşa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebită, cu adevărat, dar nu a fost totul, şi mai ales, nu ar fi însemnat prea mare lucru, dacă acţiunea nu ar fi continuat. Dacă toţi românii ar fi plecat liniştiţi acasă după marea adunare de la Alba Iulia, România Mare ar fi continuat să rămână un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi rămas în memorie ca şi, de exemplu, data proclamaţiei de la Islaz. Dacă ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci încă nu exista România Mare, şi este absurd să crezi că din 2 decembrie 1918 s-a creat această Românie Mare, în urma adunării populare. Este ca şi cum ai reduce un întreg proces la o singură zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumătate din Transilvania era încă sub ocupaţia ungurilor care, cum era de aşteptat, n-au luat-o la fugă nici de spaima proclamaţiei de la Alba Iulia şi nici de groaza hotărârilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, ci doar când au simţit pe piele tăişul usturător al baionetelor româneşti. Astfel, o dată importantă o consider cea de 1 mai 1919, când trupele române au ajuns cu întregul front la Tisa în urma contraatacului împotriva trupelor ungare bolşevice (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa) realizând cu arma în mână stăpânirea românească pe teritoriul menţionat de Eminescu în Doină, „De la Nistru pân-la Tisa”.
Totuşi, data de 1 Decembrie 1918 rămâne o dată extrem de importantă, o dată crucială, mai ales prin importanţa semnificaţiei sale ca şi voinţă a maselor. (…)
Atunci când am putea realiza toate acestea, ne-am putea arăta demni de străbunicii noştri, am putea privi cu mândrie spre ei, spunând că nu am uitat sacrificiul lor. Şi poate, dacă va fi cazul, vom putea răspunde ca şi ei la chemarea ţării, arătând lumii încă o dată că românul nu piere.
Până atunci,
La mulţi ani, România! Oriunde te-ai ascunde!
Integral la Ziaristi Online
Posted in Analize, Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, 1918, Marea Unirea, Romania Mare, Ziua Nationala 2 Comments »Cum si-au batut joc de Ziua Nationala, la Televiziunea “Nationala”, oamenii lui Plesu si Patriciu in frunte cu rebutul GDS, Cioroianu, VIDEO
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, Cioroianu, GDS - noul komintern, marea unire, Patriciu, Plesu, Puric 13 Comments »Cooperativa de papagali antiromani. Rebutul lui Plesu si Patriciu, Cioroianu, cu brigadierii EvZ, Marian si Lupea, vor o Zi Nationala “mai calda”, care “sa nu jigneasca minoritatile”. VIDEO
Cioroianu lui Plesu si brigadierii EvZ Lupea si Marian vor orice alta Zi Nationala dar nu Marea Unire from VRTV on Vimeo.
Rebutul Cioroianu de la Dilema lui Plesu, marele pitic de gradina al lui Dinu Patriciu, emite in sarja atacuri la Ziua Nationala dupa cum a fost intors cu cheita pe la spate la Cooperativa de papagali antiromani denumita pompos Colegiul Noua Europa (Novaia Evropa). Cioroianu se integreaza in campania masiva dusa in ultima perioada impotriva Marii Uniri, la care s-au inscris principale ziare si posturi tv din fosta presa romana, pe linia trasata de Laszlo Tokes si ingrosata de un Dan Puric sau David Schwartz. La emisiunea celor doi retarzi acoperiti-descoperiti ai EvZ, baiatul cu peruca rosie cazuta-n barba si fetita atat de abuzata, metaforic vorbind, de intreaga conducere a UDMR ca a ramas cu gura stramba, pe numele lor alese Marian si Lupea, s-au emis atatea enormitati penibile, incat tare mi-e teama ca “mogulul cel bun” a pierdut de tot controlul asupra postului B1 TV in favoarea unei brigazi neo-kominterniste care i-a trantit pe masa geamantanul cu sute de lei albastre, pierdut intr-o zi de 21 decembrie in fata la Melody Bar… Mi-e greu sa le enumar, atat de multe au fost (urmariti si cum cei doi numara pe degete cati ani sunt de la Marea Unire!). Asa ca o sa pun emisiunea aici. E bine sa ramana. Ideea centrala e in titlu. Mai jos, cateva extrase din putul cioroianesc, asa cum si le-au publicat ei in Fituica Zilei:
– Ce am aflat în schimb astăzi, în cursul dimineații când se desfășura parada, am primit un mesaj chiar din curtea Cotroceniului. Domnul președinte știa de câteva zile că urma să aibă parte de o primire ostilă. Am convingerea că știa cu câteva zile înainte sau s-a gândit că va fi huduit și a ales să nu fie azi la paradă.
– Acest tineret atât de cosmopolit pe care îl vedem, eu cred că este în așteptarea unui mesaj efectiv patriotic și național. Acest mesaj nu se dă.
– Eu n-aș fi pus ziua națională de 1 decembrie. Nu știu când aș fi pus-o, poate pe 9 mai sau pe 10 mai. 9 mai este republican iar 10 mai înseamnă monarhist în România, așa că picăm în alte polemici. Noi mereu am schimbat zilele astea, deși 10 mai a stat vreo 70 de ani. Dacă ar fi în puterea mea aș propune ca în primul rând ar trebui să fie o dezbatere. După care un referendum cu cinci variante. Și atunci lumea ar putea alege. Comunitățile, oamenii, națiunile au nevoie de sărbători. Sărbătorile sunt un fel de liant comunitar.
– Eu nu știu dacă generația copilului meu va mai sărbători Ziua Națională pe 1 Decembrie. E un sentiment de instabilitate și provizorat, dar noi după 1948 am stat într-un perpetuu provizorat. A venit stalinismul, a fost înlocuit stalinismul, a venit național-comunismul, apoi am dat jos național-comunismul și a venit tranziția. Acum am terminat tranziția sau cel puțin o parte a ei, suntem aderați dar nu suntem integrați. La noi chiar putem vorbi de o nesiguranță care ne macină, în fond, pe toți. Din acest motiv nu integrăm sărbătorile.
– Dacă ar fi să fiu sincer, eu cred că unii oameni au nevoie de puțină mitologie a propriei istorii. Mă refer la oamenii care rămân la basic-ul acestei științe. Sunt un susținător al demitizării istoriei dar cred că acest lucru trebuie făcut la nivel de specialiști. Dar cel care pleacă din școală și se face chelner, eu aș prefera să rămână cu ideea că am avut un Ștefan cel Mare, nu să îi spui că Ștefan cel Mare a fost sângeros și afemeiat pentru că astfel poate va simți un sentiment de rușine că este român.
– Eu aș prefera o zi națională care să ne unească. 1 Decembrie este puțin cam constrângătoare.
– Pe vremea de azi-dmineață cred că nici suedezii sau finlandezii nu s-ar fi plimbat pe străzi. Eu cred că mulți s-au bucurat de această zi, dar nu trebuie să te aștepți la parade cu majorete pe stradă pentru că nu se vor întâmpla.
Campania pentru schimbarea Zilei Nationale a Romaniei. Cine si de ce doreste aceasta. Recidivistul Tokes Laszlo si a “n”-a Declaratie de la Budapesta: “1 Decembrie este o zi de doliu”
DECLARAŢIE
„Noi spălăm ruşinea!” (Petőfi Sándor)
În primul rând permiteţi-ne ca în mod demn de o naţiune europeană civilizată, să ne exprimăm sincerele urări de bine poporului român cu ocazia zilei sale naţionale, 1 Decembrie.
Totuşi, nici bunăvoinţa şi solidaritatea noastră necondiţionată nu poate să dea uitării că ceea ce ei sărbătoresc ca zi de bucurie, pentru noi este o zi de doliu – acum 90 de ani România Mare s-a făurit prin dezmembrarea tragică a patriei noastre strămoşeşti maghiare. Tocmai din această cauză considerăm extrem de regretabil faptul că România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), şi-a ales ca zi naţională, sub semnul tradiţionalului naţionalism al statului naţional, o zi a cărei bucurie şi serbare noi, maghiarii din Transilvania, nu o putem împărtăşi cu Fraţii noştri – majoritari – români.
Maghiarimea din Ardeal a fost ruptă de patria sa împotriva voinţei sale, prin decizia injustă şi nedreaptă a marilor puteri care au câştigat Primul Război Mondial. Însă în cadrul comunităţii naţiunilor Europei unite, care doboară graniţele, corectarea şi îndreptarea deciziei de la Trianon a început deja. Tocmai de aceea privim frontierele româno-maghiare ca fiind realitatea existentă, şi construim punţile peste ele, pe cale paşnică.
Dincolo însă de frontierele stabilite în mod arbitrar, ziua de 1 Decembrie ne aduce aminte şi de deciziile luate de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care promiteau „deplină libertate naţională”, autoguvernare şi autonomie naţiunilor din Transilvania. Noi, maghiarii nu putem serba Ziua Naţională a României nici pentru că punerea în practică a Proclamaţiei de la Alba Iulia se lasă aşteptată de nouăzeci de ani, până şi în ziua de azi – ba mai mult, diametral opus acelor decizii, în perioadele succesive ale naţionalismului şi şovinismului, precum şi al naţional-comunismului maghiarii ardeleni şi consorţii lor aparţinând altor minorităţi în loc de promisa „libertate naţională” au avut parte de cea mai cruntă asuprire posibilă. Acesta este, printre altele, motivul pentru care în decursul unui secol raportul iniţial echilibrat de 55:45% dintre majoritatea românească şi minorităţi – ca urmare a asimilării artificiale, a politicii de colonizare forţată şi a stimulării premeditate a emigrării minorităţilor – a ajuns la 80:20%.
Acestea sunt faptele şi împrejurările din cauza cărora niciun maghiar adevărat nu sărbătoreşte şi nu ciocneşte un pahar pe 1 Decembrie.
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1 Decembrie, agentul laszlo tokes, extremism maghiar, laszlo tokes, tokes, Tokés László 10 Comments »
