Anexa 16 la “Spionajul si extremismul maghiar in Romania” de Aurel Rogojan si Traian Poncea, lucrare aflata in curs de tiparire la Editura Proema (520 pagini) pentru a fi lansata pe 20 octombrie la Targul de Carte “Gaudedamus”
18. 2004, ianuarie, 17
Adoptarea Statutului de Autonomie a Ţinutului Secuiesc
Anterior, în şedinţa Comisiei Permanente a Consiliului Naţional Secuiesc, desfăşurată în 7 ianuarie 2004, la Miercurea Ciuc, s-a definitivat Statutul de Autonomie a Ţinutului Secuiesc, elaborat de Csapó József. Peste zece zile, în adunarea consiliului de la Sfântu Gheorghe, statutul a fost adoptat, preconizându-se promovarea lui în Parlamentul României, în cursul lunii februarie, cu sprijinul unor parlamentari maghiari. Statutul de autonomie prevede structuri legislative şi executive proprii, legi de autoguvernare a secuilor, înfiinţarea structurilor poliţieneşti proprii. Totodată, se mai prevede organizarea instituţiilor proprii de autodeterminare şi adoptarea de ordonanţe în plan regional.
19. 2005, ianuarie – iunie
Campania anti-Trianon
Turneul organizat în Transilvania pentru difuzarea documentarului de lung metraj „Trianon” constituie un prilej de reiterare a temelor propagandei revizioniste din perioada interbelică.
20. 2005, a doua jumătate a anului
Glorificarea lui Horthy
Mai multe ziare de limba maghiară din România încep o adevărată campanie de reconsiderare a lui Horthy, însoţită de publicarea jurnalelor unor ofiţeri care au comandat, în septembrie 1940, trupele de ocupaţie din Ardealul de Nord.
21. 2005, noiembrie
Reuniune internaţională privind autonomia teritorială în Europa
Gál Kinga, membră a FIDESZ – PCU şi deputat în Parlamentul European, a prezidat o reuniune internaţională privind autonomia teritorială, care a precedat iniţiativa proclamării autonomiei „Ţinutului Secuiesc”.
Concomitent, postul ungar de televiziune Duna TV anunţă că, în viitorul apropiat, va lansa un nou canal, ce se va numi „Autonomia”. De asemenea, la Radio Kossuth – Budapesta, Smaranda Enache, copreşedinte al Fundaţiei „Pro Europa”, îşi exprima convingerea că Uniunea Europeană va exercita presiuni asupra României pentru ca autonomia „Ţinutului Secuiesc” să fie acceptată.
Campanie de defăimare a Zilei Naţionale a României
În presa de limba maghiară, îndeosebi publicaţiile din judeţele Covasna, Harghita şi Bihor, sunt publicate numeroase articole care iau în derâdere semnificaţia zilei naţionale a României.
23. 2006
„Rememorare pozitivă” a ocupaţiei horthiste
Continuă campania de „rememorare pozitivă” a perioadei ocupaţiei horthiste a Ardealului de Nord, care a urmat Dictatului de la Viena.
24. 2006, februarie, 28
Consiliul Naţional Secuiesc trimite preşedintelui României modele de autonomie
Într-o nouă încercare de a convinge autorităţile de la Bucureşti să accepte autonomia Ţinutului Secuiesc, Consiliul Naţional Secuiesc i-a trimis preşedintelui României, Traian Băsescu, argumente referitoare la autonomia teritorială în Uniunea Europeană.
25. 2006, iunie, 05
Acord de colaborare cu organizaţia separatistă „Forumul Uighur”
Lideri ai Adunării Naţionale a Secuilor au semnat un acord de colaborare cu „Forumul Uighur”, una dintre organizaţiile separatiştilor din provincia chineză Xinjiang, pe care separatiştii o numesc „Turkistanul de Est”. Mişcarea islamică din „Turkistanul de Est” a fost inclusă, la 26 august 2002 – potrivit afirmaţiilor adjunctului secretarului de stat al SUA, Richard Armitage – pe lista organizaţiilor teroriste. Conform informaţiilor Ambasadei SUA la Beijing, organizaţia uighură a planificat un atac terorist împotriva misiunii diplomatice a SUA în Kîrgîzstan.
O analiza de anul trecut perfect valabila si anul acesta, cand scenariul s-a repetat la indigo:
La aproape doua decenii de la represiunea sangeroasa a Pietei Universitatii din 13-15 iunie ordonate de Ion Iliescu manipularea si diversiunea pe aceasta tema inca persista, alimentata de trusturi de presa subordonate apropiatilor lui Iliescu si de grupari diversioniste coordonate din umbra de personaje mai mult decat controversate.
Comemorarea zilei de 13 iunie 1990, organizata de victimele mineriadei si de vechii golani ai Pietei Universitatii, fondatorii si liderii organizatiilor care au creat si sustinut vreme de 54 de zile acest fenomen unic in istoria recenta a fost tinta unui adevarat atac mediatic si nu numai. Un grup obscur, ca finantare si organizare a instigat la violenta printr-o actiune fatisa de provocare, incercand sa plaseze registrul acestei zile de comemorare intr-o cheie a derizoriului, de susanea de gang, actiune prezentata copios de trusturile vechilor complici si subordonati ai “batranului edecar” Ion Iliescu. Desi Realitatea TV de exemplu a filmat mai bine de sase ore la fata locului, atat slujba in memoria celor ucisi de hoardele de mineri, cat si luarile de cuvant ale vechilor golani, detinutilor politici si ale basarabenilor, victime actuale ale comunismului, ilustrarea acestei zile s-a facut cu imagini fara nici o legatura cu 13 – 15 iunie 1990 – respectiv cu imagini din 1999!
Antenele lui Voiculescu, tovarasul dintotdeauna al lui Iliescu, au prezentat exclusiv actiunea diversionista si stupida a gruparii unor asa zisi noi golani, care imbracati in costume de miner de opereta s-au apucat de un “flash-mob” de pantomima si scalambaiala in locurile unde studentii au fost nauciti cu bataia si umpluti de sange, cu 19 ani in urma. In urma cu un an, ceva similar, intitulat “flash mob – bataie cu perne” initiat de un grup de tineri cretini pesedisti a impins in derizoriu si penibil manifestarile legate de aceasta zi sangeroasa. Miza este usor de inteles: pe Iliescu il scoate din sarite comemorarea crimelor sale drept care s-a creat o strategie mediatica de minimalizare, impingere in deriziune si desconsiderare a evenimentelor din 13 – 15 iunie.
Pro TV-ul bossului Adrian Sarbu a sarit pur si simplu peste aceasta zi, din motive simple, Adrian Sarbu a fost cel care din postura de sef de cabinet al lui Petre Roman a cerut Armatei dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii. Armata, respectiv generalul Staculescu a refuzat sa dea curs unei astfel de “initiative scelerate” trimitandu-l la plimbare pe teroristul de serviciu al regimului Iliescu, devenit ulterior principal agent media al FSN.
Manipulatorii din umbra
Gruparea asa zisilor “noi golani” – un nume al imposturii, deoarece acestia nu au nici un fel de legatura cu golanii Pietei Universitatii, ei provenind din zona fotbalului – nu este la prima actiune cu caracter diversionist, iar suportul media oferit acestora scoate la lumina complicitati ascunse pana in prezent, fire ce duc la unul dintre generalii de varf ai sistemului corupt al Justitiei militare, pensionat fortat de Traian Basescu, dar si la personaje infiltrate in “societatea civila” cu obiective si tinte deloc civile sau civice.
In spatele pseudo-golanilor, a ultrasilor, se afla un anume Teodor Maries, cel care a facut jocul lui Iliescu-KGB in Piata Universitatii, instigand la violenta si justificand interventia organelor de represiune si chemarea minerilor. Maries este strans conectat de generalul Dan Voinea, la randul sau aflat intr-un cerc de interese ce cuprinde fosti consilieri prezidentiali ai lui Emil Constantinescu, dintre care unul, fost secretar de stat liberal este actualmente secretar de stat in subordinea lui Emil Boc.
Voinea. rejectat de Justitie dupa rezultatele sale dezastruoase, este actualul angajat al Institutului controlat de Marius Oprea, unul dintre cei mai vituperanti critici al lui Traian Basescu. Oprea, liberal din gruparea lui Tariceanu se afla, surprinzator, in continuare, in solda actualei guvernari PDL-PSD.
Dan Voinea a detinut, intre anii 1997 si 2000, sefia Sectiei Parchetelor Militare. In aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit in functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare. In octombrie 2008, procurorul general Laura Codruta Kövesi a cerut revocarea lui Voinea din functie, acuzandu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor si ale revolutiei. Printr-un decret semnat de catre Traian Basescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Voinea a intocmit, chemat personal de Ion Iliescu si rechizitoriul “procesului” in urma caruia Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte in decembrie 1989.
El a fost acuzat public ca misiunea sa cheie a fost tergiversarea si musamalizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei in care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvaluit ca intre Ion Iliescu si generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsa iar generalul a incalcat cu buna stiinta legea, tinand secret faptul ca, inca din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recenta a CSM si rezolutia Parchetului General, sustinuta si de Ministerul Justitiei a aratat ca Voinea de fapt a fost un impostor al Justitiei si al uniformei militare activitatea sa reprezentand o pata pe obrazul celor doua institutii – Armata sI Justitia.
Reteaua generalului Voinea (angajat IICCR-Tismaneanu si cu o pensie de 185 milioane lei)
Cum vor deveni din nou domnişoare curvele din presă şi societatea civilă
„Cine uită, nu merită!“ În ’90, am pus împreună cu „huliganii“anticomunişti din Piaţa Universităţii acest înscris al lui Iorga peArhitectură, botezată „Facultatea de Golani“, alături de ofotografie-gigant cu Iliescu şi Ceauşescu. Vroiam ca românii să nu uitecă morţii noştri din decembrie au nevoie de dreptate, la fel ca şiviii. După 20 de ani, bieţii mucenici nu şi-au găsit-o, iar noi nune-am făcut-o. Conspiratorii KGB şi GRU de atunci, în frunte cu Brucanşi Iliescu, s-au multiplicat sinistru, în mii de replici care aunăpădit politica, presa şi societatea aşa-zis civilă şi românească. Campaniemai scabroasă ca asta chiar că n-a mai fost nicicând. Nici măcarprimele „alegeri libere“ nenorocite, de dinainte de a ne lua ciomegelelui Ion Iliescu în cap, când se minţea poporul cu televizorul, unic, şiprindeau celei mai stupide manipulări, parcă nu au fost la fel desinistre precum cele de mai ieri. Mijloacele de intoxicare s-auperfecţionat. Ce era băgat în cap minerilor ieri printr-o simplăîntrerupere de emisie, azi este inoculat prin mii de picăturichinezeşti otrăvite. Pipetele sunt tele-cyborgii post-comunismului,soldaţi fideli ai minciunii şi ateismului, pretinşi lideri de opiniepolisaţi de păpuşarii serviciilor antiromâneşti în două decenii deactivitate. Urmaşii demni ai criminalilor filo-sovietici Brucan şiIliescu. Ca să fie mai clar: Silviu Brucan, agent sovieticdovedit, este cel care condamna elita României la moarte, începând cu1945, din vârful Scânteii PCDR. Ion Iliescu, alt agent al URSS,poreclit Iliescu-KGB, închidea cercul crimelor sovietice comise asupraromânilor timp de 45 de ani prin mascarada sângeroasă din decembrie1989. Numai un orb, tâmp şi surd nu poate vedea petele roşii de pecostumul de mii de euro al lui Mircea Geoană, urme lăsate de mâinilemânjite de sânge ale celui care îl ţine în braţe, tartorul crimelor dindecembrie, Ion Iliescu. Şi atunci, cum pot fi numiţi „intelectualiisusţinători ai lui Mircea Geoană“, curvele din politică, prostituatelede presă şi goarnele lor de împrăştiat minciuni pe bandă lateleviziunile mogulilor „cu ştaif“, devalizatori ordinari ai bieteiRomânii? Singur împotriva tuturor, Traian Băsescu nu s-a lăsatînfrânt de valul de ură cosmetizat deontologic, în „respect“ şi„bun-simţ“. Cu sprijinul a milioane de români anonimi, de la opincă lavlădică, Băsescu a reuşit până la urmă să se opună uriaşei maşinării despălat creiere şi suflete româneşti. Ce gâlmă li s-a pus în gât după ceau spart sute de milioane de euro ca să-l doboare, să ne doboare, şi săocupe, definitiv, România? Păpuşarii turbează, monştrii procreatori demonştri supurează. Dar să revin la Iorga. În 2000, un grup,„select“, de intelectuali „cu ştaif“ renunţa la pretinsul anticomunismde paradă şi, chipurile pentru a se opune lui Vadim Tudor, nume sonore,hiper-mediatizate în ciuda sărăciei sufleteşti – gen Patapievici, Pleşuşi Liiceanu -, l-au susţinut printr-un apel public, fără ezitare, peresponsabilul de crimele din decembrie 1989 şi iunie 1990, „salvatorulneamului“ Ion Iliescu. S-a dovedit atunci cu prisosinţă că acest grup,de „dialog social“, înfiinţat cu sprijinul agentului sovietic SilviuBrucan, şi-a meritat investiţia kominternistă. Dovada cea mai evidentăcă sperietoarea Vadim Tudor era doar o creaţie a lui Ion Iliescu,stipendiată în anii ’90 chiar de către finuţul Andrei Pleşu, atunciministru FSN, prin semnătura lui Petre Roman, s-a văzut ieri, din nou,pe ecranul scos din „1984“ al Antenei 3, când „mâncătorul de unguri“stătea colocvial – alături de „creştin-democratul“ Ciorbea şisocietarul în civil Pîrvulescu – la o devărsare de înjurăturianti-Băsescu cu fostul prim-ministru fesenist, ex-“jidan“ pentru Vadim,acum „os de liberal“, de dragul lui Patriciu. Asta după ce şi-a sinucispropriul partid, PRM, printr-o alianţă contra naturii cu pretinşiiduşmani declaraţi din UDMR. Nu e singurul: Crin Antonescu şi-a dus lagroapă bietul electorat liberal, ca să vadă foştii anticomunişti, mulţidoar fripturişti, cum se răsuceşte ca o elice marele român I.C.Brătianu, bine tocat de „partenerii social-democraţi“ cu secerile şiciocanele lor lucitoare. La care s-au mai adăugat şi fantomeleţărăniştilor. În ciuda acestui masacru al moralei şi memorieiînaintaşilor, dintre toţi „intelectualii“ care s-au scăldat bine-mersiîn sângele din cada lui Iliescu, numai Caramitru s-a distanţat, solemn,de mizeria campaniei totale anti-România. În 2000, după ce alegerileau trecut, oamenii au uitat. Aceleaşi personaje de can-can„anticomunist“, deontologi de serviciu, şi-au pus apoi alte măşti, aupătruns în alte încăperi. Ca şi azi. Şi, pentru că „cine uită, numerită“, cred că este obligatoriu să ţinem minte numele celor care aufost vedetele intelectualismului, „personalităţile“ României,prostituatele cu ştaif care nu s-au simţit jenate să susţină mizerpăpuşa de paie a lui Iliescu-KGB, pătată de sângele românilor ucişi în1989 şi 1990. Aceste personaje insidioase, adevărate curve ale preseişi societăţii civile, nu au dreptul să devină din nou domnişoare.Numele de mai jos – doar câteva – sunt extrase din listele desusţinători ai Coaliţiei ticăloşite reprezentate de Crin Antonescu şiMircea Geoană, prostănacii teleghidaţi ai lui Iliescu şi ai mogulilorPatriciu, Vîntu şi Voiculescu. Ţineţi-le minte. Renata Weber,„tătica“ lor de la Fundaţia Soros. Vox Publica lui Vîntu şi Alianţelelui peşte prăjit coordonate de aceiaşi anti-creştini CristianPîrvulescu, îmbătrânitul în rele Mircea Toma, coruptul paznic laanti-corupţie Victor Alistar şi frustrata Alina Mungiu Pippidi. AndreiPleşu şi ciracii săi, gen Cioroianu, Cărtărescu, Liiceanu şi Dinescu,aflaţi majoritar pe statul de plată al lui Patriciu. „Actorii uşori“ ailui Vîntu în campania „Noi vrem respect“, Victor Rebengiuc şi DanPuric, „dame de companie“ la Realitatea TV. Plus: Mircea Diaconu, MaiaMorgenstern şi Dorel Vişan sau Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Florin Chilian(trecut de la număratul termopanelor lui Năstase la îngânatulosanalelor pentru Geoană) alături de Dan Grigore, Adi Copilu’ Minune şiLuminţa Anghel. „Derbedeii cu ştaif“ de pe lacul Snagov, Sorin RoşcaStănescu şi Bogdan Chirieac. Succesorul lui Dumitru Tinu, CristianTudor Popescu. Incertul Emil Hurezeanu. Utecistul perpetuu MihaiTatulici. Deontoloagele cu silicoane Oana Stancu şi Adi Ursu. Fetelelu’ tata, Alexandra Dinu şi Oana Roman. Falsificatorii istoriei LucianBoia, Neagu Djuvara, Marius Oprea et comp. „Europa-liberiştii“ MirceaCarp şi impostorul Radu Călin Cristea. Activista PCR, anti-creştinaSmaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa. Vânduţii Mihai Gheorghiuşi Antonie Popescu, foşti membri ai Ligii Studenţilor. ScriitoraşiiAlex Ştefănescu şi Varujan Vosganian, vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor. Profesorii de strâmbă-minţi Aurora Liiceanu, AndreiMarga, Zoe Petre şi alţii, şi alţii, vreo 101 de dalmaţieni, dar, cuvoia dumneavostră, ultimul pe listă este… Eeeemil Coonstaaantineeescu! Desigur,cu toţii ar putea repeta gestul lui Caramitru. Dar ceva mă face să credcă vor prefera să-şi coasă himenul decât să-şi ceară iertare poporuluiromân…
Articolul de mai sus a fost scris si dat la tipar duminica, 6 decembrie 2009, ora 20.30
Căţeluşii buni şi căţeluşii răi ai domnului Vîntu si “intelectualii lui Patriciu”
Marele Picasso este singurul locuitor al planetei care a primit de laURSS de două ori Premiul Internaţional Stalin „Pentru întărirea păciiîntre popoare“, în 1950, rebotezat Lenin, la a doua atribuire, în 1961.Evident, cu banul aferent la purtător, 100.000 de ruble, peste 110.000de dolari de atunci, echivalentul vreunui milion de azi. TovarăşulPicasso, după cum îi spuneau colegii săi din Partidul Comunist Francez,în care intrase în 1944, este autorul „Porumbelului Păcii“, care ne-aasaltat copilăria de pe toate gardurile Partidului, devenit simbolul„păcii comuniste“ în 1949, la Congresul Mondial al Păcii de la Paris.Şmecheria sovietică prin care se acţiona imagologic şi psihologic lanivel mondial, în cazul în care n-aţi înţeles-o, a constat în preluareasimbolului creştin al Sfåntului Duh şi răsturnarea lui, în folosul„cauzei comuniste“. A funcţionat ca un element perfect de spălare acreierului. De-asta a şi fost recompensat Picasso la asemenea nivel. Şinu a uitat. La moartea lui Stalin, în 1953, Picasso a trimisoficiosului comunist un portret al dictatorului odios intitulat„Tinereţea veşnică a lui Stalin“ şi publicat a doua zi pe prima paginăcare titra cu litere de-o şchioapă „Pentru ce avem nevoie de Stalin“.Frumos, nu? Cemai conta că până la data aceea Stalin ucisese milioane şi milioane deoameni? Buzunarele îi erau mai aproape lui Picasso decât cadavreleruşilor şi ale popoarelor ocupate aflate în putrefacţie pe câmpiilemorţii sovietice. „Mărimea“ artistică a lui Picasso rămâne (pentruunii), dar micimea sa nu poate fi nici uitată, nici iertată. Mirosultrupurilor din sutele de mii de gropi comune, al sângelui de pe umeriimilioanelor de deţinuţi din lagărele siberiene, Gulagul sovietic,desigur, nu ajungea până în cafenelele pariziene. Dar informaţiaajungea? Picasso a ales rubla şi „arta“ minciunii: mustăcioara luiStalin era obiect de adulaţie plastică… Aşa şi cu micul nostru Stalinde Deltă şi propagandiştii săi „independenţi“, tovarăşii intelectualide mucava de la Vax Publica. Mai mulţi cititori s-au revoltat cândi-am taxat pe ‘telectualii noştri, mai neaoşi sau nu, care s-au înfiptîn primele rânduri ale Partidului continuator al PCR la dezbatereadintre Geoană şi Băsescu. Sau „marii“ artişti care s-au maimuţărit încampania mustăciosului din Deltă „Noi vrem respect“. Care „noi“? „Noi“,infractorii FNI? ‘Telectualii noştri nu sunt proşti. Devin însă părtaşidirecţi la crimele încă nepedepsite ale „emanatului“ din decembrie1989, preşedintele de onoare (care „onoare“?) al PSD sau la hoţiilenaţionale, aflate în curs de pedepsire, ale miliardarului falit ascunsprin stuful Deltei. Ignorând cu bună ştiinţă adevărul, se transformă înnişte biete prostituate de pe centura artei sau culturii. Zilelecampaniei electorale au relevat ordinăria maximală la care s-a ajuns înpresă, pe canalele deţinute de Vîntu şi Voiculescu, la care acontribuit şi Patriciu: Realitatea TV şi Antenele. Puţini însă ştiu căVîntu, în schizofrenia sa, altfel profesională, deţine şi mijloace decomunicare şi manipulare pe invers: HotNews, spre exemplu. Unde scuipăcăţeluşii răi de la Realitatea, vin şi ling căţeluşii buni de laHotNews. Nu toţi, evident. Mai sunt şi jurnalişti integri. Doar ceiţinuţi bine în lesă, cu buzunarele bine umplute cu ruble ruseşti (mainou şi de Tiraspol). Pe långă asta, pentru că ştie că şi-a pierdutorice umbră de credibilitate, şi-a alcătuit şi o veritabilă armată de„ziarişti independenţi“, mărunţi ieniceri online. Aşa că, atenţie! Dar,la capitolul „credibilitate“ şi „onorabilitate“ pentru devalizatorulFNI se înscriu, iată, şi ‘telectualii noştri, cånd ai lui tătukaIliescu, când ai lui Băsescu şi/sau Geoană, după cum o pica. Dar defapt, ai aceloraşi moguli, care le-ndeasă din greu buzunarele, dupămodelul patentat de tătuka Stalin. Domnii Pleşu şi Manolescu, deexemplu, merg frumos la coadă la casieria oligarhului negru, Patriciu,care pompează „Dilema veche“ şi „Adevărul“. Pe lângă figurile dejaclasice în prostituţia lor, ca Dinescu, Tănase, Hurezeanu & comp,arondate la Vîntu, domnul Tismăneanu, alt exemplu, a trecut şi el pe lacasieria GRIVCO, pe când presta la „Jurnalul Naţional“, domnul Mihăieşpe la Patriciu, ca amploaiat la „România literară“, iar domnulPatapievici tot la… menajeria domnului Vîntu, care-i cumpără lakilogram „Ideile în dialog“, revistă unde, de fapt, se regăseşteîntreaga gaşcă de mai sus, de fini ‘telectuali ai cui… plăteşte maibine. De Plesu, ce sa mai vorbim… Să luăm aminte.
Aripa civilă a Coaliţiei GRIVCO
Scris deVictor Roncea
„Coaliţia GRIVCO a lui Vîntu, Patriciu şi Voiculescu – vorba lui Băsescu – şi-a găsit corespondenţă în „societatea civilă“. Numai că „non-profiţii“ sunt legaţi, prin fire văzute sau nevăzute, de exact aceeaşi Coaliţie Anti-Băsescu, constituindu-se practic, în prag de alegeri, într-o veritabilă coloană a cincea: a „Societăţii Civile GRIVCO“. Patru organizaţii pretins neguvernamentale şi apolitice – Agenţia de Monitorizare a Presei, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency Romania – au cerut ieri Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu convocarea referendumului pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, anunţă Mediafax. Societarii în civil invocă o pretinsă fraudă electorală şi un abuz din partea şefului statului, Traian Băsescu. Presa aservită Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI a titrat imediat, cu litere de-o şchioapă: „Societatea civilă din Romånia împotriva lui Băsescu“. De unde pånă unde, cåteva asociaţii, pe care poţi să le numeri pe degetele unei måini făcute pumn – în interiorul căruia se ascunde degetul mare plimbat prin buzunarele mogulilor – poate fi considerată „societatea civilă din Romånia“? Ce repere morale sunt personajele extrem de gălăgioase care se aruncă în această operaţiune politic-electorală în sprijinul Coaliţiei anti-Băsescu? Nu cumva sunt chiar „civilii“ Coaliţiei Grivco? Ţinta acestei campanii zgomotoase a aşa-zisei „societăţi civile“ este, după cum se vede, sabotarea democraţiei şi atacul la Traian Băsescu. E bine să se ştie că „societatea civilă“ a fost creată şi stimulată în Romånia chiar de către un cadru GRU, Silviu Brucan, ca o contrapondere, de „dialog social“, a puterii, reprezentate atunci de Frontul Salvării Naţionale al lui Iliescu-KGB.
Toma şi kalaşnicovurile ruginite ale lui Vîntu
Cadrele societăţii în civil au ieşit la drumul mare, cu kalaşnicovuri ruginite ca Mircea Toma şi compania, pentru a-şi deservi patronii materiali. Haideţi să vedem cât de civili sunt câţiva dintre diversioniştii de serviciu de ieri, azi şi, sperăm, nu şi de mâine. Mircea Toma, cu a sa Asociaţie de Monitorizare a Presei – care, în loc să se preocupe de drepturile încălcate ale jurnaliştilor, o ţine într-un bairam politic -, nu poate fi civil: el este militar. Fost psiholog al MApN al RSR pentru piloţii de pe avioanele armatei şi, în mod special, pentru aeronava lui Ceauşescu. Un cadru de răspundere care, în ianuarie 1990, a primit noi ordine, devenind din militar activ, pasiv. Acum e un biet soldăţel aflat în pragul pensionării şi în slujba lui Sorin Ovidiu Vîntu (şi nu numai) la „Academia Caţavencu“, unde actorul Florin Călinescu afirmă că se intra în pas de gâscă, exact ca în Piaţa Roşie, după care se schimbau uniformele mai de la Răsărit cu altele, mai neaoşe, dar tot cu multe table pe umeri. Aşadar, Toma este indisolubil afiliat Trustului Vîntu & craii de la răsărit.
Pîrvulescu şi Weber, răspândacii minciunilor PNL
Despre Cristian Pîrvulescu, de la Pro Democraţia, preşedintele Traian Băsescu a spus, după legiferarea înşelătoriei de „lege a uninominalului“ de către Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pîrvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pîrvulescu şi în analizele domniei sale, când soţia să nu va mai fi salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui“. Adică, soţia să lucra, menţinută de 16 ani!, la sectorul „non-profit“ al Guvernului PNL-UDMR în timp ce Pîrvulescu reprezenta acelaşi sector „non-profit“. Pîrvulescu a fost atât de iubit de PNL, încât fostul prim-ministru i-a oferit, drept recompensă pentru serviciile aduse, nici mai mult, nici mai puţin decåt Premiul I.C. Brătianu, care, săracul, s-a făcut deja titirez de cât s-a răsucit în mormânt. Un alt treilea „OMG“, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost moşit de Renate Weber (foto cu Bogdan Olteanu), fostă şefă a SOROS, fostă consilieră demisionară la Cotroceni, actualmente europarlamentar PNL, pe spezele vânzătorului Rompetrol, Dinu Patriciu.
Omul-orchestră al Coaliţiei Soros-GDS
Cristian Pîrvulescu este omul-orchestră al societăţii civile antrenate de GDS şi stipendiate de Soros: editorialist simultan în trei-patru ziare şi nenumărate săptămânale şi lunare, prezent în toate show-urile tv posibile, pe orice temă, de la ciorapi de damă la piaţa muncii, ocupat cu dirijarea Asociaţiei Pro Democraţia, membru şi creator al tuturor coaliţiilor anti-pro ceva, acum şi preocupat cu „profesionalizarea“ României, nu ştim, zău, când mai are timp să-şi încaseze şi cecurile de la cele trei-patru bănci şi casierii la care este arondat.
Crescut în curtea GDS, în prezent decan al SNSPA, moştenitoarea Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“, Cristian Pårvulescu poate fi considerat, pe drept cuvânt, mai tare ca Voronin şi aproape la fel de tare ca Iliescu. Dacă Voronin nu a reuşit să schimbe Constituţia şi să devină preşedinte într-un al treilea mandat, în ciuda înăbuşirii revoltei tinerilor anticomunişti, Pîrvulescu a reuşit. Dat jos din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţie cu scandal şi bătăi, la propriu, după două mandate de patru ani, Pårvulescu a trecut uşor peste moment pentru a da o lovitură de maestru şi a se întoarce în funcţie după eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din ţară. Astfel, el conduce organizaţia al cărei buget anual de consum depăşeşte 1 milion de euro, „pro-democratic“, de 10 ani, iar de la anul îl va depăşi şi pe Iliescu. În tot acest timp, soţia sa a ocupat, “întâmplător”, un post la Guvern, exact la sectorul „asociaţii neguvernamentale“.
Alistar – figurant de lux cu iz de DIE
Despre Transparency International România şi impostura lui Victoraş Alistar, consilier de bază al baronilor PSD, propus de Mircea Geoană la funcţia de ministru al Justiţiei, s-au scris în ultima perioadă tone. De la încălcarea flagrantă a legii ANI la BMW-ul „patologic“ de 100.000 de euro şi numere de Ministerul Justiţiei, de la falsul în declaraţii la tupeul sau nemăsurat. Ce nu s-a aprofundat, încă, este posibila legătură a Transparency cu fosta Securitate, respectiv cu Departamentul de Informaţii Externe şi cu „omul de afaceri“ Dan „Felix“ Voiculescu. Pentru că preşedintele real al Transparency International nu este Alistar (star-penal), cum se crede; el este doar figurantul băgat în faţă pentru a-l acoperi pe adevăratul „patron“, Marian „Mike“ Popa. Un personaj care, după părerea experţilor, nu are cum să nu fi făcut parte din structurile DIE, ca fost preşedinte al Departamentului de relaţii externe al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România, între 1976 şi 1983, după care, din 1988 (!) şef al Rank Xerox România. Despre „Mike“ Popa, cunoscătorii ştiu că este asociat cu Dinu Patriciu şi că a lucrat „pentru ţara“ şi buzunarul său, inclusiv împreună cu „Felix“ Voiculescu.
La anchetarea lui Alistar de către ANI, colegul sau de impostură, Pîrvulescu – acum şi membru al „Alianţei Profesioniştilor pentru Progres“ alături de nume că Dan Puric, Sergiu Celac sau Mircea Maliţa – a susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că „ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societăţii civile“ în urma „eforturilor pe care Victor Alistar le-a depus în ceea ce priveşte corecta dezbatere şi respectarea procedurilor privitoare la cele două Coduri”.
Misiunea „Distrugeţi România“
Activitatea principală a celor patru ONG-uri a fost, în ultimul an, contestarea Codurilor, Civil şi Penal, în aşa-zisa Coaliţie „Opriţi Codurile“, prin care se urmărea de fapt introducerea căsătoriei între homosexuali şi posibilitatea „cuplurilor“ de homosexuali şi lesbiene de a adopta copii. Aceleaşi organizaţii au luptat şi împotriva religiei şi a icoanelor din şcoli. Societatea civilă romånească a reacţionat imediat la atacul clonelor în civil. Asociaţia Familiilor din România sintetiza misiunea duşmanilor României astfel: „Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale. Aceste asociaţii se folosesc de idealuri universal acceptate amestecându-le cu „valorile“ lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – antidiscriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti.
Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijåndu-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor sunt invitaţi la radio şi televiziune, în talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor că pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti“ să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva”.
PS: Florin Calinescu ne confirma, intr-o punere drastica la punct de la B1 TV
Prezent ieri seara la emisunea “6, vine presa!” de la B1 TV, alaturi de Liva Dila si Mbela, actorul si regizorul Florin Calinescu nu a ezitat in a spune verde-n fata ce reprezinta gasca de oengisti: “o adunatura de imbecili”. Dar problema care ne face sa ne ingrijoreze este ca sunt “niste imbecili organizati”, a afirmat Calinescu, calificandu-i pe Pirvulescu, Toma, Alistar & Co drept “frustrati sexual”, “babe si peltici”, “aflati in slujba cuiva”. Agitatia le serveste ca “sa-si justifice un sediu, o donatie, o fasole” iar interesul este clar electoral. “Cum ne spun ei noua ca suntem prosti! Ca nu stim sa punem nici macar o stampila: il vrem pe Basescu, stampilam, vrem mai putin parlamentari, iar stampilam! Ce, suntem retardati sa nu putem pune doua stampile?”. “Primesc bani de undeva, primesc promisiuni de altundeva, fac eseuri si panseuri in slujba cuiva”, a afirmat Calinescu. “Mai ales Mircea Toma, care este inregimentat”, a mai spus fostul sau coleg de la inceputurile Catavencu, Florin Calinescu, aratand ca asa-zisa Agentie de Monitorizare a Presei apartine indirect unui Trust privat de media, al lui Sorin Ovidiu Vintu. “Cum vine asta, un trust de presa monitorizeaza presa “independent”?”, a spus Calinescu. “Astia ne cred cretini?! Aceste organizatii de profitori jignesc inteligenta romanilor; cred ca poporul roman e o natie de imbecili! Ei bine, imbecilii sunt ei”, a concluzionat, raspicat, Florin Calinescu.
Capodoperele nimănui: zeci de lucrări de Breugel, Memling şi Van Eyck de la Muzeul Brukenthal din Sibiu sunt la Paris, într-o expoziţie de unde lipseşte total cuvåntul „Romånia“.
Ministrul Culturii Theodor Paleologu şi-a definit public nivelul intelectual prin „conceptele“ de „cacariseală“ şi „pleaşcă“. Recent, însă, acesta s-a dedat la fapte de o gravitate infinit mai mare decåt ridicolul de care s-a tot acoperit, făcåndu-se vinovat, după batjocorirea valorilor naţionale, a monumentelor de la Universitatea Bucureşti, şi de trădare a intereselor culturii naţionale şi ale ţării. La Muzeul Jacquemart – André din Paris, situat la doi paşi de Arcul de Triumf, are loc între 11 septembrie 2009 şi 11 ianuarie 2010 o expoziţie care ar fi putut fi, în mizerabila noastră reprezentare internaţională, o extraordinară ocazie de a ne adjudeca un loc de prestigiu în ochii lumii.
Este vorba de expoziţia „Breugel, Memling, Van Eyck“, despre care la Paris se menţionează atât: „Colecţia Brukenthal“. Niciun cuvânt despre Sibiu, unde se află Muzeul Brukenthal şi care a fost Capitală Europeană a Culturii în 2007. Dar mai rău: niciun cuvânt despre România. Responsabil de acest dezastru total, un adevărat atentat la interesul naţional, este chiar ministrul Culturii, Theodor Paleologu, care a şi inaugurat de altfel expoziţia.
Un hipermarket mai presus decât România
Tributar informaţiei oferite la faţa locului, nici măcar un articol din „Le Monde“, semnat de Philippe Dagen, un autor respectabil, profesor universitar, nu spune un cuvânt despre ţara de unde vin operele expuse. Francezii pot afla din „Le Monde“ că la Paris se află colecţia unui „baron luminat – consilier al Împărătesei Maria Teresa şi guvernator al Transilvaniei“. O machetă publicitară apărută în săptămânalul „Le Point“ menţionează sponsori cum ar fi Magazinele Fnac sau Carrefour, dar nicidecum Sibiul şi nici pomeneală de România, de unde provin capodoperele prezentate. În alte cazuri s-ar fi zis în mod obligatoriu: Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, Metropolitan Museum din New York, dacă de acolo ar fi fost împrumutate operele expuse. Nu este de mirare căci nici imensele panouri din faţa Muzeului Jacquemart – André, sau altele care împânzesc Parisul, nici afişele sau cărţile poştale puse în vânzare pentru public, nici coperta catalogului expoziţiei nu menţionează altceva decât: Bruegel, Memling, Van Eyck… Colecţia Brukenthal. Catalogul, trimis la Bucureşti de corespondentul „Curentul“ de la Paris, poartă pe coperta a patra următoarea „informaţie“: „Muzeul Jacquemart – André prezintă, pentru prima oară în Franţa, o selecţie excepţională… a colecţiei Brukenthal, una dintre cele mai prestigioase din Europa Centrală“. „Din Europa Centrală“, undeva… pe dreapta. Marele Dali avea o vorbă, pe care infimul Paleologu ar trebui să o afle: „… d’Europe Centrale, c’est-a dire de nulle part!“ – „… din Europa Centrală, adică de nicăieri“. Asta şi-a propus ministrul trădării culturii şi nu numai el: să arunce România în nicăieri.
Baconsky, complice la „pleaşcă“
Trecerea sub tăcere, în mod evident deliberată, a numelui oraşului Sibiu şi a numelui României, ţară care are nevoie de un statut nou, pe măsura ei, respectabil în ochii lumii, de admiraţie, cunoaştere şi recunoaştere, de turişti care ar putea veni să viziteze Muzeul Brukenthal la Sibiu, de francezi care ar putea să caute şi alte comori în România, este actul de înaltă trădare a intereselor culturii noastre şi ale ţării, de care se face vinovat Theodor Paleologu. Dacă admitem că în ţară nimeni nu a aflat despre acest act anti-naţional, probabil vă întrebaţi ce păzeşte Ambasada României la Paris. Ce păzeşte ambasadorul Baconsky, un alt om de cultură de factură similară cu Paleologu? Ei bine, teologul poreclit şi „ambasadorul-jacuzzi“, pentru aventurile sale diplomatice din cada colegei sale, Manuela Vulpe, a stat alături de ministrul „cacarisit“. Conform informaţiilor noastre, Paleologu a preluat personal redactarea contractului de împrumut, nelăsând în grija specialiştilor muzeului sibian această sarcină, ceea ce ar fi dus poate la un parteneriat firesc, în care să apară provenienţa capodoperelor. Şi dacă a ţinut atât de mult ca numele Sibiului să nu apară pe afiş şi pe coperta catalogului, dacă a ţinut atât de mult ca numele României să nu figureze nici el, când ar fi trebuit să constituie condiţii obligatorii, Toader Paleologu n-a uitat alte clauze contractuale: cu ce clasă călătoreşte el în avion la Paris, la ce hotel de lux va fi cazat şi cum va fi el băgat în seamă la inaugurare. O „pleaşcă“!
Autorităţile să repare „cacariseala“
Încercând, aşa cum este normal, să obţinem oficial contractul de parteneriat, pentru a afla care sunt beneficiile la adresa României pe care le aduce această expoziţie deschisă la Paris timp de patru luni fără numele României, ne-am izbit de nesimţirea funcţionarilor publici responsabili de la Ministerul Culturii. După transmiterea solicitării scrise, aceştia au refuzat să răspundă până şi apelurilor efectuate pe telefoanele de serviciu. Ziarul „Curentul“ aşteaptă răbdător răspunsul, deşi acesta ar fi trebuit să ajungă, conform Legii, în 48 de ore. Să spunem că e „complicat“ să furnizezi un contract public. Mai aşteptăm puţin, după care vom acţiona în judecată, tot conform Legii, Ministerul Culturii şi persoanele implicate în această bătaie de joc la adresa patrimoniului naţional. Jocurile guvernamentale nu îl vor absolvi pe ministrul-pleaşcă Paleologu de gravitatea faptelor semnalate şi legea responsabilităţii ministeriale. Până atunci, autorităţile responsabile au datoria să remedieze situaţia şi în următoarele trei luni cât mai stă expoziţia pe simezele Parisului să pună România sus, pe afiş, acolo unde-i este locul. Comentarii la
Catre: Serviciul Roman de Informatii Dlui Director Ambasador George Cristian Maior CC: Biroul de Presa al SRI
16.09.2009
Stimate Domnule Director al SRI, Stimati colegi ai Biroului de Presa,
Conform informatiilor solide aflate in posesia noastra si in curs de publicare, domnul XYZ, cetatean roman, nascut la data de 00.00.1900, in Braila, de profesie xxxxolog, primul sef al Fundatiei xxxxx Romania si, concomitent, al XYZ, fondator si general manager al institutului XYZW, inscris in PCR in anul 1989 pentru ca, din 2004, sa fie membru al XYZ, fost Consilier personal al BIP pentru reforma administratiei publice, fost BIP, sef al BIP, fost deputat XYZ, etc, etc, in prezent reintors la activitati private, a fost documentat de catre serviciile speciale romanesti drept agent al serviciilor secrete comuniste maghiare. Conform informatiilor care, din cate stim sigur, s-au aflat si in posesia primului sef al SRI, dl prof Virgil Magureanu, recrutarea xxxxologului XYZ s-a perfectat in 1988 prin concursul si cu participarea agentului maghiar XY, profesor la Universitatea XYZ, de catre cadrul de informatii al serviciului comunist maghiar WZ. Ulterior, XYZ a colaborat si cu DSS – fosta Securitate, activitatile sale fiind totodata monitorizate de UM 0110. La momentul propunerii sale in functii ale aparatului de stat de la BIP, serviciul de informatii pe care il conduceti a dezbatut problematica acestei numiri si a trimis un aviz, din cate stim, negativ, catre responsabilii statului. Solicitarea noastra este urmatoarea: Daca dl XYZ nu este angajat intr-o operatiune activa de securitate nationala a SRI, divulgarea legaturilor sale cu servicii de spionaj straine, inca din perioada regimului comunist, este de presupus ca nu pericliteaza cu nimic siguranta nationala, dimpotriva. Drept urmare, in interesul opiniei publice si in vederea publicarii adevarului asupra acestei chestiuni va rugam sa ne edificati asupra aspectelor enuntate mai sus.
BUCUREŞTI / 12:26, 30.07.2009 Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) – Serviciul Teritorial Cluj au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a lui Arpad Zoltan Paszkany, pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat şi şantaj. Omul de afaceri Arpad Paszkany a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT, fiind acuzat că, în perioada 2004 – 2006, a susţinut un grup infracţional organizat condus de Liviu Man, prin finanţarea, sub diverse forme, a publicaţiilor trustului Gazeta, pe care le-ar fi folosit în interes personal. Potrivit unui comunicat de joi al DIICOT, în perioada 2004-2006 Arpad Paszkany a susţinut financiar un grup infracţional condus de Liviu Man, preşedintele trustului Gazeta, prin finanţarea, sub diverse forme, a publicaţiilor aparţinând trustului Gazeta, cunoscând componenta grupului şi modul de operare. Paszkany este acuzat că a folosit publicaţiile acestuia în interes personal sau al societăţilor sale, orchestrând şantajul exercitat de către membrii grupului, respectiv pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit. De asemenea, omul de afaceri clujean este acuzat că în perioada ianuarie – noiembrie 2006 a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor trustului Gazeta la adresa lui Iulian Dascălu, reprezentantul Iulius Grup Iaşi, firmă pe care a şi constrâns-o prin ameninţări să-i cedeze, pentru suma derizorie de 10.000 euro, o suprafaţă de teren de 13.974 de metri pătraţi situată în municipiul Cluj-Napoca, a cărei valoare de piaţă era de 400.000 de euro. Conform sursei citate, în perioada 2004-2006 Paszkany a virat societăţilor lui Liviu Mandiverse sume de bani, sub pretextul finanţării ziarului, pentru înfiinţarea de noi publicaţii. De asemenea, i-a închiriat la preţuri modice mai multe birouri pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presă. Probele administrate la dosar arată că Paszkany a finanţat deschiderea ziarului “Gazeta de Bucureşti”, discuţiile purtate în mediul jurnalistic avansând suma de aproximativ 200.000 – 300.000 de euro. Pe parcursul anchetei penale, mai mulţi martori au declarat că era de notorietate în mediul jurnalistic faptul că Arpad Paszkany finanţa publicaţiile trustului Gazeta pentru a se folosi de acestea în promovarea afacerilor sale şi compromiterea celor care îi făceau concurenţă prin declanşarea unor campanii de presă tendenţioase şi negative împotriva acestora. “Sprijinirea financiară şi logistică a grupului a fost făcută de Paszkany în mod interesat, pentru a-si proteja imaginea sa şi a firmelor pe care le conducea. Pe de altă parte, în situaţiile în care interesele personale sau ale societăţilor sale o cereau, acesta a folosit, prin intermediul lui Liviu Man, toate publicaţiile trustului în scopul creării unei imagini negative, tendenţioase asupra unor persoane fizice sau juridice cu interese contrare acestuia”, se precizează în comunicatul DIICOT. Dosarul prin care Arpad Paszkany este trimis în judecată sub acuzaţiile de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi şantaj a fost înaintat spre soluţionare Tribunalului Cluj. În dosarul “Gazeta” este inculpat Liviu Man, preşedintele trustului cu acelaşi nume, care edita zece publicaţii în judeţele Cluj, Bistriţa Năsăud, Maramureş, Bihor, Sibiu şi Mureş. Alături de Liviu Man mai sunt judecaţi, în calitate de ziarişti sau directori ai trustului, Aurel Mureşan, Dorel Alexandru Vidican, Ioan Oţel, Călin Dan Pârcălab, Aurelian Grama, Anca Elena Cocuţ, Adrian Avarvarei şi Memoranda Suppllexa Onac. Acuzaţiile vizează infracţiunile de asociere la un grup infracţional organizat şi şantaj calificat în formă continuată. Aceştia au fost trimişi în judecată în 19 ianuarie 2007. Procurorii au stabilit că ziariştii au constituit un grup infracţional organizat, iar din anul 2004 şi până în noiembrie 2006 au constrâns 43 de persoane, în 53 de cazuri, să încheie contracte de publicitate cu trustul. În caz contrar, erau ameninţaţi cu dezvăluiri compromiţătoare în publicaţiile aparţinând trustului de presă Gazeta. Mediafax
Un conglomerat cu denumire generică – societatea civilă – apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice. Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea – inclusiv juridică – a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate. Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă. Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială – relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune. Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.
Societatea civilă – „sistem al puterilor non-statale“
Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“. Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese. Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“. Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar. Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (…) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit…” Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.
„Impostura de anvergură“
Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989. După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“. Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist. Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor – „impostura de anvergură“.
Reţeaua Soros – fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste
În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu. Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG – nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“. George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari. Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc. De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică. Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj – Alin Teodorescu – care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două! Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României. George RONCEA
Acestea sunt cele trei mari amenintari la adresa Romaniei, in viziunea consilierului pentru probleme de securitate al presedintelui, Iulian Fota * Prezent la “Intalnirile ZIUA”, el a aratat prioritatile si riscurile in domeniile securitatii si stabilitatii interne si internationale * Consilierul presedintelui Basescu considera ca spionajul din zona statelor aflate in afara NATO si UE influenteaza viata politica, economica si militara a tarii * Spionajul si subversiunea politica, cu actiuni de manipulare, dezinformare si diversiune, afecteaza traiul de zi cu zi al populatiei * Riscul numarul doi este “acea pandemie de care ne temem” * Al treilea risc este un razboi, inclusiv cibernetic, in perioada de vacanta * “Dupa chestiunea fierbinte cu Georgia, nici o tara serioasa din Europa Centrala nu neglijeaza acest aspect”, avertizeaza Fota * In ceea ce priveste politicul, consilierul de securitate considera ca “din toata aceasta inclestare unii or sa joace aceeasi carte cu adversarii nostri ca stat” * “Cel mai mare pericol este pana la urma banul, tradarea”, a conchis Fota
Domnule Iulian Fota, din punctul dvs de vedere, care sunt prioritatile de securitate ale Romaniei? In momentul actual ne aflam in fata unui bilant de 20 de ani ca tara. Se implinesc 20 de ani de la Revolutie. Acest moment practic va fi marcat de toate statele din Europa centrala si de Est. Cele mai mari realizari ale Romaniei in ultimii 20 de ani sunt integrarea in NATO si UE. Trebuie sa privim acest lucru din perspectiva interna si externa. In momentul de fata Romania nu si-a lamurit relatia cu Occidentul, insemnand Europa de Vest si Statele Unite ale Americii. Vizavi de aceasta relatie, Romania are doua abordari care nu sunt intotdeauna complementare. Exista o abordare foarte pro-europeana care vine si spune ca am revenit de unde plecasem inaintea venirii rusilor, un curs in care Romania a intrat cu forta. Prin integrare in NATO si UE am revenit inspre Occident, locul de unde am apartinut mereu. Totodata mai exista o abordare care priveste Europa cu retinere si neincredere. Mereu sunt aduse in discutie costurile acestor proiecte fara a fi observate si beneficiile. Un astfel de exemplu este si cat a costat misiunea din Irak. As dori sa va spun, conform unui raport economic, ca in Romania, incepand din 2002, au intrat in jur de 60 de miliarde de euro sub forma investitiilor straine. Este adevarat si extrem de regretabil si trist ca au avut loc pierderi de vieti omenesti in teatrele de operatiuni. Dar pe sacrificiul lor s-au putut construi relatii privilegiate cu SUA sau alti aliati din NATO. Soldatii nostri au murit alaturi de ai lor. Cu Axa Wahington – Londra – Bucuresti, ce s-a intamplat ? Axa a functionat foarte bine, dovada fiind relatia foarte buna cu Statele Unite. Totusi avem in continuare relatii occidentale neexploatate pana la capat. Potentialul relatiilor cu SUA, Marea Britanie, Franta, Germania este inca sub ceea ce ar putea ajunge. La intalnirile internationale comune, acele gesturi de apropiere dintre Hilary Clinton si Cristian Diaconescu as putea spune ca semne sunt de deschidere. Aceeasi politica poate fi observata si la Franta, prin revenirea acestei tari in structurile NATO. Acest lucru exprima o dorinta de apropiere si o strangere a relatiilor. La fel putem vorbi si de vizita recenta a lui Obama in Germania. Se pare ca intreaga Europa se orienteaza dupa aceasta axa a carei capat este SUA. Din punct de vederea strategic relatia cu SUA a fost si este in continuare corecta. Este vorba pur si simplu de promisiuni si de respectarea lor. Noi trebuie sa fim buni europeni dar si buni euro-atlanticisti. Astazi nu mai exista diferente de opinie intre Europa si SUA. Haideti sa trecem de la Irak la Afganistan, acolo cum stau lucrurile? Asa cum a afirmat si presedintele Traian Basescu in cadrul interventiilor din ultima vreme, daca Irakul a fost o chestiune care a tinut de o anumita coalitie sI de o anumita relatie speciala Romaniei cu SUA, Afganistan este una care tine clar de credibilitatea Aliantei Nord Atlantice. Cand vine vorba de Afganistan, orice discutie trebuie sa o purtam in format aliat. Noi ca tara NATO indragostita de articolul 5 avem tot interesul ca NATO sa fie o organizatie credibila si sa fie capabila sa faca tot ce isi propune. Crebilitatea NATO este la ora actuala mai importanta pentru statele mici decat pentru cele mari. Statele mari au resurse. Spre exemplu SUA, daca NATO si-ar pierde resursele, acest lucru ar fi doar un inconvenient si nu o problema majora. In schimb daca NATO ar avea problema de credibilitate acesta s-ar rasfrange negativ asupra Romaniei. Totodata, as dori sa va spun ca SUA sunt receptive la temerile Europei centrale sI de est dupa episodul Georgia. In esenta credibilitatea NATO inseamna doua lucruri: articolul 5 care cuprinde convingerea de riposta a Aliantei in cazul in care unul din statele membre e atacat iar al doilea element de credibilitate este indeplinirea unor misiuni gen Afganistan deoarece NATO trebuie sa joace un rol de furnizor de securitate internationala. Daca NATO nu va face chestia asta, relevanta NATO in plan international va scadea.
Fermitate dar si lupte interne pentru Est
Ce relatie avem pe cealalta axa, Chisinau – Kiev – Moscova, desi ar fi mai degraba un zig-zag, si zona Marii Negre? Situatia de la Marea Neagra este mai complicata decat acum un an. Mai multe state din acesta zona trec prin mai multe framantari iar mai multe procese politice sunt incerte. Avem Georgia, unde exista un proces politic intern agitat, Ucraina are un climat politic instabil, la fel sI Republica Moldova. Toate aceste trei tari au procese politice pe fond de criza economica. Occidentul are astfel de rezolvat mai multe probleme, pe de o parte conflicte inghetate care raman netransate si tind sa se complice iar pe de alta parte situatiile politice interne. Este nevoie de realizarea unui compromis in aceasta zona de est a continentului. Trebuiesc salvate procesele de democratizarea si pastrarea neutralitatii acestor zone. Este vorba si de instalarea noii administratii de la Washington, care incepe sa transmita semnale spre aceasta zona. In ce priveste Moldova, Chisinaul ne acuza in continuare ca am fi in spatele evenimentelor politice de acolo, in ciuda evidentelor contrare. Noi trebuie sa fim foarte fermi pentru ce dorim sa se intample in spatiul acestei zone. Problema e pusa la fel si pentru Moldova si pentru Ucraina. Din punctul nostru de vedere al unui stat membru NATO si UE, noi trebuie sa ne hotaram ce vrem in zona asta si sa discutam in acelasi timp cu aliatii nostrii care dintre ei poseda instrumente mai bune pentru aborda aceasta problema. Cand vine vorba de Moldova avem interese sporite pentru ca acolo traiesc cetateni romani care spera sa duca o viata buna. In Moldova sunt interese nationale clare. Acelasi lucru il putem spune si despre comunitatea romaneasca din Ucraina. Se poate considera recunoasterea cetateniei romane drept o chestiune de siguranta nationala, de aparare a drepturilor congenerilor nostri? La nivel european nu cred ca exista o opinie unitara vizavi de acest demers. Am vazut in ultimele saptamani raportari diferite din partea unor state legate de acest demers. Chestiunea este una de natura politica. Depinde cum ne promovam acest interes, cum il explicam si cum reusim sa coagulam statele membre UE, NATO, poate si din alte parti, sa sustina acesta abordare. Romania are nevoie de o agenda politica care sa intruneasca o mare majoritate internationala in sprijinul sau. Din nefericire, intodeauna exista un risc de politizare a problemelor de interes national. Este o evidenta faptul ca relatia Romaniei cu Moldova si Rusia – desi poate ar trebui sa inversam subiectii – a devenit subiect de atac la adresa presedintelui, cu potential de accentuare spre momentul alegerilor din toamna. Daca Romania are de exemplu o problema cu o alta tara membra NATO si UE si tensiunile ating un anumit punct si noi stim ca avem dreptate ca tara alti candidati politici se plaseaza pe partea oponentului nostru national doar pentru a nu fi in pericol sa piarda punct electoral. Deci pana la ce limite impingem luptele politice interne dintre noi atunci cand vine vorba despre relatiile noaste externe si de interesul national? Pentru ca aspectul trebuie lamurit. Eu nu cred ca, de exemplu, daca presedintele Basescu a contribuit mult la relatia cu SUA trebuie atacata relatia doar pentru a lovi in presedinte. E valabil si pentru alte state.
Problema Kalman Miszei
Sa revenim la Basarabia, la Transnistria. In ce masura acest emisar al UE, Kalman Miszei, reprezinta si interesele Romaniei? Pentru ca el se afla chiar acum la aceeasi masa cu Smirnov. Deci Transnistria e considerata deja o entitate de drept iar Romania nu poate avea nimic de spus pentru ca, chipurile, ar fi reprezentata de acest Miszei. El este un oficial european. Evident, trebuie sa facem un bilant. Cred ca dupa 20 de ani ar trebui sa ne uitam la mai multe lucruri cand vine vorba de zona de est a continentului. Trebuie sa vedem in ce a mers bine in acesti 20 de ani, unde am progresat si ce n-a mers bine si unde am regresat. Dar daca noi constatam, ca stat membru UE, ca acest emisar nu isi face datoria, ba chiar dimpotriva, are o agenda proprie, de ce nu il contestam oficial? Nu cunosc detaliile misiunii lui acolo si a rapoartelor pe care el le face catre Bruxelles. Stiu ca e un oficial trimis in misiune oficiala acolo, iar toata chestiunea asta poate fi discutata in formatele pe care UE le are si din care si Romania face parte. Cred ca noi, cand a fost o problema de ridicat sau o chestiune de discutat, nu am avut timiditati sa temeri in a o discuta. Aduceti-va aminte ca ne-am exprimat punctul de vedere destul de transant pe anumite chestiuni. Cel mai bun exemplu este atitudinea noastra fata de Kosovo. Romania a considerat ca e o greseala sa oferi independenta Kosovo in aceste conditii, ca se putea gasi o alta cale, iar noi am adoptat o atitudine clara care este azi cunoscuta. Nu suntem nici stigmatizati nici marginalizati. Noi ca modalitate de a gandi politica externa va trebui sa acceptam acest model al cercurilor concentrice. Nimeni nu renunta la interesele nationale pentru integrarea europeana, nici statele mai vechi nici statele mai noi. La noi mai exista si temeri ca ne pierdem identitatea.
Drepturile romanilor din jur
Situatia romanilor din Bulgaria, Serbia, Ucraina sau Ungaria reprezinta un interes de siguranta nationala? Siguranta nationala sau securitatea nationala ar insemna ceva ce ne afecteaza foarte grav. De principiu, orice stat civilizat se ingrijeste de cetatenii sai sau congeneri, indiferent unde se afla. Din punctul asta de vedere nu trebuie sa se supere nimeni pentru ca Romania se ingrijeste singura de cetatenii sai, lucru pe care, de altfel, il fac foarte multe state. Trebuie folosite si mecanismele obisnuite pe care le are legislatia europeana si toate normele Consiliului Europei le incurajeaza si le permit. Eu nu cred ca reprezinta un pericol pentru o tara vecina faptul ca etnicii romani vor sa mearga la biserica lor sau vor sa isi foloseasca limba, asa cum este perceput uneori acest lucru. Moldova insa ne-a pus vize incalcand si acordul cu UE si incalcand si acordurile bilaterale. Stiti cine pierde cel mai mult din acest joc? Republica Moldova. De 30 de zile nu am mai auzit nici un sunet al statului roman. Ce face statul roman acum? Cand vine vorba de relatiile cu Republica Moldova cred ca reactia noastra de pana acum trebuie sa fie acceasi sI de acum inainte: a nu raspunde tuturor acestor provocari pe care ei s-ar putea sa le faca si de acum inainte. In relatiile interne sunt doua zone. O zona importanta nu e cea a retoricii, a agresiunii verbale, zona cea importanta este cea a atitudinii. Cred ca ce a facut Romania pana in acest moment a facut foarte bine: s-a asigurat de solidaritate celorlalte state europene si aici avem declaratia presedintelui Parlamentului European in favoarea Romaniei si, chiar inainte de asta, ne-am asigurat ca se intelege corect situatia din Moldova. Unele state nu sunt chiar atat de preocupate de ce se intampla in Moldova dar cand lucrurile au inceput sa evolueze deja mai multe state europene au trebuit sa fie informate cu privire la Republica Moldova. Orice stat are o politica de prioritati si nu peste tot Moldova este o prioritate asa cum este pentru noi. Subliniez: cred ca am procedat bine neintrand in acest joc al acuzatiilor. Tot ce trebuie sa tinem cont este ca noi suntem o tara membra a NATO si a UE, puternica. Intotdeauna un om puternic trebuie sa fie generos si sa-l ajute pe cel mai slab, nu sa-l pedepseasca. Vreau sa va spun ca politic, ca si credibilitate, Republica Moldova a pierdut in relatia cu Bruxelles-ul pentru ca e vorba de un angajament pe care Moldova nu l-a respectat in relatia cu Romania. Dar poate ca Romania trebuia sa rezolve problema vizelor in Comisia Europeana. Este vorba de un act al unui stat care incalca un acord al UE. Din cate stiu, aceasta problema s-a discutat in format european. Politica externa este o problema de inteligenta si nu de muschi. Toate piesele din politica externa sunt pe masa. In ziua de azi politica externa este foarte transparenta. Uitati-va de exemplu la negocierile americano-ruse. Se negociaza la Geneva si nu prea stim ce, dar in momentul in care vor ajunge la o intelegere, aceea va fi facuta publica. Deci cand vine vorba de politica externa astazi ceea ce conteaza este sa fii mai inteligent decat ceilalti si sa folosesti piesele pe tabla cum trebuie. Ori la nivelul asta cred ca o atitudine prea violenta nu ar aduce nimic bun.
Comunitatea si serviciile de informatii
Sunteti consilierul presedintelui pe probleme de securitate nationala, coordonati comunitatea nationala de informatii. Comunitatea asta de informatii tot in 30 de scaune si calculatoare sta? Nu. E din ce in ce mai bine. Poate ca zona asta ar fi ceva mai supusa regulilor si secretului poate ca intr-un fel asa se explica de ce la noi inca multa lume nu realizeaza cat de mare a fost acest pas in a constitui aceasta comunitate de informatii. Nu trebuie uitat ca in Romania, ca sa poata fi gestionata si administrata de comunisti, totul s-a bazat pe divizare si pe fragmentare. Deci formula “divide et impera” cand vine vorba de regimul comunist a functionat in Romania la parametri maximi. Mai exista batalia pe sub masa dintre servicii? Nu cred ca in zona asta va disparea vreodata un anumit joc pentru ca niciodata intr-o tara orientala chestiunea nu a disparut. Aduceti-va aminte ca dupa 11 septembrie, in SUA, una dintre propunerile vehiculate era sa puna FBI si CIA pe acelasi culoar de o parte si de alta ca sa ii oblige sa comunice. Exista insa progrese extrem de mari in cooperarea dintre servicii pentru ca oamenii care sunt in aceste servicii sunt compatibili si se inteleg foarte bine intre ei. Directorul SRI lansa la un moment dat ideea reunificarii SIE si SRI. Ideile trebuie discutate si trebuie vazute aspectele si argumentele ca pana la urma cei care lanseaza aceste idei trebuie sa le explice si sa le argumenteze. Intotdeauna va exista o intreaga dezbatere cand vine vorba de securitate nationala. Eu mai degraba vad probleme in momentul asta in zona securitatii nationale nu intre servicii ci in ce priveste problemele de corelare intre institutiile de forta si cele civile. Am discutat in aceste zile de posibilitatea extinderii gripei porcine. O zona in care Occidentul s-a miscat foarte bine si unde Romania a ramas in urma este zona integrarii institutiilor de forta – Ministerul Apararii, Servicii Interne, cu institutiile civile, pentru ca sunt multe scenarii in care putem imagina o catastrofa naturala sau o problema de securitate nationala unde trebuie sa se gestioneze in comun institutiile acestea cu cele civile. Cand vine vorba de acest cuplaj, care in SUA se numeste Homeland Security, cred ca aici avem probleme serioase de arhitectura institutionala. Avem nevoie de mai multe exercitii in comun si de a lamuri clar cine si ce gestioneaza si de ce raspunde pentru ca sunt diferite institutii care concura in acest joc – prefectura, primarie, institutiile mari. Eu stiu ca subiectul savuros pentru presa este concurenta intre servicii. Suntem intr-o situatie mult mai buna decat acum cativa ani si putem sa privim comparativ. Neadoptarea pachetului de legi privind securitatea creaza probleme? Da. Creaza probleme pentru ca suntem pe o lege care e din 1991 si care nu mai corespunde nici in spirit nici in prevederi cu ceea ce avem azi ca si activitate institutionala, obligatii internationale, obligatii nationale. Trebuie sa intelegem un lucru. Profesionistul isi face treaba bine daca are un statut clar definit si stie ce il asteapta daca face o fapta buna.
Cele trei mari riscuri
Care sunt riscurile, amenintarile care planeaza asupra Romaniei la aceasta ora? Cred ca spionajul pana la urma ramane cea mai mare amenintare la adresa securitatii nationale dincolo de zona catastrofelor naturale. Suntem tara membra a NATO si a UE. Asta inseamna acces la informatiile acestor doua organizatii, vot, opinie, atitudine in aceste doua organizatii. Deci este evident ca din punct de vedere al unor entitati neoccidentale noi suntem atractivi ca tinta si ca obiectiv pe cele doua coordonate: accesul la informatii sau atitudinea noastra din NATO si UE care ne poate fi influentata prin mijloace ilegale, neortodoxe, inclusiv sau mai ales la nivel politic. Spionajul la care faceti referire implica si structurile de stat? Spionajul implica tot ce scrie la carte ca implica spionajul. Poate ca spionajul inseamna o zona ceva mai ingusta. Trebuia sa spun ca zona de intelligence, cu tot ce inseamna ea, propaganda, influenta, actiuni acoperite. Deocamdata exista asa numitul model al cercurilor concentrice. Cand va uitati care sunt principalele tinte la adresa unor actiuni negative o sa vedeti ca prima tinta o reprezinta intotdeauna liderii. Nivelul doi este infrastructura critica a unei tari, nivelul trei este populatia si ultimul nivel sunt trupele militare. Deci cand vrei sa exerciti o influenta asupra unei tari sau vrei sa influentezi intr-o anumita directie, actionezi asupra liderului. Ce inseamna liderul? – nu inseamna numai o actiune negativa, el poate sa insemne si un proces de negociere, de influentare. Asta poate fi o modalitate dar pot fi si alte modalitati care pot presupune acte murdare, manipulari, dezinformari, diversiuni, subversiuni. Aceasta ar fi numarul 1. Numarul 2? Acum pentru toate serviciile de informatii prima lor grija este protejarea factorilor de decizie. Ulterior, infrastructura critica, iar UE acorda acum o foarte mare importanta infrastructurii critice pentru ca logica care este: care-i criza securitatii nationale, ca cetateanul sa aiba o viata cat mai buna? Asta inseamna de la calitatea apei la protectia la incendii si cutremure. Deci dupa toata zona aceasta de intelligence, inclusiv spionajul si subversiunea politica, as include ca a doua mare categorie ceea ce ar intra in in zonele de risc – pentru ca mai devreme sau mai tarziu se va produce – acea pandemie de care ne temem. Apreciati ca se apropie rapid si de Romania? Ne asteptam la orice. Este vorba si de o anumita ciclicitate. In cazul gripei porcine, alarma este serioasa, dar nu s-a produs inca ceea ce ne temeam, pandemia accentuata. Insa lumea in Occident spune ca tot va veni. Este un element extrem de important si noi trebuie sa avem garantia ca o putem stapano, iar aici de obicei se face o lista cu posibile evenimente catastofale. Aceste catastofe naturale in momentul asta sunt cele care ne pot afecta. Numarul 3, mai e un element pe care trebuie sa il urmarim atent dar asta depinde de ce se va intampla in aceasta zona. Dupa chestiunea fierbinte cu Georgia, nici o tara serioasa din Europa centrala nu neglijeaza acest aspect. Vorbiti de un posibil razboi in zona? Deci o posibila incursiune militara a cuiva prin surprindere, pe timp de vacanta, precedata inclusiv de un atac cibernetic sau de alta natura. In urma cu un an sau doi, persoane de rang inalt declarau ca Romania nu face obiectul unui risc militar pe termen mediu si lung. Spuneti ca s-a schimbat situatia pe fondul tensiunilor recente? Cand alcatuiesti scenarii trebuie sa te uiti si la cazuistica. Atunci cand s-a produs chestiunea din Georgia a fost o problema militara. La inceput aceasta problema privea mai putin Romania dar treptat acesta chestiune a fost trecuta mai sus pe lista amenintarilor. Exista o serie de elemente precum distanta de 1.000 de kilometri pana in acea zona, sau faptul ca suntem membri NATO si UE.
Banul si tradarea
Sa intelegem ca riscurile asimetrice sunt pe acelasi nivel cu un posibil conflict deschis? Vreau sa va spun ca agenda de securitate nationala se complica un pic din prisma acestor incertitudini politice din zona de est a continentului si ne trezim ca inevitabil aceste riscuri au degenerat in conflicte. Trebuiesc scoase din zona politicii anumite institutii, anumite preocupari legate de zona de securitate nationala. Acestea trebuiesc gestionate de profesionisti fara a exista riscul ca acestea sa fie politizate. Ma tem ca din toata aceasta inclestare politica unii sa joace aceeasi carte cu adversarii nostri ca stat. Cel mai mare pericol este pana la urma banul. Tradarea. Banul. Cumpararea oamenilor? Da, suntem o tara saraca in care oamenii vor sa traiasca bine in care sentimentul de onoare a cam esuat iar educatia patriotica la fel. Ca tot vorbeam mai devreme, va dau exemplu de politizare, cand noi incheiem cea mai importanta misiune militara a armatei romane in strainatate unii politicieni incearca sa profite de acest moment. Nu vorbim aici de seful statului care trebuie sa marcheze acest eveniment. Din pacate relatia cu Occidentul, aderarea la NATO si UE au fost construite pe timpul a trei administratii diferite cu viziuni diferite. Suntem destule probleme de ordin economic, social, cultural care pot fi dezbatute politic. De ce trebuie sa aducem in discutie si zona de securitate? Sa privim la exemplul Statelor Uniute. Atat Obama, cat si McCain s-au inteles la inceput de campanie sa nu introduca in campanie anumite chestiuni. Daca vorbim de posibile conflicte, avem recenta situatie de la Chisinau. Acesta a survenit pe fondul vacantei de Paste in Europa Occidentala iar alegerile anticpate urmeaza sa se deruleze tot in vacanta, in luna august. Trebuie sa fim atenti? Este adevarat, poate perioada de vacanta si concedii este cea mai propice pentru ca cineva sa ne faca probleme. Daca ai un adversar, trebuie sa te gandesti ca el va incerca sa te surprinda si sa atace cand crede ca esti cel mai putin atent. Lectiile din Georgia cred ca au fost corect invatate chiar si in Occident pentru ca i-am vazut totusi foarte preocupati in mai multe studii si analize publice, asa ca imi pot inchipui invatamintele trase la nivel guvernamental.
Cazul Floricel, avioanele Romaniei si armele de la Ciorogarla
Care a fost interesul pentru care cazul Floricel Achim a fost dat publicitatii? O sa va dezamagesc si pe voi asa cum am dezamagit de fiecare data si pe colegii vostri. E o chestiune care imi dau seama cat de neplacuta e din punctul de vedere al presei. Aceasta chestiune de a nu avea informatii e sensibila, dar cred ca presa trebuie sa inteleaga ca nu poate functiona o tara ca tara serioasa daca informatiile din zonele sensibile nu raman acolo intre cei cativa. Daca nu as fi functionar inalt al statului v-as spune o parere personala. Presa poate nu isi da seama cat de importanta si de influenta este in Romania. Dar cand vine vorba de politica de securitate nationala, este o zona in care si daca cineva din presa intra accidental in posesia unor informatii sau o geanta se duce frumos si o preda. La ultimele doua sedinte CSAT au fost luate doua hotarari importante privind inzestrarea armatei si programele strategice. Eu personal sunt foarte multumit de ultimele sedinte CSAT pentru ca s-a intamplat ceea ce trebuie. CSAT-ul inseamna cel mai important for de decizie cand vine vorba de securitatea nationala a Romaniei. Deci prima datorie a oricarui membru al CSAT este sa fie constient de semnificatie si responsabil de decizie. Din acest punct de vedere aici nu sunt dubii. Sunt convins ca toti realizam in cadrul acestui organism cat de important este ceea ce facem acolo. Daca vreau sa spun ceva opiniei publice din postura mea de consilier pe probleme de securitate nationala este ca suntem foarte constienti de misiune si de respoinsabilitate. Pana in acest moment eu nu am vazut elemente politice in interior. Mi se pare insa ciudat ca dupa sedintele CSAT eu inteleg lipsa informatiilor pentru ca asta este legea. Dar mi se pare prea mult sa inventezi si sa pui pe seama sedintelor CSAT lucruri care nu s-au intamplat si nu au avut loc. Nu mi se pare normal ca daca nu stii ce s-a discutat in sedinta CSAT sa inventezi. Eu ma uit dupa sedintele CSAT la ce s-a intamplat si nu imi vine sa cred. Instrumentul informarii este important. nu trebuie folosit iresponsabil pentru a baga in capul oamenilor tot felul de ineptii. Am vazut de exemplu spunandu-se pe posturile de televiziune ca membrii Guvernului nu au participat la sedinta CSAT, desi au trecut prin fata grupului de jurnalisti la iesire. Securitatea nationala nu se poate face fara incredere. Daca oamenii astia sunt legitim alesi acolo, cred ca, de la un punct, daca nu sunt informatii, ramane sa stabilesti daca ai incredere sau nu in ei. Stim ca sunt tensiuni foarte mari in structurile acestea. Asta e alta discutie. Cu mana pe inima spun ca am fost la trei sedinte CSAT si fiecare a mers foarte bine. Nu exista astfel de tensiuni pentru ca dincolo de lupta politica oamenii sunt foarte responsabili de ceea ce fac si toti realizeaza ca pana la urma e vorba de tara asta. Noi stim ca tara ce inseamna sa se stranga Consiliul de Coroana si sa afle cu surprindere ca armata nu are avioane – vestita discutie cand Iorga afla cat costa un avion -ce inseamna ultimatumul, cat rezistam si daca rezistam. Cred ca avem experiente istorice negative triste ca sa ne fie de exemplu a nu le mai repeta. As vrea sa mai precizez ca sporurile sunt supendate temporar de la plata pentru ca din punct de vedere financiar lucrurile nu sunt tocmai roze. Ce se intampla cu sporurile pentru cadrele militare? Oamenii din Armata au ridicat niste chestiuni care sunt firesti, legitime si trebuie discutate mai ales ca dupa o viata intreaga de munca sunt oameni care si-au facut treaba, dar nu e vina lor ca situatia administrativa si economica nu ii favorizeaza. Am incercat sa le spun ca nu e rea vointa sau rea credinta. Faptul ca niste sporuri temporar nu au fost platite nu e prima data. Cred insa ca economia Romaniei nu e atat de serios afectata ca alte economii pentru ca bancile noastre nu au cazut si asta a fost un mare castig pentru noi. Majoritatea occidentalilor au pierdut bani pe bursa si pe fondurile de pensii care la noi abia se dezvolta. Ne vom reveni s vom trata sI problema sporurilor. O ultima intrebare: cine castiga licitatia pentru avioane? Eu as formula altfel. Isi poate permite Romania sa ramana fara avioane la pretentiile noastre de membru serios al NATO ? Bine. Atunci spuneti-ne – armele de la Ciorogarla cand le gasiti? Sa le gasim? Le-am pierdut noi?
A consemnat Victor RONCEA La discutie a participat si Doru DRAGOMIR
Suntem la un pas de pandemie “Lumea se afla cu adevarat foarte aproape de o pandemie de gripa cu noul virus”, a anuntat directorul general-adjunct al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), Keiji Fukuda
Sa spunem ca 17.000.000 de alegatori se prezinta la vot. Aproximativ 500.000 maghiari cu drept de vot, disciplinati, se prezinta in procent de 90-100%.
Asta inseamna ca, teoretic, doar 3% din electori i-ar putea vota pe maghiari, ceea ce inseamna ca UDMR-ul nu ar fi trebuit sa intre niciodata in Parlament, dupa introducerea pragului de 5%. Insa romanii, care sunt aproximativ 86% din cei cu drept de vot, se prezinta cam 30%-35% , ceea ce inseamna aproximativ 5.000.000, in mod obisnuit. Iar, in cazul Euro-parlamentarelor, ne putem astepta la o prezenta mult mai redusa. Retineti: ungurii vor veni cu totii la vot. Deci proportia se schimba si astfel UDMR-ul atinge cel putin 7-7,5%, adica cam de 2,5 ori mai mult decat in mod firesc. Daca si din aceste aproximativ 5.000.000 de voturi, sau chiar mai putine, mai anulam inca 1.000.000, atunci procentul obtinut de UDMR-isti va ajunge sa depaseasca 10-11%, si, in consecinta, in Parlamentul European vor fi in loc de 1 (cel mult unu, cat ar fi normal daca toti romanii s-ar duce la vot) de la 3-4 pana la, Doamne fereste!, 6-7 parlamentari pro autonomia Transilvaniei si anti-Romania. Daca domniile voastre considerati ca nu-i tradare de neam si tara, anulati-va votul!…
Sigur, posibilitatea de a “alege bine” nu prea exista, tinand cont ca votul pentru PE se da pe liste iar independenti sunt doar cativa.
Dar, romane, este o datorie sa votezi, numai sa nu-ti pierzi votul, sa nu-l anulezi si sa nu-l dai, astfel, dusmanilor Romaniei!
November 4th, 2010 
VR 
Anexa 16 la “Spionajul si extremismul maghiar in Romania” de Aurel Rogojan si Traian Poncea, lucrare aflata in curs de tiparire la Editura Proema (520 pagini) pentru a fi lansata pe 20 octombrie la Targul de Carte “Gaudedamus”
Posted in 
Tags: 
