Presedintele Traian Basescu a rechemat azi in tara o serie de ambasadori ai Romaniei (vezi lista completa mai jos), mai mult sau mai putin legati de guvernari trecute. Ceea ce inseamna ca este deja pregatita o lista de nomenklaturisti ai vremurilor noi. Cum este posibil ca teologului Baconschi sa i se fi facut dor de bai de jacuzzi australiene, pe lista chematilor se afla si celebra porno-ambasadoare Vulpe, Manuela Vulpe, care isi intinsese coada peste o jumatate de continent sud-american, daca ne uitam la titulatura ei de “ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite Mexicane, Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica Nicaragua şi Republica El Salvador”. Ce sa-i uram? Bai de sezut placute!
Un video despre traditia “mui larga” a ambasadoarei Ciuaua mai sus
COMUNICAT DE PRESĂ
(13 mai 2011)
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 13 mai a.c., următoarele decrete:
Decret privind rechemarea domnului Lucian Fătu din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Finlanda şi în Republica Estonia;
Decret privind rechemarea doamnei Andreea Păstârnac din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Cipru;
Decret privind rechemarea domnului Ion Macovei din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Serbia;
Decret privind rechemarea domnului Adrian Ştefan Constantinescu din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Macedonia;
Decret privind rechemarea doamnei Simona Corlan-Ioan din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Senegal, Republica Islamică Mauritania, Republica Mali, Republica Guineea, respectiv în Statul Burkina Faso;
Decret privind rechemarea domnului Nicolae Ureche din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Azerbaidjan;
Decret privind rechemarea domnului Alexandru Victor Micula din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Danemarcei şi în Republica Islanda;
Decret privind rechemarea domnului Cristian Istrate din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Norvegiei;
Decret privind rechemarea doamnei Ireny Comaroschi din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Ungară;
Decret privind rechemarea domnului Vasile Gheorghe Popovici din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Maroc;
Decret privind rechemarea domnului Vlad Alexandrescu din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Marele Ducat de Luxemburg;
Decret privind rechemarea domnului Daniel Banu din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Bosnia şi Herţegovina;
Decret privind rechemarea doamnei Manuela Vulpe din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite Mexicane, Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica Nicaragua şi Republica El Salvador;
Decret privind rechemarea domnului Constantin Volodea Nistor din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statul Kuwait;
Decret privind rechemarea domnului Ionel Nicu Sava din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Confederaţia Elveţiană şi în Principatul Liechtenstein;
Decret privind rechemarea domnului Radu Onofrei din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Haşemit al Iordaniei;
Decret privind rechemarea domnului Ion Pascu din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Turcia.
“Fostii oficiali ai Ambasadei care au lucrat cu el l-au etichetat pe Baconschi drept « util » pentru marea majoritate a chestiunilor”. – Telegrama Wikileaks
Spectacolul dezvăluirilor WikiLeaks este extrem de sugestiv în privinţa profilului nostru moral. Şi nu de azi, de ieri, din moment ce după expresia lui Dumitru Drăghicescu („Din psihologia poporului român”), suntem aidoma „copilului orfan încă de la naştere”, căruia „părinţii îi muriseră chiar în ziua în care văzuse lumina zilei” şi bizantinizarea spiritului românesc nu a fost altceva decât un blestem de care nici până azi nu am scăpat. Până la urmă nici nu mai interesează conţinutul şi ansamblarea acestui amalgam de informaţii la Ambasada SUA de la Bucureşti, căci suspectă este fauna care s-a spovedit, de-a lungul timpului, acceptând statutul de sursă ocultă a acestor informaţii şi rapoarte, în căutarea galoanelor de mărire. Nedumerirea este desăvârşită, fiindcă înţelegem, era afluire mare la porţile ambasadei. Greu de înţeles ce căuta, de pildă, Rodica Culcer, directorul Departamentului Ştiri din TVR, în octombrie 2007, cu jalba în băţ la Ambasada SUA, pentru a discredita politica editorială a postului public de televiziune, condus de Alexandru Sassu. Ce putea face Ambasada SUA în această privinţă? Nota citată mai arată că „Alexandru Sassu o numise pe Mădălina Rădulescu în funcţia de director de ştiri la TVR la 16 octombrie 2007”, iar aceasta era descrisă de Rodica Culcer drept ”un fost editor la Antena 1, a lui Dan Voiculescu, care nu a fost niciodată responsabilă pentru transmiterea unui întreg buletin de ştiri”. Această construcţie bizară, la limita suficienţei, o arată pe Rodica Culcer, o delatoare de duzină, care cochetează cu infantilismul. Dar cum putea Monica Macovei, actualmente eurodeputat, să-l toarne pe succesorul său în funcţia de ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, în virtutea faptului că „era de mult timp în contact cu Ambasada de la Bucureşti”, cum se menţionează în finalul unei telegrame. Admiţând că avea dreptate, dar în noua ei calitate de consilier al premierului muntenegrean, îşi putea reprima orice vanitate. Cu o asemenea vocaţie, numai naivii pot crede că „înainte” atât Rodica Culcer, cât şi Monica Macovei aveau inhibări în raporturile cu Securitatea, atât de hulită de anticomuniştii de dată recentă. Ar fi şi culmea să ne-o imaginăm pe Rodica Culcer, care lucrase înainte de 1990 chiar la Ambasada SUA, ca secretara a consilierului politic, Parley Michael, „uitată” de ofiţerii români de securitate. Mare mister! Avântul eroic al acestor figuri, întâmplător feminime, dornice de spovedanie, sub patrafirul unei ambasade străine şi generoase, nu demonstrază altceva decât înfumurare şi isteţime stearpă.
C-ati luat o tara de mai mare dragul
Si i-ati distrus averile si steagul.
S-ajungem colonia de ocara
Care-si va cere scuze în maghiara.
(…)
Ce cazaturi, ce târfe, ce mizerii,
V-as desena cu acul, sa va sperii.
Dar voi nici sânge nu aveti în vine,
Ci credite din calimari straine.
Le stiti lui Hitler si lui Stalin taina
Si-mpingeti Bucovina în Ucraina.
Asa cum ceilalti, limpezeasca-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteti, ma, din ce gaoace ,
Cum v-au putut parintii vostri face ?
Ce condimente le-au picat în sperma
De e tradarea voastra-atât de ferma ?
Ati pus nenorocita voastra laba
Pe-aceasta trista tara basaraba.
Si vreti cu-amenintare si cu biciul
S-o faceti curva voastra de serviciu.
Mimati respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeti si pamânturi si morminte.
Ati inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.
Si toata zbaterea a fost degeaba
Ca-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastra v-a adus pe scena,
Actori într-o politica obscena.
Si-acum, ca-i un prapad întreaga tara ,
Ia cereti-va, putintel, afara.
Decât sa va trimita tara noastra,
Mai bine mergeti voi în mama voastra.
Plecati de-aici, cu-o graba funerara,
Si nu albanizati aceasta tara .
Bagati viteza, ca va trece anul
Si s-a scurtat si s-a-nvechit ciolanul.
Si ce va pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fanus cel mare :
Nenorocitilor, se rupe snurul,
“La munca, la batut tarusi cu curul !”
Vicepremierul Ungariei Zsolt Semjen şi preşedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, au vorbit la unison, pe pamant romanesc, despre “drepturile divine” ale maghiarilor din Romania la autonomie teritoriala pe criteriu etnic in “Tinutul Secuiesc”, dupa modelul Kosovo. Sotia ambasadorului Ungariei, Erzsebet Bajtai, a recitat intr-un cadru oficial un vers cu pretentii revizioniste, starnind deliberat confuzia intre mesajul sau si cel al premierului Viktor Orban. La Parlamentul Romaniei, ambasadorul Ungariei, Oszkar Fuzes, sustine insa in fata legislativului si a intregii prese romane ca nici un oficial ungar nu a facut vreo afirmatie despre autonomie si ca sotia sa a recitat din Petofi Sandor. Cu alte cuvinte, un biet ambasadoras al unui statulet razgaiat ne scuipa in fata, in rafale. Minciuna e mai grea decat poate sa o duca asa ca vine sa il ajute si presupusul reprezentant al diplomatiei romane, seful M.A.E. Baconsky, care linge scuipatul si, dupa ce se clateste bine cu el, apare la B1 Tv ca se ne spuna: “Mmm, ce bun e! Nu-i domnule Tuciurica scuipat iredentist! Va asigur eu, ca am experienta!”. Partea barbateasca din el, cu experienta teologica aprofundata in jacuzzi australian si schimb de saliva mexicana ramasa prin gura doamnei Vulpe, alaturi de alte mehlemuri de import bune pentru ten, ii ia apararea si nevestei de ambasador, afirmand ca a vorbit si ea, acolo, “din inima”. Sotia ii reprezenta oficial si pe presedintele si pe premierul si pe ambasadorul Ungariei. A doua zi se afla ceea ce cuplul Baconsky-Fuzes stia de la bun inceput (pentru traducerea “neoficiala” a M.A.E. putea sa ajute rapid chiar seful S.I.E.): ca versul revizionist spus “din inima” nu ii apartine lui Petofi Sandor ci criminalului de razboi Wass Albert, ucigas de evrei si romani in Ardealul ocupat de Ungaria lui Horthy, amiralul de Balaton. Ambasadorul a mintit Romania de doua ori intr-o zi si e in continuare in functie, gata sa mai administreze romanilor si sefului M.A.E. o flegma buna, garantat 100% de calitate secuiasca, cu ajutorul lui Csibi Barna, invitatul de gala al tuciuriului sub acoperire de jurnalist de la B1. Intre timp Baconsky a plecat in Canada asa ca, saracul, n-are cum sa-l mai scuze si nici sa-l savureze pe Fuzes, a treia oara. N-ar putea domnul Fuzes sa-i trimit la pachet, prin curier diplomatic, o portie-doua de scuipat? Sa nu-i duca dorul…
Cunoscutul analist politic Bogdan Chirieac, implicat in scandalul de santaj cu seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, si cercetat in trecut si de CNSAS, la cererea Civic Media, este acuzat acum de analistul militar Ion Petrescu, colonel (r) si fost sef al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din M.Ap.N, ca apartine Mossad (în ebraică המוסד למודיעין ולתפקידים מיוחדים, transliterat ha-Mosad le-Modi’in u-le-Tafkidim Meiuhadim – „Institutul de informații și operațiuni speciale”), serviciul secret israelian cu activitate externa.
Colonelul Ion Petrescu este doctor in stiinte militare si vicepreşedinte al Asociaţiei “George C. Marshall – România”. A absolvit si Colegiul de Studii Internaţionale şi de Securitate din Bavaria si a urmat si cursul “Intelligence and Democracy”, organizat de Centrul pentru Relaţii între Militari şi Civili al Forţelor Navale Americane, din Monterey, California. A fost director al Trustului de presa al Armatei si a fost decorat cu Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de cavaler, cu însemne pentru militari. Intamplator, s-a aflat si in avionul care s-a deplasat in Irak pentru eliberarea jurnalistilor romani rapiti in cadrul Afacerii Hayssam. In prezent scrie comentarii pentru mai multe publicatii romanesti de pe ambele maluri ale Prutului. Recent, dupa ce i-a avertizat pe sefii SRI si DGIA, intr-una din postarile sale de pe blog, sa inceteze atacurile online la adresa sa, analistul militar s-a suparat si pe domnul George Maior si pe mai tinerii sai adjuncti si a anuntat ca vor urma dezvaluiri interesante pe tema “formatorilor de opinie” din presa “romaneasca” si a serviciilor de care apartin acestia. Primul s-a nimerit sa fie stimabilul Bogdan Chirieac, despre care domnul Ion Petrescu afirma:
“Am privit, cu stupoare, la televizor, un personaj cu ochelari, plimbat – ca Sfintele Moaşte, de la o televiziune de ştiri, cu patron chemat la D.N.A., la alta, cu iniţiator autopropulsat în lideranţa opoziţei -, ca analist, mai mult sau mai puţin (a)politic.
Nu i-aş fi acordat mai multă atenţie decât merită, dar am asistat la clipa sa de cinism.
Te dai jurnalist – după ce ani în şir ai semnat editoriale bazate pe filele primite, confidenţial, de la serviciile secrete -, ai contracte cu un serviciu specializat în ascultarea formatorilor de opinie, ai contribuit la “executarea publică”, cu microfoane postate ambiental, a unui ziarist incomod celui aflat în vârful piramidei politice, eşti suspectat că ai fi purtătorul unui grad de-’nstelat, în serviciul de intelligence al unei ţări ostile lumii arabe, şi, colac peste pupăză, minţi milioane de telespectatori români afirmând, cu neruşinare, că absenţa liderilor, în fruntea demonstranţilor din ţările arabe, demonstrează – ţineţi-vă bine! – că revoltele au fost organizate de… Al-Qaida!
Ne laşi?
Acest bulgăr cafeniu al jurnalismului de faţadă, din lumea plină de frişcă, dar deloc cu idei bine fundamentate, a televiziunilor menite a prosti minţile slabe, nu este decât măsura reală a manipulării conaţionalilor săi, de cei interesaţi să domine prin zvonuri abil formulate, pe canale care atrag românii nemulţumiţi, total anesteziaţi în privinţa dinamicii reale, pe scena geopolitică mondială.
Mă întreb dacă Mihai Gâdea, ca dirijor la Antena ce i s-a încredinţat, ştie sau măcar este amical sesizat, de vreun amic, ce dezinformări se produc, cu profesionalism, în ograda domniei sale? Care sunt viguros aplaudate la sediul C.I.A. şi la acela al Mossad.”
Mda, mi-e destul de greu să accept acest lucru! E ca şi cum ai ieşi la pensie şi nimeni nu mai are nevoie de serviciile tale! Mi-e şi mai greu să accept atunci cînd vine vorba de un sistem, care s-a dovedit OK! Probabil, sunt frustrat!
Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.
Atacul din ziua de duminica a afectat cel putin patru dintre cele mai importante surse de informaţie din Ungaria, printre care amintim tv2.hu (#1, #2, #3), budapesttimes.hu, magyarhirlap.hu şi echotv.hu. Site-urile sunt si acum indisponibile.
Versul citat de către soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti după ce a citit mesajul premierului Viktor Orban nu-i aparţine lui Sandor Petofi, ci lui Wass Albert, care a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”, citat de Mediafax.
Soţia ambasadorului Ungariei şi-a încheiat discursul în care a citat din Viktor Orban cu un vers din Wass Albert: “Legyen Erdély újra, ami volt!” – “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!”. Acest vers din poemul “Eliberarea Ardealului” a fost rostit în faţa a sute de martori. Wass Albert a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”.
Conform cotidianului, strofa din care face parte versul este următoarea: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”).
Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că nu face niciun comentariu asupra articolelor de presă, precizând însă că soţia lui nu a rostit niciodată vreun poem al lui Albert Wass.
“Soţia mea nu a citit niciodată din Wass Albert “, a spus ambasadorul.
El a ţinut să sublinieze că nu doreşte să facă niciun comentariu pe tema articolelor apărute în presă. “Ţin să subliniez că nu am niciun drept să comentez articolele de presă”, a spus ambasadorul.
Totodată, ambasadorul – care a mai spus că poemul rostit la Târgu Mureş era din Petofi Sandor – a adăugat că nici el şi nici soţia lui şi niciun oficial ungar nu au rostit discursuri care să aducă atingere demnităţii naţionale a României.
Conform Wikipedia, Wass Albert a fost un nobil maghiar, deţinând titlul de Conte de Czege şi Szentegyed. S-a născut în 1908, la Răscruci (Judeţul Cluj) şi s-a sinucis la 17 februarie 1998 în Astor, Florida (Statele Unite). A fost fiul lui Endre Wass (1886-1975) şi al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883-1960). A fost inginer forestier, scriitor şi poet.
În perioada ocupării Transilvaniei de Nord ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale patriotice, Wass a exacerbat relaţiile dintre maghiarii şi românii din Transilvania. Ca răsplată a fost premiat de înalte instituţii academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, “pentru cunoştinţele sale forestiere”.
În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga.
Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile.
Wass este în continuare considerat oficial criminal de război, fiind documentat de Muzeul Holocaustului.
Curtea de Apel Cluj a respins, în 10 martie 2008, cererea de revizuire a sentinţei în cazul scriitorului Wass Albert, condamnat la moarte, în 1946, pentru crime de război. Kincses Elod, avocatul familiei Wass, susţine că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus la dosar un act care ar dovedi nevinovăţia lui Wass Albert, cel puţin în cazul crimelor de la Sucutard.
După Revoluţie, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a încercat să obţină şi el revizuirea sentinţei, printr-un recurs în anulare care i-a fost însă refuzat, incheie Mediafax.
Andrei Plesu, la etatea sa, dupa ce a trecut cu bine de Omagiul pe care l-a primit din partea detasamentului de pionieri si utecisti de la Colegiul Noua Europa, este mai ceva ca Ceausescu inainte de Congresul XIV. Zici ca merge pe urmele lui Iliescu, modelul Viagra al politicii dambovitene. Iliescu are o ambitie: sa iasa din politica cu picioarele inainte. Dar Plesu, ce ambitie are? Sa intre in politica cu picioarele inainte? Pentru ca, totusi, pare sa se consume cam mult pentru starea sa de sanatate, specifica persoanelor bolnave de obezitate. Raspunsul poate sta in faptul ca Plesu nu face nimic gratuit. Si nici gratis. Ci pe bani; bani grei am putea spune, daca ne gandim la milionul de marci primit de la o Fundatie germana chiar in timp ce era Ministru de Externe al Romaniei.
Acum, nu trece o zi fara ca lautarul din Tescani sa nu danseze ca hipopotamul Disney pe vreo scena nationala sau sa se lateasca in ecranul cutiilor de spalat creiere, alaturi de mai tanarul sau partener de viata Siegfried (pentru intimi Marcello). Daca nu e in Dilema lui Patriciu e in Adevarul (aceluiasi Patriciu) sau, in varianta sa electronica, ca cap de pagina in Hotnews-ul lui Soros, racorit cu evantaiul de pene de soimul patriei sovietice, micul Tabalaga. Daca nu e pe TVR 1, lansat intre “Danutz SRL” si “Lozul cel Mare”, il gasiti in reluare, dimineata, la pachet, intre “Pur si simplu delicios” si “Povesti cu lipici pentru cei mici”, sau pe TVR Cultural, cu marele Patapievici la picioare. Daca nu-i la Ateneu, pe banii ICR, adica ai nostri, atunci Pataplesu ii face culcus la loc, in Aleea Alexandru, de unde Ion Iliescu i-a facut cadou, de la bugetul statului, primele miliarde cu care a rulat Dilema. Aici, mai nou, Hopa Mitica al tuturor regimurilor, “Tulceanu”, colegul lui “Lulu” Filosofeanu, care si-a irosit cei mai frumosi ani de creatie tocindu-si coatele in Guvernele FSN, CDR, PNL, PDL, UDMR si murdarindu-si buricele degetelor la triat Note Strict Secrete din Dosarele Securitatii, emite, de pe podiumul sau de “rezistent prin mancare” in regimul comunist, noile directive ale Partidului Civililor din Romania (PCdR). Nu-i vorba, o face cu sarm si inteligenta… diabolica, dupa cum ar spune unii.
Daca as fi scientolog, sa spunem, o alta secta plina de “intelectuali”, mi-as dori sa-l vad pe Plesu ca Guru, dansand nud in Golful Neamtului de la Costinesti, dar numai cu o partenera de plaja ca “tovarasa colonel” Zoe. Zoe Petre, cea cu care a aprobat si aplaudat bombardamentele asupra locuitorilor capitalei Serbiei, Belgrad: copii, batrani, intelectuali, oameni, intr-un cuvant. Am inteles ca domnul Plesu se oripileaza in fata violentei Miscarii Legionare, care, prin unii membri ai ei inzestrati cu o gaura in plus, vorba lui Tutea, cea de la pistol, gaureau responsabili guvernamentali, la randul lor criminali, ca Armand Calinescu, pentru a se preda apoi si a fi executati in piata publica. Reprobabil, nimic de zis. Dar oare nu se gandeste Andrei Plesu, apologetul crimei in masa, cum il vor privi ochii copiilor ucisi, ochii miilor de cadavre sarbesti facute de un atac blestemat, chiar si de Sfintele sarbatori de Pasti, in timp ce-l va cuprinde frigul si intunericul?
Tot de la inaltimea lui, de filosof-sef al natiunii, dl Plesu a dezavuat atoatestiuitor, in aceeasi conferinta, apartenenta lui Eliade, Noica, Cioran, Nae Ionescu la Miscarea Legionara si si-a permis sa-l ridiculizeze pe geniul romanesc Mircea Vulcanescu pentru ca venise la Antonescu cu 14 solutii la o problema (am observat, de altfel, inceputul unei campanii impotriva “criminalului de razboi” Mircea Vulcanescu, careia, iata, ii da glas insusi luptatorul cu comunismul “crenvurşti ardeleneşti făcuţi din carne de capră“). E grav ca unii ca Vulcanescu puteau gasi mai multe solutii la o problema in timp ce distinsul Plesu, cat a fost ministru de Externe, nu a reusit sa obtina o omleta calda de la cantina MAE. Observ si eu, nu dau cu parul.
Cum nu sunt intelectolog ci doar un biet pacatos ortodox nu imi permit sa acced la oaza maro a cercului stramt si doar observ, de la distanta. Observ ca de la inaltimea sa de tovaras al procurorului bolsevic, pardon, mensevic al natiunii, din sferele heideggeriene si pariso-heidelbergiene, se coboara pana in tarana ortodoxie noastre si il scarmana problema cipurilor. Ce treaba are filosofia plimbata curmanos de pe strada Paris pe Tirana si apoi la Centrala din Aleea Alexandru cu cipuiala? Ne spune Hopa Mitica: “Cand a aparut scandalul cu cipurile, au fost reprezentanti ai clerului care au spus: “E 666, mana diavolului, nu va lasati, mai bine sa ne aruncam cu pieptul in sabii!” Brusc, dupa ce s-au purtat musulmani un timp, acum erau kamikaze.” Nu inainte de a critica, ca orice om de bine, la modul general, ca “din punctul meu de vedere, martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici, adica macar sa declari ca nu e in regula si sa suporti consecintele (care nu puteau fi fatale, insemnau o trimitere la munca de jos, intr-o manastire de granita)”.
Am auzit placa asta de mii de ori din partea “intelectualilor de bine”. Cu totii ignora, ca sa dau un singur exemplu, martirajul Parintelui Gheorghe Calciu, care chiar de pe scarile bisericii, cu glas tare, predica impotriva ateismului comunist, pentru a fi re si re-arestat, savarsind doua decenii de inchisoare, exact in perioda in care Plesu si Liiceanu isi plimbau dosurile pe la Paris, Viena si Berlin. Desigur, dl Plesu nu a avut timp sa-i cunoasca pe martirii din inchisori, fiind mai degraba ocupat cu deservirea ofiterilor de Securitate in timpul transei sale transcendentale sau la orele de estetica predate pentru Securitatea Municipiului Bucuresti (SMB). Nu asta ar fi problema. Dar, inainte de a-i arata pe altii cu degetul – in special clerul ortodox, normal – se pune intrebarea de bun simt “Unde ai fost tu?”. Unde ai fost Andrei Plesu cand se daramau bisericile, rand pe rand? Unde a fost glasul moralist al intelectualului cocotat acum pe scena Ateneului? Unde a fost trupul tau, cu care, nu ma indoiesc, puteai cu usurinta opri cel putin un escavator pe treptele Bisericii Sfanta Vineri? Ah, am uitat! Erai la Heidelberg, persecutat de Securitate, pentru a doua oara!
Poate aceasta sa fie diferenta intre cei doi titani ai disidentei romane, Plesu si Liiceanu, si insignifiantii Michnik si Muller; ca cei din urma au facut, totusi, inchisoare si au fost anchetati si brutalizati de Securitate in timp ce cei dintai “rezistau prin mancare”! Un alt martir uitat de marele Andrei Plesu (la propriu nu la figurat), Parintele Nicolae de la Rohia, observandu-i cu atentia anilor de detentie, i-a definit pe cei gardieni ai lui Noica drept “Catarii de la Paltinis” (secta nu animalul). Ce inseamna darul unui Parinte convertit la dreapta credinta…
Bine zicea Parintele Justin Parvu, bunul duhovnic luat in bascalie cu cipurile de intelectualul tuturor regimurilor, Andrei Plesu: “Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere averile”. (Parintele Justin Parvu da primul interviu dupa ce a fost acuzat de legionarism: “Important e să nu cedezi! Să nu cazi pradă răului!”»)
Dar sa ne intoarcem la chestiunea zilei: domnul Andrei Plesu e activ. De ce?, asta-i intrebarea. Gasim raspunsul in expozeul sau ICR-ist: “Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri”. Dl Plesu vrea sa fie arbitrul acestei lumi. Cum stim ca, de cele mai multe ori, arbitrul fura pentru un jucator, la inceput asa, cu ciupeli, in asteptarea finalei, cand se joaca meciul hotarator, nu ne ramane decat sa-l observam cum incepe sa-i faca loc pe scena, cu toata armata sa de soimi ai patriei sovietice, pionieri si utecisti, si omnigrandoprezenta sa, unui “ales” al Grupului. Grupul pentru Dialog Social, centrala PCdR-ului, copilul cu doua moase, Brucan in decembrie 1989, si Soros din ianuarie 1990. Desigur, asta ne arata cat de slab este, de fapt, “alesul” Grupului, daca s-a conceput o atare strategie agresiva pentru el, cu o asemenea perioada inainte de alegeri. Este vorba, desigur, de “fiul unui revolutionar”, ce sa-i faci? tot… bolsevic (sau mensevic?), “el insusi un revolutionar”… Pana atunci, la momentul “finalei”, sa ne obisnuim, asadar, sa-i vedem pe cei doi hipopotami de aur dansand pe toate mesele “lumii noastre”, un Pat si-un Patason (alias Siegfried, aka Marcello) imbatraniti in rele, un cuplul Stan si Bran de plans, doua jucarii stricate, ce merg tinandu-se de mana numai pe strazi intunecate si adanc-adanc infundate…
Micul scrib de la gazeta de perete electronica a PCdR, Danutz SRL Tapalaga, deranjat ca editorul sau humanistoid Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu a fost stampilat pe viata de Adam Michnik drept bolsevic si mensevic, se supara ca prostul satului pe Dinu Patriciu, ca cica intra cu bocancii (eu am observat ca are pantofi destul de fini, de doar vreo 1000 de euro bucata) la Ateneu si lipeste bancnote pe fruntea violonistului cand “toata lumea stie”, dupa cum a spus si tovarasul ayatollah Tismaneanu, ca “mensevicii sunt anti-bolsevici”. Sa te crucesti, ce-ti ramane de facut?! Dar si sa te amuzi, de ridicolul situatiei: gura pacatosului adevar graieste. In cazul de fata, singurul violonist cu dar lautaresc este chiar rapsodul Plesu, caruia Patriciu chiar ii lipeste pe frunte (tot la propriu), lunar, cate o bancnota-doua din cele oferite ca dar de Federatia Rusa dupa devalizarea Rompetrol-ului romanesc.
6 februarie 2008: Membrul GDS Adrian Cioroianu l-a luat la tinta pe Traian Basescu periclitand statutul diplomatic international al Romaniei. Din postura de ministru de Externe a declarat marti, 5 februarie, la bilantul activitatii MAE pe 2007, ca “Romania nu se opune independentei Kosovo”. Asta doar la o zi dupa ce Basescu repetase extrem de clar, la vizita lui Sarkozy, ca Romania se impotriveste prin toate mijloacele separarii provinciei sarbe Kosovo de Serbia.
Din acelasi registru fac parte si afirmatiile ambasadorului Teodor Baconsky, fiul poetului proletcultist A.E. Baconsky, care sustine, incalcandu-si statutul diplomatic, ca desprinderea Kosovo de Serbia este fel de “rau necesar”. Consecintele pentru Romania ar fi dezastroase. Deja anumiti lideri ai ungurimii din Transilvania si Parlamentul de la Budapesta au declarat deschis ca vor lua situatia din Kosovo drept exemplu de urmat.
Am solicitat MAE lamuriri pe marginea opiniilor lui Baconsky exprimate in ziarul “Cotidianul”. Public mai jos cererea mea si raspunsul MAE, venit dupa o lunga asteptare. Ziarul Gardianul observa ca Baconsky este un privilegiat al noii nomenclaturi din minister, platind pentru apartamentul sau din Paris, din banii contribuabililor, 8500 de euro chirie plus alte cheltuieli de intretinere, in total peste 10.000 de euro lunar si ca Cioroianu sprijina desantarea de la Paris. Normal.
La reuniunea ambasadorilor romani desfasurata anul trecut, presedintele Traian Basescu, criticand cheltuielile exagerate ale MAE il ridica pe ambasadorul nostru la UE, Lazar Comanescu, in picioare: “Comanescu, cat platesti chirie?”, “4500 de euro, domnule presedinte.”, “Bine, stai jos”. Acum, Baconsky merge cu sfidarea si mai departe. Daca tot vrea “independenta” Kosovo de ce nu ar fi trimis finutul Baconsky ambasador la Pristina, chiar acum?
Catre: Administratia Prezidentiala
Ministerul Afacerilor Externe
Romania
Directiile de Relatii cu Presa
Stimati colegi si responsabili de politica externa a Romaniei,
In ziarul Cotidianul, domnul Teodor Baconsky, ambasadorul Romaniei in Franta si fost consilier prezidential si secretar de stat in MAE, publica in editia din 25 Ianuarie 2008 un comentariu intitulat “Kosovo, tot raul spre bine”, insotit de o ilustratie care reprezinta harta fostei Iugoslavii din bucati.
Domnul Baconsky semneaza comentariul respectiv cu dubla sa calitate de “diplomat si scriitor”. In comentariul respectiv se emite opinia ca independenta Kosovo este un fel de “rau necesar” pentru tara vecina, Serbia.
Ilustratia care insoteste articolul ambasadorului Baconsky – si care, conform practicilor ziarului Cotidianul, este realizata cu consultarea autorului articolului de fond – prezinta o harta a fostei Iugoslavii din care se iteste o mana care trage si de provincia sarba Voivodina in timp ce materialul publicistic se incheie cu asertiunea “Lumea lui Tito nu mai apartine trecutului”.
Comentariul domnului Baconsky, survenit cu cateva zile inainte de vizita oficiala a presedintelui Traian Basescu in Serbia, a fost deja apreciat negativ de reprezentanti ai presei sarbe (prin mai multe articole, inclusiv in Politika – nm).
Tinand cont de faptul ca orice diplomat trebuie sa obtina acordul Centralei atunci cand emite public opinii pe teme de politica externa, mai ales intr-o chestiunea atat de sensibila cum este problema Kosovo, si, totodata, avand ca baza de discutie pozitia ferma a Romaniei, reprezentata de Presedintele Traian Basescu si de Ministerul Afacerilor Externe si reprezentantii sai, va intrebam daca opiniile ambasadorului Teodor Baconsky – asociat inevitabil si cu Presedintia Romaniei, care este responsabila de politica externa a tarii – reprezinta in orice fel o noua viziune oficiala asupra situatiei din Kosovo.
Cu multumiri,
Victor Roncea
Sef Departament Externe
Ziarul ZIUA
A8/ 351 5 februarie 2008
Stimate domnule Roncea,
Urmare solicitării Dvs., dorim să vă transmitem următoarele precizări:
Conform Statutului Corpului diplomatic şi consular al României, diplomaţii români au obligaţia de a nu exprima public opinii referitoare la viaţa politică internă, precum şi interdicţia de a deveni membri sau militanţi ai unor formaţiuni politice. Diplomaţii au dreptul de a desfăşura activităţi academice şi publicistice, în nume personal.
Comentariul publicat sub numele de autor Teodor Baconsky, în articolul “Kosovo: tot răul spre bine”, apărut în publicaţia „Cotidianul”, ediţia de vineri, 25 ianuarie a.c., nu exprimă poziţia oficială a autorităţilor române în dosarul Kosovo, poziţie clar prezentată opiniei publice şi mediului politic internaţional şi care a rămas neschimbată.
May 13th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
