Stenogramele discutiilor dintre doi jurnalisti de prima linie, Sorin Rosca Stanescu si Bodgan Chireac, cu un inalt demnitar public, seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, reprezinta mostre abjecte ale putregaiului din societatea romaneasca. Si merita analizate pe trei planuri esentiale: ticalosia presei, fragilitatea morala a demnitarului roman, dar si efectele letale ale interactiunii dintre ele. Inregistrarile ne arata un fapt de o gravitate extrema: un pretins jurnalist, SRS, santajeaza un inalt functionar al statului, pe seful ANI, cu intermedierea altui jurnalist, Bogdan Chireac, pentru a capata informatii cu care sa santajeze alti inalti demnitari, Adriean Videanu, Vasile Blaga si Radu Berceanu, pentru a-l dobori pe Traian Basescu.
Obiectul santajului este un contract dubios la a carui incheiere seful ANI, Catalin Macovei, a participat in urma cu cativa ani. “Am incercat sa aflu informatii de interes public de la seful ANI”, ne spune Rosca Stanescu. Prin santaj? De ce nu cu bataia?
De fapt, in intreaga discutie, SRS actioneaza si vorbeste ca un mafiot autentic, un om pentru care 50 de mii de euro nu mai reprezinta, nu-i asa, o miza. Acelasi om imparte insa periodic dreptatea din studiourile televiziunilor care nu ii cer niciodata nicio dovada pentru dejectiile emise. Aceleasi televiziuni care intai au incercat sa ingroape scandalul stengramelor, pentru ca apoi sa incerce, in frunte cu Realitatea TV, cea doritoare de respect pentru tot poporul, sa spele cadvarul.
Care santaj?, au intrebat colegii de credinte si, poate, obiceiuri, ai lui SRS. Cel confirmat de Conventia Organizatiilor de Media. Cum se numeste sa pui pe masa unui demnitar un contract cu potential urias de a-i leza imaginea publica si apoi sa spui exact ce astepti de la el: ce anchete sa termine, pana cand sa le termine, cui sa comunice rezultatul? Dar chiar informatiile pe care le voia SRS nu erau destinate opiniei publice, ci, dupa toate aparentele, altui santaj, dupa cum insusi recunoste “Dar cineva trebuie sa i le stranga si lui (Traian Basescu. nr.). Da’ si decat sa i le stranga pe jos cand nu mai are rost, i le strang eu intre picioare”. Si daca tot era cainele de paza al democratiei, de ce domnul Rosca nu a facut publica implicarea sefului ANI in contractul dubios? Asta nu era o informatie de interes public?
Al doilea burete de spalare a cadavrului este caracterul privat al discutiei ajunsa in presa. Corect, dar si “tiganca imputita”, de exemplu, a facut parte dintr-o discutie privata, iar masura trebuie sa fi aceeasi. Alt burete este invocarea inregistrarii ilegale. Corect si ar trebui clarificat cine a facut-o, dar inregistrarea discutiei dintre Hayssam si Constantin Degeratu, supramediatizata, a fost legala? Nu vad de ce am aplica masuri diferite.
Discutiile inregistrate (vezi stenogramele atasate) si reflectarea lor ulterioara pe ecrane, ne arata exact cum functioneaza mecanismele de santaj in presa, cum poate fi distorsionata informatia, cum si-au facut marii jurnalisti averile si cat de fabuloase sunt acestea, ce se intampla cu informatiile de interes public, cate ajung in presa si cate umplu fisetele directorilor de ziare fiind folosite ca intrumente de santaj, care este profilul moral al oamenilor care dau lectii la televizor pentru a “ilumina” poporul. Cei care lucreaza in presa stiu ca SRS este, poate, cel mai odios membru al breslei, dar nu este, din nefericire, un caz izolat si sunt gata sa pun pariu ca, in cel mai scurt timp, il vom vedea din nou perorand cu nerusinare pe ecrane.
SRS si cei ca el decredibilizeaza inclusiv munca jurnalistilor onesti, multi, putini cati mai sunt ei. Concluzia este de-o amaraciune ingrozitoare si o pune chiar Bogdan Chireac, cu gura lui: “are dreptate si Basescu cu ticalosia din presa”.
Fragilitatea demnitarului roman
In toata aceasta poveste Catalin Macovei nu este nici pe departe vreo figura luminoasa. In primul rand este un personaj santajabil. Daca este curat, de ce se temea de publicarea contractului la care a fost martor si din care pretinde ca nu a avut nimic de castigat?
In al doilea rand da informatii secrete, de exemplu despre banii intrati in conturile lui Adriean Videanu, si este pe punctul de a da si altele pentru a-si salva imaginea. Acesta este seful Integritatii din Romania?
In al treilea rand, atitudinea lui Catalin Macovei este de o umilinta incredibila. Demnitarul platit din bani publici se prezinta la convocarea lui SRS, caruia ii permite sa-l tutuiasca, sa-l supuna unui adevarat interogatoriu ca la militie si in fata caruia se justifica precum un inculpat smerit. Daca era un autentic demnitar nu accepta discutia in alta parte decat biroul lui de la ANI, nu permitea niciun fel de familiarisme si la prima incercare de santaj ii rasturna masa in cap lui SRS. Nu este admisibil ca sefia institutiei menita sa vegheze la integritatea demnitarilor romani a ajuns pe mana unui personaj slab, nedemn si santajabil.
Din pacate, nici el nu e un caz izolat. Despre Adriean Videanu, ministrul Economiei, aflam ca a incasat o caruta de bani de la un patron. Oare de ce si cat de santajabil il fac acesti bani? Despre acelasi ministru si despre colegul sau Radu Berceanu aflam de la Bogdan Chireac ca ,,fura de rup” dar nu impart si cu altii, motiv pentru care multi sunt nemultumiti. Despre afacerile baronilor PSD au curs tone de cerneala, iar afacerea Sterling cu dedicate pentru Dinu Patriciu n-ar trebui uitata, ca sa nu mai vorbim de celelalte tunuri de tip Logan ale liberalilor.
Impletirea abjectiilor
Iar ingemanarea dintre mizeria presei si cea politica este cea care sufoca Romania pana la irespirabil si o tine de picioare. Oamenii acestia se lupta, se imprietenesc si apoi iar se razboiesc, strict in functie de interese personale.
Pentru Bogdan Chireac, Victor Ponta e “Victoras” si tot el este unul dintre apropiatii sotilor Udrea-Cocos. La fel de apropiat le este celor doi si Cozmin Gusa. Traian Basescu a fost prieten bun cu SRS pana in urma cu cativa ani. Guvernul fantoma de la Grivco exista, fara indoiala, la fel vizitele in Delta la S. O. Vantu, ale lui Crin Antonescu, Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc.
Cei mai multi dintre marii analisti ai neamului presteaza “consultanta politica” pentru partide, sub acoperirea unor firme de mame, tati, frati, surori sau cumnati, adica, mai pe romaneste, incaseaza o forma de mita pentru a promova pe ecrane si prin ziare interesele clientilor. PD-L acuza mogulii, dar doamnele Udrea si Ridzi le-au umflat buzunarele cu publicitate de la stat.
Despre ce vorbim?, vorba lui Bogdan Chireac. Despre ticalosie generalizata.
Scris deVictor Roncea
Nu cu mult timp în urmă, colegul de birou al lui Bogdan Chirieac de la Liga Şantajiştilor de Presă, Cristian T. Popescu, pe atunci preşedinte al Clubului Român de Presă, jura, pe roşu, că habar n-are ce afaceri cu milioane de euro învârte „jurnalistul-Motorola“. „Gânditorul“ scremut din vârful grămezii de 10 aleşi anti-România ai maleficului Sorin Ovidiu Vîntu mergea mai departe şi declara negru pe alb că nu are nicio relaţie de afaceri cu ziaristul de lac şi pădure. Să revedem: „Nu cunosc şi nu am nicio tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sårbu, nu are niciun fel de legătură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi nu voi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“.
Tot ceea ce aţi citit mai sus este o mare minciună de la cap la coadă.
Ziarişti adevăraţi care ulterior au fost ostracizaţi din „presa mare“ şi declaraţi proscrişi de „Liga“ de la Snagov, au demonstrat atunci, fără tăgadă, că „guru“-ul Realitatea-ProTV minte cu neruşinare. CTP era asociat şi cu Bogdan Chirieac, şi cu un alt „deontolog“ Realitatea-FNI, Adrian Ursu, la cel puţin două firme: Crucişătorul SA şi Theodora Consulting SRL.
Niciodată nu şi-a cerut scuze pentru minciunile sale. Dimpotrivă: marele moralist veşnic încruntat de greul acestei lumi care-i apasă clipă de clipă pe umerii săi şi numai ai săi, deţinătorul adevărului unic relevat de extratereştrii mici şi verzi într-o debara din dormitorul lui Sârbu, cel mai mare ziarist cu stea roşie în frunte al tuturor timpurilor trecute şi cel mai chelios şi vâscos bondar din insectarul lui Vîntu, a recidivat.
Mai ieri, susţinea sus şi tare că Băsescu e „un caras care dă cu botul în acvariu şi se crede în ocean“, pentru că, deşi afirmă că România de azi e mai mare în urma câştigării litigiului cu Ucraina de la Haga, în trecut ar fi susţinut că vom pierde categoric un astfel de proces. Când savantul Daniel Funeriu i-a atras atenţia că amestecă pe gustul trustului Realitatea-Caţavencu două afirmaţii, legate de două diferende, cel cu platoul continental şi cel privind canalul Båstroe, la care se referea de fapt Băsescu, analistul lui peşte a expediat precizarea într-un Post Scriptum.
Scuze adresate cititorilor şi preşedintelui pentru minciuna sa ordinară? Nici pomeneală! Tot aşa cum nici şantajiştii de presă Roşca şi Chirieac nu se gândesc măcar o clipă la acest minim gest de bun-simţ şi respect, altfel slogan al campaniilor demagogice ale trusturilor la care evoluează. Vorba preşedintelui Asociaţiei Jurnaliştilor din România: „Nu li se clinteşte nici cel mai mic muşchi de pe faţă“.
Astfel de indivizi siniştri, pretinşi ziarişti, care denaturează sau obstrucţionează continuu adevărul, în folosul mogulilor pe care îi deservesc de ani şi ani de zile, cu profituri de milioane de euro, sunt cei care compromit misiunea presei române, transformată doar într-un instrument de şantaj, manipulare şi dezinformare, într-o armă întoarsă de fapt chiar împotriva propriilor cititori, a românilor. Brigăzile de şantajişti din ogrăzile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au un singur loc unde trebuie trimise: „Paşol na turbinca presei, ciorti!“.
Scris deDr. Liviu Turcu Scandalul provocat de difuzarea publică a conversaţiei lui Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), oferă opiniei publice, la aproape 20 de ani de la abandonarea fostului regim, ocazia de a evalua direct şi fără intermediari cam care este „starea de fapt“ a Romåniei de azi. Asta pentru că, în pofida aparenţei, nu este vorba doar de un scandal izolat, cu iz particular, ci de o „fereastră“ deschisă neintenţionat, prin care romånii au şansa de a înţelege mai bine ca niciodată modul în care „funcţionează“ mecanismul noii democraţii romåneşti. Nu că marea majoritate a populaţiei, din naivitate sau ignoranţă, nu ar simţi instinctiv că este condusă/călărită de o clasă politică ce se chinuie să afişeze public masca ataşamentului pentru valorile sistemului politic democratic. O mască, ascunzând în realitate faţa hådă a fostei nomenclaturi, aflată în direct concubinaj şi complicitate cu segmentul lumpenar ce beneficiază masiv de experienţa condamnaţilor de drept comun. Pentru comentariul de faţă, contextul politico-electoral în care înregistrarea a fost realizată contează mai puţin. Ea are însă darul de a furniza prin inducţie informaţii preţioase, la prima mână, cum se spune, cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat în sistemul politic actual. Un adevărat secret al lui Polichinelle pentru că, prin proporţiile metastazice ale corupţiei, traficul de influenţă, şantajul, scurgerea intenţionată de informaţii sensibile, actele ilegale de compromitere personală sau instituţională, delaţiunea şi sperjurul sunt doar cåteva dintre mijloacele practicate, asistate şi acceptate de voie sau de nevoie de mai toţi factorii decizionali. De aici alterarea la limite extrem de periculoase a însăşi substanţei şi funcţionalităţii structurilor instituţionale din Romånia de azi.
Marea famiglie
Şantajul încercat la adresa uneia din instituţiile-cheie îndrituite să investigheze elementele suspecte de corupţie din rândul clasei politice, respectiv Agenţia Naţională de Integritate, nu este o excepţie spectaculară, ci regula practicată în întregul sistem. Ca într-un domino sociopolitic de proporţii rar întâlnite, în ultimii 20 de ani s-au prăbuşit/alterat în raport cu însuşi statutul normal de funcţionare instituţie după instituţie, indiferent că aparţineau unei ramuri a puterii sau alteia. În acest mod, sistemul instituţional a trecut din poziţia de servant public (public servant) în cea de servant privat (private servant) al unui număr restrâns de grupuri de interese politice, economice şi financiare. Cele mai importante instituţii ale statului român au fost privatizate în folosul unor nuclee oculte de putere. Este situaţia clasică definitorie pentru statul mafiot ca stat captiv aflat sub controlul „marii famiglii“. Efervescenţa şi aşa-zisul dinamism al vieţii politice româneşti sunt cel mai adesea produsul competiţiei conflictuale între aceste grupuri de interese care controlează fiecare separat doar anumite sectoare ale sistemului instituţional. Aşa se explică toate convulsiile disfuncţionale din cadrul unor importante instituţii ale statului român şi unde se confruntă la modul tacit sau conflictual deschis structuri care în mod normal ar trebui să coopereze sau să se afle pe aceeaşi poziţie. Cel mai spectacular exemplu este oferit de scurgerea intenţionată de informaţii sensibile din cadrul unor servicii secrete ale ţării pentru compromiterea sau punerea în defensivă operaţională a altora. Sau când dosarele investigative întocmite de o instituţie sunt stopate sau blocate de altele în mod artificial, sub pretexte de ordin tehnico-birocratic. De aici ping-pongul cunoscut între poliţie, servicii de informaţii, Parchet şi justiţie. Dar nu este numai atât. În originalul sistem „democratic“ românesc, criteriile de bază ale ocupării funcţiilor de conducere în structurile instituţionale sunt practic două: validarea apartenenţei directe la grupul de interese politic dominant al momentului şi fiabilitatea dependenţei candidatului faţă de grup prin deţinerea unui volum suficient de informaţii compromiţătoare despre acesta. Primul criteriu, de altfel şi cel mai răspândit în România de azi, ţine de modelul sociologic al relaţiilor tribale de tipul rudeniei directe sau asociative. În această din urmă categorie se înscrie expansiunea fără precedent în perioada postdecembristă a relaţiilor de tipul naşi/fini care permit, din motive lesne de înţeles, expansiunea ca dimensiune şi pondere a „tribului“, adică a grupului de interese respectiv. Este metoda sporirii şansei de succes într-o lume în care competiţia între acestea a devenit în ultimii ani tot mai acerbă. Dacă o organizaţie nonguvernamentală serioasă şi-ar propune să alcătuiască harta acestui tip de relaţii la nivelul clasei politice româneşti, imaginea vă asigur că ar fi extrem de şocantă pentru o ţară altfel membră a Uniunii Europene. Ziarişti investigatori de mare valoare profesională şi morală, şi când spun asta mă gândesc în primul rând la un profesionist precum Dan Badea (https://badeadan.blogspot.com), au defrişat deja la modul sectorial o parte a acestei configuraţii. Dar e doar începutul, iar efortul presupune resurse umane şi financiare mult mai mari pentru a putea fi finalizat în bune condiţiuni. Este clar nevoie de un sprijin financiar extern din partea unei instituţii europene de prestigiu.
Sarcini dificile
Odată configurată harta „marii famiglii“ româneşti, se pune evident problema sanitizării/deratizării sociopolitice a acesteia. O sarcină de mare dificultate având în vedere structura acestor grupuri de interese ce domină azi discreţionar viaţa politică, economică şi financiară a României. Relaţiile de rudenie şi de interes prin asociere ale acestei constelaţii de structuri de tip mafiot nu pot fi eradicate atâta timp cât elementele-cheie ale sistemului politic şi instituţional sunt sub controlul acestora. Reconstrucţia cadrului instituţional democratic se poate face doar prin două mijloace. Primul presupune o amplă activitate de educaţie civică a marii mase a românilor, menită să-i scoată din condiţia de „captivi“ ai operaţiunilor actuale de manipulare şi dezinformare. În mod paradoxal, deşi după 1989 au fost înfiinţate sute de ONG-uri cu resurse financiare impresionante, mai nici una dintre ele nu şi-a câştigat, din păcate, notorietatea pe linia obiectivului amintit mai sus. Dimpotrivă, cele mai multe s-au transformat în anexe mercenare ale grupurilor de interese aparţinând „marii famiglii“. Revenind la procesul menţionat, odată realizat obiectivul renaşterii adevăratei conştiinţe civice şi morale, se impune crearea sub aspect organizatoric a unei formaţiuni politice al cărei principal obiectiv ar trebui să fie reformarea şi sanitizarea actualului sistem politic. În acel moment votul şi alegerile libere vor deveni poarta legitimă a accesului la pârghiile puterii şi vor permite finalizarea obiectivului propus: repunerea României în drepturile unui sistem democratic modern. Al doilea mijloc de reconstrucţie şi sanitizare presupune o restructurare a sistemului de „sus în jos“ prin decizia curajoasă a unei facţiuni „luminate“ din cadrul actualei „famiglii“ de interese de a-şi asuma rolul sanitizării în detrimentul restului grupurilor de interese. Sună a canibalism politic, dar istoria cunoaşte destule cazuri reale care au finalizat cu succes obiectivele propuse. Un proces mai scurt sub aspect temporal care ar putea acompania pentru un timp procesul ridicării nivelului culturii politice a marii mase a alegătorilor. Este un tip de tranziţie pe care l-au cunoscut chiar şi regimurile posttotalitare indiferent de natura ideologică a acestora. Un regim democratic autoritar de tipul, să spunem, al celui din Singapore (şi e doar unul dintre exemple) poate contribui serios la accelerarea procesului educaţiei civice şi morale a populaţiei şi care, în cazul României, se află într-o serioasă derivă. Cei ce se vor opune unei asemenea idei confundă, din naivitate sau ipocrizie, conceptul libertăţii personale cu anarhia definită ca „mamă a controlului discreţionar“ de către „marea famiglie“. Pentru mine, ca şi pentru alţi analişti autohtoni sau occidentali, este clar că actuala Constituţie a fost de la bun început gândită pentru a proteja influenţa grupurilor de interese ce aveau să se instaleze la pârghiile decizionale ale statului român. Sistemul actual nu are menirea, aşa cum se pretinde, să asigure un echilibru rezonabil al ramurilor puterii, ci de a asigura mai degrabă blocajul instituţional atunci când una dintre ramuri ia măsuri ce nu convin grupurilor de interese ce controlează măcar una dintre ele.
Faza critică
România este într-o fază critică în care, pentru reformarea profundă în spiritul valorilor democraţiei occidentale a sistemului actual, are nevoie de un sistem politic de tipul republicii prezidenţiale. Cu aceasta ajungem la un sector ce exultă în prezent ca mijloc de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: mass-media. Cu mai bine de 15 ani în urmă am afirmat profetic că invocarea libertăţii absolute în mass-media românească este un act manipulaţionist ce a avut rolul de a servi drept umbrelă psihologică în compensaţie pentru absenţa accesului la informaţii mediatice în fostul regim comunist. În realitate, mass-media postdecembristă a fost parazitată de la bun început de un complex proces diversionist având drept scop controlul percepţiei publice atât despre trecut, cât şi despre evoluţiile curente. Ele au fost totodată paravanul operaţiunilor de preluare a controlului politic, economic şi financiar de către grupurile de interese născute din fosta clasă politică a regimului comunist în deplină conivenţă cu fostul segment colaboraţionist al birocraţiei instituţiilor de stat. Într-o fază ulterioară marcată de altfel evolutiv şi de caracterul conflictual acut al relaţiilor între nucleele principalelor grupuri de interese ce dominau deja sistemul mass-media au intrat în proces de cartelizare. O cartelizare ce a fost însoţită de epurarea jurnaliştilor care încă mai credeau că pot şi trebuie să fie fideli valorilor deontologice şi înregimentarea directă, fără perdea, cum se spune, a celor rămaşi la operaţiuni dictate direct de controlorii mass-mediei respective. Audio-vizualul a devenit în ultimii 20 de ani factorul preponderent în formarea sau, mai bine zis, deformarea sub control a percepţiei opiniei publice. Orice cercetare cu minime pretenţii ştiinţifice nu poate evita constatarea împingerii percepţiei publice generale cu preponderenţă spre zone triviale, vulgare, în detrimentul inculcării valorilor morale şi civice ce constituie în mod obiectiv fundamentul unei solide culturi politice individuale. Simpla intrare în contact direct cu alegătorii te face să constaţi efectul nefast al întărâtării manipulative la adresa unui candidat sau altul pe motive nu numai superficiale, dar pur şi simplu ilogice. Dan Badea şi alţii numesc marea masă a victimelor manipulate „bizoni“. Cred că alegerea termenului invocă spre neştiinţa multora finalul tragic al busculadei create artificial/manipulativ de către vânătorii de bizoni. Ideal ar fi ca odată „lămuriţi“, bizonii să redirecţioneze busculada pe direcţia manipulatorilor. E greu, dar nu imposibil… Până atunci nu-mi rămâne să constat decât că România se află nu numai pe mâna cui nu trebuie, dar şi la discreţia unor derbedei ce se vor cu „ştaif“. Discuţia dintre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei este în acest sens de un simbolism excepţional pentru „starea de fapt“ a României actuale, cu un calificativ dur la adresa clasei politice şi a grupurilor de interese dominante.
Madam Firea intreaba la Antena 3: “Cate grade au fratii Roncea?”. Raspuns: 37 ! Temperatura normala
In aceeasi emisiune, Macovei, prins, din nou, prin Firea, intre Rosca si Chirieac: “Dle Rosca, chiar m-ati santajat! Iar actiunea dvs este tangenta penalului!”.
Chrieac, artizanul pre-santajului
Catalin Macovei: Cum esti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut si perioade mai bune…
CM: Asa e, na… Cu balamucul de rigoare… Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine daca faci si niste bani. Inseamna ca faci si lucruri bune…
BC: Ai vazut tu vreodata presa sa faca lucruri bune in tara asta?
CM: Dac-o spui tu inseamna ca e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseara cu el (Sorin Rosca Stanescu – nota red) despre ce ar fi vorba si a zis ca sunt doua inscrisuri.
CM: Asa.
BC: Ca pizda aceea s-a dus la el, da (e vorba de o dsoara secretara de la ANI – nota red); deci doua chestii olografe in pula mea.
CM: Da…
BC: Si ca de data asta nu le-ar da, dar vrea si el ceva la schimb si anume sa avansezi cu dosarele lui Berceanu si Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce inscrisuri e vorba?
BC: Acum o sa aflam ca daca-as sti… Ca el aseara…
CM: Inteleg ca-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Daca-s amoroase n-are decat sa le dea.
BC: Nici n-am vrut sa insist ca era Ciuvica cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-ati vazut „face to face”.
BC: “Face to face”, de ce? C-am fost aseara la emisiune cu el.
CM: De frate, eu vreau sa spun ca nu m` mai uit la emisiuni, nu mai…
BC: Foarte bine faci.
CM: Imi bag pula, m-am s`turat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu si Berceanu… Are lumea boala pe Videanu si pe Berceanu.
BC: Asa e…
BC: Dar stii de ce are boala: ca nu-mpart!
CM: Mananca singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu ca fur`, ca de furat fura de rup.
CM: Bai, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai pu]in. I-au mai dat la campanie lui Basescu dar in rest nimic. Numai ei. Si au perfecta dreptate astia: “Bai, du-te in pula mea”. Povestea asta, Victoras Ponta, in guvern nici la DIP-ul nu era asa (Dan Ioan Popescu- nota red) cate chestii din alea nediscutate baga Videanu. Stii ca e sedinta de guvern martea asta…
Continuarea, in curand, aici, in Curentul si, de la 22.00, pe B1 TV
Clubul Român de Presă (CRP) consideră că intervenţii de felul celor făcute de “oamenii de presă” S.R.Stănescu şi Bogdan Chirieac sunt “un afront la adresa jurnaliştilor care îşi fac onest meseria şi trăiesc decent”, se spune într-un comunicat al Clubului remis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX.
CRP, “asociaţie profesională reprezentativă a companiilor din industria mass-media”, dezaprobă conduita celor doi oameni de presă şi crede că asemenea moduri de acţiune aduc “deservicii”, într-un moment în care preocuparea ar trebui să fie “recâştigarea stimei faţă de profesia de jurnalist”.
“Clubul Român de Presă, în noua sa identitate, rezultată în urma reformării organizaţiei apăra, prin Codul Deontologic propriu şi prin atitudinile sale publice respectabilitatea statutului de jurnalist şi este un promotor al acţiunilor pozitive care privesc interesele industriei mass-media”, se mai spune în comunicatul Clubului.
Pe de altă parte, CRP îşi manifestă surprinderea că “reprezentanţi ai unor partide şi ai altor medii, care şi-au făcut o preocupare constantă din atacarea acestei organizaţii şi a mass-media găsesc de cuviinţă sa facă apeluri ironice la luări de poziţie din partea Clubului”.
Clubul Roman de Presă “îi invită la moderaţie pe aceşti purtători de mesaje şi cere persoanelor publice şi jurnaliştilor să fie raţionali, lucizi, chiar dacă suntem într-o perioadă politică agitată”.
Ziarul “Curentul” a publicat, în ediţia de marţi, mai multe stenograme ale unor discuţii purtate de şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, cu ziariştii Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu.
Cotidianul relatează că Macovei a fost supus unui şantaj legat de faptul că ar fi contractat un împrumut de 100.000 de euro şi că “ţinta încercării de şantaj” ar fi miniştrii PDL Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu, care ar avea conturi nedeclarate în străinătate.
Nici Macovei, nici Roşca Stănescu nu au contestat stenogramele. Bogdan Chirieac a declarat, la B1 TV, că s-a nimerit întâmplător la acea întâlnire şi că nu are nicio legătură cu ce s-a discutat cu acea ocazie.
Europarlamentarul PDL Traian Ungureanu a declarat, miercuri, că democrat-liberalii fac un apel către Clubul Român de Presă şi ONG-uri să se sesizeze în privinţa înregistrării apărute, în care doi ziarişti îl “şantajează” pe preşedintele ANI, Cătălin Macovei.
“Traian Băsescu: Când este vorba de securitatea naţională şi dacă este un risc de 1% tot trebuie făcut ceva ca acel risc să se diminueze.
Bogdan Chirieac: Mă iertaţi, acesta nu este tot un populism?
Traian Băsescu: Va trebui să vă cereţi scuze şi dacă la răspunsurile şefului statului român veţi continua să fiţi ironic.
Bogdan Chirieac: Aşa scrie presa asta ticăloşită de care vă luaţi, eu fiind presa ticăloşită.
Traian Băsescu: Sunteţi, categoric.”
Chirieac – amintiri despre Securitate
Written by Civic Media
Sub titlul “Bogdan Chirieac – urmarit de trecut” editia din 5 februarie 2007 a ziarului Curentul anunta: “Jurnalistul Bogdan Chirieac nu va mai modera emisiunea Pro Vest de la PRO TV. Coincidenta sau nu, anuntul televiziunii din Pache Protopopescu a venit a doua zi dupa aparitia in presa a unor informatii privind posibile legaturi ale lui Chirieac cu fosta Securitate. Nici pozitia sa de redactor sef la ziarul Gandul nu mai este o certitudine, avand in vedere declaratia lui Cristian Tudor Popescu, conform careia o decizie in acest caz va fi luata dupa decizia CNSAS. Daca isi va pierde pozitia de la Gandul, Bogdan Chirieac va gasi cu siguranta sprijin si intelegere in redactia ZIUA”.
Bogdan Chirieac, redactor sef al cotidianului “Gandul” se afla pe lista de asteptare a CNSAS. Convocat la audieri in fata Colegiului, Chirieac a lipsit motivand ca a primit cu intarziere invitatia. Cazul colaborarii lui Chirieac cu fosta Securitate ar fi trebuit sa fie analizat de Colegiul CNSAS in urma cu o saptamana, insa dezbaterea a fost amanata. Chireac sustine ca a scris note in perioada in care era ghid ONT, insa acestea erau obligatorii. Jurnalistul de la “Gandul” mai sustine ca a existat o tentativa de recrutare a sa din partea Securitatii, insa ar fi respins-o.
02 februarie 2007
Chireac, fata in fata cu securistul
Jurnalistul Bogdan Chireac a povestit ieri pentru „Cotidianul“ despre incercarea unui securist de a-l racola pe cind era student si ghid ONT.
Bogdan Chireac a fost ghid la ONT Carpati din 1982 pina in 1989, cind era student la Politehnica, dar si dupa, cind lucra ca inginer. In aceasta calitate, precizeaza el, era obligat, ca toti ceilalti ghizi, sa semneze rapoarte dupa fiecare excursie. „Fostii mei colegi au dreptate. Aceste rapoarte erau predate, nu catre Securitate, ci la ONT. Trebuiau semnalate problemele tehnice, insa preferai sa nu o faci, pentru ca nu doreai sa ai de-a face cu tovarasii“, spune acesta. „Noi nu colaboram, noi ne feream de securisti“, adauga Chireac.
Tentativa de racolare la domiciliu
Cu toate acestea, ghizii prezentau un mare potential informativ pentru Securitate, prin contactele cu turistii straini, iar incercarile de racolare existau. Negind colaborarea in orice forma cu Securitatea, Bogdan Chireac recunoaste insa ca si el s-a aflat la un moment dat in vizorul securistilor. „S-a incercat racolarea mea o data, intr-o forma discreta si nu s-a reusit“, spune el. Tentativa s-a produs, dupa cum spune redactorul-sef de la „Gandul“, in 1986, cind era student in anul IV si avea deja experienta ca ghid turistic. „M-a sunat un tovaras, mi-a zis ca este capitan de Securitate – pe atunci nu era o rusine sa lucrezi in Securitate -, si ne-am intilnit apoi la mine acasa, cu tatal meu de fata“, relateaza jurnalistul, spunind ca nu-si mai aminteste numele ofiterului. Locul intilnirii a fost ales de Chireac, pe considerentul ca „cel mai in siguranta esti acasa“, iar ora a fost fixata in asa fel, incit tatal sau, regretatul Eugeniu Chireac, pe atunci colonel in armata si profesor la Academia Militara, sa fie si el de fata. „Tatal meu i-a zis ca, atunci cind am dat la facultate, am decis sa nu maninc piine de militar, ca el, ci sa ramin civil.“ Bogdan Chireac crede ca pozitia si atitudinea tatalui l-au convins pe capitanul de Securitate sa-l lase in pace. „Nu am semnat niciodata nici un angajament, nici cu nume conspirativ, nici cu numele meu“, tine acesta sa sublinieze. Chireac considera ca, daca la CNSAS exista un angajament pe numele sau, in care se spune ca i se atribuie numele de cod „Barbulescu“, atunci acesta este probabil creatia reprezentantilor Securitatii in ONT, „care aveau, probabil, o norma la racolari“.
Verdict in asteptare
Bogdan Chireac este in prezent verificat de CNSAS, insa verdictul este tergiversat, si pentru ca acesta nu s-a prezentat la audierea programata la sfirsitul anului trecut. „Adresa am primit-o la o zi dupa“, explica el, sustinind ca nu a dorit sa-si vada dosarul, pentru a nu descoperi declaratii urite date de cunoscuti despre el. „Dupa ce se va da verdictul, imi voi calca pe inima si voi merge insa“, spune Bogdan Chireac, convins ca votul din CNSAS ii va fi favorabil insa.
Chireac, contrazis de colegii sai
Redactorul-sef al ziarului „Gandul“, Bogdan Chirieac, este contrazis de fostii sai colegi de breasla, ghizii ONT, care sustin ca nu erau obligati sa dea note la Securitate.
Ghizii ONT nu erau obligati sa dea rapoarte Securitatii, chiar daca munca lor presupunea contactul cu cetateni straini. Aceasta sustin fostii colegi de breasla ai lui Bogdan Chirieac, dezmintind astfel cele declarate de jurnalist alaltaieri privind relatia sa cu Securitatea. Daca redactorul-sef de la „Gandul“, verificat de CNSAS, spune ca era obligat prin lege sa dea rapoarte Securitatii dupa fiecare excursie, alti fosti ghizi ONT spun ca nimeni nu le cerea asa ceva si ca raportau doar chestiuni tehnice. Si nu Securitatii, ci unui referent de la Biroul Ghizi al ONT.
„Nu scriam in nici un caz ce se vorbea in grupul de turisti. Erau un fel de rapoarte de evaluare a excursiei, scri-se o data cu hirtia de decont, in care semnalam probleme de genul «la cutare restaurant s-a servit mincarea rece», «pe traseul cutare autocarul a facut pana»“, relateaza Gabriel Giurgiu, jurnalist la TVR, fost ghid ONT vreme de sase ani.
Declaratii la comun
„Spuneai daca in hotel a fost inundatie, daca soferul s-a imbatat sau autocarul a intirziat. Practic trebuia sa semnalezi punctele slabe ale excursiei, ale unui traseu. Si toate astea se raportau referentilor din ONT de la Biroul Ghizi, ce erau specializati pe limbi. Si nu erau deloc chestii secrete, caci stateam si cite doi-trei la o masa cind le scriam“, spune si Gheorghe Fodoreanu, care a lucrat intre 1968 si 1986 la ONT Carpati ca ghid de circuite, iar astazi e presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism.
Colaborare pe bani
Desi spun ca nu era o obligatie sa dai note Securitatii, printre ghizi existau, totusi, si informatori. Cei care fusesera racolati de Securitate erau insa cunoscuti ca atare de colegi. „Cei care semnasera un angajament erau usor de recunoscut. Eu am lucrat pe litoral si erau doar vreo doi-trei care erau trimisi in excursii de patru zile la Istanbul. Pe acestia ii banuiam ca sint racolati“, spune Gabriel Giurgiu, precizind ca pe el nu au incercat sa-l racoleze, „probabil pentru ca aveam o pila in ONT“. Monitorizarea atenta a ghizilor viza, spune acesta, in special detinerea de valuta. „Daca soferul era nemultumit de bacsis si te turna, veneau cei de la Politia Economica si te ridicau si daca aveai o marca te duceau si te bateau pina spuneai tot. Dar nici aici nu era vorba de Securitate“, spune Gabriel Giurgiu. Pe linga salariu, un ghid cistiga dupa o excursie de trei saptamini un bacsis mediu de 2.000 de lei. Multi dintre fostii ghizi au ajuns oameni de afaceri de succes dupa 1990, exemple fiind Dan Sucu, de la Mobexpert, Viorel Catarama, de la Elvila, si Alin Burcea, de la Paralela 45.
Mirela Corlatan, Cotidianul
In avionul premierului Adrian Nastase, 2002
Civic Media: Detalii despre votul CNSAS în cazurile Chireac, Braia, Ivanciuc
“Asociaţia Civic Media mulţumeşte Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru acordarea primelor verdicte în cazurile formatorilor de opinie aflaţi pe lista “Voci curate” şi speră că această acţiune va continua într-un ritm satisfăcător pentru societatea românească”, se arată într-un comunicat remis AMOS News. Redăm integral textul comunicatului.
“Totodata, ne exprimam cererea, atat catre CNSAS cat si catre Parlamentul Romaniei, sub a carui control se afla activitatea acestei institutii bugetare, ca votul Colegiul CNSAS sa fie “desecretizat”: sa devina public.
Pana atunci, in interesul opiniei publice, consideram ca este necesar sa prezentam noi votul Colegiului in cazurile ziaristilor Bogdan Chirieac (“Gandul“, ex -“Pro-TV“), Cornel Ivanciuc (ex-“Academia Catavencu“), si Doru Braia (“National TV“):
La votul din sedinta de marti, 6.02.a.c, au fost prezenti 10 din cei 11 membri ai Colegiului. Florian Chiritescu a absentat.
Cei 10 sunt : CLAUDIU-OCTAVIAN SECASIU, CONSTANTIN BUCHET, LADISLAU ANTONIU CSENDES, MIRCEA DINESCU, CONSTANTIN GRIGORE (TICU) DUMITRESCU, LAURENTIU TANASE, CORNELIU TURIANU, TARAU VIRGILIU LEON, CAZIMIR IONESCU, DRAGOS PETRESCU.
In cazul Chirieac, in ciuda unor afirmatii ulterioare ale lui Ticu Dumitrescu, s-a votat pentru verdictul de necolaborare cu Securitatea in unanimitate. Toti cei 10 membri ai Colegiului “au fost convinsi” de Bogdan Chirieac – conform presei – ca unele inscrisuri aflate la dosar nu ii apartin iar altele au fost date in calitate de ghid ONT, fiind obligat de Securitate. Aceasta afirmatie a fost contrazisa vehement de alti fosti ghizi ONT, inclusiv de cunoscutul realizator de televiziune, Gabriel Giurgiu.
In cazul Doru Braia, care a primit verdict de politie politica, sase membri au votat pentru, iar Mircea Dinescu, Ticu Dumitrescu. Ladislau Csendes si Cazimir Ionescu s-au abtinut.
In cazul Cornel Ivanciuc, care a recunoscut colaborarea sa cu Securitatea si care a si fost eliminat din cadrul publicatiei “Academia Catavencu“ dupa ce s-a constata de catre Senatul AC gravitatea turnatoriilor sale, s-a impotrivit pentru a ii fi acordat verdictul de politie politica celebrul Mircea Dinescu, sustinut de Ticu Dumitrescu care s-a abtinut de la vot alaturi de Laurentiu Tanase.
Asadar, reiteram necesitatea ca votul Colegiul sa devina public.
Asociatia Civic Media 8.02.2007″
Bogdan Chireac, ziaristul STS & MIRA
Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Internelor si Reformei Administrative au incredintat recent din nou, fara licitatie, contracte grase firmei jurnalistului Bogdan Chireac, care controleaza compania Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL(CSR). Contractul cu MIRA a fost semnat in data de 2 februarie, iar contractul cu STS in data de 21 ianuarie. Chireac a fost nevoit sa-si dea demisia de la Gandul, dupa ce s-a aflat ca este beneficiarul unor contracte preferentiale de multe milioane de euro, tot din partea STS, anul trecut. La inceputul acestui an, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii, firma lui Bogdan Chireac, primeste alte doua contracte, prin procedura de negociere fara anunt de participare, din partea unor institutii ale statului, informeaza Agentia Reporteri.ro, Primul contract este cel cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care plateste 1.217.458 RON (fara TVA) pentru achizitionarea de radiotelefoane portabile Motorola MTH 800. Al doilea contract a fost incredintat de Serviciul de Telecomunicatii Speciale, care a cumparat 15 bucati de repetitori indoor in banda 380-400 MHZ, pentru suma de 1.159.577 RON.
Scandalul Chirieac
Ziaristul Bogdan Chirieac a avut parte de un veritabil scandal media referitor la afacerile sale de pana acum cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). Tranzactiile s-au derulat prin firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicatii SRL, in care Chireac este asociat. Firma CSR este distribuitor autorizat in Romania al echipamentelor de radiocomunicatii produse de grupul american Motorola. In 2006 – 2007, STS a incheiat opt contracte cu CSR, cu o valoare totala de 24 de milioane de euro. Cinci dintre acestea s-au perfectat dupa ce STS a consultat doar oferta firmei lui Chireac, desi serviciul special putea sa se consulte direct cu Motorola Israel Ltd. – reprezetant regional de vanzari al companiei americane.
Contracte cu dedicatie
Firma la care era asociat jurnalistul a realizat, ulterior, contracte banoase cu Aeroportul Henry Coanda – Otopeni, Inspectoratul General Pentru Situatii de Urgenta, Regia Autonoma ROMATSA sau Compania Nationala a Huilei. Contractele incheiate de STS vizau achizitia de echipamente TETRA – Terrestrial Trunked Radio, un sistem digital de comunicatii radio mobile si de date, folosit in comunicatiile securizate ale institutiilor. Contractele firmei CSR cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale au foste legate de „dezvoltarea sistemului de radiocomunicatii digitate TETRA – STS, care reprezinta o retea nationala de radiocomunicatii mobile conforma cu standardul european si a carei realizare a fost aprobata de Consiliul Superior de Apararea a Tarii”, au precizat reprezentantii STS in presa.
Jurnalist putred, de bogat
Trei dintre contractele parafate de CSR cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale se evidentiaza prin sumele de bani care au intrat in conturile firmei unde era asociat jurnalistul Bogdan Chireac. Este vorba de 7,2 milioane de euro, 9,4 milioane de euro si 3,8 milioane de euro. Firma la care milionarul ziarist, Bogdan Chireac este actionar are un parcurs destul de ciudat. Indicatorii financiari conform bilantului depus pe anul 2005 arata ca, in acel an, Centrul pentru Servicii Radiocomunicatii S.R.L avea 63 de angajati, o cifra de afaceri de 25.073.435 ROL, iar pierderile atingeau cifra de 6.627.123 ROL. In anul 2006, firma lui Chireac a cunoscut o crestere din toate punctele de vedere. Cifra de afaceri a crescut la 78.365.541 ROL, pierderile sunt in valoare de 20121663 ROL, iar numarul de angajati a cresut la 73.
Profesorii de deontologie
Bogdan Chireac mai detine actiuni si la alte societati comerciale, alaturi de colegii sai de la „Adevarul” din vremea sobolanului rozaliu, Viorel Hrebenciuc. Adrian Ursu, Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu si Marius Nitu sunt asociatii lui Chireac, care a avut de castigat se pare din aceste asocieri precum si din altele, de vreme ce detine o luxoasa vila la Mogosoaia, un apartament in strada Popa Savu, evaluat la cel putin 300.000 euro, un autoturism de teren Toyota RAV4 si conturi bancare (declarate) din vanzarea de actiuni le „Adevarul” si „Gandul”, de 200.000 euro.
Cine-s mai porci, jurnalistii sau politicienii? Un fel de ziarist, celebru, sustine ca cei mai porci, “mizerii umane”, sunt colegii nostri de la ziarele tabloide. Ca si cum scribii Securitatii ar avea aceeasi vina sau responsabilitate cu patronii ei, sau, poate, chiar cu rudele acestora, fie ele si de gradul doi. De televiziunile la fel de celebre ca si persoana sa, unde se promoveaza asiduu violenta de toate tipurile, inclusiv sexual-anala, si, mai abitir, manelizarea si tiganizarea Romaniei, distinsul jurnalist nu s-a ocupat, din “deontologie”: nu scuipa unde pupa mana. Carnatul de la casierie e atat de lung incat s-ar putea sa-i ajunga pana de Craciunul pe care il contesta: fostul coleg al unui alt fost ziarist, la fel de celebru, crede in… extraterestri.
Chiar asa fiind, cei doi au proptele cat se poate de terestre, chiar si sau mai ales subpamantene…
Cel putin asa reiese din programul summitului EUROPE-RUSSIA ECONOMIC FORUM, unde fostul (?) om de afaceri apare ca simplu jurnalist la ziarul ADEVARUL. Si nu se poate spune ca rusii nu sunt bine informati. Sau i-a ametit si pe ei?!
Dupa ce conducerea SRR a scos abuziv emisiunea PERISCOP din grila de programe realizatorul acesteia, Bogdan Radulescu, a fost chestionat joi, timp de 10 ore, de catre o “comisie de cercetare disciplinara” formata din 12 redactori sefi adjuncti si un presedinte (vezi foto 1 si 2). Decizia “Comisiei de ancheta” a fost de 9 la 4 pentru desfacerea contractului de munca al lui Bogdan Radulescu.
El este sanctionat pentru o editie a emisiunii PERSISCOP in care a criticat prestatia si integritatea morala si profesionala a unor patroni de media-jurnalisti-lideri de opinie, printre care se numara Dan Voiculescu, Bogdan Chirieac si Cristian (Tudor) Popescu. Este pentru prima oara cand se organizeaza o astfel de sedinta dupa decembrie 1989, informeaza Initiativa Profesionala Radio Romania.
In acelasi timp, un alt jurnalist profesionist, Miruna Munteanu, isi da demisia de la ZIUA pentru ca nu i-a fost acceptat un material de opinie pe marginea acestui subiect, in care critica un editorial al subsemnatului, intitulat “Tonomatele URSS dau in presa NATO” (https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-31&id=235326) si pe care Redactia a considerat ca si-l asuma prin publicarea sa. Miruna considera ca am gresit aparandu-l pe Radulescu. O dovada ca nu este asa este desfasurarea impresionata de forte care il “cerceteaza disciplinar” azi pe Bogdan Radulescu pentru vina de a avea o alta opinie decat cea a conducerii liberale a postului national. Ca si anchetarea unui alt jurnalist de la Radio, care a “indraznit” sa citeze la Revista presei din editorialul in cauza (vezi https://victor-roncea.blogspot.com/2008/03/decapitari-pe-banda-la-radio-romania.html).
Cazul Mirunei este, daca vreti, din nefericire, copia de pe indigo a situatiei lui Bogdan.
Miruna mi-a trimis o scrisoare deschisa, pe care o gasiti integral mai jos, cu rugamintea sa o public impreuna cu articolului ei de opinie refuzat de ziar, pe site-ul organizatiei Civic Media. Fac mentiunea ca de la 1 ianuarie nu mai sunt decat presedinte de onoare al Asociatiei. Colegii mei mai tineri de la Civic Media mi-au comunicat ca vor prezenta cele doua cazuri, in oglinda, dupa eventualul deznodamant de la Radio, insotite de o prezentare a stadiului libertatii presei in Romania, in contextul in care minerii lui Ion Iliescu au fost inlocuiti de haidamacii cu camasi rosii ai PSD si de intelectualii cameleonici de sub PDL.
Nu va ascund ca, desi nu impartasesc opiniile politice (sa le spunem asa) ale Mirunei, asta nu ma impiedica sa o respect in mod deosebit pentru activitatea sa profesionala si sa regret, totodata, plecarea ei de la ZIUA. Miruna Munteanu este unul dintre putinii jurnalisti curajosi si liberi ai presei centrale din Romania. Ii urez mult succes si sunt convins ca o sa-l aiba cu prisosinta.
Draga Victor,
Ca sa pot polemiza cu tine am demisionat dintr-o redactie in care m-am simtit foarte bine timp de aproape 14 ani. Conducerea ziarului ZIUA a decis, insa, sa nu mai permita “infruntarile” gazetaresti intre colegi. Marturisesc ca nu inteleg aceasta decizie. In paginile ZIUA, m-am contrazis de-a lungul anilor nu numai cu tine, ci si cu Dan Ciachir, Gabriel Andreescu, ba chiar cu Sorin Rosca Stanescu (pe atunci directorul publicatiei). Si tu ai facut la fel. Pe Sorin Rosca Stanescu l-ai provocat chiar la o adevarata dezbatere publica, refuzand sa demisionezi atunci cand ti-a cerut-o (pe motiv de incompatibilitate cu “linia editoriala” a ziarului). Ti-am admirat tenacitatea si m-am pronuntat, in scris, pentru dreptul “editorialistilor” de a exprima opinii divergente de cele ale conducerii redactiei (vezi “Cazul Roncea, confuzii si inconsecventa” – https://www.ziua.net/display.php?data=2007-05-04&id=220050). Polemicile gazetaresti nu au otravit niciodata atmosfera din redactie si cu siguranta ca nu ar fi facut-o nici acum. In plus, ele s-au bucurat intotdeauna de succes in randul cititorilor (aducand recorduri de accesari in editiile electronice ale ziarului). Iata de ce inclin sa cred ca decizia de a-mi interzice reactia polemica a fost doar un pretext pentru a-mi forta demisia. Acum eu devenisem cea “incompatibila” cu noua linie editoriala a ziarului. Am inteles sugestia (“daca nu esti de acord, stii ce ai de facut…”) si am plecat. Eu nu am taria sa raman intr-un loc in care nu sunt dorita. Asta nu inseamna insa ca nu voi spune ce am de spus. Iata de ce iti scriu tie, nu in calitatea ta de fost coleg, ci in aceea de director al organizatiei Civic Media. Astept sa publici pe site-ul organizatiei aceasta scrisoare, dar si editorialul cenzurat la ZIUA. Cunoscandu-ti dedicarea fata de cauza libertatii de expresie, sunt convinsa ca o vei face. Cu prietenie, Miruna Munteanu
Basescu si razboaiele din presa
Dupa ce a organizat pe postul public de radio o adevarata sedinta de demascare a lui Cristian Tudor Popescu, prezentand drept realitati certe cele mai fanteziste scenarii culese de prin bloguri, jurnalistul Bogdan Radulescu si-a vazut emisiunea suspendata. Dar, unde scuipa boierul, pupa Voda! Cateva zile mai tarziu, acelasi Radulescu a fost invitat la Cotroceni, sa afle direct de la sursa despre viziunea presedintelui cu privire la politica externa, in ajun de summit. La reuniunea de taina cu cativa jurnalisti – alesi pe spranceana – a fost prezent si colegul meu Victor Roncea. Care s-a intors de acolo convins de necesitatea cooptarii Ucrainei in NATO si citand cu evlavie din comandantul suprem. Dar si denuntand odioasa “cenzura” careia i-ar fi cazut victima “bietul” Bogdan Radulescu, pedepsit, vezi Doamne, pentru un delict de opinie. Admit ca viziunea geostrategica basesciana (cu pronuntate accente blond-udriste) l-a convins pe colegul meu. Nu pot sa inteleg insa nici in ruptul capului iesirea sa la rampa in scandalul Radulescu/CTP. In acest caz, Victor Roncea face o confuzie nepermisa unui profesionist al condeiului. Este o mare diferenta intre opinia critica si acuzatia cu iz penal. Intre pamflet si calomnie. Intre “cred ca esti prost” si “stiu ca ai furat”. Pentru primul tip de afirmatie sunt recomandate argumente; pentru cel de-al doilea sunt obligatorii dovezi. Astfel de “subtilitati” ii deruteaza de obicei pe politicieni. Pentru jurnalisti, insa, demarcajele ar trebui sa fie clare. Cristian Tudor Popescu stie sa se apere singur foarte bine si nu are nevoie de sprijinul meu. Acest caz mi se pare insa emblematic pentru un fenomen ciudat: jurnalistii par sa fi devenit subiectul favorit al jurnalistilor. In loc sa puna lupa pe politicieni, analistii analizeaza obsesiv activitatea si trecutul confratilor. Comentariile cele mai acide sunt astazi rezervate colegilor de breasla, nu demnitarilor. Presa s-a transformat in principal subiect de presa. Spontan? Nu prea cred. La originea acestui fenomen aberant se afla Traian Basescu. De la el a pornit teoria bizara potrivit careia “formatorii de opinie” – indivizi din start suspecti, in viziunea presedintelui – trebuie supusi unor monitorizari similare celor rezervate liderilor politici. Ceea ce este complet fals. Jurnalistii nu fac legi si nu gospodaresc banul public. Nu dau case, contracte sau autorizatii. Nu cer voturi si nici incredere neconditionata. Dimpotriva, ei stiu foarte bine ca increderea se castiga greu si se poate pierde intr-o clipa. In meseria asta, sanctiunea e imediata, se vede in tiraje sau in puncte de rating. Dezamagitii nu trebuie sa astepte finalul unui ciclu electoral ca sa-si manifeste nemultumirea. Jurnalistii nu sunt nici modele de virtute, nici vedete. Sunt doar martori si cronicari ai actualitatii. Ofera informatii si opinii. Opiniile (fatalmente subiective) ar trebui examinate punctual, in functie de argumente, nu de biografia autorului. In fond, si cel neprihanit poate gresi, la fel cum si un ticalos poate avea, cateodata, dreptate. Traian Basescu incearca sa-i puna pe picior de egalitate pe politicieni si pe gazetari – “zoaiele” si “tonomatele”. Terminatorul de partide isi aplica vechile retete si impotriva presei, asmutindu-i pe jurnalisti unii impotriva altora. O solutie mult mai eficienta decat santajul cu publicitatea de la stat practicat de Adrian Nastase. Tacerea grea din perioada 2000-2004 a fost inlocuita de o harmalaie asurzitoare, dar la fel de malefica. Acum, de “mogulii rai” au grija “mogulii buni”. “Liderii de opinie” sunt ocupati sa se demoleze reciproc. Tonul e din ce in ce mai isteric, atacurile din ce in ce mai murdare. Divizata de rivalitati si orgolii, presa se lasa deturnata spre teme false. Si, marsand in acest joc periculos, se auto-decredibilizeaza. Cu atat mai bine pentru politicieni! Vine campania electorala… Miruna MUNTEANU
November 13th, 2009 
VR 
Stenogramele discutiilor dintre doi jurnalisti de prima linie, Sorin Rosca Stanescu si Bodgan Chireac, cu un inalt demnitar public, seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, reprezinta mostre abjecte ale putregaiului din societatea romaneasca. Si merita analizate pe trei planuri esentiale: ticalosia presei, fragilitatea morala a demnitarului roman, dar si efectele letale ale interactiunii dintre ele.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
