“„Îmi anunţ demisia din postul de prim-ministru şi îmi asum responsabilitatea politică pentru tragedie” – Noiembrie 2013, premierul Letoniei, Valdis Dombrovskis, după prăbuşirea unui centru comercial din Riga, incident care a provocat moartea a peste 50 de persoane.
Am facut tot ce am putut in zilele de doliu national si m-am abtinut sa politizez postarile, incercand sa respect durerea familiilor victimelor si ranitilor. Dar asa nu se mai poate, starea de revolta care mocneste peste tot e un fapt real, clasa politica pare rupta de realitate si de poporul pe care-l conduce.
Asa ca astazi cer in mod public demisia urmatorilor: 1. Ponta Victor Viorel, premier 2. Oprea Gabriel, vicepremier 3. Arafat Raed, subsecretar de stat 4. Cristian Popescu Piedone, primar
Toti patru sunt in culpe morale sau chiar penale, de la premierul plagiator-inculpat penal care se plimba fara nici o treaba prin Mexic la gheneralul de mucava al interesului national care tocmai isi trecuse pe constinta un politist mort la datorie ca sa-i faca loc in trafic, de la cel care minte in fiecare zi ca a intervenit in conditii optime si in fiecare zi apar marturii care il contrazic si la primarul care in inconstienta lui criminala a favorizat tragedia.
E un avertisment: plecati din functii pana nu e prea tarziu, valul de ura depaseste deja cam orice am vazut in ultimii 25 de ani.
Sau ramaneti la locurile voastre tovarasi si mai dati 100 de lei la salarii. A mai avut unul ideea asta. Unde-i el acum, nu-i bine…”
L-a lăsat în urmă pe tânărul poliţist Bogdan Gigină, într-o groapă de sânge, pentru că se grăbea să nu i se răcească ciorba de burtă şi să nu i se încălzească vinul, după cum o spune şi senatorul Valer Marian, într-o interpelare publică. A afirmat că nu ştia ce s-a întâmplat şi că un alt poliţist i-a făcut semn să plece de la locul accidentului. Docil, a ascultat de subordonat, fără să mai stea pe gânduri. La fel cum ascultă şi de sfaturile consilierei lui de… 23 de ani. Cu doar o zi înainte, un “lider de sindicat” al poliţiştilor (care dintre ei?) afirma sus şi tare că ministrul Gabriel Oprea a acordat tot sprijinul necesar pentru salvarea vieţii poliţistului Bogdan Gigină. Numai Oprea n-a ştiut asta. Acum e pe cale să mai lase o viaţă în urmă. O viaţă răpusă. Este vorba de colegul nostru, jurnalistul Robert Veress, care, de trei zile deja, a început un demers extrem pentru forţarea demisiei/demiterii lui Oprea: greva foamei dar şi a setei. Şi asta din urmă te răpune repede. Cine nu a făcut acest lucru niciodată în viaţa nu ştie ce înseamnă. Eu am încercat acest tip de protest, în Piaţa Universităţii, în urmă cu 25 de ani. Cu foamea te mai descurci – de-atunci am făcut-o de nenumărate ori -, dar cu setea… e crimă! Doar trei zile am rezistat, după care unul din medicii care se ocupa de noi, Dragoş Nicolescu, m-a obligat să renunţ, explicându-mi că nu o să mai pot pune pancarte dacă mai stau încă o zi. Argumentul m-a convins. Erau mai folositoare pentru cei din Piaţă şi din ţară înscrisurile ca cel cu “Zona liberă de neo-comunism a României”. La Robert Veress nu par să ţină astfel de argumente, deşi şi eu cred, la fel ca medicul care m-a trimis la treabă în urmă cu 25 de ani, că jurnalistul de la “Puterea” este mai folositor trăgând cu arma lui, cuvântul, decât agonizând în ploaie şi frig. Pentru că am amintit de Piaţa Universităţii, aş vrea să-i numesc pe bravii medici care ne-au avut în grijă atunci, în ciuda presiunilor imense la care erau supuşi de sistemul FSN-ist: Dr. Dragoş Nicolescu, Dr. Nicolae Constantinescu, Dr. Camelia Doru, Dr. Rodica Perciun, psihologul Alexei Florescu. Cinste lor!Acum, Robert Veress nu are nici un doctor să-l monitorizeze, deşi se apropie de un moment critic. Un paramedic de pe o “Salvare” chemată la 112 i-a recomandat să facă o cerere la Ministerul Sănătăţii. Eu cred că mai bine i-ar face cererea direct generalului de carton Gabriel Oprea, zis Izmană. Sunt sigur că se va “ocupa” de el. Aproape sigur la fel cum a făcut-o şi în cazul lui Bogdan Gigină. Ce e de făcut? Un jurnalist se stinge, singur, în Piaţa Universităţii, iar noi dăm “like” pe Facebook? Oare aşa va cădea monstrul de Oprea? Mă îndoiesc. Ieri am fost să-l vizitez pe Robert în Piaţa Victoriei, mai precis în faţa Muzeului Antipa, unde i s-a indicat că poate protesta. Mi-a spus cum jandarmii s-au luat – ca în “1984”! – de o virgulă de pe pancarta sa. “Alăturaţi-vă protestului meu, semnând!”, stă scris în încheierea mesajului jurnalistului către opinia publică trecătoare. Profesorii de corectitudine guvernamentală deghizaţi în malaci ai Jandarmeriei i-au reproşat că prin virgula în cauză incită la proteste şi poate chiar şi la violenţe… Trecem peste această demenţă orwelliană şi revenim: ce e de făcut? Cu un “like” nu o să cadă nici un Oprea. În schimb, Robert Veress, da; va cădea pe stradă. Ce-ar fi să-l susţinem? Până nu e prea târziu… Informaţi-vă asupra stării lui pe pagina de Facebook a jurnalistului. Eu zic să nu-l lăsăm, singur (sic, jandarmi)! Gabriel Oprea a făcut destule victime. E timpul să-l tragem pe dreapta (sau pe stânga, mai curând), până nu va mai face încă una. Şi apoi întreaga Românie.
PS: Tot ieri, un puşti de 10 ani, foarte serios, a venit să semneze afirmând răspicat că Oprea trebuie să demisioneze – i-a urmărit toate intervenţiile şi îl consideră vinovat. Iată Adevărul!
Era cît pe-aci ca moartea tînărului poliţist care, fiind în coloana zisă oficială a genralului cu 4 stele Gabriel Oprea, şi-a pierdut viaţa într-una din miile de gropi din Bucureşti, să treacă repede prin faţa noastră, ca şi cum ar fi murit întîmplător…
November 4th, 2015 
VR 
Posted in 
Tags: 
