Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Anul 1989 l-a gasit foarte ocupat: interviuri aranjate in organul de presa al Partidului Comunist Francez (oficina KGB), bai de sezut si repetitii revolutionare intr-o tabara de recreatie din Crimeea, apoi un sfarsit de an destul de agitat. Agitatia nu l-a lasat pe Mircea Fatecalucrezi nici astazi, cand, desi imbatranit in rele, vrea sa fie lasat la vatra la fel ca mentorul si tovarasul sau, “el insusi un revolutionar”, Iliescu-KGB. Cocotat in copac, la CNSAS, se crede mai tare ca baba si mitraliera. Trage in tot ce misca: de la “berbecutii bisericii” si “poporul ca un cur” la scriitori anticomunisti si simpli jurnalisti (mai putin in Curlateanca-tatii). Fratele sau de satra, bulibasa “Tulceanul”, tinteste si mai sus: cu tunurile pe Eminescu. Cui bono? Mumei Rossía, conform directivelor NKVD, care si-au schimbat, in timp, doar initialele executorilor lor.
Citesc in publicatia fostilor mei colegi de la ziarul “Ziua”, ZIUAnews, ca slobozeanul ma considera “un tip imoral” poate “mai ticalos decat Securitatea” pentru ca as fi dezvaluit relatia intelectuala a tovarasului sau de drum, Andrei Plesu, cu o amanta, chiar de Craciun. Eronat! De asta s-au ocupat colegii lui de pe la gazetele gen Plai cu vaci si boi, cel mai probabil adapati ca si Dinescu si Plesu de la aceeasi pompa: a distinsului neticalos Dinu Patriciu. Sau poate din cei care musca “prin batista” de la mogulasul unde mai trage si Dinescu cate-o cantare lautareasca, la ceapa, in timp ce-i pregateste mielul: onorabilul Sorin Ovidiu Vinturi. Bravo lor, in tot cazul, saraci jurnalisti siliti sa-si piarda Ajunul Craciunului urmarind o imperechere de “minima moralia”. ”E o mârlănie la adresa lui Andrei. Îţi vine să iei mitraliera si sa-i mai raresti”, slobozeste in rafale levantine intelectual-banalul Dinescu. Oricum ar fi, da prost, tovarasi! Sa te lauzi de pe scena Ateneului in fata lui Michnik ca “ai pile la Dumnezeu” pentru ca ai scris o brosura chipurile “despre ingeri” si sa cauti talpa iadului chiar de Sfantul Craciun nu e prea cuser, vorba lui Tache, Tache Brucan. Ca sa citez si-un “os de ardelean”: “Suna ca dracu’!”.
In ce ma priveste, daca am dezvaluit ceva a fost nu despre budoarele Dilemei ci despre relatia de “menage a trois” a cuplului Andrei si Catrinel “Maria” Plesu cu o amanta ceva mai batraioara, cu incarcatoarele cam cazute, dar inca foarte buna la pat: eterna si fascinanta Securitate. Tot un fel de baba cu mitraliera, ca si Dinescu. Numai ca o babuta de-a noastra, olteanca, nu una ruso-unguroaica, ca babuska Longhinovskaia. Dar poetul “clant-clant”, zis si “portofele-portofele”, e, totusi, mai tare ca baba si mitraliera: pe langa ciuruitul mitralierei vrea sa-mi mai traga – cum a vazut ca au facut inaintasii sai in grade la executiile serioase, de la Jilava la Targoviste – si “un glonţ în cap”. Parca fratiorul vitreg al bolsevicei de soacra-sa, unul de pe vremurile Pactului Hitler-Stalin, cand auzea de cultura ii venea sa puna mana pe pistol. Cum cu cultura a lasat-o cam moale, de cand nici moartea nu-i mai citeste ziarul, acum Dinescu plagiaza tovarasii nazisti cand aude de Adevar. Pistolul insa ii e cam ruginit. Si infundat rau de tot. Sa nu-i explodeze direct in fata!
Catre: Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 In atentia Domnului Procuror Sef
CC: Clubul Roman de Presa
PLANGERE PENALA
Domnule Procuror Sef,
Subsemnatul Victor Roncea, de profesie jurnalist, reprezentat prin avocat Mihai Rapcea cu sediul casei de avocatura in Bucuresti, Str. Zmeica, Nr. 12, Sector 4, formulez prezenta
Plangere Penala
Impotriva urmatorilor:
Faptuitorul Mircea Dinescu, domiciliat in Bucuresti, Bd Aviatorilor, Nr. 69 A, Sector 1, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu sediul in Str Matei Basarab Nr. 55-57, sector 3, Bucuresti, pentru savarsirea infractiunii de instigare la omor calificat prevazuta si pedepsita de Art. 176 Cod Penal, respectiv de Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor, Al. 1 – « Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni » si Al. 2 – «Dacã fapta prevazuta în Al. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.»
La fapta acestuia se alatura si numitul Christian Levant, redactor sef-adjunct al ziarului RING, cat si persoana juridica RIN Grup, editorului ziarului RING, reprezentata de Ionut Negoita, proprietar si Robert Negoita, deputat si vicepresedinte al organizatie de tineret a PSD, prin asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat – Art. 323 Cod Penal si Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor.
Din cuprinsul interviului publicat de ziarul RING reiese clar ca faptuitorul principal are cunostinta de continutul articolului meu. Ca atare, desi profereaza amenintari la adresa subsemnatului folosindu-se de plural intelesul lor este clar adresat direct autorului articolului. Astfel, Dinescu Mircea afirma despre autorul dezvaluirii, repet, folosindu-se de plural, ca ”Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.” si „sa le tragi un glonţ în cap”. Autorul interviului, Levant Christian, nici nu il contrazice pe Dinescu Mircea si nici nu ma contacteaza pentru a-mi prezenta pozitia fata de aceste amenintari publice, in pofida unei minime deontologii profesionale, preferand apologia acestor infractiuni.
A doua zi, autorul interviului recidiveaza in aceeasi publicatie RING, afirmand ca «ieri au fost unii care chiar s-au arătat GATA să-și deschidă piepturile și să spună: ”Dinescu de mine a zis. Deci, să tragă, dacă are curaj!” », cu referire la subsemnatul, repetand amenintarile lui Dinescu Mircea tot fara a reproduce dreptul meu la replica, ceea ce face sa ii agraveze fapta de apologie a infractiunii.
Fapta este deosebit de grava avand in vedere si antecedentele faptuitorului Dinescu Mircea, cunoscute de organele de ancheta penala ale Parchetului General al Romaniei si de structurile specializate ale statului roman. Agresiuni asupra jurnalistilor au avut loc in Romania tocmai ca urmare a unor astfel de indemnuri transmise prin mass-media, inca de la inceputul anului 1990, prin mineriadele oribile asupra studentilor, intelectualilor si ziaristilor din Bucuresti, dar si ulterior, in cazuri punctuale. Nu in ultimul rand, inregistrez aproape zilnic amenintari cu moartea pe care le pot atasa la dosar ca probe, impreuna cu articolul de presa in cauza.
Pe latura civila inteleg sa ma constitui parte civila cu suma de doua ruble, platite de Dinescu Mircea si organul de presa prin care s-au intreprins infractiunile, ziarul RING al fratilor Negoita.
Domnule Procuror Sef,
Va rog sa luati masurile care se impun.
Victor Roncea, jurnalist Reprezentat prin Mihai Rapcea, avocat
23 Februarie 2012
DOMNULUI PROCUROR SEF AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTORULUI 1
Dupa cum am prezentat in cursul zilei de azi, CNSAS ne-a dat ACCES INTERZIS la Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE – Directoare ICR in ceea ce priveste Nota de Constatare a Directiei de Investigatii. S-a invocat OUG-ul facut pe genunchii lui CP Tariceanu de Marius Oprea, Legea nascuta cu forcepsul, Articolul 10 (1 si 2), etc. Cu toate acestea, dupa cum i-am raspuns si presedintelui Colegiului CNSAS, Dragos Petrescu (vezi mai jos), acelasi Articol invocat nu ar fi permis, conform interpretarilor restrictive ale CNSAS, si transmiterea Notei de Constatare a Directiei Juridice, pe care am primit-o insa anterior si pe care o publicam acum, in integralitate si exclusivitate. Ziaristi Online considera ca in acest caz avem de a face cu o incalcare a Articolul 16 din Constitutia Romaniei: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Continuam, asadar, pentru a lamuri opinia publica, prin acest caz exponential, asupra fenomenului “disidentei intelectuale” din timpul regimului comunist si a “societatii civile” nasite de regimul Iliescu dupa uciderea lui Ceausescu. E vremea documentelor, vorba doamnei Catrinel Plesu: “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
Catre: Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Personal Membrilor Colegiului si Presedintului CNSAS, Dl Dragos Petrescu
Stimate Domnule Presedinte si stimati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit raspunsul Dvs Nr P/599/12/21.02.2012 la cererea noastra privind Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Din pacate, acesta risca sa arunce o lumina nefavorabila asupra institutiei pe care o reprezentati. CNSAS a fost creat pentru descoperirea catre opinia publica a adevarului asupra perioadei comuniste si a secretelor organelor de represiune nu pentru ascunderea lor.
Dupa cum am mai sesizat intr-un articol publicat de Ziaristi Online, se pare ca scriitorii adeverintelor si raspunsurilor CNSAS catre presa sunt, credem noi, prea mari amatori de sofisme. Interpretarile date in raspunsul semnat de Dvs – potrivit caruia refuzati sa transmiteti Nota de Constatare a Directiei de Investigatii in baza articolul 10 din OUG 24/2008, respectiv Legea 293/2008 – ating o extrema care aduce aminte de epoca netrasparentei decizionale pe care de multe ori cu onoare o explorati.
Tin sa va fac atrag atentia ca, in acest caz – potrivit interpretarilor plasate sub semnatura Dvs in acest raspuns oficial– tocmai ati incalcat Legea, prin faptul ca in raspunsul precedent pe care ni l-ati remis la Petitia Nr P599/16.02.2012 ati introdus si Nota de Constatare a Directiei Juridice in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Ca atare, cand ati respectat Legea si Interesul Public: in primul raspuns sau in al doilea? Noi credem ca in primul.
“Cererea de verificare” invocata in raspunsul Dvs a fost transmisa catre CNSAS de catre un reprezentant al presei, in numele publicatiei la care lucra, nu de catre o persoana privata. Noi ne adresam din aceeasi calitate, in numele si in slujba interesului public. Persoana verificata este functionar public. Ca atare, ce este valabil ca informatie publica despre un functionar public pentru o publicatie nu poate fi interzis pentru alta.
Va rugam sa reanalizati cazul de urgenta si sa ne remiteti Nota Directiei de Investigatii dupa cum ne-ati remis-o si pe cea a Directiei Juridice, considerand aceasta informatie de Interes Public si avand in vedere Legea 544/2001 si Art 31 din Constitutia Romaniei – Dreptul la informatie.
Obtinerea Notei solicitate pe alte cai legale ar leza si mai mult imaginea institutiei, si asa destul de afectata de scandalurile in care a fost tarat CNSAS in numele unor interese private sau de grup.
“Marţi, 4 septembrie, în cadrul unei emoţionante festivităţi care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovăraşului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidenţial, pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.
(…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi noi succese în activitatea sa”.
Nu, nu este un discurs al Elenei Ceausescu! Ci un articol omagial al Taniei Radu, sotia lui Dan C. Mihailescu si director adjunct al ICR sub HR Patapievici, scris la “Solemnitatea decorării tovarăşului Gheorghe Rădulescu”, cu doar cinci ani inainte de caderea regimului comunist. Asadar au dreptate si aparatorii doamnei Catrinel Plesu, director al Centrului National de Carte al ICR, descoperita de CNSAS drept recrutata de DIE inca din 1968: nu numai dansa e singura vinovata de acest vascos peisaj moral marasmatic; “pestele de la cap se impute”. Daca Tania Radu-Mihailescu il prezenta astfel pe membru CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, de ce sa ne miram ca dl Vladimir Tismaneanu, condamnatorul pe si de hartie al comunismul, si astazi il apara public pe tatal lui Patapievici, ultragiat ca “un economist de inalta clasa a ajuns sa fie prezentat postum drept “agent al NKVD-ului si al Gestapoului”.” Istoria ne arata insa ca de la NKVD la DIE a fost un singur pas – vezi cazul Pacepa. Asa ca pasul urmator, de la DIE la ICR, poate parea firesc.
La cazurile mai cunoscute ale colaboratorilor Securitatii si ai ICR, cum ar fi Sorin Antohi, Corbea Hoisie, Catrinel Plesu, trebuie pusi in insectarul societatii civile si fostul director adjunct al ICR – Berlin, Gheorghe Pascu, evidentiat in Raportul CNSAS pe 2010 si care s-a ales cu o sentinta definitiva de colaborator al Securitatii in ciuda contestatiei facute (vezi Foto-Info). Urmatorul la rand: Csaba Bartha, director adjunct al ICR – Budapesta. Dar poate cel mai sinistru dintre este cazul lui Elvin Bernstein, alias B. Elvin, nume conspirativ “Bebe”, cercetat in calitate de redactor-sef al Revistei ICR “Lettre International”. “Bebe” a fost recrutat in 1973 pentru “prevenirea aparitiei pe scena Teatrului National a unor piese cu continut dusmanos”. Sa-i luam pe rand:
Jurnalistul si ICR-istul maghiar Csaba Bartha “Barbu” si-a turnat colegii de la “Fructus”
“Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare”, este un titlu care nu a ramas in constiinta publicului. Concret, Csaba Bartha (fotomai sus), originar din Timisoara, adjunctul fostei ziariste timisorene Brindusa Armanca, in prezent director la ICR Budapesta, a fost recrutat si a semnat Angajamentul cu Securitatea la 11.12.1986. A avut numele de cod BARBU si si-a turnat colegii de serviciu de la “Fructus” si de la Facultatea de Mecanica – Timisoara, neezitand sa-l apere in Notele sale informative pe Suto Andras, cunoscutul scriitor maghiar anti-roman (mentionat drept S.A. in Decizia CNSAS pe care o ofer aici). Probabil de aceea a si primit verdict de “necolaborator al Securitatii”. Conform declaratiei sale de avere si interese, Bartha alias”Barbu” este si membru al Comitetului Director al Asociatiei Jurnalistilor Maghiari din Romania, pe care o gasim drept partenera a organizatiei anti-romanesti Liga Pro Europa – condusa de Tovarasa Szobotka, alias Smaranda Enache, cea care l-a prezentat pe mutilatul MIhai Cofar drept ungur, in martie ’90, membra de vaza a GDS si vice-presedinta a PNL, pe filiera Constantinescu, care a numit-o la vremea lui ambasadoare in… Finlanda (prietenii stiu de ce). Pana in 2007, cand a fost luat la ICR, Bartha a lucrat ca ziarist la Societatea Romana de Radio – postul local din Timisoara. Inainte de aceasta a fost propriul sau angajat la societatea Harom Szasz BT din Budapesta. La fel ca si in cazul Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, membri GDS, diplomati si rasfatati ai MAE si ICR, acuzati crunt de actuala laureata a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, nici Csaba Bartha nu a suflat o vorba despre colaborarea sa cu Securitatea, pana la deconspirarea sa. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat CNSAS in urma cu doi ani inainte de deconspirare, mai precis pe 25.07.2008, cercetarea angajatilor sai, inclusiv ai ICR, aflat sub controlul MAE si SIE. De atunci, Csaba a avut doar vreo 724 de zile in care putea sa marturiseasca public ca a fost un turnator. N-a facut-0. Doamna Catrinel Plesu a avut, si ea, vreo 22 de ani in care putea sa-si marturiseasca public pacatele tineretii. N-a facut, nici macar acum, cand CNSAS a confirmat oficial faptul ca a fost recrutata de DIE.
Cazul Elvin Bernstein, turnatorul lui Eugen Ionesco si Paul Everac
In cazul “Bebe” de la ICR intalnim un element nou: pentru a relata despre “transformarile rodnice” ale regimului, pe care i le punea in gura lui Eugen Ionesco, dar si pentru alte intrevederi cu redactori ai postului de radio “Europa libera”, B. Elvin este dotat in deplasarile sale externe cu un aparat special de inregistrare.
“Aflat la Paris, cu ocazia spectacolelor jucate de Teatrul de Comedie pe scena Teatrului Natiunilor, am avut prilejul sa ma intalnesc cu Eugen Ionesco caruia, de altfel, i-am solicitat un interviu (…) Psihologia lui Eugen Ionesco este aceia a unui om dornic sa cucereasca artistic tara din care a plecat, dar temator sa nu fie considerat de autoritatile franceze prea legat de Romania. Cred ca in momentul de fata el oscileaza intre opinia ca la noi au avut loc in ultimii ani transformari rodnice si cea ca aceste transformari sunt aparente si conjucturale. Ar voii, poate sa viziteze tara noastra dar pe de alta parte e ingrijorat ca va fi retinut aici”, scrie intr-o Nota informativa Elvin Bernstein.
Dar turnatoria urmatoare, din interiorul Teatrului National, e mult mai simpatica, ea insasi putand deveni o fila de proza pentru o viitoare punere in scena a piesei lui Paul Everac pe care B.E. o demasca cu constiinta proletara in fata organului de Securitate:
“Intr-o discutie avuta cu B.E. intr-o discutie avuta la Teatrul National, acesta ne-a informat urmatoarele: In prezent se repeta piesa de teatru “Salonul” de Paul Everac care face si regia spectacolului. La un “snur” facut cu aceasta piesa a rezultat ca textul si viziunea regizorala prezinta unele carente, ca spre exemplu: desi actiunea piesei se petrece in societatea capitalista, totusi din modul cum este prezentata se pot face similitudini cu aspecte din societatea noastra intrucat in piesa sunt expresii si termeni specifici societatii noastre ca spre exemplu sacrificiu de necesitate, se fac prea multe serbari, se fac stocari de alimente (faina), au loc furturi din avutul obstesc (ipsos, benzina, dinamita). De asemenea, se lasa impresia la un moment dat ca stramosii condamna dezvoltarea tehnicii si industrializarii tarii. (…)”
“Din textul piesei mai rezulta ca invinuirea ce se aduce celor ce stocheaza nu este asa de mare ci mai mult la adresa acelora care i-au adus in aceasta situatie. Pe de alta parte este greu si chiar imposibil sa se creada de catre spectatori ca societatea capitalista stocand, ar putea provoca o explozie planetara, asa cum este prezentata in versiunea spectacolului.”
🙂 🙂 🙂
Alta: “Cu prilejul turneului efectuat in cursul lunii iunie in R.F.G. cu ansamblul Teatrului National, am fost instiintat de catre un reprezentant de presa al impresarului ca S.C., redactor la Europa Libera, va veni sa asiste la spectacolul “Fata din Andras” din Gersching. Am comunicat de indata faptul conducatorului turneului, tov C.V., sfatuindu-l sa vesteasca Ambasada noastra din Bonn. Asa s-a si procedat. Putin inainte de inceperea reprezentatiei am convenit impreuna cu tov C.V. si tov L. sa adoptam fata de reprezentantul Europei Libere o atitudine politicioasa dar ferma, raspunzand la nevoie oricarei provocari, sa nu ramanem niciunul din noi vreodata singuri cu S.C. ori alt angajat al acestui post de radio. Hotararea a fost intrutotul respectata de noi trei… In cadrul discutiei, S.C. a remarcat cu aluzie directa la tov I.L. de la Saptamana, ca nu pricepe cum e putinta ca atitudinea antisemita a lui C.V.T. sa fie gazduita intr-un cadru oficial al comitetului de partid municipal. I-am raspuns ca pozitia lui CVT il angajeaza numai si strict personal.(…) Nu l-am cunoscut in tara pe S.C.. L-am intalnit prima oara la Florenta cu prilejul altui turneu al Teatrului National iar a doua oara la Gersching. Nu am intretinut si nu intretin niciun fel de relatii cu SC. La intoarcerea in tara am predat atat caseta cat si textele dactilografiate forurilor in drept“.
Conform CNSAS, elementele de mai sus nu il incadreaza legal pe B. Elvin, alias “Bebe”, redactor sef al revistei ICR “Lettre International”, in categoria colaboratorilor Securitatii. Nota de Constatare a Directiei de specialitate a CNSAS a fost data pe 26.08.2010, Colegiul a analizat-o peste numai un an de zile si a emis Adeverinta in cauza pe 23.08.2011. Poate fi gasita aicI: Bernstein Elvin – ICR – CNSAS.
Nu ratati, in curand: Cat a castigat Horia Roman Patapievici la CNSAS desi un Raport din 2003 arata ca in primii doi ani de mandat a avut 73 de absente in conditiile in care trebuia sa participe doar la cele doua sedinte saptamanale ale Colegiului. Cartea de Munca in Facsimil, Exclusiv la Ziaristi Online.
Nota Ziaristi Online: Suntem in continuare in asteptarea unui raspuns onest din partea CNSAS in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE
„Ziaristul există pentru a deranja. Trebuie să se deranjeze mai întâi pe el însuşi, descoperind realităţi care-l dau pe spate. Să deranjeze publicul, făcându-l să iasă din confortabilele sale certitudini. Şi să deranjeze, bineînţeles, puterile, care numai prin confruntare în spaţiul public sunt puse să dea socoteală“
In drumurile dintre cabinetul presedintelui Colegiului CNSAS, Directia Comunicare, Directia Juridica si Registratura CNSAS, Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS in Cazul Catrinel Plesu – Recrutata DIE, care trebuia remisa azi portalului Ziaristi Online s-a… ratacit. Nu-i nimic. Desi putem copia tot Dosarul avem rabdarea de a lasa institutiile statului sa lucreze, dupa mersul lor. Drept urmare, am fost siliti sa ajustam putin planul editorial al zilei. Prezentam azi, in schimb, o foarte importanta trecere in revista a scandalurilor CNSAS create de “corifeii societatii civile”, recte gruparea Patapievici-Plesu-Dinescu, prezentate de istoricul Ilarion Tiu intr-un serial de 10 episoade publicat in Revista Cultura. Maine, cu dedicatie pentru doamna Herta Muller, pe langa Catrinel Plesu, Sorin Antohi si Corbea Hoisie expunem opiniei publice si forurilor interesate alti trei recrutati ai Securitatii reconspirati de ICR, bastionul condamnarii comunismului. Unul dintre cei trei sinecuristi ICR l-a turnat la Securitate pe nimeni altul decat pe… Eugen Ionesco, marele prozator roman refugiat la Paris. Normal ca turnatorul a fost reciclat la Institutul… Cultural. Tot maine: daca din serialul lui Ilarion Tiu aflam ca in vremea mandatelor celor trei intelectuali, in topul negativ al absentelor au stat chiar ei – Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente) -, in conditiile in care sunt doar doua sedinte pe saptamana, maine veti afla ce salarii au incasat cei trei in aceasta perioada, explorand Cartea de Munca a lui Horia Roman Patapievici, reprodusa in facsmil special pentru cititorii fideli ai portalului Ziaristi Online. Pana la gasirea Notei de Constatare a Directiei de Investigatii in Cazul Catrinel Plesu – DIE – ICR, va recomandam un remember instructiv:
CNSAS – institutia scandal
de ILARION TIU
“(…) Faptul ca unii membri ai Colegiului si-au urmarit doar interesele personale si de grup reiese si din statistica privind prezenta la actiunile CNSAS. În coada listei se aflau „guralivii“ Mircea Dinescu (111 absente), Andrei Plesu (82 absente) si Horia-Roman Patapievici (73 absente), care preferau sa participe la sedintele GDS sau la talk-show-uri, decât sa-si îndeplineasca atributiile pentru care erau platiti cu bani de la buget. Si nu o duceau rau deloc! Raportul subcomisiei parlamentare releva faptul ca „fiecare membru al Colegiului are cabinet foarte bine si modern dotat si utilat, încadrat cu secretar si sofer, autoturism modern la dispoizitie, 300 de litri de benzina lunar, trei telefoane mobile si salarizare cu indemnizatia de secretar de Stat, iar pentru presedinte – de ministru“. Comparativ cu beneficiile, programul de lucru ar face invidios orice salariat din România. Conform regulamentelor interioare, membrii Colegiului aveau obligatia sa participe la doua sedinte pe saptamâna, cu exceptia biroului de conducere, care avea program identic cu ceilalti salariati. Însa absentele s-au tinut lant, mai ales în perioadele de „criza“, si nimeni n-a fost sanctionat pentru faptul ca nu-si motiva lipsa de la locul de munca. Nu-i de mirare ca cei 11 aveau atâta energie sa se înjure prin ziare si pe la televiziuni!
Raportul subcomisiei parlamentare a mentionat si câteva dintre injuriile „GDS-istilor“ la adresa celorlalti membri ai Colegiului, cuvinte care nu fac deloc cinste unor intelectuali cu pretentii de „repere culturale“ ale societatii. Astfel, într-o dezbatere de la Institul Goethe din Bucuresti (mai 2002), Andrei Plesu îi califica pe adversarii „retograzi“ drept „un grup de lichele si golani“. Cu alta ocazie, la 29 iunie 2002, tot la Institutul Goethe, Plesu si-a continuat tirul injurios, afirmând ca: „Avem colegi halucinanti, sunt blegi si nu au nimic cu cercetarea arhivelor“. Si asta nu a fost tot! Pe 31 octombrie 2002, rectorul „prestigiosului“ Colegiu Noua Europa scria în ziarul „Independent“ ca are alaturi în CNSAS „un bou si molâu, o toapa, un militian obraznic, un informator ordinar si poporul ca un cur“. Andrei Plesu nu a fost lasat singur sa-si înjure colegii, în ajutor sarindu-i fostul sau tovaras din PCR Mircea Dinescu, care, în ziarul „Adevarul“ din 8 noiembrie 2002, a avut o tentativa nereusita de sarcasm: „Domnul Onisoru s-a plâns la Parlament ca a fost facut bou; vrea un certificat de la Parlament ca nu este bou?“. Dinescu n-avea o parerea prea buna nici despre deputati si senatori, sustinând ca: „Nu au dreptul sa ne controleze ei, Parlamentul, pe noi. Unde sa ne controleze, la pantofi, la sosete?“ („România Libera“, 4 iulie 2002). (…)”
Dupa ce a transmis Grupului de Dialog Social si opiniei publice o Scrisoare Deschisa privind Cazul Andrei Plesu – vezi Traian Basescu, “Scheletul din dulapul GDS”. Sorin Iliesiu incalca Legea Omertei din Komintern si cere demisia lui Andrei Plesu – celebrul militant anticomunist Sorin Iliesiu (foto), unul dintre autorii filmului documentar Piata Universitatii – Romania, a fost exclus din GDS. Este prima data cand se ia o astfel de hotarare in acest Grup infintat de Silviu Brucan in decembrie 1989 cu sprijinul financiar al lui George Soros, aterizat in Romania chiar in ianuarie 1990. In Scrisoarea respectiva, Sorin Iliesiu ii cerea lui Andrei Plesu lamuriri privind relatiile sale cu Securitatea si regimul comunist al lui Ceausescu si cel neo-comunist al lui Ion Iliescu si incheia afirmand ca Traian Basescu “a devenit Scheletul nostru din dulap“, recte din dulapul lui Patapievici de la ICR. Cu toate ca acest gest este fara precedent si nu s-a recurs la el nici macar in cazurile informatorilor Securitatii aflati in primele randuri ale GDS, stirea privind excluderea militantului anticomunist nu a fost publicata nicaieri in media din Romania, cu exceptia anuntului estompat din organul de presa al grupului neo-kominternist, revista “22″, pe care il reproducem mai jos. Trebuie sa va avertizam insa, asemenea anunturilor de sanatate publica, ca argumentele presedintelui (pe viata?) al GDS, Radu Filipescu, nepotul lui Petru Groza, sunt de-a dreptul puerile. Lui Sorin Iliesiu i se reproseaza ca a aparut la postul Antena 3 al mogului autohton Dan Voiculescu in timp ce Andrei Plesu isi lasa punga la randul casieriei mogulului kazahstanez Dinu Patriciu luna de luna dupa ce a ridicat si cateva geamantane bune impreuna cu Gabi Liiceanu de la mogulasul moscovit Sorin Ovidiu Vintu. Jenant. La fel de jenant este ca, dupa ce s-a dat edictul de eliminare a lui Sorin Iliesiu pentru ca a incalcat Omerta, nici unul dintre milioanele de semnatari ai apelurilor sale nu i-au sarit in aparare.
Fiica cea mica a presedintelui, europarlamentarul Elena Basescu, a postat pe contul sau de Twitter o fotografie haioasa cu tatal sau, Traian Basescu, gratulat de cancelarul Germaniei, Angela Merkel cu un comentariu de milioane. Ziaristi Online reproduce postarea si fotografia Aici
“La auzul numelui, Andrei Plesu a sarit in sus, cu toate ce avea in maini doua plase grele, pline de cumparaturi, si a inceput sa se departeze de mine mergand cu spatele, incercand sa ma ocoleasca pentru a putea sa-si continue drumul… Nu era constient, saracul, ce imagine caraghioasa avea, asa mic, cocosat de plasele din plastic, ca un gnom, la fel de barbos, aproape rostogolindu-se in incercarea de a se indeparta cat mai rapid e mine…”
Dan Tanasa transmite: Așadar, PS Siluan confirmă faptul că ”icoana” lui Simonka nu este opera părintelui Arsenie Boca și că nu face minuni. Rămân însă câteva chestiuni nelămurite, cel puțin dubioase în opinia mea…
Pana la continuarea dezvaluirilor privind trecutul ascuns de recrutata DIE Catrinel Plesu, in prezent sotia lui Andrei Plesu si director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR) condus de HR Patapievici, prezentam o schema utila intelegerii structurii in care a activat sursa “Maria” timp de cel putin sase ani, conform documentelor CNSAS (vezi Noi documente CNSAS in Cazul Plesu si Securitatea. In ce consta vinovatia doamnei Catrinel Plesu, recrutata de DIE si angajata de ICR, locul de privatizare a anticomunismului. Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU? ). Totodata, consideram potrivit pentru reflectie asupra cazului si un fragment din extraordinara carte de memorii a artistului plastic Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane si grafician de mare profunzime, cu desene de prima pagina in New York Times si The New Yorker, timp de zeci de ani, dar si unul dintre cei care au trait la varful politicii romanesti dupa 1989. Episodul de mai jos, extras din volumul sau, “Intre linii”, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura RAO, ne arunca in Bucurestiul de sfarsit de dictatura cand Eugen Mihaescu, reintors pentru prima oara in patrie dupa plecarea sa in lume, are parte de cele mai stranii intamplari pe care si le putea imagina. Una dintre ele este legata de intalnirea cu filosoful Andrei Plesu. (Z.O.)
“Am avut la dispozitie cateva zile in care mi-am revazut vechii prieteni si nu m-am putut abtine sa nu observ ca, atunci cand ma aflam in compania unora dintre ei, dispaarea “coada” pe care mi-o rezervase Securitatea ca sa-mi tina companie. Unul dintre amici avea un Oltcit si asta imi convenea, caci ma puteam misca mai repede. Intr-una din zile, impreuna cu el, am pornit spre sosea. Am ajuns in Piata Dorobanti si, pe coltul unde se afla, acum cativa ani, cafeneaua Einstein, privind spre strada Paris, am zarit un personaj mic, gras, care traversa cu doua plase in maini, un fel de piticul Barba-Cot. Prietenul meu mi l-a aratat. spunandu-mi cu mandrie in glas:
– Uite-l pe filozoful nostru, Andrei Plesu!
Nu-l cunosteam, dar, dupa ce a sosit la New York, Irina Cajal mi-a pomenit numele lui de nenumarate ori. Mai tarziu, dupa 1988, cand am citit Epistolarum de Gabriel Liiceanu, mi s-a parut ca este o culegere de scrisori care seamana cu notele pe care cineva le-ar face pentru Securitate. Asa cum a insailat-o Liiceanu, cartea este o masturbare intelectuala a unor asa-zizi filozofi – Plesu fiind unul dintre ei – care sunt complet rupti de realitate. Marturisesc ca mi s-a parut plictisitoare lectura si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc, dupa cum erau formulate epistolele, ca Securitatea reusise sa strecoare in anturajul lui Constantin Noica niste tineri care incercau sa adune praful stelar din preajma ilustrului ganditor. Mai stiam despre Plesu ca era critic de arta si ca publicase o carte, o culegere (alta!) de cronici, care se numea… Cum dracu’ se numea?… Ceva gen Ochiul si timpanul… Aaa, nu! Ochiul si lucrurile! Cautasem cartea prin librariile din Bucuresti, dar nu stiam ca asemenea “marfa” se tine sub tejghea (“la vedere” se gaseau numai “operele” lui Ceausescu). Eram curios si descopar cum scrie Andrei Plesu, daca descifreaza arta pe intelesul privitorului obisnuit si ii livreaza cheia operei sau se adreseaza, de fapt, colegilor de breasla pe care incearca sa-i impresioneze cu un limbaj sofisticat, incriptat, a la Haulica, mentorul sau. Eram constient ca se putea ca Plesu sa fie si el influentat de critica de arta franceza, spre deosebire de mine, care sunt un admirator al anglo-saxonilor si in special a lui Robert Hughes, colegul meu de la Time Magazine. Asa ca i-am cerut amicului sa opreasca masina, am fugit dupa cel pe care mi-l aratase si i-am blocat calea.
– Buna ziua, domnule PIesu! Ma numesc Eugen Mihaescu si, de cand am venit in Romania, incerc sa cumpar cartea dumneavoastra, Ochiul si lucrurile, dar nu o gasesc nicaieri.
Nici o secunda nu mi-am imaginat efectul pe care cuvintele mele il vor avea asupra interlocutorului meu. La auzul numelui, Andrei Plesu a sarit in sus, cu toate ce avea in maini doua plase grele, pline de cumparaturi, si a inceput sa se departeze de mine mergand cu spatele, incercand sa ma ocoleasca pentru a putea sa-si continue drumul. Speriat, holbase ochii la mine si, cand a reusit sa-si elibereze calea, aproape ca a luat-o la sanatoasa. A apucat doar sa ingaime: “Nu mai am decat o carte, nu mai am nimic…” Nu era constient, saracul, ce imagine caraghioasa avea, asa mic, cocosat de plasele din plastic, ca un gnom, la fel de barbos, aproape rostogolindu-se in incercarea de a se indeparta cat mai rapid de mine. Am ramas descumpanit sa constat cat se temea “marele filozof” de un transfug. Lasitatea de care a dat dovada m-a lasat perplex, iar felul in care si-a manifestat spaima de a fi vazut in compania mea mi-a amintit din nou de vechiul cosmar al revenirii in tara care, iata, parea ca devine realitate. Incidentul m-a indispus atat de tare, incat l-am rugat pe prietenul meu sa ma duca acasa.”
February 24th, 2012 
VR 
Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Posted in 
Tags: 
