Posts Tagged ‘cristoiu’

Lipsa de imaginatie in cazul “Cristoiu si evreii”. “Protestul celor 18” pentru eliminarea ziaristilor Roncea, Munteanu, Alexe, Ciachir si Damian din presa, pe motiv de “instigare la crima”, “legionarism” si “discurs misticoid”

ZIUA, iunie 2006 – Fapt fara precedent: un ziar este pus la zid, printr-un protest halucinant, pentru a proteja cariera politica a ministrului Mihai Ungureanu * Ziarul nostru este acuzat de antisemitism si – incredibil – “instigare la crima” pentru ca a criticat esecurile diplomatiei romanesti * Protestul semnat de 18 intelectuali ajunge chiar sa faca o paralela cu “instigarile la asasinat politic ale Garzii de Fier” * Dupa ce vorbesc de “raspandirea ideilor xenofobe, sovine si antisemite”, “propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide”, “spirit pur gardist”, cei 18 alcatuiesc o lista neagra a jurnalistilor de la ZIUA * “Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Ciachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste”, se spune in protest * Cei 18 se declara indignati de publicarea lui Paul Goma si de dezvaluirile despre Vladimir Tismaneanu si Smaranda Enache * Atacul furibund si uluitor la adresa ziarului nostru a fost lansat in urma unui editorial – “Limba lui Ungureanu” – in care ministrul de Externe era criticat pentru ca le-ar fi inventat romanilor de peste Prut o limba noua: “light Romanian” * Editorialul remarca imaginea dezastruoasa pe care Austro-Ungureanu o are printre colegii de breasla si haosul pe care l-a produs in cele 18 luni de cand conduce portofoliul Externelor * Afacerea Gojdu, Catedrala, Romania – land austriac si alte scandaluri provocate de seful diplomatiei, erau disecate in material * Indemnul “Comandante, da ordinul!” – adresat lui Basescu in calitate de sef al statului, fost comandant de nava – prin care se cerea curatarea MAE, a fost pretextul sinistru pentru atacul fara precedent la adresa ZIUA *

Extrase din “Limba lui Ungureanu

(…) Prezent saptamana trecuta la un “breakfast” de lucru la Camera de Comert romano-britanica, Ungureanu a brevetat o noua limba pe planeta: “light Romanian”. Ungureanu a incercat apoi sa se justifice cu mai multe cuvinte afirmand ca cetateni de peste Prut (romanii basarabeni, nota mea) vorbesc “o varianta a limbii romane”, mai precis un fel de “light Romanian” (“romana usoara”). Eminescu, creatorul limbii romane moderne, cu toti fii moldoveni aflati de-a dreapta si de-a stanga Prutului, cazuti pentru neam, limba si tara, trebuie sa se fi rasucit adanc in mormant.

Afirmatia scapata de pe limba grea a Ungureanului a starnit mirarea diplomatilor britanici – si nu numai a lor -, emisari straini care nu sunt obisnuiti ca un demnitar sa-si insulte conationalii. Dar, dupa ce a bagat Romania direct intr-un land al Austriei, la ce ne-am mai putea astepta de la Austro-Ungureanu? La multe, foarte multe rele.

Dupa 18 luni de conducere haotica a diplomatiei romane, bilantul lui Ungureanu pe principalele coordonate ale noii politici externe a Romaniei imprimate de Traian Basescu – Marea Neagra si Estul – este un mare minus. (…)

Si pentru ca am pomenit numele Domnului, cine credeti ca se ocupa, tot prost, de dosarul atat de delicat al relatiilor periclitate dintre Vatican si Romania, ca urmare a scandaloasei afaceri de langa Catedralei Sfantul Iosif: aceleasi personaje necalificate care raspund de relatia inexistenta a romanilor cu tara-mama; aceleasi personaje care au sustinut si generat hotia nationala a Fundatiei Gojdu: Leusteneanul si guliile lui. Reteau este mica, asadar. Departamentul National Antitradare n-ar avea prea mult de lucru. Comandante, da ordinul!

Nota Explicativa: Traian Basescu, presedinte al Romaniei si al Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, comandant suprem al fortelor armate ale tarii, fost comandant de nava. (Victor RONCEA)

“PROTEST”-ul celor 18

Presa “libera si democrata” din Romania inregistreaza in ultimul timp derapaje ingrijoratoare. E greu de inteles si de acceptat modul in care unii jurnalisti romani ajuta, si nu de azi de ieri, la raspandirea ideilor xenofobe, sovine si antisemite, la propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide. Sentimentul de “intoarcere in timp” in perioada de glorie a Garzii de Fier este din ce in ce mai pregnant si se accentueaza pe zi ce trece, fara ca nimeni sa reactioneze, ceea ce poate crea impresia unui acord mai mult sau mai putin tacit. Instigarea la ura si violenta este preluata de unii cititori care, la adapostul anonimatului, posteaza pe site-ul acestor ziare mesaje nocive, periculoase, care depasesc limita legii, ca sa nu mai vorbim de cea a bunului-simt.

Editorialul “Limba lui Ungureanu” semnat de Victor Roncea in ZIUA din 29 mai 2006 se inscrie prin ton si substanta in categoria mai sus mentionata. Ideile sale, de neacceptat intr-o presa civilizata, culmineaza apoteotic si in spirit pur gardist, cu o instigare la crima: “Comandante, da ordinul!.” In editorialul din 13 februarie 2006, Roncea punea problema “disponibilizarii persoanelor cunoscute ca actionand impotriva Romaniei”. Neintrebat la timp daca are deja pregatita lista cu disponibilizarea “tradatorilor”, iata ca a devenit de-acum caduca. Dar lista poate servi, la rigoare, la aplicarea “ordinului Comandantului” pe care Roncea si ai sai il asteapta.

Ziarul ZIUA nu se afla in nici un caz la prima iesire de acest gen. Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc.

Iar sub pretextul libertatii de cuvant, iata ca in data de 29 mai 2006 acest cotidian a ajuns sa instige in mod deschis la crima. Finalul articolului “Limba lui Ungureanu” aminteste frapant de incitarile la asasinat politic ale Garzii de Fier, care a si pus in practica ceea ce a propovaduit.

Aplicarea legislatiei recent promulgate de presedintele Romaniei impotriva oricaror actiuni de tipul incitarii la crima dupa modelul Garzii de Fier, impune ca Procuratura sa se sesizeze si sa investigheze cine se ascunde in spatele “Departamentului National Antitradare” si al “Comandantului” invocat in maniera codrenisto-simista de Roncea.

Pe de alta parte, conducerea ziarului, dl Sorin Rosca Stanescu indeosebi, dar si acei colaboratori care asigura o anume credibilitate acestei publicatii, ar trebui sa constientizeze, macar cu intarziere, pericolul real reprezentat de acest gen de articole. Si eventual sa-si dea seama ca tocmai din cauza acestor articole ZIUA incepe sa semene, pe alocuri, cu publicatia organizatiei “Noua Dreapta”.

Asteptam, in acest sens, o actiune concreta din partea domnului Sorin Rosca Stanescu.

Ágoston Hugo, publicist.

Prof. Liviu Antonesei, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi

Bányai Péter, publicist, Cluj-Napoca.

Dr. Mihai Chioveanu, Universitatea Bucuresti

Adrian Cioflanca, istoric, Iasi.

Dr. Andrei Cornea, Universitatea Bucuresti

Victor Eskenasy, publicist, Praga

Prof. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea Al.I. Cuza, Iasi

Marco Maximilian Katz, director, Centrul Pentru Monitorizarea Antisemitismului, Bucuresti

Dan Matei, CIMEC – Institutul de Memorie Culturala

Raluca Moldovan, doctorand, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Andrei Oisteanu, Universitatea Bucuresti

Prof. Marta Petreu, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Prof. Liviu Rotman, SNSPA, Bucuresti.

Prof. Michael Shafir, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.

Tibori Szabo Zoltan, publicist, Cluj-Napoca

Daniel Ursprung, Universitatea din Zürich

Dr. Leon Volovici, Universitatea Ebraica, Ierusalim

Semnatarii anti-ZIUA au beneficiat de sprijinul “antisemitilor”

(more…)

Ion Cristoiu isi declara admiratia sincera fata de Corneliu Zelea Codreanu, Capitanul Miscarii Legionare, cu riscul de a enerva si nationalistii, pentru portretul interpetabil, si kominternistii, pentru obiectivitatea istorica. VIDEO TVR

Despre culpabilizarea poporului român. “Cui i-e frică de Mareşalul Antonescu?” Ion Cristoiu intreaba, Ion Cristoiu raspunde: “Domnul Moses Rosen vrea să ne impună cu forţa adevărul domniei sale”. O lovitura de stat prost mascata

Lansare azi, ora 13.00, Targul de Carte Gaudeamus. Pana atunci, doua articole-bomba din volumul lui Ion Cristoiu O lovitura de stat prost mascata“:

Cui i-e frică de Mareşalul Antonescu?

Mai zilele trecute, la conferinţa de presă de la Cotroceni, domnul Ion Iliescu s-a pronunţat împotriva a ceea ce domnia sa a numit reabilitarea lui Ion Antonescu. Că o anumită parte a presei (cu excepţia României Libere) n-a reacţionat prompt la această provocare prezidenţială, e perfect explicabil.

Deşi adversară a domnului Ion Iliescu, ea s-a ferit să puncteze.

Motivul?

În ridicola dispută Antonescu – Regele Mihai, o anumită parte a presei luptă împotriva primului. Surprinzător a fost însă un alt lucru: presa naţionalistă a tăcut hoţeşte. Ea, care pînă nu demult se întrecea în cîntări ostăşeşti la adresa Mareşalului, nu numai că n-a ridicat mănuşa aruncată de domnul preşedinte, dar, mai mult, ca la un „Drepţi!” de la sine înţeles, n-a mai scris un rînd despre Ion Antonescu. Am avut astfel, ca şi în cazul semnării Tratatului româno-sovietic, imaginea mizeriei morale în care se bălăcesc publicaţiile naţionaliste. Patriotismul de care fac atîta paradă nu e altceva decît o subtilă diversiune. Campaniile lor antimaghiare şi antisemite sînt perdeaua de fum în spatele căreia cei ce le-au ajutat şi le ajută să apară trag sforile pentru rămînerea la putere. Cea mai mică încruntare politico-ideologică la Cotroceni provoacă în redacţiile României Mari şi ale revistei Europa tulburări sufleteşti de proporţii.

Ion Iliescu dă curs îndemnurilor din afara ţării

Ar fi destul de uşor să facem din declaraţia d-lui Ion Iliescu un nou punct de plecare în polemica dusă cu politica domniei sale. Ne-ar ajuta enorm într-un asemenea gest trecutul comunist al domnului preşedinte. Am putea evidenţia, fără prea mare osteneală, că antipatia faţă de Mareşal e urmarea directă nu atît a experienţei comunismului ceauşist, cît mai ales a copilăriei sub comunismul Anei Pauker. Ne-ar ajuta, de asemenea, limbajul de lemn în care a fost formulată opinia împotriva Mareşalului Antonescu.

Dl. Ion Iliescu a vorbit presei din anul 1991 ca în manualul provizoriu de Istoria României din anii ’50.

Ar fi însă simplist să procedăm astfel.

Dl. Ion Iliescu nu poate fi atît de inabil politiceşte încît să pună la îndoială public, doar de dragul unor reminiscenţe comuniste, pe Mareşalul Antonescu, personalitate care continuă să-i fascineze pe români. Realitatea, adevărata realitate e alta. Declaraţia d-lui Ion Iliescu, răspunzînd unei întrebări puse de un corespondent străin, e un gest diplomatic. Prin ea, preşedintele ţării dă curs unor presiuni internaţionale tot mai crescînde în ultimul timp. E vorba de neliniştea, exprimată în presă şi prin canale diplomatice, în legătură cu semnificaţiile reabilitării Mareşalului Ion Antonescu. În acest proces, mulţi ziarişti şi diplomaţi cred a ghici expresia unei spectaculoase creşteri a antisemitismului în ţara noastră. De asemenea, aceiaşi diplomaţi şi ziarişti văd în reabilitarea lui Ion Antonescu o încercare a României de a pune la îndoială justeţea războiului dus de Aliaţi împotriva Germaniei hitleriste. Din anumite motive, Mareşalul Antonescu e înscris definitiv în tabăra conducătorilor fascişti care s-au ridicat împotriva democraţiilor apusene.

În ce ne priveşte, în discuţiile avute cu unii ziarişti străini, cu membri ai unor ambasade de la Bucureşti, am încercat să avertizăm că întreagă această nelinişte e urmarea unei grave erori de apreciere a procesului de reabilitare prezentă a Mareşalului Antonescu.

Iată pe scurt, ce am încercat să arătăm.

O personalitate a trecutului simplificată butucănos de propaganda comunistă

Mareşalul Ion Antonescu e o personalitate complexă şi contradictorie a istoriei noastre naţionale. Ca toate personalităţile de acest gen, el nu poate fi simplificat prin reducerea grosolană la o singură dimensiune. Timp de peste 40 de ani, propaganda comunistă n-a făcut altceva decît să ne înfăţişeze o caricatură primitivă, un clişeu de memorat la lecţiile de  învăţămînt politic. În perioada comunismului de tip stalinist, violenta simplificare a personalităţii lui Ion Antonescu şi-a avut cauza în războiul din Est. Cu tot naţionalismul afişat în anii Ceauşescu, puterea comunistă n-a avut îndrăzneala să afirme public adevărul despre o personalitate care se remarcase tocmai prin lupta împotriva bolşevismului.

Adevărul istoric era însă altul.

Şi cum însuşirea adevărului istoric nu poate fi împiedicată nici în cea mai neagră dictatură, falsificarea violentă a realităţii despre Mareşal a avut un efect contrar celui scontat de aparatul propagandistic.

(more…)

Un ultim glont in teasta lui Adrian Paunescu si apoi si un scuipat pe cadavrul lui, in direct la TVR. Lapidarea unui mort de catre cioclii de la GDS: Tismaneanu, Cornea, Culcer

“Desigur, aparitia presedintelui Basescu la catafalc a fost regretabila”Rodica Culcer, director TVR, membra GDS, editorialista la foaia “22”, fosta secretara la Ambasada SUA din Republica Socialista Romania si cunoscatoare a Directiei a III a Securitatii, fosta propagandista la “Era Socialista – Revista teoretica si social-politica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman” si documentarista pentru Rapoartele inaintate Comitetului Central al PCR de catre Institutul de Stiinte Politice si de Studiere a Problemei Nationale aflat sub cupola Academiei de Stiinte Social Politice a RSR “Stefan Gheorghiu” – scoala de cadre a PCR si Securitatii, fosta bagatoare de seama la Asociatia pentru Dreptul International si Relatii Internationale a RSR (ADIRI – alaturi de un Nastase, Brucan sau Verona 🙂 ), presupusa ofiter acoperit la SIE si altele

Degeaba a stat presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca un caraghios, la capacul urnelor celor doi trotkisti cremati, Lovinescu si Ierunca, facuti praf si pulbere si adusi cu onoruri nationale la Ateneul Roman; pentru un simplu gest uman – o floare unui poet mort – devine, dintr-odata, demn de “lepadat”. Si nici nu cantase cocosul de trei ori…

In urma cu doi ani, Alina Tatiana Mungiu Pippidi (numele complet) – catapultata in 1990 de la sefia organului UASCR Iasi “Opinia Studenteasca” pana la Bucuresti, pe seama relatiilor neortodoxe ale tatalui ei, Ostin Mungiu -, a scris un text oribil: “La moartea unui clovn“. Era vorba de George Pruteanu, pe numele sau intreg George Pruteanu – Solomonovici, fiul unui medic evreu provenit din Husi si stabilit la Iasi. Dupa ce sarea de vreo cateva ori pe cadavrul inca neracit al fostului sau coleg, pe la jumatatea ritualului, Alina Mungiu ne oferea in textul vitriolic publicat de Romania libera (a milionarului cu stagii in strainatate Adamescu) si unul dintre motivele rafuielii ei cu un mort, care nu mai putea sa-i dea vreo laba in osanze ca sa o culce jos, in troaca ei kominternista de la GDS: “Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus”. Tovarasa secretar general al PAM (Partiduletul Alina Mungiu) nu-i putea ierta evreului George Pruteanu ca iubea romanii si Romania: ca nu suporta agresiunea maghiara, critica exacerbarea drepturilor minoritatilor ba chiar milita si pentru mentinerea religiei in scoli in articolele sale din Curentul (vezi Pruteanu.ro). Apropos, exercitiu de memorie: ati citit vreodata un randulet macar in care cioclii GDS, Alina Mungiu, Andrei Cornea sau Vladimir Tismaneanu sa-si exprime dragostea fata de Romania si poporul roman? (Sa nu se apuce acum, repede… ) Bref. Eliminarea lui Pruteanu de la TVR – din considerentele pe care le-a devoalat matroana ayatollaha – s-a petrecut pe vremea cand papesa gusata a societatii civile trona la etajul 11, pe locul lui Iliescu de la “revolutie”, asa cum face astazi cuplul GDS-ist Lazescu-Culcer. Asa si cu Paunescu. Evreul (dupa mama) Adrian Paunescu, nascut in Basarabia, la Copaceni, Balti.

Poate ar trebui sa precizez din capul locului ca nu sunt nici “fan” Paunescu, nici “fan” Pruteanu, chiar daca le admir, in parte, opera, ori, respectiv, anumite atitudini romanesti, dupa cum nu am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva

Dar sa ne intoarcem la mortii lor. De data asta, dupa cum am prevazut din primul moment, tonul l-a dat Tismaneanu, al carui trecut il stie toata lumea – nu mai insist. Membru GDS si el. Lapidarea post-mortem, de la inaltimea postului public de televiziune, a asigurat-o un alt membru GDS, inca din ilegalitate :), Andrei Cornea (detalii mai jos, de la maestrul Ion Cristoiu 🙂 ). Pentru cei care nu stiu, Andrei Cornea este, conform Wikipedia “fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea“. Evident, Wikipedia, o constructie creata in fapt pentru falsificarea istoriei reale, il prezinta edulcorat pe “profesorul” Paul Cornea, un satrap al culturii romane, de pe vremea cand era varf de lance la CC al UTM si pana a ajuns komisar sef al “propagandei prin cultura”. Dar sa ramanem putin la structura etnica a acestui comando de soc in lupta cu cadavrele inerte.

(Desigur, se poate spune ca copiii n-au nici o vina pentru trecutul parintilor lor. Asa e, n-au nici o vina ca sunt evrei si ca taticii lor au venit in Romania din URSS cu tancurile sovietice dar, spre deosebire de evreul Paunescu, ajuns pui de taran oltean, ceilalti “anticomunisti” de azi, ca copii de nomenclaturisti comunisti, au beneficiat de toate avantajele sistemului, de la a imparti sandvisul cu icre negre si banca de scoala cu fiul presedintelui, Nicusor Ceausescu, pana la a se juca cu putulica in tarana pe strazile cartierului rosu – Primaverii – cu fetita lui Leonte Rautu 🙂 )

In Statele Unite, evreii sunt mandri ca sunt evrei. De la neoconservatori pana la internationalisti ca George Soros, ii auzi rostind in public cu gurita lor: “I am a Hungarian-Jew”, “I am a Jewish American”, “Proud to be Jewish” etc, etc. La noi, dupa cum se vede, asumarea propriei identitati scartaie. Nici macar un Iliescu sau un Nastase nu sunt “mandri ca sunt tigani”. Daca totusi Vladimir Tismaneanu aminteste ca familia tatalui sau, “Ciungul” din Brigazile Rosii trimise de NKVD in Spania, provine din Soroca, Alina Tatiana Mungiu nu prea e mandra de originile ei de… Balti. Macar cei doi nu au scuza lui Paunescu, care a aflat dupa ce era deja “mare poet roman” ca mama sa a preferat, pe cand el avea doar un an, sa ramana in Basarabia reocupata de Armata Rosie, decat sa vina in Romania impreuna cu tatal sau, refugiat la Barca. Socul identitar l-a trecut cu greu dar a lasat si o amprenta in opera sa. Spre exemplu, este de amintit poemul ”Noi, baciul si rabinul” – tiparit din dispozitia sef rabinului Moses Rosen si de “Revista Cultului Mozaic” – sau marcantul “Poporul evreu”: “E prea destul, miroase-a fum în lume/ Miroase -a carne arsă, vrei nu vrei,/Miroase-a cer  și-a remușcări postume./ Miroase a cuptoare cu evrei. (…) Le știu și eu, ca orice om, pe toate/ Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,/ Popor evreu ca sarea în bucate,/ Pentru întreg poporul românesc.”

Aceasta nu l-a impiedicat insa pe Paunescu sa scrie – spre deosbire de cei care-i crapa teasta post mortem – versuri crestinesti atat de emotionante ca cele din “Basarabia pe cruce”, de exemplu, pe care nu pot sa nu le reproduc: “Se urca Basarabia pe cruce/ Si cuie pentru ea se pregatesc/ Si primavara jertfe noi aduce/ Si plânge iarasi neamul românesc. (…) De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,/ Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati/ Si-n fata lor abia rostim cuvântul/ Si, prin tacere, suntem vinovati./ Ce cale poate tara sa apuce?/ În tragica, neconvertita zi,/ Se urca Basarabia pe cruce/ Si nu stim învierea cînd va fi.”

Sunt de amintit si alte cazuri de reucidere publica a unor mari intelectuali romani, cum ar fi (tot) Tismaneanu, a doua zi dupa moartea lui Mihai Ungheanu sau Michael “Peter” Shafir (tot in “22”-ul GDS-istilor) la moartea lui Raoul Sorban, un “drept intre popoare” (care i-a refuzat avansurile lui Plesu si asa au ajuns baietii sa se lipeasca de Noica, pentru a deveni, pana azi, membri ai sectei catarilor de la Paltinis – vorba Parintelui Nicolae. Btw – si cu Parintele Nicolae Steinhardt, evreu trecut la ortodoxie, s-a incercat reinmormantarea publica, dupa “caderea” comunismului. Liiceanu, cel care azi “se leapada” de Basescu, dupa ce a profitat de el ca si de Iliescu si Constantinescu, a refuzat initial, in 1990, sa publice “Jurnalul Fericirii” la fosta Editura a PCR pe care o primise de la FSN pentru a o transforma in privata Editura Humanitas. De abia dupa ce a vazut succesul imens pe care l-a avut volumul aparut la Editura Dacia a pus mana pe efigia Parintelui, ajunsa azi la alti neo-kominternisti, din familia Moscovici, respectiv Editura Polirom. Cu Edgar Papu, alt mare intelectual evreu-roman botezat, s-a procedat la fel…)

Ca sa conchid: sa fie vorba, asadar, in aceasta lapidare post mortem de o rafuiala etnica-ideologica, intre fostii internationalist-kominternisti actualii “anticomunisti” de “dreapta”, “intelectuala” si “conservatoare” si ceilalti? Posibil. Unii experti in securitate considera ca este vorba si de tabere informative opuse: Paunescu ar fi devenit simpatizant al americanilor dupa bursa de care a beneficiat in SUA, in anii ’70, spre deosebire de gasca celorlalti, care a jucat dintotdeauna cu rusii, sub steaguri straine. Ion Cristoiu crede ca, mai curand, este o rafuiala de clan: neo-nomenclaturistii GDS contra tuturor. Ii preiau spre o edificare cat mai completa materialul de azi, de la Reporter Virtual, unde are o rubrica saptamanala, si pentru ca imi aduce tare mult aminte de articolele sale din anii tineretii :). Cititi-l cu atentie:

Datul cu părerea – o boală de care suferă și TVR

S-a ivit brusc, a ars niţel cu vîlvătăi şi s-a stins iute, lăsînd în urmă doar cenuşa, un scandal provocat de ediţia din 7 noiembrie 2010 a emisiunii Ultima ediţie, difuzată de TVR și TVR Internațional. Pentru cei mai puţin preocupaţi de ciondănelile de pe maidanul nostru politico-mediatic, mă văd obligat să rezum în cîteva cuvinte tărăşenia transformată în tărăboi.

Duminică, 7 noiembrie 2010, pe la prînz, în timp ce Adrian Păunescu era dus la groapă, Televiziunea română difuza, în hotarele emisiunii Ultima ediţie, un pamflet violent al lui Andrei Cornea împotriva Mortului din sicriu, bocit în direct de televiziuni şi îmbălsămat valoric de politicieni. Momentul a stîrnit, cum era şi de aşteptat, controverse isterice  în planul trăncănelii mediatice şi decizii ferme în cel al bătăliei politice.

Liderul PSD, Victor Ponta, intuind că un Adrian Păunescu mort e mult mai util electoral decît un Adrian Păunescu viu, şi-a exprimat public indignarea, cerînd convocarea conducerii TVR la Tribunalul Comisiilor parlamentare de specialitate. Autosesizată, Comisia de etică a TVR a declanşat o anchetă de care s-a făcut mare  caz în presă și în politică. Rezultatul concret al inițiativei a fost însă mult sub huietul de pe scena noastră publică:  un Comunicat din care rezultă că onorabila instituţie nu poate face nimic. Producătoarea emisiunii a refuzat pur şi simplu să se prezinte în faţa Comisiei. Şi cum Comisia nu dispune de Poliţie proprie, membrii săi  s-au mulţumit s-o pîrască presei pe contravenientă.

Parcurgînd textele scrise şi urmărind intervenţiile verbale dedicate momentului televizionistic din 7 noiembrie 2010, nu mi-am putut face o imagine clară de ce se reproşează emisiunii Ultima ediţie.

 

De un fapt concret la o imensă trăncăneală

Potrivit unora, prin găzduirea pamfletului vorbit de Andrei Cornea, TVR a sfidat învăţătura potrivit căreia Despre morţi numai de bine.

Potrivit altora, TVR a dat dovadă de păgînism: în plină ducere a mortului la groapă, în loc să-şi fi şters o lacrimă, fie şi pe furiş, a aruncat asupra sicriului o găleată de vorbe rele.

(more…)

Interviu cu Ion Cristoiu: „Blestemul Romaniei post decembriste este Ion Iliescu”. Pus la zid nu odata, Ion Cristoiu dezvaluie ce crede el ca a fost “O lovitura de stat prost mascata” si afirma: “FSN-ul seamana uluitor cu PDL-ul”

PROMO: Nu ratati in curand, aici: Ce se ascunde in spatele lapidarii post-mortem a lui Adrian Paunescu de catre cioclii GDS

Interviu realizat de Florin But

În „Găina fără bilet”, volum lansat în primăvară la Târgul de carte Bookfest, Ion Cristoiu şi-a probat recunoscutele calităţi de degustător al ironiei în proză. Odată cu noul volum, scriitorul se întoarce la vechea dragoste, jurnalismul. „O lovitură de stat prost mascată” – care va fi lansata sambata, la ora 13.00, la Targul de carte “Gaudeamus” –  poate fi numită o carte a întoarcerii în timp, a nostalgiei după perioada imediat următoare revoluţiei din decembrie 1989, când evenimentele politice s-au succedat cu o repeziciune care nu putea fi surprinsă decât de un condei curajos şi atent la orice transformare, fie ea politică, economică, socială sau de altă natură. În paginile ei, cititorul va regăsi perioada postdecembristă, când soluţiile alese de conducerea de atunci, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, au influenţat negativ viitorul ţării prin pseudoreformele democratice pe care a ales să le pună în practică. Cartea cuprinde editorialele jurnalistului din perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991, şi este un preambul la un al doilea volum, care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992.

Domnule Cristoiu, cât de mult şi în ce fel s-a schimbat România faţă de perioada 1990 – 1991?

Faţă de anii respectivi, România s-a schimbat numai la suprafaţă. Eu mă ocup în carte de perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991. Temeliile României postdecembriste au fost puse între 1990 şi 1992, iar aceste temelii au fost strâmbe. Echipa perestroikistă venită la putere cu Ion Iliescu a procedat cam în felul următor: s-au întrebat ce înseamnă democraţia? Democraţie înseamnă ONG-uri, partide politice şi justiţie independentă. Şi atunci au creat şi ei justiţie independentă, care de fapt nu era independentă pentru că includea foşti nomenclaturişti. Ca partide, s-au creat 230 până în octombrie 1991, iar în toate aceste partide erau tot oamenii lor. Până şi ONG-urile erau politizate.

Cum se făcea meseria de ziarist în anii aceia de după revoluţie? E diferită faţă de ceea ce facem astăzi?
Dacă ar trebui să-mi scriu memoriile, aş spune că se făcea în condiţii materiale sărace, condiţii care erau însă contracarate strălucit de talent şi entuziasm. „Expres”, de exemplu, îşi avea redacţia unde fusese biroul comitetului de partid al tipografiei Informaţia. La „ZigZag Magazin”, unde am fost director, toată redacţia era într-o singură cameră. Această publicaţie avea un tiraj de 700.000. A fost revista cu care mă mândresc cel mai mult, mai mult decât cu „Expres Magazin“.

Despre Ion Iliescu, cum vă raportaţi în vremurile acelea la el şi cum vi se pare astăzi?
Recitindu-mi editorialele din acea perioadă, constat că blestemul României postdecembriste este Ion Iliescu. Editorialele mele urmăreau bătălia din interiorul puterii, al FSN, dintre echipa reformistă a lui Petre Roman, guvernamentală, şi echipa conservatoare, perestroikistă, a lui Ion Iliescu. Se vede din aceste editoriale că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat dată de Moscova pentru înlocuirea fostului secretar general al partidului cu unul nou, care era Ion Iliescu.

(more…)

Adevărat s-a cedat Basarabia?

Am lasat intentionat, fara alte adaugiri, titlul de mai sus, care produce frisoane oricarui roman, desi este vorba de un editorial scris de Ion Cristoiu in urma cu 20 de ani, la data semnarii primului Tratat al Puterii instalate dupa lovitura de stat din 1989, a “Frontului Salvarii Nationale”, care avea sa fie si ultimul Tratat din istoria existentei nefastei Uniunii a Republicilor Sovietice Socialiste. Un editorial valabil si azi, cu mici modificari onomastice.

Nimic nu e intamplator. Desi Petre Roman a fost primul sef de Guvern din lume care a recunoscut “independenta” Republicii Moldova, o inventie geopolitica stalinista, dupa semnatura pusa ulterior de blestemul Romaniei, Ion Iliescu, alaturi de cea a trilateralului Mihail Gorbaciov, Dumnezeu nu a vrut ca acest Tratat nenorocit sa fie ratificat, pentru a se consfinti oficial de catre romani raptul istoric al Pactului Hitler – Stalin. Ne-a mai dat o sansa: URSS s-a spulberat inainte ca Tratatul sa ajunga in Parlamentul Romaniei. Au mai trecut insa sase ani si tradarea a fost dusa aproape pana la capat de catre alt presedinte nevolnic al Romaniei mici: Emil Constantinescu, originar din Tighina, care a semnat la indemnul “tovarasei colonel” Zoe Petre si a ministrului de Externe Adrian Severin ticalosul Tratat cu Ucraina. Iar zilele trecute s-a completat barbaria si prin semnarea Tratatului de frontiera cu Republica Moldova, de catre ministrul Teodor A. E. Baconschi si premierul moldovean (asa-si zice el) Vladimir Filat, intr-o continuitate perfecta a Pactului amintit, daca tinem cont ca de data aceasta cei doi ministri s-au combinat intr-un gretos cocktail Molotov iar Ribbentrop a fost inlocuit cu brio de frau Merkel (Chiar ii credem pe nemti ca ne vor baga in Schengen si, pe deasupra, vor “rezolva” conflictul din Transnistria? In folosul cui?) Nu degeaba am facut acest pomelnic “romanesc” de mai sus. Toate persoanele implicate in aceste cedari ale Romaniei, dar absolut toate, au legaturi directe, de sange sau obedienta, cu marea putere rosie de la Rasarit. Intamplator?

Public asadar acest editorial din cartea lui Ion Cristoiu care reuneste articolele sale din anii ’90 – O lovitura de stat prost mascata – lucrare care se va lansa sambata, la ora 13, la Targul Gaudeamus. Este chiar o pagina de istorie, o istorie a tradarilor Romaniei, poate uitata de multi dintre politicienii guralivi de azi. De aceea, probabil, se si repeta. Pentru ca ce altceva decat o noua decadere a Romaniei este semnarea Tratatului de frontiera cu inventata Republica de peste Prut, un act contestat vehement chiar si de catre presedintele de la Chisinau, Mihai Ghimpu?! “Întreaga scenă, uşor penibilă, ne dezvăluie, dacă mai era nevoie, atmosfera de amatorism, în care s-a pregătit Tratatul, dacă nu cea de vasalitate în care a fost semnat”, concluziona Ion Cristoiu cu 20 de ani in urma privind actul murdar semnat de Romania cu URSS. Ce s-a modificat de atunci? Se pare ca doar cateva initiale: URSS s-a preschimbat in UE…

Nu ratati in curand aici: Cum analizele Ziua din ultimii zece ani se regasesc in relatarea geopolitica a  lui George Friedman de la Stratfor despre Rusia si rolul Basarabiei la Marea Neagra, un interviu de azi cu Ion Cristoiu si doua editoriale-bomba de ieri: despre maresalul Ion Antonescu si rafuiala gazetarului cu raposatul rabin-sef Moses Rosen. Si, evident, dezvaluirea secretului lui Adrian Paunescu, alt originar din Basarabia. Pana atunci, ramane intrebarea:

Adevărat s-a cedat Basarabia?


S-a stabilit demult că elementele bisericeşti au un efect liniştitor, ba chiar narcotizant, asupra omului.

Acest adevăr explică, poate, de ce în atmosfera de ouă roşii, cîntări line şi lumînări transmise în direct de Televiziunea Română, într-un efort de a înlocui ideologia de partid cu ideologia bisericească, a trecut aproape neobservat unul dintre momentele stranii ale istoriei noastre postbelice:

Semnarea la Moscova a Tratatului de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S.

De ce trebuie să apreciem astfel acest eveniment?

Foarte simplu.

Documentul, pregătit de o vizită anterioară a ministrului nostru de Externe, domnul Adrian Năstase, consfinţeşte frontiera dintre România şi U.R.S.S. stabilită prin Tratatul de pace de la Paris din 1947. Potrivit acestuia din urmă, raporturile teritoriale dintre tara noastră şi Uniunea Sovietică urmau a fi cele hotărîte prin ultimatumul sovietic din iulie 1940, consecinţă directă a Pactului Molotov-Ribbentrop din august 1939. De reamintit, dacă mai e nevoie, că Tratatul de pace de la Paris confirmă apartenenţa la U.R.S.S. a străvechilor teritorii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Altfel spus nedreptatea istorică făcută României în urma înţelegerilor între cei doi mari dictatori ai Europei: Hitler şi Stalin.

Putem spune astfel că semnarea Tratatului cu U.R.S.S. în dimineaţa zilei de 5 aprilie 1991 reprezintă renunţarea oficială de către România la Basarabia şi Bucovina.

Sau, ca să fim mai exacţi, o nouă cedare a Basarabiei.

O abdicare de către întreaga ţară

Am fi nedrepţi dacă am pune exclusiv pe seama domnului Ion Iliescu povara acestui moment greu al istoriei noastre din ultimul timp. Gestul iscălirii de către mîna preşedintelui n-a fost decît supunerea la un protocol. Noua cedare a Basarabiei şi a Bucovinei cade în responsabilitatea întregi puteri de azi. Să nu uităm că Tratatul a fost pregătit de domnul Adrian Năstase, ministrul nostru de Externe. Executivul e astfel responsabil, alături de Instituţia prezidenţială, în realizarea acestui act greu de imaginat. Răspunzători sînt însă şi Parlamentul, şi toate forţele politice, şi presa care, cu cîteva mici excepţii (România liberă, Dreptatea) n-a tras din timp semnatul de alarmă asupra celor ce se pregăteau în culise.

Responsabili sîntem şi noi toţi.

Nu numai cei ce au votat la 20 mai 1990 Frontul Salvării Naţionale, dar şi cei care au optat pentru alte partide sau nu s-au prezentat la urne. Pentru că domnul Ion Iliescu ar fi ezitat să-şi pună semnătura pe un asemenea document dacă ar fi ştiut că îşi va ridica împotrivă întreaga societate românească. Din nefericire, chestiunea Basarabiei nu pare să fi depăşit în conştiinţa noastră colectivă momentul siropos al îmbrăţişărilor patetice, al podurilor de flori, al lirismului ieftin, al iniţiativelor culturale prăfuite.

Atinsă de o criză profundă, societatea românească n-are forţa de a se pronunţa ferm într-o chestiune de interes general, care depăşeşte interesele de moment. Energia noastră naţională s-a epuizat, pe vreo jumătate de secol, în revolta din decembrie 1989. Ce-a mai rămas din ea se consumă azi în eterna văicăreală cotidiană, în ieftine scandaluri de presă, în dispute balcanice. Trăim cu spaima în sîn la o eventuală pretenţie teritorială a Ungariei.

Cum s-ar crede că am putea sfida un colos de proporţiile Uniunii Sovietice?

Gestul de abdicare de la Moscova nu e numai al domnului Ion Iliescu.

El aparţine ţării întregi.

Păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin

Polemizînd cu unii critici, preşedintele ţării a precizat că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi fost un act iresponsabil.

Sîntem întru totul de acord cu domnia sa. Problema teritoriilor de peste Prut trebuie judecată la rece. Luciditatea politică ne demonstrează limpede că a ridica în acest moment intern şi internaţional problema trecerii la România a Basarabiei şi Bucovinei ar fi sinonim cu un gest de sinucidere naţională. Desigur, sovieticii au declarat nul şi neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov. De aici nu decurge însă în mod automat voinţa acestora de a trage şi consecinţele practice ale tezei teoretice.

Ceauşescu a cerut acest lucru la Congresul al XIV-lea. Pretenţia lui i-a grăbit prăbuşirea. E limpede că păstrarea uriaşului colos făurit de Stalin e obiectivul nr.1 al actualei conduceri sovietice. Desprinderea şi a unei neînsemnate bucăţi de teritoriu din moştenirea lăsată de înaintaşii comunişti ar însemna pentru Gorbaciov sfîrşitul politic, şi poate nu numai. Din punct de vedere economic şi social-politic, preşedintele sovietic poate face orice. El se poate avînta chiar în lupta pentru abolirea comunismului. În nici un caz el nu poate lăsa să se destrame Uniunea Sovietică. Sentimentul de mare imperiu domină istoria Rusiei. El e valabil şi acum. De acesta trebuie să ţină cont orice forţă politică, orice conducător, indiferent de viziunea sa asupra societăţii.

În acest context apare clar că revendicarea Basarabiei şi Bucovinei de către România ar fi declanşat din partea Moscovei o ostilitate greu de prevăzut în consecinţele sale concrete. Iritarea agenţiei TASS în faţa Moţiunii de protest a Convenţiei F.S.N. e un semnal destul de concludent. Mai mult ca sigur am fi asistat la o înteţire a activităţi iredentismului maghiar, Ungaria conturîndu-se în ultimii ani, in pofida declaraţilor sale prooccidentale, ca vîrf de lance al intereselor sovietice în Europa de Est. Cu un serviciu secret încropit în grabă, pe ruinele fostei instituţii, România e un teritoriu la discreţia agenţilor străini. Avînd posibilitatea să opereze aproape nestingherite în spaţiul nostru naţional, serviciile secrete străine ne-ar fi pricinuit multe bătăi de cap. Cine ştie ce momente aberante, imposibil de explicat în chip raţional, ne-ar fi aşteptat în perioada urmînd declaraţiei noastre de revendicare a teritoriilor de peste Prut!

Să adăugăm acestora şi un lucru la fel de important.

Din punct de vedere economic, depindem în continuare de materiile prime venite de la sovietici. Revendicarea Basarabiei ar fi putut duce la o gîtuire a traficului dinspre U.R.S.S. Ceea ce ar fi adîncit pînă la proporţii uriaşe criza noastră economică şi ar fi pus la îndoială înseşi procesele pe care le parcurgem.

Revendicarea Basarabiei ar fi fost imposibilă şi prin raportare la contextul internaţional. Numeroase semne din ultimul timp ne demonstrează interesul Vestului pentru păstrarea colosului sovietic. Prezenţa lui James Baker la Moscova în chiar zilele referendumului unional a însemnat, în limbaj diplomatic, o aprobare de către S.U.A. a acţiunii puse la cale de U.R.S.S. Echivocul occidental în ce priveşte statele baltice e o dovadă lămuritoare. Dacă acestea, deşi sprijinite în S.U.A. de un puternic lobby, sînt mereu potolite în tentativele lor de independenţă, e dificil de presupus că Basarabia ar fi putut beneficia de vreo bunăvoinţă.

Nici pe planul intern al Basarabiei nu sînt condiţiile unei întoarceri la patria mamă. Istoria a operat pe acest teritoriu românesc mutaţii social-politice şi economice fundamentale. Politica de rusificare dusă de Moscova a adus aici, din altă parte, o populaţie numeroasă, din care provin marea majoritate a specialiştilor din diferite domenii.

În lupta împotriva conducerii actuale a Republicii Moldova, spectrul unirii cu România e un argument forte al rusofonilor.

Uşor de imaginat ce-ar face aceştia în cazul unei revendicări răspicate din partea României!

A cîştigat doar Uniunea Sovietică

(more…)

Ion Cristoiu pentru Roncea.ro: “Vintu e un fanfaron!” Solutia pentru iesirea presei romane din criza: transparenta totala, de la jurnalisti la patroni. “Carnatarii” trebuie sa zboare din presa. Un interviu mai actual ca niciodata

In 1990, dupa ce adusese Zig-Zag-ul pe culmile presei, cu un tiraj de 700.000 de exemplare si un profit gigant, Ion Cristoiu isi da prima demisie dintr-un lung șir de demisii. Toate provocate de încercările patronilor de a se amesteca în treburile redacționale: de la Evenimentul Zilei – creat de Ion Cristoiu de la zero, apoi de la Cotidianul, singurul ziar din Romania care a relatat adevarul despre bombardamentele din Iugoslavia, Realitatea Tv (a lui Prigoană) – lansata de Ion Cristoiu ca televiuziune de stiri in timpul razboiului din Irak, si pana la Antena 3. Tot Ion Cristoiu este unul dintre foarte putinii ziaristii de renume din Romania (poate singurul) care l-au refuzat pe Vintu cu sutele lui de mii de euro. Propunerea lui Vintu pentru Cristoiu: 100.000 de euro “prima de instalare” si 30.000 de euro pe luna. “Bine, bine” – si-a zis maestrul – “inseamna ca de banii astia trebuie sa omor un om… Atunci, nu!”
L-am intrebat acum pe Ion Cristoiu ce crede despre tot scandalul Vintu si cum isi explica tacerile rusinoase ale faimosilor “deontologi” si “moralisti” din solda lui, de la Hurezeanu la CTP.
Ion Cristoiu: “Atitudinea lui Vântu confirma teza lui Lenin potrivit căreia în capitalism intelectualul e dependent de sacul cu bani. Ca mulți alți cârnățari (termenul e folosit deja în presă fără a se menționa că eu l-am lansat), Vântu lucrează cu o gașcă de jurnaliști apropiați – toți oameni bogați -, jurnaliști cu care trăncănește la telefon, se bate pe burtă cu ei, pescuiește și bea împreună cu ei. Mulți dintre aceștia sunt fericiți că atotputernicul Vântu îi bagă în seamă”. Sa fie si cazul lui Patapievici, fostul sau angajat la “Idei in Dialog”. Ramane de vazut cand vor aparea stenogramele Vintu – Patapievici.
Despre bombele politice de “master-mind” ale lui Vintu, maestrul Cristoiu considera ca “Vântu e un fanfaron! Iși asumă acțiuni care au aparținut, totuși, Opoziției politice. Cei din Opoziție ar fi trebuit să iasă cu declarații prin care să arate că suspendarea, formarea Coaliției politico-mediatice nu sînt rodul unui om de afaceri. N-o fac, și știi de ce? pentru că le tremură pantalonii de teamă că nu vor mai fi seară de seară la Realitatea, colivia de aur a mogulului.”
Despre “sclavii lui Vintu” din Stenogramele Rusinii, Cristoiu considera ca “nu e adevărat că acestea arată sclavagismul jurnaliștilor în lumea mogulilor. Cei care îi înghit bădărăniile o fac, pentru că au fost mituiți prin salarii mult peste valoarea și prestația lor. Ca toți cîrnățarii, Vântu e complexat de cei care nu mușcă din momeala lui. O spun din experiență. Îi disprețuiește- și are acest drept!- pe cei care acceptă să fie mituiți” Vorba lui Vintu despre ei: “Revista 22? Jenant!”.
Cand se va face bine presa romana?, intreb naiv.
Ion Cristoiu: “Presa noastră se va însănătoși în clipa în care va trăi exclusiv din  piață. Atunci, patronul, disperat că nu va putea obține bani decît din vînzare și publicitate, va face orice pentru a lucra cu profesioniști. Cîtă vreme patronul obține bani din comenzile de stat, el va putea spune oricînd jurnaliștilor: în definitiv, eu vă plătesc!”. Ca orice carnatar.
Dar ce facem cu organizatiile de presa, gen CRP, complet compromise, care nu pot ajuta absolut deloc la imbunatatirea starii presei romane, ci dimpotriva?!
Ion Cristoiu crede ca “europenizarea presei n-are nevoie nici de stenograme, nici de Codul deontologic”.
In doua puncte, maestrul crede in interviul pe care mi l-a acordat in urma cu trei zile ca presa romana are nevoie de ceva ce tocmai s-a impus prin lege – chiar ieri! – pentru presa din Bulgaria: transparenta totala.
“- Așezarea gazetelor și televiziunilor pe temeliile economiei de piață.
– Adoptarea unei legi prin care orice publicație să fie obligată să-și tipărească pe prima pagină numele proprietarului, iar la sfărșitul anului să-și publice bilanțul contabil: cît a plătit și cît a încasat din vînzare și publicitate”.
Pai asta cerea Cristoiu si in 1990. Cititi mai jos despre ce ar trebui sa faca “deontologii” si “intelectualii” lui Vintu:

(more…)

Cristoiu a prezis acum o saptamana ce contin stenogramele: “Vintu l-a sunat primul pe Geoana sa-l felicite!”. VEZI VIDEO

Ion Cristoiu la Nasul pe 11 octombrie

Vezi si: VINTU CATRE GEOANA: “Domnul meu, vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!” STENOGRAMA (Ha, ha, ha, ha, ha!)

SOV: “Cu mogulul nu te joci”. Au aparut noile stenograme ale lui Vintu, cu Chirieac, Buscu, Toader, Tanase, Nistorescu, Dragotescu si toata ceata lui Pitigoi de la Realitatea TV, din timpul campaniei anti-Basescu. Motivul internarii. “Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată” 🙂

Vintu il concureaza pe Marele Dictator. VIDEO EXCLUSIV. Cristoiu explica de ce Sorin Ovidiu Vintu e turbat pe SRI



Ion Cristoiu se revolta pe căpuşo-mogul: Basina-porcului in varianta Voiculescu

de Ion Cristoiu

S-a făcut mare caz, atât în presa anti, cât şi în cea pro-prezidenţială, de o aşa-zisă cerere de suspendare a lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte, cerere depusă pe şest la Senat, la 1 iulie 2010, de Dan Voiculescu.
E o întreprindere serioasă?

Nu. E un soi de băşină a porcului în plan politic.

Băşina-porcului, având denumirea ştiinţifică Lycoperdon Gemmatum, e o ciupercă albă, goală pe dinăuntru, care explodează într-un praf maro urât mirositor când o calci din greşeală.
Cu ea poate fi comparată iniţiativa lui Dan Voiculescu, transformată în buchet de trandafiri de Trustul de presă al familiei Voiculescu în concubinaj cu Trustul de presă al lui Sorin Ovidiu Vântu.
Contrar celor trăncănite de dimineaţă pînă seară de argaţii celor doi chiaburi ai presei noastre şantajiste, Dan Voiculescu n-a depus o cerere de suspendare, ci o simplă solicitare de a se lua în discuţie, la o şedinţă de Birou Permanent al Senatului, oportunitatea unei iniţiative de propunere de suspendare din funcţie a preşedintelui.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova