Victor Ciutacu, redactor sef la Jurnalul National, dezminte pe blogul sau ca ar demisiona de la ziarul pe care il conduce dar face o sugestie foto despre ce pensionara de lux ar putea sa o faca, dintr-un post public (vezi mai sus – oare cate pensii incaseaza stimabila? – nota mea 🙂 ). Reporter Virtual sustine insa ca da, Ciutacu si-ar fi anuntat demisia iar stirea este preluata ca atare si de EvZ. Urmarim situatia. E de “breaking news” sau doar de “exclusiv” sau poate de “exclusiv/breaking news”?
Radu Moraru despre o alta tema nationala, Basarabia, batjocorita de TVR: “Televiziunea Publica – o mizerie!”
In ce priveste emisiunea “Cu ochii-n patru”: daca unii ierarhi-calugari ar fi mai modesti si si-ar respecta menirea pe acest pamant asemenea subiecte nu si-ar avea locul (exemplu: engolpioane de 30.000 de euro?, asta va trebuie?). “Deontologic”, cand la conducerea TVR sunt doi anticrestini convinsi, ca tovarasa Culcer si rotarianul Lazescu (click pe foto), membri ai sectei GDS, vorbim practic de un evident conflict de interese. E ca si cum l-ai pune pe Scaraoschi sa faca un reportaj despre Dumnezeu. Pe de alta parte invitarea unor maimute guralive ca Mirela Curlatean si Remus Cernea lasa de dorit pentru un profesionist ca realizatorul Cornel Mihalache. In rest, nu are cum sa nu te revolte si sa-ti provoace sila avalansa de antiromani care au invadat vietile oamenilor simpli catarandu-se ca niste draci pe antena TVR. Pana la a se spala pe cap cu ei cine i-a numit, biata Romanie e maculata in rahat kominternist zi de zi. Multumim, Partid!
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:
În legătură cu emisiunea-dezbatere cu tema „Averea Bisericii” difuzată în cadrul emisiunii Cu ochii’n 4 pe canalul TV România 1 în seara de 30 martie 2011, Patriarhia Română face următoarele precizări:
Aşa cum au remarcat numeroşi telespectatori, emisiunea a fost agresivă, lipsită de obiectivitate şi de profesionalism, arătând, de fapt, reaua intenţie a realizatorilor prin prezentarea trunchiată şi tendenţioasă a informaţiilor cu scopul vădit de a discredita Biserica în contextul crizei economice actuale.
Această atitudine a reieşit inclusiv din prezentarea promoţională agresivă a emisiunii cu scopul creării percepţiei în opinia publică a faptului că Biserica ar deţine proprietăţi uriaşe folosite în scopuri nedeclarate. Averea Bisericii a fost prezentată hiperbolic şi chiar ridicol, ca un fel de „tsunami pecuniar”, care a devenit un coşmar-obsesie pentru politica editorială a televiziunii naţionale.
Chiar dacă în urmă cu aproape o lună într-un interviu de peste o oră acordat domnului Daniel Georgescu, reporter TVR, preotul jurist Ionuţ Corduneanu, vicar patriarhal administrativ, având datoria de a arăta transparenţă şi respect pentru opinia publică, a explicat pe larg care sunt proprietăţile şi sursele de venituri ale Bisericii Ortodoxe Române necesare acoperirii cheltuielilor crescânde pentru construirea, consolidarea şi restaurarea lăcaşurilor de cult în majoritate aflate în patrimoniul cultural-naţional, pentru întreţinerea acestora, precum şi pentru susţinerea lucrării pastoral-educaţionale şi social-filantropice a Bisericii în favoarea societăţii româneşti, realizatorii emisiunii cu tema „Averea Bisericii” au prezentat, aproape obsesiv, sume de bani ireale şi proprietăţi fabuloase pe care le-ar deţine Biserica. De exemplu, în timpul emisiunii s-a făcut afirmaţia falsă că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor ar fi primit deja suprafaţa de pădure (116 000 hectare, corect 166 000 hectare) pentru care se judecă în instanţă de mai mulţi ani, fără câştig de cauză. De asemenea, în mod suspect problema restituirii proprietăţilor bisericeşti naţionalizate de către Stat, care ar reprezenta un act de dreptate şi o soluţie durabilă pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a cultelor, a fost sistematic evitată de moderator, domnul Cornel Mihalache.
În acelaşi timp, s-a remarcat atitudinea pătimaşă şi partizană a acestuia precum şi a unora dintre invitaţii ostili Bisericii, deranjaţi de faptul că Biserica Ortodoxă Română se bucură de încredere din partea majorităţii populaţiei, mai ales pentru că Biserica păstrează identitatea spirituală a neamului românesc şi nu primeşte directive şi sprijin financiar din străinătate.
Este surprinzător şi regretabil faptul că tocmai postul naţional de televiziune, TVR, susţinut financiar în majoritate de către contribuabili de credinţă ortodoxă, atacă Biserica naţională a poporului român pe tema sprijinului acordat acesteia de către Statul român. Ori, salariile celor care lucrează în Televiziunea Română, plătite de la bugetul de Stat, sunt incomparabil mai mari decât sprijinul salarial acordat de Stat personalului deservent al Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, suma de la bugetul de Stat alocată celor şase componente ale Televiziunii Române (circa două sute milioane lei) este aproape egală cu sprijinul salarial alocat de Stat Bisericii Ortodoxe Române (aproximativ două sute zece miloane lei), deşi contribuţia reală a Bisericii la viaţa spirituală, cultural-educaţională şi social-filantropică a comunităţilor locale din ţară şi din diaspora română este incomparabil mai mare şi mai eficientă.
Adesea, sprijinul salarial foarte modest acordat în prezent de Stat preoţilor din parohii este chiar mai mic decât impozitul plătit de aceştia către bugetul de Stat pentru salariul lor integral, deşi acest salariu nu mai poate fi realizat în multe localităţi, întrucât contribuţia credincioşilor a scăzut dramatic din cauza fenomenului migraţiei, şomajului şi sărăcirii populaţiei.
În concluzie, considerăm că datoria Televiziunii naţionale nu este aceea de a tensiona în mod artificial relaţiile dintre Stat şi Biserică, nici de a diminua şi submina capacitatea de acţiune a Bisericii, astfel încât aceasta să nu mai poată ajuta spiritual şi social poporul român, atât de umilit astăzi de factori interni şi externi dornici de profit imediat sau pe termen lung, tocmai pentru că acest profit se obţine în defavoarea sa.
Chiar daca decizia CNA de a o sanctiona pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu pare doar desprinsa din lucrarea previzionara a lui George Orwell “1984”, in realitatea ea va ramane ca atare: batuta in cuie pe cosciugul libertatii de exprimare si al presei din Romania. O tara reocupata, ca pe vremea bolsevicilor, cu un stat care nu-si mai apartine, incepand de la banalele primarii de catun din Harghita si Covasna pana in Piata Victoriei si varful Televiziunii “Romane”, pe care s-au catarat abil activistii rosii ai GDS, adevarati agenti de tip NKVD inzestrati cu metode si mijloace specifice subminarii si subjugarii unei natiuni, de la razboiul psihologic la razboiul impotriva culturii si istoriei nationale.
“Scrisoarea celor 11” – respectiv Dinu Adam, scriitor; Gheorghe Câmpeanu; Vera Câmpeanu; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Mario Katz, economist; Marius Lazăr, sociolog; Liviu Rotman, istoric; Michael Shafir, politolog; si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Dorin Tudoran, scriitor – era realizata dupa tipicul unei alte “Scrisori de protest”, a “celor 18”, care, chipurile aparand fata si dosul micului Razvan Ungureanu, bateau primele piroane in cosciugul presei romane si cereau, la fel de “democratic”, eliminarea jurnalistilor Vladimir Alexe, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, George Damian si Victor Roncea din presa romana: Lipsa de imaginatie in cazul “Cristoiu si evreii”. “Protestul celor 18″ pentru executarea ziaristilor Roncea, Munteanu, Alexe, Ciachir si Damian din presa, pe motiv de “instigare la crima”, “legionarism” si “discurs misticoid”
Interesant ca se ignora total faptul ca Eugenia Voda este casatorita cu un evreu, fiul reputatului scriitor Oliver Lustig, un supravietuitor al lagarului Birkenau-Auschwitz. Asadar, ce “antisemita” ar putea fi realizatoarea? Sau poate tocmai numele Lustig si afirmatiile sale din trecut privind tratamentul evreimii romane in vremea regimului antonescian spre deosebire de regimul de exterminare aplicat de unguri evreilor din Transilvania ocupata deranjeaza “aripa dura”, antiromaneasca, a semnatarilor “Protestului”?!
Editorialistul “Spartkus” al site-ului Reporter Virtual – online-ul fiind singurul si ultimul spatiu unde au ajuns sa se refugieze “ziaristii fara ziar” (sau “ziaristii fara nume” 🙂 ) ai fostei prese romane – cuprinde esenta “cazului Cristoiu”:
“Astazi am învăţat multe lucruri de la CNA şi cu siguranţă palma pe care a primit-o doamna Vodă a fost un avertisment adresat tuturor ziariştilor tentaţi să-i urmeze exemplul. Morala e simplă: libertatea de opinie se mărgineşte la anumite subiecte. Poţi vorbi despre ce vrei la televizor, poţi face apologia lui Stalin, poţi să-l ridici în slăvi pe generalul Cur Gol, ăla care mânca oameni prin Liberia sau să-ţi expui părerea că de fapt Lee Harvey Oswald era băiat cumsecade. N-o să păţeşti nimic. Dar dacă faci prostia şi vorbeşti despre Codreanu sau Antonescu, personaje care, diabolice sau nu, aparţin totuşi istoriei naţionale, ţi-ai dat foc la Samsonite.”
Ca si pe vremurile primelor rafale ale intelectualilor rosii (“back from USSR”) la adresa presei libere – trase totusi cativa ani buni la rand, pana la distrugerea din temelii a ziarului Ziua – si de data asa activistii au crescut in numar ca limacsii dupa ploaie, ca hoitarii lui Tismaneanu la starvurile propriilor parinti, aceeasi profitori ai tuturor regimurilor cu aceeasi tinta “finala”: ocuparea totala a spatiului si discursului public: ingroparea romanilor (cred ei asta!). Ramificatiile executiei lui Cristoiu merg mai departe, dupa cum veti vedea mai jos: pana la rescrierea radicala a istoriei nationale, conform directivelor “Ministerului Adevarului” si a “Raportului Final”
“Cei 11” au ajuns, rapid, aproape 322. Prezint mai jos cacarezele lor. E bina sa ramana…
Cine a semnat Protestul adresat directorului TVR?
Domnule director,
Am aflat cu îngrijorare de difuzarea, pe primul canal al Televiziunii Române, a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea“ lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca pe un erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sînt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl Ion Cristoiu, care se declară, ca ziarist, discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decît confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sînt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa https://www.youtube.com/ watch?v=Ks0mqFIkycg
“Desigur, aparitia presedintelui Basescu la catafalc a fost regretabila” – Rodica Culcer, director TVR, membra GDS, editorialista la foaia “22”, fosta secretara la Ambasada SUA din Republica Socialista Romania si cunoscatoare a Directiei a III a Securitatii, fosta propagandista la “Era Socialista – Revista teoretica si social-politica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman” si documentarista pentru Rapoartele inaintate Comitetului Central al PCR de catre Institutul de Stiinte Politice si de Studiere a Problemei Nationale aflat sub cupola Academiei de Stiinte Social Politice a RSR “Stefan Gheorghiu”– scoala de cadre a PCR si Securitatii, fosta bagatoare de seama la Asociatia pentru Dreptul International si Relatii Internationale a RSR (ADIRI – alaturi de un Nastase, Brucan sau Verona 🙂 ), presupusa ofiter acoperit la SIE si altele
Degeaba a stat presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca un caraghios, la capacul urnelor celor doi trotkisti cremati, Lovinescu si Ierunca, facuti praf si pulbere si adusi cu onoruri nationale la Ateneul Roman; pentru un simplu gest uman – o floare unui poet mort – devine, dintr-odata, demn de “lepadat”. Si nici nu cantase cocosul de trei ori…
In urma cu doi ani, Alina Tatiana Mungiu Pippidi (numele complet) – catapultata in 1990 de la sefia organului UASCR Iasi “Opinia Studenteasca” pana la Bucuresti, pe seama relatiilor neortodoxe ale tatalui ei, Ostin Mungiu -, a scris un text oribil: “La moartea unui clovn“. Era vorba de George Pruteanu, pe numele sau intreg George Pruteanu – Solomonovici, fiul unui medic evreu provenit din Husi si stabilit la Iasi. Dupa ce sarea de vreo cateva ori pe cadavrul inca neracit al fostului sau coleg, pe la jumatatea ritualului, Alina Mungiu ne oferea in textul vitriolic publicat de Romania libera (a milionarului cu stagii in strainatate Adamescu) si unul dintre motivele rafuielii ei cu un mort, care nu mai putea sa-i dea vreo laba in osanze ca sa o culce jos, in troaca ei kominternista de la GDS: “Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus”. Tovarasa secretar general al PAM (Partiduletul Alina Mungiu) nu-i putea ierta evreului George Pruteanu ca iubea romanii si Romania: ca nu suporta agresiunea maghiara, critica exacerbarea drepturilor minoritatilor ba chiar milita si pentru mentinerea religiei in scoli in articolele sale din Curentul (veziPruteanu.ro). Apropos, exercitiu de memorie: ati citit vreodata un randulet macar in care cioclii GDS, Alina Mungiu, Andrei Cornea sau Vladimir Tismaneanu sa-si exprime dragostea fata de Romania si poporul roman? (Sa nu se apuce acum, repede… ) Bref. Eliminarea lui Pruteanu de la TVR – din considerentele pe care le-a devoalat matroana ayatollaha – s-a petrecut pe vremea cand papesa gusata a societatii civile trona la etajul 11, pe locul lui Iliescu de la “revolutie”, asa cum face astazi cuplul GDS-ist Lazescu-Culcer. Asa si cu Paunescu. Evreul (dupa mama) Adrian Paunescu, nascut in Basarabia, la Copaceni, Balti.
Poate ar trebui sa precizez din capul locului ca nu sunt nici “fan” Paunescu, nici “fan” Pruteanu, chiar daca le admir, in parte, opera, ori, respectiv, anumite atitudini romanesti, dupa cum nu am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva…
Dar sa ne intoarcem la mortii lor. De data asta, dupa cum am prevazut din primul moment, tonul l-a dat Tismaneanu, al carui trecut il stie toata lumea – nu mai insist. Membru GDS si el. Lapidarea post-mortem, de la inaltimea postului public de televiziune, a asigurat-o un alt membru GDS, inca din ilegalitate :), Andrei Cornea (detalii mai jos, de la maestrul Ion Cristoiu 🙂 ). Pentru cei care nu stiu, Andrei Cornea este, conform Wikipedia “fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea“. Evident, Wikipedia, o constructie creata in fapt pentru falsificarea istoriei reale, il prezinta edulcorat pe “profesorul” Paul Cornea, un satrap al culturii romane, de pe vremea cand era varf de lance la CC al UTM si pana a ajuns komisar sef al “propagandei prin cultura”. Dar sa ramanem putin la structura etnica a acestui comando de soc in lupta cu cadavrele inerte.
(Desigur, se poate spune ca copiii n-au nici o vina pentru trecutul parintilor lor. Asa e, n-au nici o vina ca sunt evrei si ca taticii lor au venit in Romania din URSS cu tancurile sovietice dar, spre deosebire de evreul Paunescu, ajuns pui de taran oltean, ceilalti “anticomunisti” de azi, ca copii de nomenclaturisti comunisti, au beneficiat de toate avantajele sistemului, de la a imparti sandvisul cu icre negre si banca de scoala cu fiul presedintelui, Nicusor Ceausescu, pana la a se juca cu putulica in tarana pe strazile cartierului rosu – Primaverii – cu fetita lui Leonte Rautu 🙂 )
In Statele Unite, evreii sunt mandri ca sunt evrei. De la neoconservatori pana la internationalisti ca George Soros, ii auzi rostind in public cu gurita lor: “I am a Hungarian-Jew”, “I am a Jewish American”, “Proud to be Jewish” etc, etc. La noi, dupa cum se vede, asumarea propriei identitati scartaie. Nici macar un Iliescu sau un Nastase nu sunt “mandri ca sunt tigani”. Daca totusi Vladimir Tismaneanu aminteste ca familia tatalui sau, “Ciungul” din Brigazile Rosii trimise de NKVD in Spania, provine din Soroca, Alina Tatiana Mungiu nu prea e mandra de originile ei de… Balti. Macar cei doi nu au scuza lui Paunescu, care a aflat dupa ce era deja “mare poet roman” ca mama sa a preferat, pe cand el avea doar un an, sa ramana in Basarabia reocupata de Armata Rosie, decat sa vina in Romania impreuna cu tatal sau, refugiat la Barca. Socul identitar l-a trecut cu greu dar a lasat si o amprenta in opera sa. Spre exemplu, este de amintit poemul ”Noi, baciul si rabinul” – tiparit din dispozitia sef rabinului Moses Rosen si de “Revista Cultului Mozaic” – sau marcantul “Poporul evreu”: “E prea destul, miroase-a fum în lume/ Miroase -a carne arsă, vrei nu vrei,/Miroase-a cer și-a remușcări postume./ Miroase a cuptoare cu evrei. (…) Le știu și eu, ca orice om, pe toate/ Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,/ Popor evreu ca sarea în bucate,/ Pentru întreg poporul românesc.”
Aceasta nu l-a impiedicat insa pe Paunescu sa scrie – spre deosbire de cei care-i crapa teasta post mortem – versuri crestinesti atat de emotionante ca cele din “Basarabia pe cruce”, de exemplu, pe care nu pot sa nu le reproduc: “Se urca Basarabia pe cruce/ Si cuie pentru ea se pregatesc/ Si primavara jertfe noi aduce/ Si plânge iarasi neamul românesc. (…) De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,/ Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati/ Si-n fata lor abia rostim cuvântul/ Si, prin tacere, suntem vinovati./ Ce cale poate tara sa apuce?/ În tragica, neconvertita zi,/ Se urca Basarabia pe cruce/ Si nu stim învierea cînd va fi.”
Sunt de amintit si alte cazuri de reucidere publica a unor mari intelectuali romani, cum ar fi (tot) Tismaneanu, a doua zi dupa moartea lui Mihai Ungheanu sau Michael “Peter” Shafir (tot in “22”-ul GDS-istilor) la moartea lui Raoul Sorban, un “drept intre popoare” (care i-a refuzat avansurile lui Plesu si asa au ajuns baietii sa se lipeasca de Noica, pentru a deveni, pana azi, membri ai sectei catarilor de la Paltinis – vorba Parintelui Nicolae. Btw – si cu Parintele Nicolae Steinhardt, evreu trecut la ortodoxie, s-a incercat reinmormantarea publica, dupa “caderea” comunismului. Liiceanu, cel care azi “se leapada” de Basescu, dupa ce a profitat de el ca si de Iliescu si Constantinescu, a refuzat initial, in 1990, sa publice “Jurnalul Fericirii” la fosta Editura a PCR pe care o primise de la FSN pentru a o transforma in privata Editura Humanitas. De abia dupa ce a vazut succesul imens pe care l-a avut volumul aparut la Editura Dacia a pus mana pe efigia Parintelui, ajunsa azi la alti neo-kominternisti, din familia Moscovici, respectiv Editura Polirom. Cu Edgar Papu, alt mare intelectual evreu-roman botezat, s-a procedat la fel…)
Ca sa conchid: sa fie vorba, asadar, in aceasta lapidare post mortem de o rafuiala etnica-ideologica, intre fostii internationalist-kominternisti actualii “anticomunisti” de “dreapta”, “intelectuala” si “conservatoare” si ceilalti? Posibil. Unii experti in securitate considera ca este vorba si de tabere informative opuse: Paunescu ar fi devenit simpatizant al americanilor dupa bursa de care a beneficiat in SUA, in anii ’70, spre deosebire de gasca celorlalti, care a jucat dintotdeauna cu rusii, sub steaguri straine. Ion Cristoiu crede ca, mai curand, este o rafuiala de clan: neo-nomenclaturistii GDS contra tuturor. Ii preiau spre o edificare cat mai completa materialul de azi, de la Reporter Virtual, unde are o rubrica saptamanala, si pentru ca imi aduce tare mult aminte de articolele sale din anii tineretii :). Cititi-l cu atentie:
Datul cu părerea – o boală de care suferă și TVR
S-a ivit brusc, a ars niţel cu vîlvătăi şi s-a stins iute, lăsînd în urmă doar cenuşa, un scandal provocat de ediţia din 7 noiembrie 2010 a emisiunii Ultima ediţie, difuzată de TVR și TVR Internațional. Pentru cei mai puţin preocupaţi de ciondănelile de pe maidanul nostru politico-mediatic, mă văd obligat să rezum în cîteva cuvinte tărăşenia transformată în tărăboi.
Duminică, 7 noiembrie 2010, pe la prînz, în timp ce Adrian Păunescu era dus la groapă, Televiziunea română difuza, în hotarele emisiunii Ultima ediţie, un pamflet violent al lui Andrei Cornea împotriva Mortului din sicriu, bocit în direct de televiziuni şi îmbălsămat valoric de politicieni. Momentul a stîrnit, cum era şi de aşteptat, controverse isterice în planul trăncănelii mediatice şi decizii ferme în cel al bătăliei politice.
Liderul PSD, Victor Ponta, intuind că un Adrian Păunescu mort e mult mai util electoral decît un Adrian Păunescu viu, şi-a exprimat public indignarea, cerînd convocarea conducerii TVR la Tribunalul Comisiilor parlamentare de specialitate. Autosesizată, Comisia de etică a TVR a declanşat o anchetă de care s-a făcut mare caz în presă și în politică. Rezultatul concret al inițiativei a fost însă mult sub huietul de pe scena noastră publică: un Comunicat din care rezultă că onorabila instituţie nu poate face nimic. Producătoarea emisiunii a refuzat pur şi simplu să se prezinte în faţa Comisiei. Şi cum Comisia nu dispune de Poliţie proprie, membrii săi s-au mulţumit s-o pîrască presei pe contravenientă.
Parcurgînd textele scrise şi urmărind intervenţiile verbale dedicate momentului televizionistic din 7 noiembrie 2010, nu mi-am putut face o imagine clară de ce se reproşează emisiunii Ultima ediţie.
De un fapt concret la o imensă trăncăneală
Potrivit unora, prin găzduirea pamfletului vorbit de Andrei Cornea, TVR a sfidat învăţătura potrivit căreia Despre morţi numai de bine.
Potrivit altora, TVR a dat dovadă de păgînism: în plină ducere a mortului la groapă, în loc să-şi fi şters o lacrimă, fie şi pe furiş, a aruncat asupra sicriului o găleată de vorbe rele.
La data de 29 septembrie 1988, poetul Adrian Paunescu a fost sunat la domiciliu de Rodica Culcer, secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucuresti, Parlmly Michael, informandu-l despre dorinta diplomatului american de a avea o discutie cu el. Adrian Paunescu a fost surprins de propunerea ce i s-a facut, solicitand detalii in legatura cu motivele ce l-au determinat pe consilierul politic american sa-l caute, lasand sa inteleaga ca nu realizeaza legatura dintre functia politica a acestuia si activitatea sa in domeniul literar. Secretara i-a precizat ca, de mai mult timp, diplomatul american doreste sa aiba o intrevedere cu el, fiind interesat sa-i cunoasca atat parerile literare, cat si politice, iar el reprezinta o voce distincta in peisajul literar si politic actual in Romania. Aratandu-se impresionat de aprecierile consilierului american cu privire la persoana sa, Adrian Paunescu a acceptat in principiu invitatia ce i s-a facut, cu mentiunea ca “nu reprezinta nici o problema pentru mine intalnirea cu un om de pe aceeasi planeta”, precizand ca pe data de 30 septembrie 1988, la orele 11.00, va da un raspuns “foarte exact”.
Despre intentia diplomatului american, Adrian Paunescu a informat pe tov. secretar Croitoru Nicolae, care i-a indicat sa anunte conducerea revistei Contemporanul si sa ceara aprobare, asigurandu-l totodata ca va comunica aspectul organului superior. Adrian Paunescu a exprimat fata de interlocutor intentia de a da curs acestei invitatii, afirmand ca stie ce atitudine sa adopte pentru a apara interesele tarii. Prin presedintele Uniunii Scriitorilor, care este si redactor sef al revistei Contemporanul, actionam pentru a-l determina pe Adrian Paunescu sa nu accepte intalnirea cu diplomatul american. De asemenea, impreuna cuDirectia a III-a, intreprindem masuri pentru a stabili intentiile Ambasadei SUA cu privire la Adrian Paunescu.
Jurnalistul iesean Lucian Postu atrage atentia asupra cenzurii practicate de platforma Soros-Vintu de stiri prefabricate HotNews atunci cand e vorba de un om al “sectei”: Alexandru Lazescu, presedinte al GDS – Iasi ajuns sef al TVR desi este un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vintu, dupa cum s-a vazut zilele acestea prin transformarea postului national in vuvuzeaua mogului. Adica, am scapat de dracu’ Sassu, care ni-l baga pe gat numai pe Geoana, ca sa dam de tat’su dracului, Lazescu, si talpa iadului media Vintu, SoriNuş pentru intimi. Ambii afiliati inca de dinainte de 1989 “Centralei Iasi”. “Curentul” de azi explica foarte bine situatia tragica in care a cazut TVR, din lac in put, in articolul Mitomanul Vântu se lansează în politică cu concursul TVR. Mi-am pregatit si eu o mica analiza in atentia cui mai are urechi sa auda, a cui mai are ochi sa citeasca si a cui mai are curaj sa vorbeasca, sa o faca. O voi publica mai sus, in cursul zilei (UPDATE: m-am scarbit si o sa o fac altadata) . Pana atunci, fara comentarii de prisos, va prezint o mica demonstratie asupra modalitatii in care actioneaza Reteaua GDS in spatiul public, facuta de ziaristul profesionist Lucian Postu, pe blogul sau personal, in momentul in care masina de propaganda Soros-Vintu intra in priza la Bucuresti pentru “Andi” Lazescu:
Hotnews e cam rece
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
Deşi au trecut trei sferturi de oră de cînd am trimis la Hotnews întrebările pentru Al. Lăzescu, încă n-au fost publicate. Cam reci ştirile fierbinţi …
Le publică oare pîna în 17.30 ?
Întrebări pentru Al. Lăzescu şi fanii lui. Via Hotnews
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
Azi, Hotnews anunţă, pentru ora 17.30, un dialog online al cititorilor cu Al. Lăzescu. Iată întrebările pe care le-am trimis. Sînt tare curios dacă vor fi publicate…
1. A fost Al. Lazescu cercetat intr-un dosar penal legat de SAFI ?
2. Au avut firmele conduse de Lazescu datorii de miliarde la bugetul statului, in anii 90 si dupa?
3. Ca fost membru al PNL, al Partidului Moldovenilor si al PD-L, e Lazescu un traseist politic ?
4. Ce motive l-au facut sa candideze pentru parlament din partea Partidului Moldovenilor, alaturi de Cezar Caluschi, ideolog al moldovenismului primitiv si apoi consultant PSD si al lui Adrian Nastase ?
5. In firmele pe care le-a condus, munca ” la negru ” a fost o practica obisnuita ?
6. In ” Ziarul de Iasi “, unde e presedinte, s-a publicat un reportaj omagial, pe o jumatate din prima pagina, cu chenar rosu si continuare pe toata pagina 8, dedicat lui Ion Solcanu ?
7. A detinut si detine ilegal, fiindca nu are gradul didactic cerut de lege, functia de sef al Departamentului de Jurnalistica de la Univ. “Al.I.Cuza’ din Iasi ?
Servim patria ! Cu sos alb …
30 iunie 2010 prin Lucian Postu
După numirea indispensabilului Andi Lăzescu la şefia TVR, cred că lui şi celor din trupa lui de civili devotaţi li se poate atribui definitiv sloganul PRM : ” Vom fi ce-am fost şi mai mult decît atît ” … Ca fost şef în Partidul Moldovenilor, Lăzescu e chiar moştenitor de drept al vorbelor lui Petru Rareş.
Minunată ţară, nu ?
Băsescu, Lăzescu, Condurache, Vîntu … Şi mai departe?
29 iunie 2010 prin Lucian Postu
Cel puţin un om de încredere al preşedintelui Băsescu ştie cîte parale face Alexandru Lăzescu şi ce fire îl leagă pe acesta (prin Daniel Condurache, şeful Rotary) de Sorin Ovidiu Vîntu.
Cu toate astea, preşedintele Băsescu îl trimite pe Lăzescu în Consiliul de Administraţie al TVR. Cu şanse să ajungă chiar şef, după scandalul ( întîmplător … ?) în care e băgată candidata PD-L .
Cînd îşi va da seama că a ajuns în situaţia preşedintelui Constantinescu, pentru Traian Băsescu va fi prea tîrziu. Cu o mică deosebire, e drept : nu învins de securişti, ci îmbrobodit.
Sau nu e nici o deosebire ?
Deznodamantul vine dupa o saptamana:
Hotnews se face de cacao. Portocalie (mai curand Maronie – nota mea VR)
RODICA CULCER scrie la EvZ: “Good bye, my love!” Rodica Culcer: “Decorată la Cotroceni şi ignorată de Londra cu prilejul ieşirii din scenă, secţia română a BBC World Service şi-a încetat ieri emisiunile în limba română, lăsând în peisajul mediatic românesc un loc pe care nu are cine să-l ocupe. (…) Este adevărat, pe de altă parte, că BBC oferea şi jurnaliştilor români care lucrau la Londra şi la biroul din Bucureşti o pavăză extrem de puternică, izolându-i practic de toate presiunile politice pe care PDSR (actualul PSD) le-a exercitat la scenă deschisă pe parcursul anilor ’90 de pildă.
Nu de puţine ori, jurnaliştii BBC erau apostrofaţi public de demnitarii partidului, în frunte cu Adrian Năstase. Nici unul dintre cei vizaţi nu a avut însă de suferit din partea corporaţiei, iar politicienii români ostili au lătrat practic la lună.”
Pai se vede aici cum erau oprimati jurnalistii BBC si Europa Libera (unul parca a fost chiar consilierul lui Adrian Nastase, nu?)…
November 2nd, 2011 
VR 
Victor Ciutacu, redactor sef la Jurnalul National, dezminte pe blogul sau ca ar demisiona de la ziarul pe care il conduce dar face o sugestie foto despre ce pensionara de lux ar putea sa o faca, dintr-un post public (vezi mai sus – oare cate pensii incaseaza stimabila? – nota mea 🙂 ). Reporter Virtual sustine insa ca da, Ciutacu si-ar fi anuntat demisia iar stirea este preluata ca atare si de EvZ. Urmarim situatia. E de “breaking news” sau doar de “exclusiv” sau poate de “exclusiv/breaking news”?
Posted in 
Tags: 
