Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare
*Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cand pe-o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform.
* Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropuiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.
* Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5,30 si 7,30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.
* Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile soarelui, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
* Si inca ceva – daca aceste v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea. (S.P.)”*
* Sorin Preda / Scinteia Tineretului, 18 decembrie 1989
Pastorul infidel Laszlo Tokes, figură marcantă a ”revoluţiei române”, a avut şi o importantă carieră de informator al fostei Securităţi. Toţi cei care s-au preocupat de biografia sa eroică au reţinut şi colaborarea sa cu Securitatea, scrie Cotidianul, adaugand ca un documentarist cu ochii în patru ne-a trimis o minuţioasă selecţie de mărturii şi relatări despre trecutul ”acoperit” al lui Laszlo Tokes.
“Pro forma”: S-au identificat si facut publice documentele esentiale care dovedesc ca Laszlo Tokes, la 11 septembrie 1975, lasa judecatii istoriei urmatoarea consemnare olografa: “Constient de faptul ca prin atitudinea si comportarea mea am adus atingere securitatii statului ma angajez ca pe viitor sa fiu un cetatean loial regimului din R.S.R. (…).
“De facto”: Informatorul “Laszlo Kolozsvari“ furnizat informatii in temeiul carora anumite persoane, inclusiv cetateni ai altor state ( Klass Eldering, Ida Eldering, Lajos Gudor, Ioszef Demeter, Laszlo Ferenczi, Sandor Farkas, Ioszef Otvos, Tamas Jenci, Noemi Szebeni, Laszlo Vetesi, Sandor Gede s.a.) au facut obiect al unor masuri de prevenire a activitatilor de natura a prejudicia securitatea statului roman.
(Sursa: “Tinerama”, nr.210, 21-27 decembrie 1994, director Max Banus)
In prima jumatate a anilor`80 Laszlo Tokes a fost integrat “Biroului de Presa pentru Transilvania”, eufemismul folosit pentru o retea subversiva creata serviciile speciale (spionaj si diplomatic) ale Budapestei pe teritoriul Romaniei Dupa descoperirea retelei, ceilalti membri au acceptat sa se stabileasca in strainatate -Ungaria si Elvetia (Anexa nr._).
LASZLO TOKES – TRADATOR AL ROMANIEI SI AGENT DE SPIONAJ AL UNEI PUTERI STRAINE
Mutat disciplinar la Timisoara, Laszlo Tokes nu si-a respectat angajamentul de a se abtine de la activitati contra securitatii statului roman.
O marturie edificatoare a unei enoriase, demonstreaza continuarea legaturilor clandestine, realizate prin metode specifice spionajului :
“L-am cunoscut pe László Tokés cind a fost repartizat la Timisoara. La vremea aceea preot paroh era Leo Peuker iar László Tokés a fost preot ajutator. In momentul repartizarii lui Tokés aici nu stiam nimic despre faptul ca el avea probleme cu autoritatile. Eram membra in presbiteriul bisericii. (…) Cand Tokés avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme. In 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe.” (Ildiko Sepssy, Colectia de Documente Marius Mioc)
Ofiterul coordonator al actiunii de contraspionaj in cazul lui Laszlo Tokes precizeaza:
Tam-nisam, dupa 40 de ani in care a pretins ca se ascunde de Securitate si si-a mai facut, saracul, si niscai operatii estetice, ca sa nu fie executat de securisti (aiurea, dupa cum s-a vazut in cartea cercetatorului CNSAS Liviu Taranu, DSS ii stia si numele de imprumut, Paul Montaigne, si masina si adresa si menajera, dar n-a vrut sa intre in coliziune cu badigarzii de la KGB pe terenul CIA) batranul kaghebist Pacepa se preface ca isi devoaleaza noua infatisare. Poza ii apare, din “neant”, intr-o revista cvasi-anonima pentru romani, la unul din articolele sale scrise cu dosul, despre care CIA a concis ca e bine sa fie citite cu un mare semn de intrebare in spate. Pentru ca trebuia sa se stie si in Romania, un ziarist descopera intamplator fotografia si baga un articolas in Cotidianul.ro, intarit de “sursa” a doua, Wikipedia… Care ar fi dovada ca personajul din poza e Pacepa, cand Pacepa e sinonim – conform site-ului oficial al CIA – cu neverosimil – implausible – (adica minciuna)?
Asa imi incepeam ieri seara un articol, dupa ce, desi nu dadusem crezare “stirii” privind pretinsa fotografie a lui Pacepa – pe care am vazut-o prima oara pe Ziare.com – , am cazut in plasa unui specialist, care o confirma, ba chiar dezvolta o intreaga poveste pornind de la poza in cauza. E vorba de directorul IRIR, Liviu Tofan, fost redactor sef adjunct la Europa libera. Dar, de fapt, cand colo, ce sa vezi? Omul din fotografia publicata in presa de la Bucuresti are o latura comuna cu Pacepa, in sensul ca este un fost faimos agent dublu al KGB. Insa numele lui este George Blake, fost ofiter MI6 devenit colonel KGB si decorat de SVR in 2007 cu “Ordinul Prieteniei”. Amuzant, nu? Si eu care incepusem sa cred ca Pacepa vrea sa vina in Romania si, de frica, se joaca pe net cu o fotografie falsa…
Ce ziceam eu ieri: E, dar articolasul din Ziare.com n-a starnit prea mult atentie. Atunci ce facem? Inlocuim ziaristul cu un nume “greu”. Greu de tot: ditamai directorul IRIR (Institutul Roman de Istorie Recenta, infiintat de britanici prin clasicul steag olandez folosit si inainte de 1989, cu aportul lui Dennis Deletant care l-a instalat pe Marius Oprea pana ce acesta si-a luat valea la Tariceanu), domnul Liviu Tofan, fost director adjunct la Europa Libera. Cand am vazut titlul articolului sau de pe Cotidianul.ro – “Un ofiţer francez confirmă: Pacepa a fost agent dublu al americanilor” – (oare cine-i “PR”-istul care l-a plasat acolo?!), mi-am spus in sinea mea: Ia te uita, Tofan e ofiter francez. Si eu care credeam ca-i “de-ai nostri”… Cand colo “dezvaluirea” era facuta de “un ofiter francez” iar Tofan doar o interneto-novelea.
Nici asta cu “agent dublu al americanilor” n-am prea inteles-o. Pacepa a fost general al Securitatii, cu functie de conducere (tot adjunct, ca si Tofan, dar la DIE). Deci pentru romani nu era un simplu “agent”. Asadar formula “agent dublu” pusa alaturi de “al americanilor” inseamna ca, de fapt, pe langa americani mai lucra si pentru altcineva. Cum pentru Romania o facea oficial, ca ofiter, la vedere, insotindu-l pe Ceausescu, ca atare nu mai putea fi si “agent”, inseamna oare ca “ofiterul francez” a vrut sa spuna ca lucra ca “agent dublu”, adica si pentru rusi? Gura pacatosului adevar graieste. Logica, bat-o vina. In tot cazul, mister Tofan tranteste o povestioara cu Pacepa de adormit mosnegii Securitatii – chipurile, dar astia sunt mereu de veghe 🙂 – , care se sfarseste cu marturia unui misterios sef DST, acum pensionar bonom, care-i confirma lui, dupa lungi tergiversari, situatia, neelucidata, din titlu, desi, dupa cum conchide Tofan ca-ntr-un “B” spre “C” movie: “Cum ziceam, I.M. Pacepa nu mă preocupă în mod special. Am vorbit cu “Albert S.” despre cu totul altceva. Dar asta este, iarăşi, altă poveste”. Bomba!, ce sa zic…
Iata si nuvela fantastica a domnului Tofan:
Un ofiţer francez confirmă: Pacepa a fost agent dublu al americanilor
Nu mă interesează în mod special I.M. Pacepa, am mai spus-o. Dar recenta dispută privind “fotografia lui Pacepa”, cea apărută în “American Spectator”, m-a determinat să intervin.
Fragmente din cartea “O ISTORIE A CRIPTOLOGIEI ROMANEȘTI”, de VASILE MAIEREAN și DAN DULCIU, apărută la editura RAO în luna mai 2010 si lansata ieri la Targul de carte BookFest, in prezenta mai multor responsabil la cel mai inalt nivel din serviciile de informatii romanesti de dinainte si de dupa 1989 (foto). Autorii lucrarii: Vasile Maierean — Seful Centrului National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1991 — 2003 si Dan Dulciu — Filolog arabist si specialist in criptologie, expert criptolog la Centrul National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1978 — 2002.
5. ACTIVITĂȚI CRIPTOLOGICE DESFĂȘURATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Activităţile de obţinere a informaţiilor din mesajele cifrate s-au desfăşurat nu numai în zona operaţiunilor militare.
În ianuarie 1915, în cadrul Poştei Centrale din Bucureşti a fost înfiinţat „Serviciul supravegherii ştirilor”, care avea printre atribuţii şi interceptarea corespondenţei poştale, pentru a o reţine şi a o decripta pe cea criptografiată sau codificată şi pentru a opri telegramele cifrate ale ataşaţilor militari inamici. Activitatea acestui Serviciu acoperea întreaga corespondenţă poştală, telegrafică şi telefonică din România şi se desfăşura în sediul Palatului Poştei Centrale din Calea Victoriei.
Din nefericire, tocmai la Poşta Centrală aveau să primească românii o lovitura mişelească, prin activitatea unui mare trădător de ţară, colonelul Victor Verzea, agent al spionajului german si austro-ungar.
Colonelul de artilerie Victor Verzea a fost scos din armată în 1908, pentru divulgarea unor secrete militare ce fuseseră folosite împotriva ministrului de Război, generalul Averescu, de către preşedintele Partidului Conservator, Al. Marghiloman. În 1913, Partidul Conservator venind la putere, Victor Verzea a fost numit director general al Poştelor. Rămas în această funcţie, cu mici intermitenţe, până în noiembrie 1916, acest individ odios a desfăşurat o intensă activitate în favoarea Germaniei şi a Austro-Ungariei:
– A cules şi a transmis spionajului acestor ţări informaţii cu caracter militar, pe care le obţinea intrând, prin natura funcţiei, în birourile Marelui Cartier General, având şi aprobarea de a obţine date despre orice operaţiune militară proiectată de strategii armatei române;
– Toate telegramele cifrate ale armatei, Externelor şi serviciilor de informaţii erau citite zilnic de el, iar datele culese astfel le transmitea germanilor. În plus, le-a dezvăluit acestora şi sistemele de cifrare folosite;
– A exceptat de la cenzură corespondenţa deschisă internă şi externă, precum şi coletele pentru străinătate, dând astfel posibilitatea spionilor să-şi transmită cu uşurinţă mesajele codificate sau cifrate;
– Toate oficiile telegrafico-poştale aflate la comandamentele militare din teritoriu aveau dispoziţii să îi comunice operativ localităţile unde erau dislocate trupele şi deplasările acestora, date pe care le transmitea spionajului german;
– A cenzurat corespondenţa şi a interceptat convorbirile telefonice ale celor mai importante personalităţi politice şi militare, inclusiv ale generalului Averescu, toate mişcările militare proiectate de Marele Cartier General ajungând să fie cunoscute de inamic;
– În contextul retragerii spre Moldova, la sfârşitul lui noiembrie 1916, a primit ordin să distrugă instalaţiile telefonice şi telegrafice, să evacueze personalul în Moldova şi să transporte acolo cele opt milioane de lei aflate în seifurile Poştei. Victor Verzea nu a făcut nimic din toate acestea, ci a predat ocupanţilor instalaţiile şi o parte din bani, restul oprindu-l pentru el.
Ca răsplată pentru toate aceste ticăloşii, nemţii l-au numit, în timpul ocupaţiei, primar al Bucureştilor[1].
Autorităţile judecătoreşti române aflate în Moldova l-au condamnat pe Victor Verzea, pentru trădare, la moarte, în contumacie, pedeapsă ce nu a fost executată niciodată, întrucât în 1920 toate actele de trădare şi spionaj, săvârşite în timpul războiului, au fost amnistiate(!) prin două decrete regale.
Autorii lucrarii “O istorie a criptologiei romanesti”: Vasile Maierean — Seful Centrului National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1991 — 2003 si Dan Dulciu — Filolog arabist si specialist in criptologie, expert criptolog la Centrul National de Cifru si Transmisiuni Cifrate in perioada 1978 — 2002. La lansare au fost prezenti responsabili de la cele mai inalte nivele ale serviciilor de informatii romanesti de dinainte si de dupa 1989 si au luat cuvantul, pe langa autori, gen (r) Aurel Rogojan, dr Ion Constantin si profesorul Dan Zamfirescu, care a atacat problema supravietuirii Romaniei.
Jurnalul National si Ilarion Tiu informeaza despre moartea subita a generalului Ion Stanescu, un personaj complex cu numeroase functii de raspundere in aparatul de stat de dinainte de 1989, dat jos din postul de Ministru al Turismului de abia in martie 1990, odata cu constituirea noilor servicii de informatii, chiar in incaperile ministerului. Inmormantarea va avea loc marti, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar. Prezint mai jos un interviu interesant realizat cu fostul general, insarcinat printre altele si cu eliminarea agentilor NKVD din structurile romanesti. Dumnezeu sa-l ierte!
Generalul Ion Stanescu despre agentul GRU Nicolae Militaru (ce a descoperit Cartianu dupa 20 de ani, in “exclusivitate”)
“Ii primeam pe rusi cu foc de arma!”
Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia.
Invadarea Cehoslovaciei in 1968
Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman inceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hotarat infiintarea unitatii speciale anti-KGB, STASI, AVO si restul serviciilor statelor comuniste UM 0110. Numita initial “Grupa 20”, urmasa unitatii 0110 a DSS purta in SRI indicativul “Z” si a fost recent desfiintata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si inceteze activitatea anti-romaneasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.
21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?
Generalul Ion Stanescu: Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.
Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.
200 de agenti sovietici
La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?
Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.
Spion, spionaj, spionomanie… Cariera acestor cuvinte, beneficiind de aceeaşi rădăcină, se dovedeşte şocantă. Mai ales în ultima sută de ani, când termenii respectivi – desemnând în esenţă persoana sau acţiunea de a urmări şi smulge cuiva (fără distincţie, partener ori inamic) informaţii sau documente secrete pentru a le transmite unui terţ, în cele mai diverse ţeluri (stocare, utilizare în caz de şantaj sau de război etc.) – şi-au câştigat o incontestabilă expansiune şi, totuşi, precisă accepţiune, în mai toate limbile şi pretutindeni pe mapamond. Situaţia este de înţeles fie numai dacă avem în vedere faptul că spionajul, după cum desprindem dintr-o Enciclopedie universală standard consacrată domeniului (vezi Norman Polmar, Thomas B. Allen, The Encyclopedia of Espionage, New York, Gramercy Books, 1998, 633 p.), se reclamă ca una dintre cele mai vechi meserii din lume, originile coincizând cu însăşi apariţia omului, iar „cazurile” intervenite în răstimp, renumele multora dintre personajele implicate, cheltuielile exorbitante înregistrate, mobilurile şi consecinţele unor operaţiuni din „umbră” au provocat, cel mai adesea şi pretutindeni, veritabile şocuri de natură politică, diplomatică, militară, ştiinţifică, artistică, sexuală etc. Dacă ar fi numai atât, şi este suficient pentru a înţelege de ce mai cu seamă astăzi preocupările şi lucrările referitoare la spionaj (operaţiuni, organisme, agenţi) se află netăgăduit în vogă, la noi şi nu numai (Alexandru-Radu Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi renaşterea lumii informaţiilor secrete, Bucureşti, Editura ANI, 2004; Ioan Talpeş, În umbra Marelui Hidalgo. Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, I, Bucureşti, Editura Vivaldi, 2009).
Am evidenţiat doar unele motive pentru care se impune a aduce în discuţie unele dintre studiile recente referitoare la spionaj. Nu vom neglija, în prima ordine, că după abrogarea cenzurii politico-ideologice şi „deschiderea arhivelor” în 1989-1990, cercetările originale şi publicarea unor contribuţii temeinice privind informaţiile/contrainformaţiile, organizarea, evoluţia/involuţia lor, rosturile spionilor au înregistrat succese remarcabile, într-un fel nebănuite anterior. Concomitent, traducerile nu numai că au sporit considerabil, dar, realizate prompt şi judicios, ne-au oferit titluri şi autori despre fapte şi eroi aflaţi de regulă în topurile internaţionale. Nu intrăm în detalii, de vreme ce, graţie dr. Florian Banu (vezi „Caietele CNSAS”, nr. 1/2008, p. 187-220) şi dr. Alexandru Popescu (vezi Academia secretelor. Intelectualii şi spionajul. O istorie universală, 2006; Agenţii mărturisiţi. Diplomaţii şi spionajul. O istorie universală, 2009), deţinem deja de investigaţii bibliografice cvasi-complete şi competente. În opinia noastră, rămâne în atenţia studioşilor problema de a se face – peste toate dificultăţile prezentului şi peste orice presiune a „climatului” post- 89 – o distincţie obiectivă şi corectă în cazul operaţiunilor informative de acelea de „poliţie politică” desfăşurate vreme de patru decenii „sub cupola Securităţii” de la Bucureşti.
„Luminile şi umbrele“ serviciilor secrete, în „Curentul“ Scris de Victor Roncea La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, apar din ce în ce maimulte date acurate, provenite mai ales din zona comunităţii romåneştide informaţii, care pot contribui la reformularea capetelor de acuzaredin aşa-numitul „Dosar al Revoluţiei“. Concluzia sintetizată acercetărilor şi dezvăluirilor făcute de-a lungul anilor de experţiromåni şi străini este că, pe fondul revoltei populare ingenue dindecembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat pregătită şi dusă pånă lacapăt de serviciile speciale ruseşti, GRU şi KGB, cu acordul şi chiarintervenţia celor occidentale şi cu sprijinul unor elemente din Armată. Anul2009 a adus, probabil, cele mai multe probe publice de până acum înfavoarea acestei concluzii. În exclusivitate pentru „Dosareleconfidenţiale“ ale ziarului „Curentul“, profesionişti ai informaţiilorromâneşti au adus şi continuă să ofere dovezi de netăgăduit privindconspiraţiile anului 1989, contrazise însă cu vehemenţă de complotiştiilui Ion Iliescu, încă nejudecaţi pentru implicarea lor în masacrelesoldate cu peste 1100 de morţi. Este vorba de lucrări despecialitate şi memorialistice, dintre care se remarcă, în ordineaapariţiei, volumele I şi II ale cărţii generalului Gheorghe Dragomir„Recviem pentru Spioni“, publicată de Editura România în lume, lucrareaprofesorilor- generali Aurel Rogojan şi Traian Valentin Poncea„Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest“, apărută laEditura Proema, ediţia a II-a a cărţii colonelului Filip Teodorescu „Unrisc asumat“, „Raport (nesecretizat) privind aspecte ale viitorului“,de Stelian Octavian Andronic, excepţionala culegere de analize, date şimărturii „1989 – Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secreteale istoriei“, de general Aurel Rogojan, dezvăluiri ale veteranilorserviciilor care au fost completate, pentru prima oară, şi de secreteleţinute ascunse, până acum, de către cadrele armatei, prezentate publicde generalul Victor Stănculescu în dialogurile sale cu istoricul AlexMihai Stoenescu din „În sfârşit, adevărul…“. O contribuţie importantăşi-a adus şi revista „Periscop“ a rezerviştilor Serviciului deInformaţii Externe. Desigur, informaţiile prezentate de actorii,observatorii şi participanţii la evenimentele din decembrie au nevoieşi de ochiul critic al istoricilor. De aceea, apariţia de debut acadrelor militare în rezervă şi retragere din Serviciul Român deInformaţii, „Vitralii – lumini şi umbre“, în al cărei ConsiliuEditorial se găsesc şi profesori doctori în istorie, ca GheorgheBuzatu, Ioan Chiper, Cristian Troncotă şi Alex Mihai Stoenescu, promitesă devină o veritabilă sursă deschisă de informaţii pentru edificareaunei culturi naţionale de securitate. Tocmai de aceea, fidel publiculuiavid de informaţii inedite, ziarul „Curentul“ lansează o nouă rubrică:„Servicii Secrete“. Semnalăm în premieră în presa centrală şi cumare interes primul număr al revistei, în care semnează, printre alţii,pe lângă istoricii numiţi mai sus, directorul SRI, George Maior,preşedintele rezerviştilor SRI, Filip Teodorescu, generalul VasileMălureanu – cunoscut ca fostul ofiţer de Securitate la care s-a„spovedit“ Andrei Pleşu pentru a fi iertat de Nicolae Ceauşescu înscandalul reţelei „Meditaţiei Transcendentale“ -, Hagop Hairabetian,Vasile Vasâlcă, generalul Aurel Rogojan, Paul Carpen, Gheorghe Trifu şiAurel David. Titlurile sunt incitante: de la „Criza de reglementare adomeniului securităţii naţionale şi a activităţilor serviciilor deinformaţii“, un studiu al profesorului Aurel Rogojan, la mărturiacolonelului Filip Teodorescu „În decembrie 1989 a fost o lovitură destat organizată de serviciile de informaţii străine“. În vedereamediatizării noilor capete de acuzare cu care s-ar putea pricopsigrupul conspiratorilor lui Iliescu, în urma analizării de cătreParchet a noilor mărturii publice, preluăm în numărul de azi câtevaextrase din materialul istoricului Alex Mihai Stoenescu, intitulat „LaBalaton, în 1989…“, în care este reprodus un dialog cu VictorStănculescu, acum după gratii, în aşteptarea mai multor tovarăşi dearme…
În decembrie 1989 au acţionat „GRU şi KGB combinaţi“ Continuarea in CURENTUL
Alocutiune la lansare cartii “1989. Dintr-o iarna in alta. Romania in resorturile secrete ale istoriei “ (General Aurel I Rogojan )
Distinsi oaspeti,
Multumindu-va pentru inalta onoare de a fi acceptat sa fiti parte la acest dublu eveniment editorial, caruia i-ati conferit, astfel, prestanta prezentelor Dumneavoastra, unele cu totul aparte si speciale, si aflandu-ma sub puternica impresie a alocutiunilor anterior rostite, nu-mi vine deloc usor sa intru in rolul rezervat de un moderator ale carui profunzimi scaparatoare in studiul , printre si dincolo de randuri , al cartilor prezentate, copleseste realmente. Cartile s-au realizat cu dorinta de a lua seama de invatatura a trei maxime: • Prima,”Veritas simplex oratio”/ Adevarul este simplu de rostit, cu completarea :”si se scrie doar in alb si negru”; • A doua,“Veritas odium parit “/ Adevarul naste ura pentru ca dupa lectura cartilor, cititorul sa o descopere pe a treia , pe care nu citez in original ci o explic usor extrapolata : • “Tratatele si legile care consfintesc ordinea internationala – oricare ar fi ea – ii apara doar pe ce care vegheaza si sunt vigilenti “ Masura vigilentei popoarelor este data de serviciile lor de informatii pentru securitate
Domnule senator si distins profesor Teodor Ardeleanu,
Sa nu ma intrerupeti in cele ce urmeaza, fiindca nu am de gand sa exploatez electoral momentul, ci doar va pun o intrebare :
Dumneavoastra, ca atent observator al realitatilor romanesti, sau onoratul auditoriu, ati retinut carui candidat la Presedintia Romaniei ii apartin urmatoarele declaratii cu privire politica fata de servicii de informatii ?
Citez : “ Administraţia noastra si partidul (……..) vor acţiona pentru îmbunătăţirea capacităţilor de obţinere de informaţii prin mijloace tehnice şi clandestine, prin analiză convingătoare, activitate coordonată de contrainformaţii şi acţiune politică acoperită ferm. – Vom acorda întregul nostru sprijin personalului devotat şi priceput al serviciilor noastre de informaţii. Vom propune legi care să permită ofiţerilor de informaţii şi agenţilor acestora să opereze eficient şi în siguranţă… – Vom sprijini modificarea legislaţiei în sensul de a permite efectuarea de verificări semnificative asupra trectutului şi persoanelor avute în vedere în numiri în posturi importante pe linie de stat… – Vom asigura guvernului nostru capacitatea de a influenţa evenimentele internaţionale vitale pentru interesele noastre de securitate naţională… – Vom căuta contramăsuri adecvate pentru a ne asigura că abuzurile trecutului nu se vor repeta, dar vom căuta şi anularea restricţiilor rău-gândite care au slăbit capacitatea serviciilor noastre de informaţii şi au uşurat, în acelaşi timp, eforturile de culegere de date şi de subversiune ale adversarilor noştri” Am incheiat citatul Profesorul Teodor Ardeleanu : Puteati sa o fi citat in engleza, domnule general ! General Aurel Rogojan : Da domnule senator, declaratia nu apartine niciunuia dintre candidatii inscrisi in ultimii douazeci de ani in competitia pentru Presedintia Romaniei. Citatul este din este Platforma unui candidat al Partidului Republican la Presedintia Statelor Unite ale Americii (Ronald Reagan – nota mea). In Romania nu au aparut, inca, nici personajul si nici partidul cu un astfel de angajament. Si pana cand partidele politice si candidatii lor in alegeri nu vor avea temeritatea sa-si asume politic o astfel de reponsabilitate, Romania va fi condusa de abonati la incercarea rabdarii poporului roman.“ Timpul alocat a trecut. Va multumesc !
December 18th, 2010 
VR 
Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare
Posted in 
Tags: 
