Cetatenii din Republica Moldova considera ca, in lume, cei mai credibili lideri politici sunt Vladimir Putin, Dmitri Medvedev si Traian Basescu.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul pentru Politici Publice din Chisinau, 44,7% dintre moldoveni l-au creditat cu incredere pe presedintele Romaniei, inaintea liderului administratiei americane Barack Obama, in care si-au exprimat increderea doar 43,3% dintre participantii la sondaj.
Lider al clasamentului este actualul premier rus Vladimir Putin. 69,9% din persoanele intervievate il considera cel mai credibil politician la nivel mondial, el fiind urmat la o diferenta foarte mica de presedintele rus Dmitri Medvedev, cu 67,4%.
Sondajul a fost realizat intre 24 aprilie si 14 mai pe un esantion de 1115 de persoane din 75 de localitati din Republica Moldova, cu o marja de eroare de plus minus 3%, informeaza Agerpres.
Un sondaj electronic dispus pe Roncea.ro si blogul Cer si Pamant Romanesc, la care au participat pana acum 1932 de persoane indica faptul ca 77% dintre repondenti isi doresc Unirea Basarabiei cu tara, in timp ce doar 20% nu si 3% nu stiu.
„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie.
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său”.
Prim-ministru al României: “Zestrea de credibilitate pe care o are astăzi România este foarte importantă. Aceasta se converteşte acum în bani pentru România”, a declarat premierul(;) la videoconferinţa cu prefecţii. El a subliniat faptul că decizia Board-ului FMI de acorda ţării noastre tranşele a doua şi a treia din acordul stand-by reprezintă o dovadă că România şi-a îmbunătăţit sensibil imaginea externă.
(Notă: Marius Dobrescu- Amos News. Data publicării: 30 Aug 2002.)
Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.
Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.
Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)
Şef al misiunii FMI pentru România: Bugetul pe 2010 prezentat de autorităţile române este unul “credibil” – a declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la Ministerul Finanţelor Publice, Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România). Împrumutul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind eliberat în 8 tranşe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de la FMI şi 330 de milioane de la Banca Mondială.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)
Măsurariul civilizaţiei unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi aptă de a exprima prin sunete — noţiuni, prin şir şi accent logic — cugete, prin accent etic — simţăminte. Modul de a înşira în fraze noţiune după noţiune, o caracteristică mai abstractă ori mai concretă a noţiunilor în sine, toate astea, dacă limba e să fie naţională, sunt ale limbii, căci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om să vorbească nemţeşte, d.es., cu material de vorbă unguresc. Afară de aceea, civilizaţia unui popor constă cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecări umane în genere care sunt neapărate tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, săraci ori bogaţi, acele principie cari trebuie să constituie fundamentul, directiva a toată viaţa şi a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care să li fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. Căci clasa inteligentă numai nu constituie civilizaţia, care e şi trebuie să fie comună tuturor păturilor populaţiei. Sunt popoare ce posed o respectabilă inteligenţă înaltă, fără de a fi ele civilizate; sunt altele care, fără inteligenţă înaltă, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. Ştiinţele (afară de ceea ce e domeniu public) trebuie să prezinte lucruri proprie ale naţiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasă trebuie să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina cea mare a lumii. Legislaţia trebuie să fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel însă încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritului acelora. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă; iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie asemenea să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni. Declarăm a înţelege, deşi nu concedem, ca cineva să fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiei sale. Dar să fim servitorii… cui? Celei mai decăzute populaţii din Europa, a cărei vanitate şi lăudăroşie nu e decât o lungă şi scârboasă don-quixotiadă. Căci ce au aceşti oameni ca să ne superiorize? Au ei ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au ştiinţe? Au arte? Au legislaţiune? Au industrie? Au comerţ? — Ce au?
Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţia, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
Legislaţiune? Drepturi şi legi sunt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatură? O traducere rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducere. Industria? Germană. Comerţul? În mâna evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni prin ce să ne superiorize pe noi românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă care să fie o mai rea expresie a poporului ci de cât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică.
E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…
N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.
La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”
Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-“crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…
Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.
UPDATE: Ortodoxia, singura cale de salvare
Comentariul luiCalin Mihaescu
Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.
Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.
“Eminescu este şi va rãmâne cea mai strălucită încarnatie a gcniului românesc. Vremea de astăzi cu toate izbănzile ei îi apartine. A biruit crezul lui. Tot viforul de dârâmare şi tot avântul de recladire tâşneşte din fulgerele lui. Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvânt ideea integralitătii nationale cu toate atributele ei logice. Din zilele de adolescent cu o precocitate uimitoare, fiul căminarului dela Botoşani s’a îndrumat spre acest ideal, căruia mai tărziu i-a dat o superioară justificare teoretică. Din primele zile, elevul lui Aron Pumnul pornit în pribegie, a simtit chemările întregului sol românesc, prins atunci sub atătea stăpăniri vitregi.
A plecat să-1 cunoască şi pretutindeni a pus urechea să-1 audă. Limba lui literară, într’o vreme când grămătici de tot soiul o drămuiau cu erezii savante, se adapă din moştenirea “veche şi înteleaptă” a tuturora. Un proverb din muntii Moldovei, o glumă de pe Târnava, o frază euritmicã din Gorj, toate îşi dau întâlnire in atelierul lui Eminescu, ca să închege patrimoniul unitătii. El a fixat mai întăi, şi de un caracter definitiv, tablele legii in graiul nostru. Nu e însă numai codificatorul limbii literare. Eminescu e mai mult; e părintele ideologiei nationale moderne in evolutia noastră.
E cel dintâi roman al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până in glesne in pământul strămoşesc.
Mai mult ca oricare altul, el a crezut in neam; l-a simtit in adâncime, l-a înteles in misiunea lui istorică. Veacurile l-au strigat de departe, dincolo de “scripturile bătrâne”, i s’a mărturisit misterul tracoromanic al începutului, i-a strălucit epoeea dela o mie patrusute, şi l-au durut toate chinurile facerii de astăzi. Cititi “Doina” lui, căntecul năzuintelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului. Pentrucă politica natională întemeiată pe puritatea de sânge şi pe încercuirea în traditiunile noastre seculare ca şi pe excluderea străinului exploatator, n’a avut un mai lummos doctrinar decât pe poetul “Luceafărului”.
Oricât ar fi dispuse mintile simpliste să creadă ca jocul realitâtilor scapă artistului şi că înregistrarea cu preciziune a necesitătilor nationale e numai apanajul politicienilor profesionişti, adevărul e altul.
Eminescu, poetul, e cel mai echilibrat creer politic al României in creştere.
Cititi articolele lui şi veti vedea că stati in fata unor axiome de valoare permanentă. Ele pot fi invocate la tot pasul ca un îndreptar de pedagogie natională.
Am dorit ca aici la graniţă să avem un altar naţional sfânt şi curat, unde sufletul românesc să îngenunche, aici la Tisa, în faţa celor două hotare să avem o cetate de primenire şi mândrie naţională care să vestească şi să arate gradul de cultură şi civilizaţie al neamului nostru.
O graniţă se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui poet alături de inimile tuturora. Aţi ales pe cel mai tare, aţi ales poetul.”
Octavian Goga, Ministrul Culturii Romaniei Mari, la dezvelirea primului monument Eminescu de peste munti, la Sannicolau Mare, 1925
Dupa înfiintarea Partidului Comunist din România, ca urmare a hotarârii luate de Congresul Partidului Socialist din 8-21 Mai 1921, acesta activeaza pana în 1924, cand este desfiintat. Desfiintarea are loc ca urmare a participarii si semnarii hotarârilor luate de Internationala Socialista al carei congres se tine la Budapesta, unde nu sunt recunoscute clauzele tratatului de la Trianon si ale Pacii de la Versailles, prin care Transilvania si Basarabia se uneau cu România.
Evenimentele de la noi le gasim consemnate si interpretate în mod diferit de presa de centru si de dreapta, fata de cea pro-comunista – asa numita presa din Sarindar.
Voi prezenta în paginile urmatoare o parte din luarile de pozitie privind problema bolsevismului. Din ele se poate desprinde usor grija cu care sunt învaluite realitatile într-un asa-zis „obiectivism” care, de fapt, nu reprezinta decât o diversiune si o disimulare a lor.
Reproduc articolul Desfiintarea unui partid?, aparut în ziarul Adeverul (in grafia timpului n.n.) din 2 August 1924, sub semnatura lui C.G.Costa Foru:
Anul XXXVII, nr. 12427 Sâmbata, 2 August 1924
Adeverul
Desfiintarea unui partid?
de C.G. Costa Foru
Autorul arata de ce d-sa., conservator, se ridica împotriva desfiintarii Partidului Comunist
Prin ordin de zi, militareste, s-a desfiintat un partid politic. Acesta nu este partidul meu. Al meu – partidul conservator – s-a desfiintat de mult si de buna voie, el însusi, fara ca sa fie nevoie de mâna militara.
Pot deci vorbi si comenta în perfecta libertate, fara a fi banuit de partinire. Dimpotriva: caci partidul conservator, în gama politica, ocupa extrema opusa partidului comunist.
Dar îmi place libertatea si dreptatea. Îmi plac pentru mine, îmi plac însa si pentru altii. Si din aceste puncte de vedere voi comenta faptul.
Comentarea faptelor guvernamentale nu cumva ar constitui si ea motiv de arestare si traducere înaintea instantelor militare? Prea posibil.
La 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasa si emotionanta poveste din istoria recenta a neamului romanesc, stropita cu lacrimi si flori de peste 1,2 milioane de romani, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionanta Mare Adunare Nationala, intrata in istorie sub numele “Podul de Flori”. Va reamintim ca, la acea data, Moldova de peste Prut era inca in componenta URSS, la conducerea careia se afla reformistul Mihail Gorbaciov. Cel care, de altfel, a si aprobat, tacit, deschiderea granitei dintre RSS Moldoveneasca si Romania, pentru ziua de 6 mai, intre orele 13-19, fara a fi nevoie de pasapoarte sau vize.
Evenimentul “Podul de Flori” a fost initiat de Asociatia Bucuresti-Chisinau, impreuna cu Frontul Popular din Moldova Sovietica. In manifestul lansat de lideri politici si asociatii civice din cele doua tari se spunea: “Prutul a fost si va ramane o apa care uneste doua maluri ale Moldovei (…) Noi, romanii, suntem la noi acasa “de la Nistru pan’ la Tisa”, din varful Carpatilor pana la Mare. Si aceasta casa o avem, de-acum inainte, cu toate usile deschise, pentru a ne vedea la fata cu fratii de acelasi sange si pentru a ne intregi sufletele”.
In acea memorabila zi de 6 mai, sute de autobuze, automobile si tractoare, pline cu romani, au pornit spre Prut, la mult-dorita intalnire cu romanii-basarabeni. La ora 12, in bisericile de pe ambele maluri ale Prutului, s-a oficiat un Te-Deum de pace si liniste sufleteasca. Apoi, la ora 13, prin cele opt puncte de trecere a frontierei, intinsa pe o lungime de 700 km, fluviul de romani a erupt peste poduri, spre uimirea granicerilor sovietici, care nu intelegeau nimic din aceasta “invazie”. Acolo, printre miile de ploiesteni, i-am intalnit pe ing. Mircea Cosma, actualul presedinte al Consiliului Judetean, insotit de fiica sa si de studentul Radu Oprea – viitorul prefect al Prahovei (in foto). Toti trei cu tricolorul in mana si cu bratele incarcate cu flori. Plin de emotie, Mircea Cosma mi-a spus: “Ziua asta ar putea fi o razbunare frumoasa pentru fatidica zi de 16 mai 1812, cand trupul Moldovei a fost sfartecat de Rusia sub tarul Alexandru I, ca si pentru 28 iunie 1940, cand Stalin a facut praf harta Romaniei Mari. Intalnirea noastra cu fratii basarabeni dovedeste, inca o data, ca suntem un singur popor, vorbitor al limbii lui Eminescu, in spatiul dintre Prut si Nistru si ca Unirea de astazi, care a durat doar sase ore, va fi doar un prolog al reUnirii definitive”. Un alt martor la eveniment a fost regretatul poet Grigore Vieru. El a fost primul care, in dreptul satului sau, Pererata, a traversat raul pe o barca de cauciuc. Dupa el au venit, buluc, consatenii lui: “Era o tensiune emotionala de nedescris. Cand romanii si basarabenii s-au intalnit in mijlocul raului, au incins o hora a bucuriei – lucru unic in lume”.
Mai tarziu, intr-un interviu, domnia sa mi-a spus: “Un popor care se prinde in hora, la mijlocul unui rau ingradit cu sarma ghimpata, nu poate sa moara”.
Astazi, din pacate, Podul de Flori a devenit doar o legenda, cantata in versuri: “Podul de Flori s-a daramat, / A venit apa si l-a luat!” Si odata cu el s-a cam stins si iubirea romanilor pentru fratii de peste Prut…
PS VR: Un sondaj electronic creat recent decersipamantromanesc.wordpress.com si plasat pe Roncea.ro arata faptul ca 78% din circa 600 de votanti isi doresc Unirea Basarabiei cu Tara, un procent ceva mai scazut decat cel constatat la inceputul sondajului. Va invit sa votati pe coloana din dreapta blogului.
Urmariti mai jos o serie de fotografii istorice realizate de domnul Valeriu Oprea, participant la eveniment. Daca le reproduceti va rog sa pastrati drepturile de autor si sa mentionati autorul si sursa. Clipul video preluat de pe YouTube este postat de Indubitabil02
“Suntem două state şi un singur popor şi avem un viitor comun. Cei 22 de milioane de oameni din această parte sunt parteneri pentru cele patru milioane de cetăţenui de dincolo de Prut. Dreptul la liberă circulaţie este cel mai important lucru, trebuie să puteţi circula liber atât în România, cât şi în Uniunea Europeană. Am modificat Legea cetăţeniei, deşi erau politicieni care spuneau că vom fi sancţionaţi de către Europa. Nimeni din UE nu ne-a atras însă atenţia”, a spus Băsescu la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iaşi, la o întâlnire cu studenţi şi elevi basarabeni, transmite Mediafax. O parte dintre tinerii care învaţă în municipiu nu au fost lăsaţi să intre, manifestându-şi nemulţumirea, mai scrie, neinformat, corespondentul Mediafax. In fapt este vorba de un grup de agitatori (acelasi) auto-intitulat “noii golani”, un fel de ultrasi folositi de diverse servicii mai mult straine dar si de Doru Maries, plin de experiente de sectorist provocator din Piata Universitatii.
La intâlnire au participat aproximativ 350 de studenţi şi elevi basarabeniautentici, nu ca noii ultrasi. La finalul întâlnirii, cei doi şefi de stat au semnat în cartea de onoare a Universităţii după care au mers la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pentru a se întâlni cu mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan.
Traian Băsescu şi Mihai Ghimpu au depus două corone de flori din garoafe roşii cu bandă tricoloră la mormântul lui Ştefan cel Mare si Sfant. În momentul începerii ceremonialului de depunere a coroanelor de flori, şeful statului român era vizibil emoţionat, având lacrimi în ochi.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la Iaşi, la întâlnirea cu studenţii moldoveni la care a participat cu omologul de la Chişinău, că până la finele anului partea română va ajunge să satisfacă 10.000 de cereri de cetăţenie lunar.
O Românie capabilă să-şi asume funcţiunile ei geopolitice în spaţiul carpato-danubiano-pontic este greu de imaginat în afara unei condiţii sine qua non: statul de cultură la Dunărea de Jos. Această idee, formulată de Eminescu, este un postulat al afirmării identitare a poporului român. Linia destinului colectiv al românilor nu este solidară, aşadar, cu orice formă de stat, ci cu formula statului de cultură la Dunărea de Jos. Numai prin acest caracter al său statul român îşi va împlini vocaţia de „stat de necesitate europeană”, cum l-a definit Nicolae Iorga. Acest tip de stat va garanta dreptul românilor asupra a ceea ce Acad. Tudorel Postolache numeşte „proprietate identitară”, la care au îndreptăţire indivizii şi popoarele deopotrivă. În afara deplinătăţii dreptului de proprietate identitară asupra întregului său depozit de moşteniri spirituale, România nu-şi va putea exercita funcţiunile la care este chemată într-o Europă fie ea şi pe deplin unită. În lumina teoriei statului de cultură, lumea este produsul forţelor spiritului mai mult chiar decât produsul forţelor economice sau politice ori militare. Expresia pe care o îmbracă puterea spirituală în procesul de modelare a lumii este aceea a modurilor de organizare spirituală a lumii, iar aceste moduri sunt stocate sub forma patrimoniului popoarelor.
Densitatea fantastică de episcopate antice la Gurile Dunării, de cetăţi şi baze militare civilizate, bisericile de cretă de la Babadag, loc de pelerinaj al întregii Europe de mai bine de 1000 ani, marile situri arheologice din România, locuri de ţâşnire a identităţii noastre – Sarmizegetusa şi Histria -, marea cetate şi castrul de la Porolissum, ca să nu mai pomenim de Mânăstirile din Bucovina, ori de Cucuteni – pulsaţie din anul 6500 î.Hr. a primei Europe aşezată chiar în ceea ce avea să fie mai târziu inima moldovenească a regatului dac, reprezintă un factor ordonator al gândirii politice şi o bună resursă promoţională pentru ceea ce politicienii numesc abstract şi cu emfază brand de ţară. Toate acestea, dimpreună cu aportul creator al epocilor ulterioare, cu marele substrat al creştinismului cosmic propriu întregului sud-est european compun elementele constitutive ale unor moduri spirituale de organizare şi sistematizare a existenţei care se transmit apoi în toate gesturile noastre, de la cele mici la cele care marchează destinul colectiv al popoarelor. Acesta este faptul care ne îndrumă să considerăm patrimoniul spiritual drept factorul ordonator al gândirii politice a unui stat, astfel că grija pentru patrimoniu este echivalentă cu grija pentru propria minte şi pentru starea mentală a propriului popor. Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare, între care noi considerăm Generaţia Labiş drept a doua mare generaţie creatoare a românilor în secolul al XX-lea, agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor.
May 28th, 2010 
VR 
Cetatenii din Republica Moldova considera ca, in lume, cei mai credibili lideri politici sunt Vladimir Putin, Dmitri Medvedev si Traian Basescu.
Posted in 
Tags: 
