Victor Roncea Blog

O ipoteza tragica – triumful mondial al Statului magic

“Vizionarea TV, prin caracteristicile sale, ii determina pe oameni sa se raporteze la televiziune ca la o instanta de ordin religios. Nu numai metaforic vorbind, televiziunea instituie in societatea mediatica o realitate asimilabila templului din religiile idolatre. Fantasme fabricate si refabricate de masinaria infernala a imagologiei televizualului razbat direct in subconstiinta omului, lipsindu-l de controlul elementar asupra propriilor sale dorinte si reprezentari, blocandu-i accesul la exercitarea liberului arbitru. Plonjand cu voluptate in mediul de imagini si de fantasme generate continuu de ecranul televizorului, omul intra fara sa stie in cea mai umilitoare robie, in robia mintii.

Efectul mediei audio-video este unul de tip magic dat fiind faptul ca dupa numai doua minute de la instalarea in fata televizorului creste fantastic emisia undelor alfa, ale pasivitatii, starii semi-hipnotice, reveriei si teledependentei etc. Activitatile de tip beta ale cortexului se diminuiaza spre pragul zero, facultatea selectiva inceteaza sa se mai manifeste, functiile axiologice sunt brusc suspendate, insul este deposedat de orice initiativa psiho-morala, se comporta ca si cum ar fi dirijat de “altcineva”, ca in starile de somnambulism.

De aceea, expunerea la televizor induce stari psihice pe care le putem incadra in familia starilor alterate de constiinta (starile de natura hipnotica, visele, decuplarea spatio-temporala si senzoriala, halucinatiile etc).

Un ins care petrece circa 3-6 ore in fata televizualului si crede nu in realitatea lucrului ci in imaginea lui, pe care i-o furnizeaza prelucrarea (deconstructia) televizuala, este vrajit, confiscat mental si simtual de fantasmele televizuale, astfel ca aproape nu-si mai apartine.

Potrivit cercetarilor in domeniu, imagologia televizuala se substituie religiei instituind un tip special de idolatrie prin care triumfa in lume cultura nihilista si domnia “statului magic”, cele doua mari fatete ale erei globalizarii.

Posted in Analize, Documentare, Top News

Tags: 1984, Agresiunea media, biserica, George Orwell, Huxley, ilie badescu, manastire. Ortodoxie, prof dr ilie badescu, razboi, Romania, Sociologie, televiziunea, Virgil Gheorghe

Stiinta si Razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a tele- viziunii. Recomandare de carte. Profesorul Ilie Badescu si autorul cartii, Virgil Gheorghe, la lansarea de la Sociologie. VIDEO/AUDIO

July 24th, 2010

VEZI SI: Revrajirea lumii: de ce nu mai vrem sa ne desprindem de TV * TV: Fata nevazuta

Voi reveni cu discursul profesorului Badescu despre Razboiul impotriva romanilor

Vezi si:

Alarma pentru sufletul si mintea copiilor

O zi pe an fara publicitate, ca un semnal de alarma la adresa manipularii mintii copilului, este o propunere survenita in urma conferintei dedicate lansarii volumului STIINTA SI RAZBOIUL SFARSITULUI LUMII – FATA NEVAZUTA A TELE-VIZIUNII de Virgiliu Gheorghe, la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti.

Pericolele subjugarii mintii umane prin intermediul agresiunii publicitatii audio-tv, virusii informationali si mijloacele de contracarare a factorilor de inducere a stresului cotidian, au fost dezbatute ieri de prof. univ. dr. Ilie Badescu, care conduce si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti si cercetatorul Virgiliu Gheorghe, aflat deja la al treilea volum al unei serii dedicate igienei mintii si sufletului copilului, dupa “Efectele televiziunii asupra mintii umane” si “Revrajirea lumii, sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor”. In cadrul dezbaterii cu publicul, reprezentantii Asociatiei pentru Protectia Familiei si Copilului si ai Civic Media au propus sa atentioneze Consiliul National al Audiovizualului, decidentii politici si forurile academice in vederea declararii unei zi pe an libera de publicitate, prima sambata din luna iunie, luna copiilor, tocmai pentru a sensibiliza parintii si a trage un semnal de alarma la adresa amenintarilor influentarii subliminale si a transformarii copilului intr-un produs intermediar.

Dupa ce a scris deja doua lucrari de specialitate privind controlul umanitatii prin intermediul televiziunii si subjugarea mintii copiilor, Virgiliu Gheorghe revine, de la Muntele Athos si Salonic, cu o noua carte, complexa, pe aceasta tema, care ofera in final si solutii: o igiena a mintii contra virusilor mediatici si strategii de aparare in fata solicitatorilor stresului. “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a tele-viziunii”, tiparita de Editura Prodromos, a fost lansata luni, la orele 14.00, la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti printr-o conferinta publica. Daca in primele volume erau tratate efectele comunicarii audio-video asupra dezvoltarii si functionarii creierului, dependenta de televizor si cum vizionarea TV activeaza in mod prioritar paleocortexul scazand nivelul de inteligenta si performantele intelctuale, noua lucrare explica rolul publicitatii in configurarea comportamentelor, mai ales ale copiilor, cum poate deveni televizorul un instrument al terorii si despre razboiul informational fata in fata cu intarirea familiei si scolii.

Prezentam mai jos extrase din capitolele care fac legatura dintre viziunile lui George Orwell si Aldous Huxley. Nu putem sa nu notam aici faptul ca liderii religiosi evrei interzic copiilor accesul la televizor in favoarea cartii.

Lupta contra robiei mintii, impotriva factorilor de stres mediatici si a cultivarii agresivitatii in sufletul copiilor sunt doar trei dintre temele abordate in volumul “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a tele-viziunii”.

Huxley si Orwell au previzionat razboiul absolut

(more…)

Posted in Analize, Documentare, Top News

Tags: 1984, Agresiunea media, biserica, George Orwell, Huxley, ilie badescu, manastire, Ortodoxie, prof dr ilie badescu, razboi, Romania, Sociologie, televiziunea, Virgil Gheorghe

Ilie Badescu: Nemultumirea de Romania

“Auzi!… departe strigă slabii si asupriţii către noi. E glasul blândei Basarabii, ajunsă`n veacul de apoi.” Grigore Lese si Ilie Badescu despre Eminescu cel viu. VIDEO

July 17th, 2010

1 Comment »

Vezi si

Boicotul taranesc al istoriei | Foaie Natională

Posted in Documentare, Top News

Tags: Basarabia, basarabia romana, Eminescu, grigore lese, Mihai Eminescu, prof dr ilie badescu

1 Comment »

EDITORIAL. Prof Ilie Badescu: Desţărarea

May 28th, 2010

Când cineva pleacă într-o călătorie îşi împachetează mai întâi lucrurile pentru plecare. El poate să arunce în fugă, printre alte lucruri, şi o fotografie, eventual o carte etc. Cel ce pleacă definitiv, însă, nu împachetează lucruri, căci e greu să ia cu el trei lucruri foarte speciale: locul, casa şi neamul. Pe acestea, cel plecat le împachetase, chiar fără să ştie, în sufletul său şi, după ce va fi ajuns la destinaţie, el va despacheta mereu şi mereu lucrurile acestea, pe care, treptat, treptat nu mai are pe unde să le aşeze. Cine are nevoie de ele în lumea cea nouă în care a intrat!? Acesta este migrantul. Teoria migraţiei este o teorie indiferentă la fenomenul numit „ţară”. Mai toate teoriile migraţiei au drept unitate de analiză migrantul însuşi şi aria sa de mişcare, numită zonă de migraţiune sau de circulaţie migratorie. În această prezentare, ţările apar sub denumirea de zone de origine (plecare) şi zone de destinaţie. Pentru sociologul sensibil la cele două capete ale migraţiei numite ţări, adică la ţara de origine şi ţara de destinaţie, fenomenul migraţiei are un alt înţeles. Ţara de origine sau de plecare a migrantului este deopotrivă o ţară de suferinţe, de eşecuri repetate, de frustrări, de iubiri neîmpărtăşite, de nostalgii în cele de pe urmă. Raportul dintre cel ce pleacă şi ţara lui se numeşte, în acest caz, des-ţărare, adică despărţire de ţară cu ţară cu tot, plecare în lume cu ţara în suflet. Plecarea aceasta implică împachetarea şi despachetarea unor stări sufleteşti de o mare profunzime şi bogăţie. Aceasta este o faţă a dramei desţăratului. Pentru ţara de origine, desţăratul nu este doar o inestimabilă pierdere demografică, socială şi economică, ci, mai presus de toate acestea, este un gol metafizic. Ţara a pierdut pe cineva, un dar de care nu s-a putut îngriji, pe care nu l-a putut valorifica. Ţara este faţă de desţărat aidoma celui ce-a primit talantul şi n-a reuşit să-l înmulţească, n-a dobândit nimic cu talantul acela şi, nu numai că nu l-a înmulţit, dar nici măcar nu l-a îngropat ca să-l înapoieze stăpânului la întoarcere, adică la judecata obştească. Desţărarea este un păcat de moarte pentru cei ce guvernează ţara de 20 de ani. Ei vor trebui să dea socoteală în faţa stăpânului pentru tot talantul risipit, care nu e de la ei, pe care l-au primit ca să-l înmulţească, dar nu s-au dovedit vrednici şi, mai mult, au risipit ce nu-i al lor. Ei sunt furi de suflete, ei au cheltuit suflete de la Dumnezeu cu o nevrednicie pentru care vor da socoteală. Ei n-au pierdut un fiu, căci părinţi n-au fost niciodată, ei au pierdut un talant pe care l-au primit spre înmulţire, adică spre gestiune, cum ar spune interpretul de azi, economistul.

România postdecembristă a risipit nu doar o avere economică, ci a mutilat un corp demografic şi a risipit o ţară, chiar şi numai la măsura acestui fenomen al desţărării. Proporţia desţărării a atins în România dimensiuni înspăimântătoare.

Posted in Analize, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: ilie badescu, prof dr ilie badescu, Romania

Prof Ilie Badescu despre statele de cultura si doctrina patrimoniului national, brandul “uitat” al Romaniei. Reconquista culturala nationala vs neo-kominternismului anticultural şi antinaţional. Războiul contra minţii unui popor

April 27th, 2010

O Românie capabilă să-şi asume funcţiunile ei geopolitice în spaţiul carpato-danubiano-pontic este greu de imaginat în afara unei condiţii sine qua non: statul de cultură la Dunărea de Jos. Această idee, formulată de Eminescu, este un postulat al afirmării identitare a poporului român. Linia destinului colectiv al românilor nu este solidară, aşadar, cu orice formă de stat, ci cu formula statului de cultură la Dunărea de Jos. Numai prin acest caracter al său statul român îşi va împlini vocaţia de „stat de necesitate europeană”, cum l-a definit Nicolae Iorga. Acest tip de stat va garanta dreptul românilor asupra a ceea ce Acad. Tudorel Postolache numeşte „proprietate identitară”, la care au îndreptăţire indivizii şi popoarele deopotrivă. În afara deplinătăţii dreptului de proprietate identitară asupra întregului său depozit de moşteniri spirituale, România nu-şi va putea exercita funcţiunile la care este chemată într-o Europă fie ea şi pe deplin unită. În lumina teoriei statului de cultură, lumea este produsul forţelor spiritului mai mult chiar decât produsul forţelor economice sau politice ori militare. Expresia pe care o îmbracă puterea spirituală în procesul de modelare a lumii este aceea a modurilor de organizare spirituală a lumii, iar aceste moduri sunt stocate sub forma patrimoniului popoarelor.

Densitatea fantastică de episcopate antice la Gurile Dunării, de cetăţi şi baze militare civilizate, bisericile de cretă de la Babadag, loc de pelerinaj al întregii Europe de mai bine de 1000 ani, marile situri arheologice din România, locuri de ţâşnire a identităţii noastre – Sarmizegetusa şi Histria -, marea cetate şi castrul de la Porolissum, ca să nu mai pomenim de Mânăstirile din Bucovina, ori de Cucuteni – pulsaţie din anul 6500 î.Hr. a primei Europe aşezată chiar în ceea ce avea să fie mai târziu inima moldovenească a regatului dac, reprezintă un factor ordonator al gândirii politice şi o bună resursă promoţională pentru ceea ce politicienii numesc abstract şi cu emfază brand de ţară. Toate acestea, dimpreună cu aportul creator al epocilor ulterioare, cu marele substrat al creştinismului cosmic propriu întregului sud-est european compun elementele constitutive ale unor moduri spirituale de organizare şi sistematizare a existenţei care se transmit apoi în toate gesturile noastre, de la cele mici la cele care marchează destinul colectiv al popoarelor. Acesta este faptul care ne îndrumă să considerăm patrimoniul spiritual drept factorul ordonator al gândirii politice a unui stat, astfel că grija pentru patrimoniu este echivalentă cu grija pentru propria minte şi pentru starea mentală a propriului popor. Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare, între care noi considerăm Generaţia Labiş drept a doua mare generaţie creatoare a românilor în secolul al XX-lea, agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor.

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: 5000 - 3500 BC, Ancient Civilization of Europe, badescu, cucuteni, Cucuteni–Trypillia, Eminescu, Mihai Eminescu, nationalism, natiune, NYT, Ortodoxia Romana, Precucuteni-Cucuteni, prof dr ilie badescu, Republica Moldova, Romania, The Danube Valley, The Lost World of Old Europe, Ucraina, Vatican, Vechea Europa

Marele Razboi al Continentelor. Analiza Conspiraţiilor. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei. Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin, ii aduce un omagiu marelui ganditor roman Jean Parvulescu, autorul Raportului “Galaxia GRU”. (I)

April 27th, 2010

Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din “Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor) – de Aleksandr Dughin

PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945

1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei

Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu aparţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.

2. Bazele geopoliticii

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: aleksandr dugin, alexander dughin, conspiratia, Eminescu, geopolitica, GRU, Jean Parvulescu, KGB, Mihai Eminescu, prof dr ilie badescu, Putin maximus, Romania, Romania Mare, servicii secrete

Noua identitate strategica a Rusiei dupa caderea Cortinei de Fier. Prof Ilie Badescu despre viziunea lui Aleksandr Dughin privind marele dualism geopolitic – talasocratie versus telurocratie – si pozitia Romaniei pe harta lumii

April 20th, 2010

Intr-un interviu care va aparea curand pe situl rusesc https://www.geopolitica.ru/ savantul roman prof. univ. dr. Ilie Badescu, raspunde intrebarilor analistului Aleksandr Bovdunov. Interviul este mult mai lung, va aparea integral in limba romana in revista conservatoare AXA din Chisinau, iar in limba rusa va aparea pe situl www.geopolitica.ru (acest site, cel mai reprezentativ site rusesc cu analize de geopolitica, reprezinta punctul de vedere al conservatorismului rusesc al scolii geopolitice dughiniste).

Pana la aparitia integrala a dialogului dintre geopoliticianul roman si cei rusi, puteti citi mai jos un fragment din acest interviu, continand o parere a profesorului Ilie Badescu cu privire la aparitia cartii “Fundamentele Geopoliticii” in limba romana (cartea va fi disponibila in librarii cel tarziu la jumatatea lunii mai):

………………………………………….

Aleksandr Bovdunov: Domnule Badescu, sunteti cel mai cunoscut geopolitician roman. Noi stim ca în acest an trebuie sa fie editata la Bucuresti cartea geopoliticianului rus Alexandr Dughin “Fundamentele Geopoliticii” cu prefata voastra. De ce acest ginditor a atras atentia dvs.? Ce inseamna publicarea acestei carti pentru Romania?

Ilie Badescu: Domnul Alexander Dughin ilustrează, în viziunea mea, un stil geopolitic reprezentativ pentru noua identitate strategica a Rusiei de după caderea Cortinei de fier, cand Europa si lumea se aflau in primejdia de a intra intr-o perioada de recrudescenta a razboaielor reci, ca raspuns la presiunea globalizarii, pe de o parte, si la impasul gestionării diferentelor, pe de alta parte. Dl Dughin abordează noua conjunctura a lumii de dupa caderea Cortinei de fier, printr-un stil de gandire geopolitica pe care eu il asimilez geopoliticii sinergiilor.

Este drept că Domnia Sa îmbrăţişează ideea conform careia destinul lumii depinde în mare măsură de marele dualism geopolitic – talasocratie versus telurocratie – dar evidenţiază si sinergiile, adica acele tipuri de experiente si de subspatii geopolitice in care şi prin care se poate afirma unitatea sub forma sinergiilor geopolitice (de la grecescul syn-ergos, care inseamna impreuna-lucrare). A gandi asupra lumii astfel inseamna a gandi impreuna cu lumea si nu alaturi de lume ori si mai rau: la marginea lumii. Modul in care dl Dughin gandeste asupra Europei si asupra lumii arata nu doar straduinta Dsale de a situa Rusia acolo unde este de fapt, in Heartland, in miezul lumii, ci si de a regandi intregul dimpreuna cu cele doua tipuri de diferentieri launtrice ale lui: diferentele care poarta cu ele amenintarea rupturilor si cele care au vocatia unitatii, contribuie la reunificarile lumii.

Putem fi sau nu de acord cu inclinatia Dsale de a asimila sinergiile geopolitice ale Eurasiei la axele geopolitice ale Rusiei in calitatea ei de pol continentalist al geopoliticii sistemului mondial, dar ideea insasi ca sinergiile geopolitice se aliniaza celor doua puteri majore: continentaliste si maritime sau talasocratice, merita o examinare serioasa. Dsa relanseaza analiza axiala şi deopotriva analiza scalara a lumii, metode care permit evidentierea vectorilor geopolitici mici si a celor mari, astfel ca poate fi pusa in lumina fiecare parte din intreg nu doar intregul: şi Rusia si America sau Japonia ori China, dar si Romania, Albania, Moldova, ori Transnistria etc.

Posted in Analize, Documentare, Top News

Tags: aleksandr dugin, alexander dughin, Basarabia, basarabia romana, Eminescu, geopolitica, ilie badescu, Mihai Eminescu, Noua Rusie, prof dr ilie badescu, Romania, Romania Mare, transnistria

INEDIT. Marele geopolitician nationalist rus Aleksandr Dughin, despre Geopolitica Romaniei Mari si Mici intre Atlantism si Eurasia. O prefata la “Fundamentele Geopoliticii”

April 18th, 2010

12 Comments »

C a o completare la Erorile ortodoxiei ruse, erorile lui Dughin, erorile lui Putin: Rusia – “buricul pamantului”. Profesorul Ilie Badescu despre Geopolitica, Ortodoxie si Romania Mare am primit Prefaţa la ediţia în limba română a lucrării “Fundamentele geopoliticii” de Aleksandr Dughin (aflată în pregătire pentru tipar)

GEOPOLITICA ROMÂNIEI

de Aleksandr Dugin

1. Geniile româneşti şi identitatea românească

România a dat lumii, mai ales în secolul al XX-lea, o întreagă pleiadă de genii de nivel mondial: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu, Jean Pârvulescu, Vasile Lovinescu, Mihail Vâlsan şi mulţi alţii.

Deşi o ţară mică din estul Europei, România a avut în plan intelectual o contribuţie semnificativă la civilizaţie, comparabilă cu aceea a naţiunilor europene mari, aproape depăşindu-le. Această caracteristică a intelectualismului românesc reflectă spiritul gândirii europene, indisolubil legat de spiritul tradiţiei, avându-şi originile cu sol, rădăcini şi tendinţe, în Antichitate, cât şi în eternul Orient european ortodox, rămas neschimbat.

Profesorul italian Claudio Mutti, în articolul „Mircea Eliade şi unitatea Eurasiei” face referire la „natura eurasiatică a culturii române”. El îl şi citează pe Eliade: “ Mă simţeam descendentul şi moştenitorul unei culturi interesante, deoarece e situată între două lumi: lumea occidentală, pur europeană, şi lumea orientală. Eu mă trăgeam deopotrivă din aceste două universuri. Cel occidental, prin limba latină şi prin moştenirea romană în obiceiuri. Dar mă trăgeam şi dintr-o cultură influenţată de Orient şi înrădăcinată în neolitic. Toate acestea sunt adevărate pentru un român, dar cred că sunt la fel de adevărate şi pentru un bulgar, un sîrbo-croat, în ultimă instanţă, pentru Balcani, pentru sud-estul Europei şi o parte a Rusiei.”. (M. Eliade, L’épreuve du Labyrinthe, Entrétiens avec Claude-Henri Rocquet, Pierre Belfond, Paris, 1978, p. 26 – 27).

Identitatea românească face în acelaşi timp o simbioză între vectorii civilizaţiei, de Vest şi de Est, fără a evidenţia, în final, pe niciunul dintre aceştia. În aceasta constă unicitatea României ca societate, ca ţară şi a românilor ca popor. România şi românii au fost divizați între imperiile Orientului (Imperiul Otoman) şi Occidentului (Imperiul Austro-Ungar) şi înainte de acestea, au cunoscut deosebirile dintre biserica de rit grec (pravoslavnică) şi limbile romanice (romanitate).

Pentru eurasianiştii ruşi, acesta nu poate fi decât unul dintre cele mai potrivite puncte de apropiere, inclusiv ei luând în considerare o combinaţie a coordonatelor occidentale şi orientale în cultura şi istoria rusă, declarând de asemenea, o identitate specifică poporului şi statului rus.

Prin urmare, în cadrul dialogului româno-rus al culturilor ar trebui luată în considerare doctrina euroasiatismului, care este de sine-stătătoare dar care, prin diferenţele, diversitatea şi proporţiile de care dispune, ne oferă o bază solidă pentru apropiere, înţelegere reciprocă şi prietenie.

În consecinţă, traducerea în limba română a lucrării „Fundamentele geopoliticii”, care este programul şcolii geopolitice eurasiene ruse, poate fi considerată ca un punct de reper. Eu sper că familiarizarea cu gândirea scolii ruse de geopolitică eurasiatică să ducă la înţelegerea de către români a paradigmei de gândire şi acţiune a Moscovei atât în privinţa trecutului, cât şi a prezentului.

2. România şi structura opţiunilor geopolitice (euroatlantism şi eurocontinentalism)

(more…)

Posted in Documentare

Tags: aleksandr dugin, alexander dughin, basarabia romana, prof dr ilie badescu, Romania Mare, Romania-Rusia

12 Comments »

Erorile ortodoxiei ruse, erorile lui Dughin, erorile lui Putin: Rusia – “buricul pamantului”. Profesorul Ilie Badescu despre Geopolitica, Ortodoxie si Romania Mare

April 16th, 2010

“Eliberarea naţională şi afirmarea spirituală a românilor sunt procese pe care Dughin le plasează în contextul mai larg al dualismului geopolitic european, dar interpretarea sa capătă un caracter sui generis. Latinismul este socotit o ideologie impusă de uniaţie, iar ortodoxia este interpretată după un model de gravitaţie spre Moscova.
ROMÂNIA MARE (după Dughin) s-a afirmat pe următoarele liniamente istorice: eliberarea de controlul turcesc şi rezistenţa la politica fanarioţilor; tendinţele uniate (supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Vatican); Biserica uniată era însoţită de latinism (glorificarea originii romane, rădăcinile latine ale limbii, etc.); Biserica greco-catolică era susţinută de Austria, cea ortodoxă de Rusia; fanarioţii promovau o politică pro-turcă; “Ideea României Mari a avut un context ortodox univoc”; “Naţionalismul românesc are un caracter anti-grecesc; uniaţia gravitează spre Roma şi Ortodoxia spre Moscova”. “Regimul formal ateo-comunist a ocupat univoc poziţia Ortodoxiei subordonând acesteia, zice Dughin, confesiunile unite şi supunând represiunii minorităţile catolice”
Cum se explică, în acest caz, miile de preoţi ortodocşi aruncaţi în puşcării!? Deci represiunea a fost antinaţională şi anticreştină (de ateizare completă şi de suprimare a tuturor marilor valori naţional-creştine).
Dacă ortodoxia este un fenomen de gravitaţie spre Moscova, atunci de ce-au fost interzişi Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, care, împreună cu grupul de la Crinul Alb etc. au fost toţi ortodoxişti şi au fost întemniţaţi? De ce a continuat atacul contra ortodoxismului după ’89?
Latinismul şi ideea originii romane nu erau idei şi ideologie uniate, ci idei şi ideologie universal româneşti (naţionale); accentele erau uniate, nu ideile; ortodoxia nu gravitează spre Moscova, cum înclină a interpreta Dughin, ci are propriul ei centru de gravitaţie (eshatologie euharistică) şi o tradiţie voievodal-creştină; naţionalismul românesc este creştin (nutrit de primatul sufletului şi de ritul ortodox).”

ALEXANDER DUGHIN, GEOPOLITICA RUSIEI ŞI GEOPOLITICA ORTODOXIEI – fragment din revista Geopolitica, Nr. 1 (1)/2002, An I

Sursa: https://vlad-mihai.blogspot.com/

Posted in Documentare

Tags: alexander dughin, Basarabia, basarabia romana, Eminescu, geopolitica, Mihai Eminescu, Ortodoxie, prof dr ilie badescu, Rusia

EDITORIAL. Prof Ilie Badescu: Irodiada partidelor şi plânsul din Rama. „Inteligenţe sunt dese, caractere foarte arare”. Despre diabolos in lunga Saptamana Mare a Romaniei

March 31st, 2010

“Competenţa este rodul unirii forţei caracterului cu forţa competenţei laborioase, singura care scoate energiile elitei din luxură, dezmăţ, patimi, delăsare, lihtis fanariot, aşa de grotesc ilustrat de gustul pentru manele, de multiplicarea fanatismului sexual, pornografic, de concupiscenţă şi curvie în cuplurile elitelor false ale unui stat. România ultimilor 20 de ani este un adevărat triunghi al Bermudelor pentru caractere, pentru sobrietatea conduitelor, pentru personalismul energetic al vocaţiei, pentru prototiparele divine ale instituţiilor. Totul seamănă unui poligon al devierilor de la prototipuri.”

La origine, orice instituţie este curată, pură, fără de patimi şi de pete. Este relaţional vidă, adică este aşa cum a creat-o Dumnezeu. În matricea ei divină, aşadar, o instituţie este un loc golit de patimi. Partidele sunt şi ele, la momentul inspiraţiei divine, toposuri curate, câmpuri fără de patimi. Altfel spus, Dumnezeu ne cheamă în locuri curate spre misiuni curate. Toate instituţiile au acest caracter. Faptul acesta este de o importanţă extraordinară, întrucât ne avertizează că, în virtualitatea (latenţa) lor, toate există plenitudinar şi, în raport cu planul acesta matriceal, orice realitate este imperfectă şi incompletă. Toate cele ce sunt îmbracă, iată, la originea lor, forma darurilor. Problema este să facem în aşa fel ca „să nu se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat”. Nouă ne este dat doar să actualizăm ceea ce este virtualmente dăruit. Faţă de cele create de Dumnezeu, omul n-are adausuri, ci eventual devieri, download-uri virusate.

La creaţie, Dumnezeu le-a făcut pe toate, dar i-a lăsat omului libertatea numirii, adică libertatea accesării. „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor Şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. (Fac. 2, 19-20). Şi nu numai lucrurile naturii au fost cesionate de Dumnezeu omului, ca să le numească, ci şi lucrurile sociale. Aflăm înţelesul acesta chiar din prima carte a Bibliei, în legătură cu numele pe care-l dă Adam celei create de Dumnezeu din osul coastei lui: „Şi a zis Adam: Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Fac. 2, 23-24).

Omul numeşte, dă nume tuturor celor ce au viaţă, din natură şi din societate, e chemat adică să download-eze ceea ce a creat Dumnezeu, şi mai aflăm că doar familia a fost download-ată de om fără de riscul virusării, căci, atunci când bărbatul s-a unit prin dar divin (esenţa divină a cununiei) cu femeia lui, era necorupt, nu căzuse în păcat. De aici mai deducem că numai după ce s-a ivit fenomenul multiplului oamenii au căzut în riscul incoerenţei, al heterocroniei semantice sau noologice, căci, de îndată ce un membru operează singur, separat de celălalt, el deja se află sub riscul virusării, fiindcă diabolos, adică dezbinarea, este cu el, căci el este deja separat, dezbinat în actul acela.

Posted in Documentare, Editoriale

Tags: Biserica Ortodoxa Romana biruitoare, prof dr ilie badescu, saptamana mare